Decizie nr. 855 din 18 octombrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu în Dosarul nr. 3.795/103/2011 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 914D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că măsura criticată nu încalcă normele constituţionale invocate de autorul excepţiei şi făcând trimitere la practica Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3.795/103/2011, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii de pensionare emise în urma revizuirii unei pensii de urmaş, de plată a diferenţei dintre pensia revizuită potrivit dispoziţiilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 şi cea anterioară datei acestei revizuiri, precum şi de obligare a Casei Judeţene de Pensii Neamţ la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele criticate sunt retroactive, aducând atingere cuantumului pensiei stabilite în temeiul legislaţiei anterioare datei intrării lor în vigoare. În sprijinul celor arătate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 375 din 6 iulie 2005, nr. 57 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 120 din 15 februarie 2007. Totodată, având în vedere importanţa şi natura reglementărilor privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora, care pot constitui doar obiectul legii organice, consideră că reglementarea acestor materii prin adoptarea unei legi ordinare pe calea angajării răspunderii Guvernului şi a unei ordonanţe de urgenţă s-a făcut cu încălcarea competenţei de legiferare. De asemenea, critică paralelismul legislativ rezultat din existenţa concomitentă a Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, ce prevede acordarea pensiei de serviciu, şi a legilor care înlătură acest drept. În continuare, arată că textele de lege criticate realizează o adevărată expropriere a unui drept patrimonial câştigat, astfel că se aduce atingere dreptului de proprietate, precum şi faptul că aceste texte sunt contrare obligaţiei statului de a asigura creşterea calităţii vieţii şi un nivel de trai decent. În sprijinul celor arătate, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat că pensia reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră şi că măsurile dispuse prin textele de lege criticate sunt contrare art. 53 din Constituţie.

Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă opinează că aşteptările autorului excepţiei referitoare la nivelul securităţii sociale sunt rezonabile, statul având obligaţia de a asigura previzibilitatea normelor legale adoptate. Se arată, totodată, că dispoziţiile art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt retroactive, întrucât dispun recalcularea unor pensii aflate în plată, care constituie facta praeterita, încălcând dispoziţiile constituţionale ale art. 15, dar şi pe cele ale art. 16 şi afectând, totodată, dreptul de proprietate asupra acestora, prevăzut la art. 44 din Constituţie şi garantat prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din Convenţie, şi prin art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Se arată că este sarcina statului să găsească soluţii de politică economică şi socială adecvate, că motivarea potrivit căreia s-a dat eficienţă principiului contributivităţii reprezintă o motivare neserioasă, având în vedere că sistemul pensiilor nu este grevat doar de acest principiu, că între multiplele principii aplicabile în materie nu există o ierarhie şi că principiul justului echilibru între interesul general al societăţii şi imperativul protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei a fost încălcat prin textele criticate, întrucât acestea creează o sarcină excesivă şi disproporţionată în patrimoniul contribuabililor. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate privată este invocat principiul bunei guvernări, potrivit căruia este necesar ca autorităţile publice să ia toate măsurile necesare pentru protejarea drepturilor de care depind înseşi mijloacele de subzistenţă ale persoanei. Sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993, nr. 5 din 23 februarie 1993, nr. 46 din 12 februarie 2002, nr. 466 din 28 octombrie 2004, nr. 375 din 6 iulie 2005 şi nr. 120 din 15 februarie 2007, precum şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, Naţional and Provincial Building Society şi alţii împotriva Marii Britanii, Stec şi alţii împotriva Marii Britanii, Andrejeva împotriva Letoniei, Wieczorek împotriva Poloniei, Kjartan Asmudsson împotriva Islandei, Rasmussen împotriva Poloniei, Sporrong şi Lonnorth împotriva Suediei şi Moskal împotriva Poloniei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatului Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.317D-1.319D/2012. Se susţine, în acest sens, că actul normativ criticat este în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 115, având în vedere că scopul său este acela de a stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptăţite să le primească. Se susţine, totodată, că, într-adevăr, dreptul la pensie se subsumează noţiunii autonome de "bun", dar că prevederile art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu încalcă dreptul de proprietate ocrotit prin normele constituţionale şi cele europene invocate de autorul excepţiei, întrucât nu afectează partea contributivă a pensiei, ci doar suplimentul suportat din bugetul de stat, or, acordarea acestuia din urmă ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, care este elaborată în funcţie de existenţa resurselor financiare necesare. Se mai arată că, pentru aceleaşi motive, textele criticate nu încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie şi că prevederile constituţionale ale art. 21 nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, care au următorul cuprins:

–Art. 1: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin. (1).

(3)Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite şi la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi a punctajului mediu anual.

(4)Drepturile de pensie revizuite la cererea beneficiarului se plătesc de la data prevăzută la alin. (2), dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii în termenul prevăzut la alin. (3).

(5)În situaţia în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii peste termenul prevăzut la alin. (3), drepturile de pensie se vor plăti începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dar nu mai devreme de termenul prevăzut la alin. (2).";

–Art. 2: "Pentru revizuirea pensiilor menţionate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.";

–Art. 3: "Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) şi (5), după caz.";

–Art. 4: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010."

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (1) cu privire la nivelul de trai, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 privind categoriile de legi, art. 114 referitor la angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă şi art. 135 alin. (2) lit. f) cu privire la creşterea calităţii vieţii. De asemenea, este invocată încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii privind interzicerea discriminării, derogarea în caz de stare de urgenţă şi interzicerea abuzului de drept, precum şi a prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenţia amintită şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prin Decizia nr. 687 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 13 august 2012, prilej cu care a reţinut următoarele:

I. Cu privire la critica vizând imposibilitatea reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă a unui domeniu aparţinând legii organice, Curtea, prin Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, a reţinut că reglementarea dreptului la pensie nu reprezintă un domeniu rezervat legii organice prin simplul fapt că este un drept fundamental şi că nici dreptul la pensie specială, respectiv dreptul la componenta necontributivă a pensiei de serviciu, nu reprezintă un drept fundamental. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie, care interzic Guvernului reglementarea în domeniul rezervat legilor organice, se referă doar la ordonanţele simple, iar nu la ordonanţele de urgenţă. Nu în ultimul rând, Curtea observă că Legea nr. 109/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012, a fost adoptată ca lege organică.

II. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a constatat prin decizia anterior referită că acestea au mai fost supuse analizei sale şi cu alte prilejuri. Astfel, referitor la critica vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, a dreptului de proprietate privată şi a dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, Curtea a reţinut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţiala sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Totodată, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a arătat că dispoziţiile art. 53 din Constituţie sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie de serviciu, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Referitor la critica vizând restrângerea dreptului la un nivel de trai decent şi a obligaţiei statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, Curtea a reţinut că respectarea acestor dispoziţii constituţionale trebuie analizată în contextul social şi economic concret al momentului în care a fost adoptată o reglementare. Astfel, Curtea a statuat că nu se poate reţine existenţa unui standard fix, imuabil, al nivelului de trai, acesta putând varia în funcţie de influenţa unor multipli factori.

Aşa fiind, având în vedere împrejurările care au justificat adoptarea textelor de lege criticate, precum şi faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea şi condiţiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituţie, fără a fi legat de respectarea condiţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate, Curtea reţine că art. 49-51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, au fost abrogate prin dispoziţiile art. 196 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, motiv pentru care nu poate fi reţinută critica referitoare la existenţa unei reglementări paralele în materia acordării dreptului la pensie de serviciu.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu în Dosarul nr. 3.795/103/2011 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop