Decizie nr. 687 din 28 iunie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Andrei Potcoavă în Dosarul nr. 17.226/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 19D/2012.

La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarele nr. 20D/2012, nr. 21D/2012 şi nr. 389D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Gheorghe Ionescu, Vasile Mircea Cazacu şi Cornel Boiangiu în Dosarele nr. 17.227/63/2011, nr. 17.228/63/2011 şi nr. 17.225/63/2011 ale Tribunalului Dolj - Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 19D/2012, 20D/2012, 21D/2012 şi 389D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarelor nr. 20D/2012, 21D/2012 şi 389D/2012 la Dosarul nr. 19D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 17.226/63/2011, Încheierile din 23 noiembrie 2011, pronunţateîn Dosarele nr. 17.227/63/2011 şi nr. 17.228/63/2011, şi Încheierea din 23 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 17.225/63/2011, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Andrei Potcoavă, Gheorghe Ionescu, Vasile Mircea Cazacu şi Cornel Boiangiu cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate ale Legii nr. 119/2010 sunt retroactive, aducând atingere cuantumului pensiei stabilite în temeiul legislaţiei anterioare. În sprijinul celor arătate, sunt invocate Deciziile Curţii Constituţionale nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007. Totodată, având în vedere importanţa şi natura reglementărilor privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora, reglementări care pot constitui doar obiectul legii organice, consideră că reglementarea acestor materii prin adoptarea unei legi ordinare pe calea angajării răspunderii Guvernului şi a unei ordonanţe de urgenţă s-a făcut cu încălcarea competenţei de legiferare. De asemenea, critică paralelismul legislativ rezultat din existenţa concomitentă a Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, ce prevede acordarea pensiei speciale, şi a legilor care înlătură acest drept. În continuare, arată că textele de lege criticate realizează o adevărată expropriere a unui drept patrimonial câştigat, astfel că se aduce atingere dreptului de proprietate, precum şi faptul că aceste texte sunt contrare obligaţiei statului de a asigura creşterea calităţii vieţii şi un nivel de trai decent. În sprijinul celor arătate, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat că pensia reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră şi că măsurile dispuse prin textele de lege criticate sunt contrare art. 53 din Constituţie. Totodată, arată că aceste măsuri sunt discriminatorii, întrucât nu sunt aplicabile întregii populaţii, ci vizează doar anumite categorii sociale. În sfârşit, arată că plasarea măsurilor de austeritate sub auspiciul securităţii naţionale obligă la respectarea procedurii instituirii şi încetării stării de urgenţă, astfel cum sunt reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, potrivit căreia starea de urgenţă se impune de Preşedintele României, prin decret, contrasemnat de prim-ministru şi publicat în Monitorul Oficial al României. Aşadar, Guvernul nu se putea substitui atribuţiilor Preşedintelui României şi Parlamentului pentru a lua măsuri de austeritate implicând securitatea naţională, decât prin încălcarea art. 53 şi 93 din Constituţie.

Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale care consacră principiul neretroactivităţii legii civile şi protecţia dreptului de proprietate privată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a)pensiile militare de stat;

b)pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;

c)pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

d)pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;

e)pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;

f)pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;

g)pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;

h)pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";

–Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";

–Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

–Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a)într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b);

b)într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2)Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

–Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.

(3)La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";

–Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 1: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin. (1).

(3)Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite şi la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi a punctajului mediu anual.

(4)Drepturile de pensie revizuite la cererea beneficiarului se plătesc de la data prevăzută la alin. (2), dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii în termenul prevăzut la alin. (3).

(5)În situaţia în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii peste termenul prevăzut la alin. (3), drepturile de pensie se vor plăti începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dar nu mai devreme de termenul prevăzut la alin. (2).";

–Art. 2: "Pentru revizuirea pensiilor menţionate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.";

–Art. 3: "Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) şi (5), după caz.";

–Art. 4: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010."

Autorii excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie : art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 73 privind categoriile de legi, art. 114 referitor la angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 93 privind măsurile excepţionale. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii privind interzicerea discriminării, derogarea în caz de stare de urgenţă şi interzicerea abuzului de drept, precum şi a dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol la Convenţia amintită şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dispoziţii referitoare la dreptul de proprietate.

Examinând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă vizând abilitatea Guvernului de a reglementa materia referitoare la pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor pe calea unei legi adoptate potrivit art. 114 din Constituţie şi a unei ordonanţe de urgenţă supuse prevederilor art. 115 din Constituţie, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a arătat că dispoziţiile constituţionale referitoare la angajarea răspunderii Guvernului nu disting cu privire la natura proiectului de lege, astfel că el poate fi de natura legilor organice sau a legilor ordinare, cu excluderea legii constituţionale de revizuire a Constituţiei, pentru care există o procedură specială, în cadrul căreia Guvernul nu poate avea calitatea de iniţiator. Prin urmare, adăugarea unei alte restricţii nu poate avea decât semnificaţia modificării textului constituţional amintit.

De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie, care interzic Guvernului reglementarea în domeniul rezervat legilor organice, se referă doar la ordonanţele simple, iar nu la ordonanţele de urgenţă.

Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, autorii excepţiei arată că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu este justificată de existenţa unei stări extraordinare şi urgente.

Faţă de această critică, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit saucomun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". În acest sens sunt Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a arătat că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, a statuat că "Urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare".

Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecinţe ale intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum şi faptul că era necesară remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just şi în conformitate cu principiul contributivităţii a drepturilor de pensie a unor largi categorii socio-profesionale, Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.

Cât priveşte condiţia ca situaţia extraordinară să impună, totodată, o intervenţie legislativă urgentă, Curtea constată că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru apune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.

Referitor la susţinerea potrivit căreia adoptarea "măsurilor de austeritate" prevăzute de textele de lege criticate trebuia însoţită de instituirea stării de urgenţă sau de asediu, potrivit art. 93 din Constituţie, Curtea reţine că restrângerea exerciţiului unor drepturi, fie acestea consacrate la nivelul Legii fundamentale, nu dobândeşte automat caracterul unei măsuri de austeritate, fiind suficientă respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie în cazul drepturilor fundamentale. Cât priveşte drepturile care nu sunt consacrate la nivel constituţional, legiuitorul are deplina libertate de a decide cu privire la conţinutul şi limitele acestora, precum şi referitor la acordarea sau nu pe viitor a acestora.

În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorii excepţiei, Curtea constată că acestea au mai fost supuse analizei sale şi cu alte prilejuri. Astfel, referitor la critica vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, a dreptului de proprietate privată şi a dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, Curtea, prin Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.380 din 18 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011, a reţinut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Totodată, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a arătat că dispoziţiile art. 53 din Constituţie sunt lipsite de relevanţă, "întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat."

În ceea ce priveşte criticile referitoare la existenţa unei reglementări paralele în materia acordării dreptului la pensie de serviciu, Curtea, prin decizia mai sus amintită, a reţinut că "legiuitorul a menţinut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutului special pe care îl are; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi."

De asemenea, cu privire la critica referitoare la tratamentul diferenţiat instituit între diferitele categorii de titulari ai pensiilor de serviciu sub aspectul recalculării acestor pensii, Curtea, prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, a reţinut că art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii obiectiv identice, împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justifică însă, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi.

În situaţia actului normativ analizat, obiectivul este acela de a transforma anumite tipuri speciale, preferenţiale, de pensii, în al căror cuantum se regăsea o semnificativă componentă necontributivă, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivităţii.

Din aceasta perspectivă, Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivă a pensiei speciale fiind deopotrivă eliminată pentru toate categoriile de pensii menţionate în art. 1. Ceea ce diferă sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculează punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite.

Curtea a observat că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socio-profesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări. În acest sens pot fi amintite persoanele care au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite ori speciale de muncă şi care beneficiază de vârste de pensionare şi stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferenţiat îl constituie condiţiile specifice în care aceste categorii socioprofesionale au desfăşurat activitatea.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În sfârşit, referitor la critica vizând restrângerea dreptului la un nivel de trai decent şi a obligaţiei statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, Curtea reţine că respectarea acestor dispoziţii constituţionale trebuie analizată în contextul social şi economic concret al momentului în care a fost adoptată o reglementare. Astfel, nu se poate reţine existenţa unui standard fix, imuabil al nivelului de trai, acesta putând varia în funcţie de influenţa unor multipli factori.

Aşa fiind, având în vedere împrejurările care au justificat adoptarea textelor de lege criticate, precum şi faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea şi condiţiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituţie, fără a fi legat de respectarea condiţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Andrei Potcoavă, Gheorghe Ionescu, Vasile Mircea Cazacu şi Cornel Boiangiu în Dosarele nr. 17.226/63/2011, nr. 17.227/63/2011, nr. 17.228/63/2011 şi nr. 17.225/63/2011 ale Tribunalului Dolj - Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea