Decizie nr. 1.004 din 7 octombrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9, art. 304^1 şi art. 581 din Codul de procedură civilă, ale art. 480 din Codul civil şi ale art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Vasile Nedelcu în Dosarul nr. 13.914/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin care solicită acordarea unui termen de judecată, deoarece nu a avut la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru angajarea unui apărător şi pregătirea apărării, cerere la care sunt anexate acte medicale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, deoarece autorul excepţiei de neconstituţionalitate a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind din 15 aprilie 2008.

Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 13.914/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9, art. 304^1 şi art. 581 din Codul de procedură civilă, ale art. 480 din Codul civil şi ale art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. Excepţia a fost ridicată de Vasile Nedelcu în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că evacuarea sa este neconstituţională, încălcându-se astfel accesul liber la justiţie, principiul egalităţii şi dreptul de proprietate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, art. 304^1 şi art. 581 din Codul de procedură civilă, ale art. 480 din Codul civil şi ale art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

–Art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: [...]

8.când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;

9.când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.";

–Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.";

–Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru

prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.";

–Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";

–Art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999: "Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat că comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.";

–Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 11 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi ale art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la nivelul de trai şi la dreptul la o locuinţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 909/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, constatând că acestea sunt norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Soluţia legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate, reglementarea criticată constituind tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului.

Referitor la dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 351/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, Curtea a statuat că recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei.

Totodată, Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă şi asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, respingându-le ca neîntemeiate, de exemplu, prin Decizia nr. 657/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, respectiv prin Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007.

Cu privire la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, prin Decizia nr. 43 din 3 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 11 februarie 2004, Curtea a reţinut că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru aceleaşi motive ca şi cele reţinute în deciziile susmenţionate, Curtea constată că nici prevederile art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă şi ale art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin normelor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9, art. 304^1 şi art. 581 din Codul de procedură civilă, ale art. 480 din Codul civil şi ale art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Vasile Nedelcu în Dosarul nr. 13.914/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean