Decizie nr. 291 din 28 aprilie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Otto Hans Henning şi Margareta Sabina Henning în Dosarul nr. 833/57/2012* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 919D/2014.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă că, la dosar, autorii excepţiei au depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, iar partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, ca urmare a admiterii acesteia prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Solicită, de asemenea, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma actuală, şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea nr. 65 din 17 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 833/57/2012*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de reclamanţii-recurenţi Otto Hans Henning şi Margareta Sabina Henning într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinţei prin care s-a respins acţiunea introdusă la data de 30 august 2012, prin care autorii solicitaseră obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire ca urmare a faptului că prin Dispoziţia de primar din 1 aprilie 2008 s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea de despăgubiri.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că sunt beneficiarii Dispoziţiei emise de primar la data de 1 aprilie 2008 prin care s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea de despăgubiri, astfel încât au depus cerere în acest sens la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere ce nu a fost soluţionată, prin urmare au sesizat instanţa de judecată. În acest context prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, care reglementează cu privire la competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în condiţiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titluri de despăgubire pentru alţi solicitanţi, aduc atingere principiului securităţii raporturilor juridice civile consacrat de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

7.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalităţii dreptului recunoscut de autoritatea administrativă şi evitarea situaţiilor generatoare de inechităţi care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, de vreme ce nu s-a obţinut titlul de despăgubire, nu există un drept efectiv, ci numai aşteptarea solicitanţilor de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) şi art. 17 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 165/2013 precum şi cele ale art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013. În considerentele încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa analizează condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, din această analiză rezultând că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) şi art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 165/2013, precum şi a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013 este inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei. Prin dispozitivul încheierii Curtea este sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013.

13.Observând data la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut:

–Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor[...], la data intrării în vigoare a prezentei legi."

–Art. 17 alin. (1): "În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a)validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii."

14.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la securitatea juridică.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii sunt beneficiarii Dispoziţiei emise de primar la data de 1 aprilie 2008 prin care s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea de despăgubiri, astfel încât au depus cerere în acest sens la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere care nu a fost soluţionată; prin urmare au sesizat instanţa de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. În consecinţă, în cauză nu sunt incidente considerentele şi dispozitivul Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015 prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.

16.Referitor la atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii reglementată prin art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că aceasta nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalităţii dreptului recunoscut. Scopul unei verificări suplimentare faţă de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situaţii generatoare de inechităţi, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiaşi imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu şi exclusiv ori recunoaşterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De asemenea, nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câştigat, câtă vreme decizia/dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptăţită la restituire are o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.

17.Curtea a statuat, de principiu, în Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008 că siguranţa circuitului civil nu se poate fundamenta fără ca, a priori, să fie confirmată legalitatea dreptului ce ulterior va intra definitiv în circuitul civil. Prin urmare, şi în prezenta cauză, Curtea reţine că principiul securităţii juridice nu poate prevala principiului legalităţii (a se vedea, în acest sens şi Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, şi Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015).

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Otto Hans Henning şi Margareta Sabina Henning, în Dosarul nr. 833/57/2012* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu