Decizie nr. 231 din 19 aprilie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Vasile Donosă şi Florentina Cornelia Donosă în Dosarul nr. 3.717/99/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.231D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus la dosarul cauzei precizări scrise prin care arată că "taxa de timbru instituită pentru daune morale în valoare de 100 lei la instanţa de fond ar fi trebuit să ajungă la 50 lei în apel, cu toate acestea, instanţa de apel a instituit o taxă de timbru de 17.552,5 lei, conform dispoziţiilor art. 3 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. O mărire de 350 de ori a taxei de timbru constituie o piedică pentru accesul la justiţie".

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că există precedent constituţional sens, în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi, având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 17 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.717/99/2013, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Vasile Donosă şi Florentina Cornelia Donosă cu ocazia soluţionării apelului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect pretenţii, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 3 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), întrucât aduc atingere valorii supreme de dreptate, care este una dintre valorile esenţiale ale statului de drept, legiuitorul îndepărtându-se de la principiul care guvernează acordarea despăgubirilor morale, şi anume cel al echităţii şi dreptăţii. Astfel, dispoziţiile criticate instituie o taxă judiciară de timbru disproporţionată pentru acţiunile având ca obiect daunele morale aduse drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, fiind respectată numai norma de demnitate umană (prin art. 7 din acelaşi act normativ). Apreciază că este încălcat şi art. 1 alin. (5) din Constituţie prin prisma nerespectării normelor de tehnică legislativă, respectiv prin crearea de situaţii de incoerenţă şi instabilitate, fiind încălcate regulile de precizie şi claritate, având în vedere că aceeaşi cerere de daune morale, în diferite etape procesuale, a fost taxată diferit, spre exemplu la fond a fost taxată cu 100 lei, în timp ce la reexaminare a fost considerată o cerere materială.

7.Totodată, susţine că dispoziţiile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 26 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte, o taxă judiciară de timbru mare duce la imposibilitatea plăţii acesteia şi implicit la imposibilitatea accesului la justiţie, iar, pe de altă parte, afectează situaţia familială a reclamanţilor.

8.De altfel, în motivarea excepţiei arată că în speţa de faţă este vorba de o "cerere de daune materiale, pentru modificarea în mod ilegal şi fraudulos a unui contract bancar care a dus la executarea silită a proprietăţii reclamanţilor, proprietate care reprezintă şi domiciliul conjugal al acestora".

9.Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea instituirii taxelor judiciare de timbru, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie arată că nu există o legătură între acestea şi stabilirea taxelor judiciare de timbru, iar în ceea ce priveşte art. 26 din Constituţie menţionează că prin instituirea unor astfel de taxe nu se ajunge la încălcarea aspectelor reglementate de aceste prevederi constituţionale.

10.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11.Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

12.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 arată că acestea nu sunt incidente în cauză.

13.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

15.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: [...]

f)peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei."

16.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la valorile supreme ale statului român şi la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 26 cu privire la viaţa intimă, familială şi privată. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. De asemenea, Curtea a reţinut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (a se vedea Decizia nr. 418 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 24 iulie 2015). În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).

18.Totodată, Curtea observă că din motivele invocate de autorii excepţiei rezultă şi nemulţumirea acestora faţă de interpretarea şi aplicarea prevederilor legale criticate de către instanţele de judecată, în diferite etape procesuale, respectiv de calificarea dată de către instanţă cererii introduse, astfel "la fond a fost taxată cu 100 lei, în timp ce la reexaminare a fost considerată o cerere materială". Or, aceste aspecte nu pot fi convertite în vicii de constituţionalitate menite să justifice contrarietatea reglementării criticate cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate în susţinerea excepţiei. Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reiese că acestea prevăd faptul că acţiunile şi cererile evaluabile în bani introduse la instanţele judecătoreşti se taxează, iar taxa judiciară de timbru este stabilită în funcţie de valoarea obiectului litigiului. Prevederile art. 3 alin. (1) lit. f), criticate punctual în prezenta cauză, prevăd că acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, care au o valoare de peste 250.000 lei se taxează cu suma de 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.

19.Aşadar, aspectele referitoare la calificarea cererilor introduse la instanţele de judecată şi la determinarea sumelor ce trebuie achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit cu particularităţile fiecărei cauze. A răspunde criticilor autorilor excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

20.Distinct de acestea, referitor la dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin Decizia nr. 388 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 13 august 2014, Curtea a constatat că soluţia legislativă actuală este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în ipoteza despăgubirilor pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, pentru sistemul unei taxe fixe, şi nu la valoare.

21.Faţă de cele prezentate, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi a prevederilor art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, excepţia de neconstituţionalitate urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

22.În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Constituţie şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.

23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Donosă şi Florentina Cornelia Donosă în Dosarul nr. 3.717/99/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu