Decizia nr. 481 din 27 octombrie 2022

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 1.250/105/2018 al acestei instanțe și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 115D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate nu retroactivează, nefiind aduse modificări în ceea ce privește încadrarea în grupele de muncă. Este analizată doar conformitatea adeverințelor cu legislația în vigoare la momentul respectiv. Oricum, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia deciziilor de încadrare în grupele de muncă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 6 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.250/105/2018, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Prahova împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă contestația formulată de Mihai Iacovache împotriva deciziei Casei Județene de Pensii Prahova de respingere a cererii de luare în calcul a perioadei în care a lucrat și a beneficiat de grupa a II-a de muncă, precum și împotriva hotărârii Casei Naționale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații de respingere a contestației formulate împotriva deciziei amintite.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă arată, în esență, că dispozițiile art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 9, ale art. 41 alin. (5) și ale art. 139 alin. (3) din Constituție, în măsura în care aceste texte dau posibilitatea caselor de pensii ca, în cazul în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, acestea să verifice temeinicia încadrării în grupa de muncă efectuată de către angajator, iar în cazul în care constată încălcări ale legislației, să nu dea eficiență acestor adeverințe.

6.În susținerea acestei critici arată că, potrivit art. 6 din Ordinul Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Ca urmare a negocierilor dintre sindicate și angajatori, cu respectarea dispozițiilor Ordinului Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990, au fost emise acte administrative de încadrare a salariaților în grupele superioare de muncă. La acel moment exista și o modalitate de control al desfășurării activității de încadrare în grupele superioare de muncă, ea fiind stipulată în mod expres la art. 18 din același ordin, potrivit căruia Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii vor controla modul de respectare a prevederilor ordinului și vor informa anual Guvernul asupra rezultatelor obținute în îmbunătățirea condițiilor de muncă. A da posibilitatea caselor de pensii ca pe cale administrativă să anuleze rezultatele negocierilor purtate între sindicate și angajatori în urmă cu zeci de ani și care aveau în vedere condițiile concrete din unitățile respective și de la locurile de muncă vizate, considerând, în mod retroactiv, că încadrările efectuate încalcă legislația privind încadrarea în grupe superioare de muncă echivalează cu o analiză retroactivă a conformității cu legislația în materia încadrării în grupele de muncă a unor acte producătoare de efecte juridice care au intrat în urmă cu mult timp în circuitul civil, ceea ce încalcă astfel dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

7.Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă arată și că enumerarea din anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, a documentelor administrative interne prin care unitatea realizează nominalizările în grupa de muncă (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.) este exemplificativă și nu limitează forma pe care aceste încadrări o puteau îmbrăca. De altfel, această paletă largă a actelor administrative ce puteau fi întocmite este menținută și de art. 158 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Ca urmare a textelor de lege criticate, însă, rezultatele negocierilor dintre sindicate și angajator, consemnate în cuprinsul unor contracte colective de muncă, pot fi anulate chiar dacă termenul în care clauzele acelor contracte puteau fi anulate s-a împlinit.

8.Instanța de judecată amintește Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 decembrie 2016, potrivit căreia nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1)-(3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 poate fi cerută de către părțile interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, respectiv poate fi invocată de către instanță, din oficiu, pe durata existenței contractului colectiv de muncă.

9.Prin urmare, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 9 și art. 41 alin. (5) din Constituție.

10.În continuare, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă amintește că angajatorii au plătit o contribuție de asigurări sociale pentru salariații încadrați în grupele superioare de muncă și consideră că nevalorificarea unei perioade în care angajatul a fost încadrat în grupă superioară de muncă și pentru care angajatorul a achitat contribuție suplimentară față de cei încadrați în condiții normale încalcă principiul contributivității în calcularea sau recalcularea pensiilor. În acest sens invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat preeminența principiului contributivității în calcularea sau recalcularea pensiilor, amintind Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010, Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 sau Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012. Prin aceste decizii, instanța supremă a reținut că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări (Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011), și că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite (Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012).

11.De asemenea, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă arată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu titlu de exemplu menționează Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Ana Maria Frimu ș.a. împotriva României, prin care Curtea Europeană, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale.

12.Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă consideră că, dându-se posibilitatea ca, retroactiv, să se constate de către casa de pensii că încadrarea în grupă superioară de muncă făcută de angajator ca urmare a negocierii cu sindicatele nu a fost conformă dispozițiilor legale, contribuțiile de asigurări sociale deja achitate de angajatori, în temeiul legilor în vigoare la data plății acestora pentru asigurarea fondului de pensii al foștilor salariați, nu mai sunt folosite pentru scopul declarat, de asigurare a unor venituri din pensie proporționale contribuției virate. Ca atare, instanța apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 139 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condițiile legii, numai potrivit destinației acestora.

13.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, așa cum au fost completate prin Legea nr. 172/2016 pentru completarea art. 158 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 13 octombrie 2016. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

Art. 158 alin. (6) și (7):

(6)În situația în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să pună la dispoziția Casei Naționale de Pensii Publice și/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislației în domeniu.

(7)În situația în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislației privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverințelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiții normale de muncă.

17.Autoarea excepției susține că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, ale art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, ale art. 41 alin. (5) referitor la dreptul la negocieri colective în materie de muncă și ale art. 139 alin. (3) privind contribuțiile la constituirea unor fonduri. De asemenea, invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății.

18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 158 din Legea nr. 263/2010 fac parte din categoria normelor tranzitorii ce reglementează situația persoanelor care, anterior datei de 1 aprilie 2001, au lucrat în grupele superioare de muncă, respectiv în grupa I sau grupa a II-a.19. Legislația anterioară Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a clasificat locurile de muncă pe grupe, în funcție de complexitatea activității, gradul de expunere la risc și de solicitare la care era supusă persoana care efectua munca. Astfel, dispozițiile succesive ale art. 10 din Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 august 1959, ale art. 6 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 17-18 din 1 februarie 1969, și ale Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 82 din 6 august 1977, au stabilit o divizare a locurilor de muncă pe grupe de muncă, grupele superioare referindu-se la activități cu un grad sporit de solicitare și de risc. În acest sens, de exemplu, art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 3/1977 a prevăzut că „pensia se stabilește în raport de contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă“, precum și că, „în raport de condițiile, complexitatea și importanța muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat“.

20.Abrogând Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000 - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dar intrată în vigoare la 1 aprilie 2001 - a propus o nouă clasificare a locurilor de muncă în funcție de condițiile în care s-a desfășurat activitatea, reglementând astfel în art. 19 și 20 locurile de muncă în condiții deosebite și pe cele în condiții speciale distinct de locurile de muncă în condiții normale.

21.Așa cum a observat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 22, deși încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite a avut ca temei rațiuni asemănătoare divizării activității în grupele I și a II-a de muncă, rațiuni ce țin de gradul de solicitare, precum și de factorii de risc prezenți și expunerea la aceștia, totuși, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri de Guvern nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I și a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiții speciale ori deosebite. Astfel, unele activități și unități care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activități și unități în care se desfășoară activitatea în condiții speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiții deosebite, dacă au îndeplinit condițiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

22.Legea nr. 263/2010, abrogând dispozițiile Legii nr. 19/2000, a menținut încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și condiții speciale, reglementând și categoria locurilor de muncă în alte condiții, respectiv acele locuri de muncă și activități din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății - captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situații - și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție.

23.Dispozițiile art. 158 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 prevăd beneficiul reducerii vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au realizat vechime în grupele superioare de muncă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în mod similar reglementărilor privind stagiul de cotizare în condiții deosebite și speciale. În acest sens se prevede că: „(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.

(2)Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale, constituie stagii de cotizare în condiții speciale, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare.“24. Dovedirea perioadelor care constituie vechime în muncă în grupe superioare de muncă se realizează, potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) și (3^1) din Legea nr. 263/2010, cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, iar în situația în care aceste perioade nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverințe eliberate de către angajatori sau deținătorii legali de arhive. Dispozițiile alin. (4) din același articol de lege subliniază condiția legalității adeverințelor care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă și necesitatea probării acestei legalități prin „documente verificabile“ întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Aceasta este o condiție firească, ce pune în evidență necesitatea respectării cadrului legal pe baza căruia au fost emise adeverințele, înlăturând interpretarea în sensul că simpla declarație a angajatorului că salariatul a lucrat în grupele superioare de muncă ar putea fi considerată suficientă, fără a exista o fundamentare legală în acest sens.

25.Art. 158 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 stabilește care sunt documentele ce pot face dovada legalității încadrării salariatului în grupele superioare de muncă, legiuitorul menționând actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/ activităților/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, decizii interne, act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu, extras din statele de plată din care să rezulte secția/atelierul/locul de muncă, precum și orice alte documente justificative.

26.Următoarele alineate ale art. 158, care fac obiectul controlului de constituționalitate, consacră competența Casei Naționale de Pensii Publice și a caselor de pensii teritoriale de a verifica legalitatea actelor de încadrare în grupele superioare de muncă. Dispozițiile alin. (6) sunt clare în sensul în care acest control vizează „respectarea legislației în domeniu“, iar această legislație este cea de la data la care salariatul a desfășurat activitatea în una dintre grupele superioare de muncă a căror recunoaștere o solicită. Astfel, textul de lege menționează "documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001“. În situația în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislației privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverințelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiții normale de muncă.

27.Analizând susținerile Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, potrivit cărora dispozițiile art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010 contravin principiului neretroactivității legii civile, Curtea reiterează că, referitor la acest principiu constituțional, a reținut în jurisprudența sa că are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum) (a se vedea în acest sens Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 21).

28.Cât privește dispozițiile de lege criticate, Curtea constată că acestea au în vedere procesul de verificare și recunoaștere a legalității încadrării în grupele superioare de muncă, în vederea acordării beneficiilor ce decurg din această încadrare, proces ce are loc și își produce efectele după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 (facta futura). Legislația, condițiile și documentele care sunt avute în vedere în vederea verificării legalității, întrucât privesc situații juridice trecute, consumate (facta praeterita), sunt, așa cum se menționează în dispozițiile de lege, cele anterioare datei de 1 aprilie 2001, contemporane momentului în care salariatul a desfășurat munca în acele condiții care permiteau încadrarea în grupele superioare de muncă. Dispozițiile de lege criticate nu instituie noi reguli ori noi condiții față de cele stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel că nu se poate susține că legea civilă nouă se aplică situațiilor juridice trecute, ci doar instituie o verificare a legalității unor situații juridice și a actelor juridice emise în raport cu legislația în vigoare la momentul când acestea au avut loc.

29.Prin urmare, Curtea apreciază că dispozițiile de lege criticate nu produc efecte juridice care contravin principiului constituțional al neretroactivității legii civile.

30.Argumentele invocate referitoare la situația în care casele de pensii ar putea lipsi de efecte contracte colective de muncă în temeiul cărora s-a realizat încadrarea unor persoane în grupe superioare de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001, care însoțesc critica raportată la prevederile art. 9, ale art. 41 alin. (5) și ale art. 139 alin. (3) din Constituție, au în vedere, în realitate, aspecte ce vizează aplicarea legii, constituind obiectul exclusiv al controlului instanțelor de judecată, iar nu al instanței de contencios constituțional.

31.Curtea apreciază că același considerente reținute în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) sunt valabile și cu privire la criticile vizând încălcarea prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate, beneficiile ce revin persoanelor care au lucrat în grupe superioare de muncă nefiind afectate atât timp cât încadrarea în aceste grupe a fost realizată cu respectarea prevederilor legale incidente potrivit principiului tempus regit actum.

32.De altfel, Curtea apreciază ca fiind necesar a se preciza că simpla contribuție la sistemul public de pensii nu naște dreptul contribuabilului de a obține dreptul la pensie și cu atât mai puțin beneficiul obținerii acestui drept în condiții mai favorabile. Pentru a obține dreptul la pensie este necesară, de asemenea, îndeplinirea condiției vârstei legale de pensionare, iar pentru a obține beneficiul reducerii vârstelor legale de pensionare se impune, în mod suplimentar, ca asiguratul să fi desfășurat activitatea în acele condiții speciale care, potrivit legii, justifică acordarea acestui beneficiu.

33.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 1.250/105/2018 al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Patricia-Marilena Ionea