Lege nr. 156 din 26 iulie 2000 (actualizată)

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Statul român asigură, în conformitate cu prevederile prezentei legi, protecţia cetăţenilor români cu domiciliul în România care lucrează în străinătate.

Articolul 2

Cetăţenii români care lucrează în străinătate şi cărora nu le sunt aplicabile prevederile prezentei legi beneficiază de măsuri speciale de protecţie, stabilite prin legile române şi străine sau prin tratate şi convenţii internaţionale la care România este parte, dacă se află în următoarele situaţii:

a)sunt angajaţii unor instituţii publice străine care sunt organizate şi funcţionează pe teritoriul altui stat decât România;

b)sunt angajaţii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi reprezentantelor comerciale române;

c)sunt angajaţii unor organizaţii internaţionale cu sediul pe teritoriul altui stat decât România;

d)sunt angajaţii unor societăţi comerciale, persoane juridice române sau străine, care efectuează activităţi de transport internaţional.

Articolul 3

(1)Guvernul României, prin autorităţile competente, va depune diligenţele necesare pentru încheierea de acorduri, înţelegeri, tratate sau convenţii cu autorităţi publice similare din alte state, în vederea stabilirii condiţiilor de protecţie a cetăţenilor români cu domiciliul în România care lucrează în ţările respective.

(2)Acordurile, înţelegerile, tratatele sau convenţiile încheiate potrivit alin. (1) vor avea la bază:

a)principiul egalităţii de tratament;

b)aplicarea clauzelor mai favorabile prevăzute în legislaţia română, străină sau internaţională la care România este parte.

(3)Prin acordurile, înţelegerile, tratatele sau convenţiile încheiate pe baza principiilor enumerate la alin. (2) se vor stabili cel puţin:

a)nivelul salariului minim;

b)durata timpului de lucru şi de odihnă;

c)condiţiile generale de muncă, de protecţie şi de securitate a muncii;

d)asigurarea pentru accidente de muncă sau boli profesionale, precum şi pentru cele care intervin în afara procesului muncii.

Articolul 4

Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare, va depune diligenţele necesare pentru ca, prin intermediul autorităţilor publice sau al organismelor străine competente, să se asigure cetăţenilor români prevăzuţi la art. 1:

a)respectarea pe durata angajării a drepturilor prevăzute la art. 3;

b)aplicarea măsurilor de protecţie a salariaţilor, prevăzute de legislaţia statului respectiv;

c)soluţionarea, potrivit legislaţiei aplicabile statului respectiv, a unor eventuale litigii având ca obiect acordarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Capitolul 2Agenţi de ocupare a forţei de muncă în străinătate

Titlul cap. 2 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 5

Pe teritoriul României pot desfăşura, în condiţiile prezentei legi, activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate societăţile comerciale constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv filialele societăţilor comerciale străine, înfiinţate în România potrivit art. 42 şi 44 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au ca activitate principală "Selecţia şi plasarea forţei de muncă" cod CAEN - 7450, denumite în continuare agenţi de ocupare a forţei de muncă.

Art. 5 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 6

Agenţii de ocupare a forţei de muncă desfăşoară activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români cu domiciliul în România care solicită să lucreze pe baza ofertelor de locuri de muncă transmise din străinătate de persoane juridice, fizice şi organizaţii patronale străine, după caz.

Art. 6 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 7

Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia să prelucreze datele cu caracter personal ale cetăţenilor români cu domiciliul în România care solicită locuri de muncă în străinătate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Art. 7 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 8

Abrogat.

Art. 8 a fost abrogat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 9

Agenţii de ocupare a forţei de muncă pot desfăşura activitatea de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

a)dispun de spaţiul şi de dotările necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, aşa cum acestea vor fi precizate în metodologia de aplicare a prezentei legi;

b)au încadrat în muncă personal cu experienţă în domeniul forţei de muncă;

c)au organizata o bancă de date care să cuprindă ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a acestora şi la calificările şi aptitudinile solicitanţilor aflaţi în evidenţa lor;

d)au încheiat cu persoane juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, după caz, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă;

e)sunt înregistraţi la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul.

Art. 9 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Litera a) a art. 9 a fost modificată de LEGEA nr. 592 din 29 octombrie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 7 noiembrie 2002.

Articolul 10

(1)Contractele prevăzute la art. 9 lit. d) vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:

a)durata contractului;

b)numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;

c)funcţia, meseria sau ocupaţia;

d)natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;

e)durata timpului de muncă şi de repaus;

f)tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului;

g)sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;

h)cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;

i)durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;

j)condiţiile de muncă, măsuri de protecţie şi securitate a muncii;

k)posibilitatea transferării salariului în România;

l)asigurarea medicală a angajaţilor români, similar cu cea a cetăţenilor din ţara primitoare;

m)acordarea de despăgubiri angajaţilor români în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;

n)condiţiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;

o)asigurarea formalităţilor, stabilirea condiţiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă şi retur pentru angajaţii cetăţeni români şi membrii de familie care ii însoţesc sau ii vizitează, precum şi suportarea cheltuielilor aferente;

p)taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;

r)obligaţiile angajaţilor cetăţeni români în străinătate;

s)abrogată.

(2)Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a asigura includerea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. c)-r) şi în contractul individual de muncă încheiat între angajatorul străin şi angajatul cetăţean român.

Art. 10 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Litera s) a art. 10 a fost abrogată de LEGEA nr. 592 din 29 octombrie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 7 noiembrie 2002.

Alin. (2) al art. 10 a fost introdus de LEGEA nr. 592 din 29 octombrie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 7 noiembrie 2002.

Articolul 11

Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a asigura încheierea contractelor individuale de muncă şi în limba română.

Articolul 12

Abrogat.

Art. 12 a fost abrogat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 13

Cetăţenii români care lucrează în străinătate pe baza contractelor prevăzute la art. 9 lit. d) beneficiază în ţară de prestaţiile acordate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, sistemul asigurărilor pentru şomaj sau de sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, dacă, în temeiul contractelor de asigurare încheiate, plătesc organelor competente din România contribuţiile corespunzătoare stabilite pe baza declaraţiilor privind veniturile lunare realizate în străinătate.

Art. 13 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 14

Controlul îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 9 şi 10 şi al activităţii desfăşurate de agenţii de ocupare a forţei de muncă se realizează de personalul din cadrul Inspecţiei Muncii, împuternicit în acest sens.

Art. 14 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 15

Abrogat.

Art. 15 a fost abrogat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Capitolul 3Contravenţii

Articolul 16

(1)Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

a)exercitarea de către agenţii de ocupare a forţei de muncă a activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, cu încălcarea prevederilor art. 9-11 cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;

b)exercitarea activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate de către alte persoane juridice, în afara celor prevăzute la art. 5, sau de către persoane fizice, cu amendă de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei.

(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul din cadrul Inspecţiei Muncii, împuternicit în acest sens.

Alin. (1) al art. 16 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Capitolul 4Dispoziţii finale

Articolul 17

În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Afacerilor Externe vor elabora norme metodologice, care vor fi supuse aprobării prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Articolul 18

Dispoziţiile din prezenta lege, referitoare la răspunderea contravenţională, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.

Art. 18 a fost modificat de ORDONANŢA nr. 43 din 25 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 5 august 2002.

Articolul 19

Dispoziţiile art. 13 se aplică şi cetăţenilor români care lucrează în străinătate în baza unui contract individual de muncă încheiat cu o persoană fizică sau juridică străină, aflat în executare la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Articolul 20

La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.

A se vedea şi ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 64 din 28 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 29 iunie 2003.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în sedinţa din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE

CAMEREI DEPUTAŢILOR,

MIRON TUDOR MITREA

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinţa din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ULM NICOLAE SPINEANU