de evaluare și intervenție multidisciplinară și interinstituțională în acordarea serviciilor de sprijin și protecție pentru victimele infracțiunilor
(1)Prezenta metodologie reglementează procedura de evaluare și intervenție multidisciplinară și interinstituțională în vederea acordării serviciilor de sprijin și protecție pentru victimele infracțiunilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare lege.
(2)Scopul metodologiei este îmbunătățirea intervenției multidisciplinare și interinstituționale în acordarea serviciilor de sprijin și protecție pentru victimele infracțiunilor, pentru a asigura respectarea drepturilor acestora și principiilor generale enunțate la art. 3^3 din lege.
Acordarea serviciilor de sprijin și protecție pentru victimele infracțiunilor reprezintă una dintre etapele procesului de informare, sprijinire și protecție a victimelor infracțiunilor, prevăzute la art. 3^2 din lege, proces la care participă diverse instituții, organizații, specialiști.
(1)Identificarea victimelor infracțiunii, definită conform art. 3^4 lit. c) din lege ca fiind procesul de constatare a faptului că o persoană se declară/este victimă a infracțiunilor, se realizează, conform prevederilor art. 3^7 din lege, de organele judiciare, precum și de orice alte instituții ale statului care, în exercitarea atribuțiilor, intră în contact cu persoane care sunt potențiale victime ale infracțiunilor.
(2)Identificarea victimei se poate realiza pe baza următoarelor criterii, enumerate exemplificativ:
a)declarația acesteia, adult sau copil, sau a părintelui ori a reprezentantului legal, atunci când se adresează organelor judiciare, poliției, compartimentelor/serviciilor pentru sprijinirea victimelor infracțiunilor, că a fost victima unei fapte prevăzute de legea penală;
b)în aplicarea prevederilor art. 3^7 din lege, în lipsa unei declarații din partea acestora, de către profesioniștii care intră în contact cu victimele, prin prisma următoarelor domenii de activitate: sănătate, poliție, jandarmerie, asistență socială, justiție, învățământ etc., dacă persoana prezintă urme fizice sau psihice ale unei traume.
Informarea inițială definită conform art. 3^2 din lege ca fiind aducerea la cunoștința victimei a informațiilor generale privind drepturile pe care le are și serviciile de care poate beneficia se realizează, conform prevederilor art. 4 din lege, de organele judiciare sau, dacă victima nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală, conform art. 4^1 din lege, de compartimentul pentru sprijinirea victimelor infracțiunilor, denumit în continuare CSVI, sau serviciul pentru sprijinirea victimelor infracțiunilor, denumit în continuare SSVI, respectiv furnizorii de servicii sociale prevăzuți la art. 3^1 din lege.
(1)Referirea către CSVI/SSVI și furnizorii de servicii sociale prevăzuți la art. 3^1 din lege se realizează cu celeritate, ulterior identificării, de către prima instituție care intră în contact cu persoane care sunt potențiale victime ale infracțiunilor.
(2)Referirea se realizează prin informare cu privire la posibilitatea de a se adresa CSVI/SSVI, respectiv furnizorilor de servicii sociale prevăzuți la art. 3^1 din lege, atât verbal, cât și prin înmânarea sub semnătură a unui formular care cuprinde cel puțin adresa CSVI/SSVI din raza teritorială a instituției care face informarea și enumerarea atribuțiilor acestuia, conform art. 3^7 din lege.
(3)Victimei identificate i se cere în scris acordul pentru transmiterea către CSVI/SSVI, respectiv către furnizorii de servicii sociale prevăzuți la art. 3^1 din lege, atât a formularului de referire, cât și a datelor sale de contact pentru a fi contactată de către specialiștii compartimentului/serviciului.
(4)Din momentul primirii formularului de referire, precum și a datelor de contact, specialiștii CSVI/SSVI vor iniția contactul cu victima, cu celeritate.
(5)În cazul în care victima apelează la telefonul prevăzut la art. 5 din lege, referirea către CSVI/SSVI, respectiv furnizorii de servicii sociale prevăzuți la art. 3^1 din lege, se realizează telefonic.
(6)În situația în care persoana potențial victimă s-a adresat organelor judiciare sau poliției, se utilizează formularul de referire către CSVI/SSVI, respectiv către furnizorii de servicii sociale prevăzuți la art. 3^1 din lege.
(7)În cazul copiilor victime ale infracțiunilor de violență, referirea se face obligatoriu și exclusiv la direcția generală de asistență socială și protecția copilului, denumită în continuare DGASPC, conform prevederilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(8)Respectarea prevederilor legale privind protecția datelor cu caracter personal este obligatorie.
Datele de identificare ale furnizorilor de servicii sociale care dețin licență de funcționare pentru CSVI și SSVI sunt înscrise în Registrul electronic unic al serviciilor sociale, publicat pe pagina de internet a Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
(1)Materialele informative privind funcționarea CSVI/SSVI și lista furnizorilor de servicii sociale care dețin licență de funcționare pentru CSVI/SSVI din județ/din sectorul municipiului București se publică pe pagina de internet a DGASPC.
(2)Materialele de informare privind serviciile de sprijin și protecție a victimelor infracțiunilor elaborate în conformitate cu standardele minime de calitate se comunică, prin grija furnizorilor de servicii sociale, următoarelor instituții/structuri publice sau private, din unitatea administrativ-teritorială în care funcționează serviciul social:
a)unități de poliție;
b)unități sanitare și cabinete ale medicilor de familie;
c)unități și instituții de învățământ;
d)furnizori de servicii sociale;
e)orice alte unități care, prin natura activității desfășurate, pot intra în contact cu victime ale infracțiunilor.
Evaluarea situației victimei se realizează de către CSVI/SSVI și furnizorii de servicii sociale prevăzuți la art. 3^1 din lege, pentru a se determina care sunt măsurile de sprijin și protecție de care aceasta poate beneficia, în vederea asigurării accesului victimelor cât mai rapid la suport psihologic, medical, de asistență socială, consiliere juridică, în funcție de nevoile individuale ale victimei.
(1)Evaluarea victimelor infracțiunilor se face în cel mai scurt timp de la momentul identificării, pe baza criteriilor specifice stabilite potrivit art. 3^9 alin. (2) din lege și cu respectarea principiilor prevăzute la art. 3^3 din lege.
(2)Evaluarea victimei este complexă, potrivit prevederilor art. 48 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, fiind realizată, conform art. 3^9 alin. (3) din lege, de către echipa CSVI/SSVI formată din jurist, psiholog și asistent social, în colaborare cu organele judiciare, poliție, medici, cadre didactice etc. Asistentul social din cadrul echipei CSVI/SSVI asigură managementul de caz.
(3)Interdisciplinaritatea și colaborarea interinstituțională între CSVI/SSVI, organele judiciare și poliție, în procesul de evaluare a victimelor, se realizează după cum urmează:
a)prin utilizarea formularului de referire prevăzut la art. 3^7 din lege, în care sunt consemnate de către prima instituție care a luat contact cu victima datele referitoare la:
(i)tipul infracțiunii identificat cu sprijinul organelor de cercetare penală;
(ii)circumstanțele comiterii acesteia, identificate cu sprijinul organelor de cercetare penală;
(iii)impactul fizic și psihic asupra victimei;
(iv)datele privind autorul faptei, în măsura în care acestea sunt disponibile, identificate cu sprijinul organelor de cercetare penală;
(v)istoricul infracțional și, după caz, informații privind apartenența victimei la grupări infracționale, atunci când acestea sunt disponibile și pot fi furnizate în mod legal, identificat cu sprijinul organelor de cercetare penală.
b)prin participarea mai multor specialiști/reprezentanți ai unor instituții la realizarea evaluării, la solicitarea CSVI/SSVI/managerului de caz, respectiv: participare la ședințe de caz, colectarea, clarificarea, validarea/confirmarea unor informații necesare realizării evaluării cu respectarea criteriilor specifice stabilite potrivit art. 3^9 alin. (2) din lege și identificării nevoilor de protecție specifice ale victimei pentru întocmirea raportului de evaluare și realizarea planului de intervenție, conform standardului minim de calitate;
c)prin elaborarea, la nivelul fiecărui județ, a unei liste orientative cu tipuri de infracțiuni/tipuri de vătămare suferite de victimă și de circumstanțe posibile de comitere a faptei, care se actualizează permanent, cu sprijinul organelor de cercetare penală și al poliției.
(4)Răspunsul instituțional la solicitarea prevăzută la alin. (3) lit. b) se realizează cu celeritate.
(5)Evaluarea copiilor victime ale violenței, care se constituie în potențiale infracțiuni identificate cu sprijinul organelor de cercetare penală, se realizează de către compartimentele specializate de intervenție în situații de abuz, neglijare, trafic, migrație și repatrieri din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului. Evaluarea, intervenția multidisciplinară și interinstituțională în vederea acordării serviciilor de sprijin și protecție pentru copiii victime ale violenței, inclusiv ale infracțiunilor de violență, se realizează potrivit anexei nr. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie și a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum și copiii români migranți victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state, precum și potrivit prevederilor specifice din metodologia prezentă cu privire la copiii victime ale infracțiunilor de violență.
(1)Rezultatele evaluării realizate conform prevederilor art. 9 se consemnează într-un referat de evaluare, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 3^10 alin. (1) din lege.
(2)În cazul copiilor victime ale infracțiunilor de violență, informațiile prevăzute la alin. (1) sunt incluse în raportul de evaluare detaliată prevăzut de anexa nr. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 49/2011.
(3)Referatul de evaluare se întocmește în maximum 30 de zile de la înregistrarea cazului la CSVI/SSVI.
(1)Serviciile de sprijin și protecție prevăzute la art. 7 din lege sunt servicii integrate acordate de către DGASPC, prin CSVI/SSVI, sau, după caz, de alți furnizori de servicii sociale publici sau privați, prevăzuți la art. 3^1 din lege, acreditați în condițiile legii și care au obținut licență de funcționare pentru serviciul pentru sprijinirea victimelor infracțiunilor, prevăzut în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare, cod 8899CZ-PN-VI, sau pentru alt serviciu social destinat protecției victimelor violenței domestice sau traficului de persoane, precum și prin compartimentele și instituțiile specializate menționate la art. 3^1 alin. (3)-(5) din lege, prin colaborare interdisciplinară și interinstituțională cu organele judiciare, unitățile de poliție și alte servicii publice de interes general.
(2)Pentru serviciile de sprijin și protecție prevăzute la art. 7 din lege, CSVI/SSVI din cadrul DGASPC reprezintă un punct unic de colectare a informațiilor privind servicii de sprijin și protecție acordate victimelor infracțiunilor din județ, ceea ce presupune următoarele:
a)solicitarea pentru acordarea de servicii de sprijin și protecție se adresează DGASPC;
b)alți furnizori de servicii sociale publici sau privați, prevăzuți la art. 3^1 din lege care primesc solicitări pentru acordarea de servicii de sprijin și protecție a victimelor infracțiunilor, informează în scris DGASPC, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din lege;
c)alți furnizori de servicii sociale publici sau privați, prevăzuți la art. 3^1 din lege care acordă servicii de sprijin și protecție a victimelor infracțiunilor, transmit DGASPC datele necesare pentru a fi înregistrate în Registrul special privind victimele infracțiunilor referite serviciilor de sprijin și protecție, conform prevederilor art. 3^9 alin. (8) din lege.
(1)Acordarea serviciilor de sprijin și protecție prevăzute la art. 7 din lege se realizează pe baza planului de intervenție elaborat pe baza rezultatelor evaluării, cu respectarea prevederilor Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și a standardelor minime de calitate aprobate prin Ordinul ministrului muncii și protecției sociale și al ministrului justiției pentru aprobarea standardelor minime de calitate în baza cărora se acordă licența de funcționare a serviciului pentru sprijinirea victimelor infracțiunilor nr. 256/2.017/2021 și a prezentei metodologii.
(2)În cazul copiilor victime ale infracțiunilor de violență, acordarea serviciilor de sprijin și protecție prevăzute la art. 7 din lege se realizează pe baza planului de reabilitare și reintegrare socială prevăzut de anexa nr. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie și a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum și copiii români migranți victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state.
(3)Serviciile de sprijin și protecție acordate prin centre de zi sau centre rezidențiale, conform prevederilor art. 9 din lege, se acordă cu respectarea standardelor minime de calitate aplicabile serviciilor respective și a prezentei metodologii.
(1)În aplicarea art. 7 alin. (4) lit. a) din lege, fiecărei persoane care se adresează CSVI/SSVI din cadrul DGASPC sau, după caz, altor furnizori de servicii sociale publici sau privați, prevăzuți la art. 3^1 din lege, i se înmânează un material de informare care cuprinde cel puțin informațiile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta metodologie. Activitatea de informare prevăzută la art. 7 alin. (4) lit. a) nu este limitată la înmânarea acestui formular și se va acorda în mod individualizat, adaptat în funcție de nevoile fiecărui caz în parte.
(2)Prin cooperare interinstituțională între CSVI/SSVI, unitățile de poliție și alte instituții cu atribuții în domeniu, la nivelul fiecărui județ, respectiv al sectoarelor municipiului București, se elaborează un material de informare care să conțină și informații cu privire la:
a)datele de contact ale instituțiilor sau, după caz, ale furnizorilor publici sau privați de servicii sociale, organizațiilor neguvernamentale care au obligația sau care pot furniza sprijin în obținerea acestor drepturi;
b)atunci când este cazul, posibilitățile de primire în centrele de primire în regim de urgență, centrele de recuperare pentru victimele violenței domestice sau locuințele protejate, potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare.
(3)În vederea aplicării art. 4^1 din lege unitățile de poliție pun la dispoziția CSVI/SSVI materialele informative folosite în activitatea proprie, potrivit art. 4 din lege, sau, după caz, publicate pe pagina proprie de internet, conform art. 6 din lege.
(1)Consilierea psihologică, serviciile de inserție/reinserție socială, sprijinul emoțional și social în scopul reintegrării sociale, prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. b), d) și e) din lege, se realizează personalizat, în funcție de nevoile identificate în evaluare, de planul de intervenție sau de planul de servicii și de consultările interdisciplinare în cadrul echipei care acordă serviciile de sprijin și protecție a victimei și cu respectarea standardelor minime de calitate aplicabile serviciilor sociale, statutului profesiilor și codurilor de etică.
(2)Consilierea privind evitarea riscurilor de victimizare secundară și repetată sau de intimidare și răzbunare prevăzută la art. 7 alin. (4) lit. b) din lege poate cuprinde următoarele aspecte, cu titlu exemplificativ:
a)informarea în privința drepturilor prevăzute de lege pe care victima le are în raporturile sale cu autoritățile publice, conform principiilor enumerate la art. 3^3 din lege, ori de câte ori se săvârșește o infracțiune, în scopul evitării victimizării secundare;
b)informarea cu privire la centrele de zi și rezidențiale cu găzduire pe perioadă determinată prevăzute la art. 9 alin. (1) din lege.
Consilierea privind aspectele financiare și practice subsecvente infracțiunii prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. c) din lege poate include următoarele aspecte, cu titlu exemplificativ:
a)dreptul de recuperare a prejudiciului produs prin infracțiune și ca urmare a acesteia;
b)dreptul de a obține compensația financiară din partea statului;
c)dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau de a beneficia de acordarea asistenței juridice gratuite, conform legii;
d)dreptul de a se constitui parte civilă în proces.
(1)Informarea și consilierea cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces, prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. f) din lege, pot cuprinde, cu titlu exemplificativ:
a)indicarea dreptului victimei de a depune plângere la organul judiciar competent;
b)pregătirea victimei pentru participarea la proces prin informarea acesteia în privința parcursului posibil al plângerii care poate ajunge în procedură de judecată;
c)dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau de a beneficia de acordarea asistenței juridice gratuite, conform legii;
d)orice alte informații relevante privind etapa prealabilă procedurilor penale.
(2)În cazul copiilor victime ale infracțiunilor cu și fără violență, informarea și consilierea prevăzute la alin. (1) se adresează atât copilului, într-un limbaj accesibil și adaptat, cât și părintelui/reprezentantului legal.
(1)În vederea creării Registrului special privind victimele infracțiunilor referite serviciilor de sprijin și protecție, conform prevederilor art. 3^9 alin. (8) din lege, SSVI și furnizorii de servicii sociale care acordă servicii de sprijin și protecție victimelor infracțiunilor comunică DGASPC datele prevăzute la art. 3^9 alin. (9) din lege, în termen de 2 zile de la realizarea referatului de evaluare.
(2)Modalitatea de transmitere a datelor și procedura de înregistrare și actualizare a datelor în registru se stabilesc prin procedura operațională aprobată de directorul general al DGASPC.
În aplicarea prevederilor art. 3^9 alin. (10) și (11) din lege, prin protocol de cooperare interinstituțională încheiat între Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Justiției, în termen de 90 de zile de la aprobarea metodologiei prezente, se stabilesc:
a)fișa cu datele pe care DGASPC le înregistrează în Registrul special privind victimele infracțiunilor referite serviciilor de sprijin și protecție, cu indicatori generali pentru victimele infracțiunilor și indicatori specifici pentru copii, pentru victimele traficului de persoane și pentru alte aspecte relevante;
b)procedura de înregistrare și actualizare a datelor în registru;
c)modalitatea transmiterii datelor statistice la Ministerul Justiției, respectiv la Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane.
(1)Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, prin Direcția Națională de Probațiune, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, prin DGASPC, colaborează în domeniul informării și specializării personalului care stabilește legături directe cu victimele infracțiunilor, cu privire la noile prevederi pentru victimele infracțiunilor:
a)elaborează un program de instruire a personalului SSVI, al compartimentelor și instituțiilor specializate menționate la art. 3^1 alin. (3)-(5) din lege, a polițiștilor implicați în aplicarea prezentei metodologii;
b)desemnează personal de specialitate din ministerele semnatare și, după caz, din autoritățile din subordine care să facă parte din grupul de lucru care elaborează programul de instruire;
c)invită, după caz, specialiști din alte instituții și organizații să facă parte din grupul de lucru;
d)asigură instruirea de formatori pentru derularea programului de instruire, inclusiv prin metode online;
e)stabilesc persoane de contact la nivelul fiecărui minister semnatar și al autorităților din subordine care să asigure coordonarea metodologică a personalului menționat la lit. a);
f)asigură informarea personalului din teritoriu și alte instituții relevante din propriul domeniu de activitate cu privire la aplicarea prezentei metodologii.
(2)Formatorii sunt selectați de la nivel județean, respectiv al municipiului București din rândul DGASPC și alte instituții și organizații implicate și cu experiență în domeniu.
(3)DGASPC, în cooperare cu celelalte instituții din care provin participanții la instruire, asigură instruirea multidisciplinară a personalului menționat la alin. (1) lit. a), utilizând programul de instruire.
Autoritățile administrației publice locale prevăd în Planul anual de acțiune privind serviciile sociale administrate și finanțate din bugetul consiliului județean/consiliului local/ Consiliului General al Municipiului București, prevăzut de Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și al cărui model-cadru este aprobat prin Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr. 1.086/2018, programe de instruire în domeniul serviciilor de sprijin și protecție a victimelor infracțiunilor, în baza cooperării interinstituționale prevăzute la art. 19.
(1)În cadrul acțiunilor de sensibilizare a comunității privind nevoile și riscurile sociale de la nivelul județului, realizate de autoritățile administrației publice locale, conform prevederilor art. 135 alin. (1) lit. f) dinLegea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, sunt incluse teme pentru prevenirea infracționalității și a riscului crescut al persoanelor vulnerabile de deveni victime ale infracționalității.
(2)Temele și modalitatea de realizare a acțiunilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin cooperare interinstituțională la nivel județean și local între DGASPC și/sau, după caz, alți furnizori de servicii sociale publici sau privați, prevăzuți la art. 3^1 din lege, și unitățile de poliție.
la metodologie
DREPTURILE VICTIMELOR INFRACȚIUNILOR
I. ASPECTE GENERALEI.
1.Aspecte privind procesul penal
Dreptul de a primi informații de la primul organ judiciar la care vă prezentați
Dacă ați fost victima unei infracțiuni, aveți dreptul de a primi o serie de informații încă de la primul contact cu un organ judiciar (poliție, parchet). Acesta are obligația de a vă aduce la cunoștință următoarele aspecte:
–tipul de sprijin pe care îl puteți primi, inclusiv informații de bază privind accesul gratuit la asistență medicală, servicii sociale, consiliere psihologică, consiliere juridică și cazare alternativă;
–organul de urmărire penală la care puteți face plângere;
–dreptul la asistență juridică și instituția unde vă puteți adresa pentru exercitarea acestui drept;
–condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite;
–drepturile procesuale ale persoanei vătămate și ale părții civile;
–condițiile și procedura pentru a beneficia de dispozițiile Codului de procedură penală privind protecția persoanei vătămate și a părții civile, precum și de dispozițiile Legii nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată;
–condițiile și procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de către stat;
–autoritatea judiciară la care vă veți putea adresa pe viitor pentru obținerea de informații privind stadiul cauzei, precum și datele de contact ale acesteia, în cazul în care depuneți o plângere;
–dreptul de a fi informat(ă), în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod, conform Codului de procedură penală;
–dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
–în cazul în care aveți reședința sau locuința permanentă pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene (UE), informații privind posibilitatea de depunere a plângerii penale sau a cererii de acordare a compensației financiare din partea statului pe teritoriul statului respectiv, precum și faptul că există posibilitatea, conform legislației privind cooperarea judiciară internațională, ca dumneavoastră să fiți audiat(ă) de autoritățile judiciare române fără a fi prezent(ă) pe teritoriul României.
Această informare poate fi urmată, de cele mai multe ori, de depunerea plângerii cu privire la săvârșirea infracțiunii.
Depunerea plângerii
Plângerea reprezintă încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune. Aceasta se poate face personal sau prin mandatar.
Calitatea de persoană vătămată
Dacă ați suferit o vătămare prin comiterea unei infracțiuni, veți avea calitatea de persoană vătămată în procesul penal, având o serie de drepturi procesuale.
Dacă nu doriți să participați la procesul penal trebuie să comunicați acest lucru organului judiciar care, dacă apreciază necesar, vă va putea audia în calitate de martor.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în anumite situații
În urma cercetărilor efectuate de către organele judiciare ca urmare a depunerii plângerii de către dumneavoastră în calitate de victimă a infracțiunii, se poate pune în mișcare acțiunea penală atunci când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare a acesteia.
Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni și, la marea majoritate a infracțiunilor, punerea sa în mișcare se face de către organele de urmărire penală din oficiu.
Există însă o serie de infracțiuni pentru care legea prevede expres că punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Plângerea prealabilă a persoanei vătămate necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru anumite infracțiuni nu este aceeași cu plângerea ca act de sesizare a organului de urmărire penală.
Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. Dreptul de a formula plângere prealabilă vă va fi adus la cunoștință cu ocazia primei audieri.
Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege
Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictului pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator. Aceasta se poate desfășura doar cu acordul părților implicate.
În latura penală a procesului, medierea poate avea loc doar pentru infracțiunile pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Dacă părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere ca urmare a procedurii medierii, se va redacta un acord scris (acordul de mediere), care are ca rezultat încetarea procesului penal.
Acordul de mediere se poate încheia și doar în ceea ce privește latura civilă (acordarea de despăgubiri), caz în care procesul penal va continua.
Dacă decideți să participați la procesul penal în calitate de persoană vătămată, veți avea următoarele drepturi:
–dreptul de a vă constitui parte civilă;
În vederea recuperării prejudiciului de la autorul infracțiunii, persoana vătămată se poate constitui parte civilă în cadrul procesului penal. Dacă nu doriți participarea la procesul penal ca parte civilă, vă veți putea adresa separat instanței civile pentru obținerea de despăgubiri. – dreptul de a obține despăgubiri din partea autorului infracțiunii sau a altor persoane responsabile, potrivit legii;
În calitate de persoană vătămată, aveți dreptul de a obține de la autorul infracțiunii sau de la alte persoane responsabile potrivit legii atât despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune, cât și plata cheltuielilor judiciare de judecată. – dreptul de acces la dosar, în condițiile legii;
Avocatul dumneavoastră are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe cheltuiala clientului.– dreptul de a fi informat(ă) cu privire la stadiul urmăririi penale;
În calitate de persoană vătămată aveți dreptul de a fi informat(ă), într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea dumneavoastră expresă, cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poștă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informații să vă fie comunicate;
–dreptul de a fi ascultat(ă);
Cu ocazia primei audieri, vi se vor aduce la cunoștință următoarele:
–dreptul de a fi asistat(ă) de avocat, iar în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a vi se desemna un avocat din oficiu;
–dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
–dreptul de a propune administrarea de probe;
–dreptul de a ridica excepții și de a pune concluzii, în condițiile prevăzute de lege;
–dreptul de a fi încunoștințat(ă) cu privire la desfășurarea procedurii;
–dreptul de a formula plângere prealabilă;
–dreptul de a vă constitui parte civilă;
–obligația de a vă prezenta la chemările organelor judiciare;
–obligația de a comunica orice schimbare de adresă.
De asemenea, vi se va aduce la cunoștință cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, veți putea fi informat(ă) cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod.– dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor și experților;
În faza de judecată a procesului penal, cu ocazia audierii inculpatului, a martorilor sau a experților, aveți dreptul de a adresa întrebări acestora.– dreptul la asistență juridică și reprezentare;
Pe tot parcursul procesului penal, aveți dreptul de a fi asistat(ă) de avocat ales de dumneavoastră.
De asemenea, puteți fi reprezentat(ă) pe tot parcursul procesului penal, cu excepția cazurilor în care prezența dumneavoastră este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanța de judecată, după caz (spre exemplu, pentru audiere).– dreptul la asistență juridică gratuită în anumite cazuri;
Conform Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare, asistența juridică gratuită se acordă, la cerere, persoanelor care au fost victime ale următoarelor categorii de infracțiuni:
–tentativă la infracțiunile de omor sau omor calificat;
–infracțiunea de vătămare corporală, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei;
–infracțiunea de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor.
De asemenea au dreptul la asistență juridică gratuită soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de omor și omor calificat, precum și a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei.
Asistența juridică gratuită se acordă numai dacă ați sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii ori dacă v-ați aflat în imposibilitate de a sesiza organele de urmărire penală, în termen de 60 de zile de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
Asistența juridică gratuită se acordă, la cerere, și victimelor altor infracțiuni decât cele enumerate, dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliați.
În plus față de prevederile Legii nr. 211/2004, cu modificările și completările ulterioare, Codul de procedură penală prevede ca regulă generală că, ori de câte ori organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată nu și-ar putea face singură apărarea, dacă aceasta nu și-a ales un avocat, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.– dreptul de a propune probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, precum și de a formula orice alte cereri care țin de rezolvarea laturii penale a cauzei;
–dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelegeți, nu vă exprimați bine sau nu puteți comunica în limba română;
Limba oficială în procesul penal este limba română, însă organele judiciare au obligația de a asigura persoanei vătămate care nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, în mod gratuit, posibilitatea de a participa la procesul penal cu ajutorul unui interpret. – dreptul de a fi informat(ă) la eliberarea autorului infracțiunii în orice mod, dacă optați pentru această informare;
Acest drept vă va fi adus la cunoștință atât de primul organ judiciar la care vă prezentați, cât și cu ocazia primei audieri efectuate de către organul de urmărire penală. – dreptul de a face plângere împotriva actelor organelor de urmărire penală.
Puteți face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor dumneavoastră legitime.
Dacă plângerea este împotriva unui act emis de organul de cercetare penală (polițist), aceasta se adresează procurorului de dosar și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală care este obligat să o înainteze procurorului.
Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să vă comunice modul de soluționare.
Dacă plângerea este împotriva măsurilor luate de procuror, aceasta se rezolvă de un procuror ierarhic superior.
Dacă plângerea a avut ca obiect o soluție de netrimitere în judecată și respectiva plângere a fost respinsă, puteți ataca această soluție, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Măsurile speciale de protecție de care puteți beneficia în calitate de persoană vătămată, în cursul procesului penal
Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pot fi dispuse față de persoana vătămată ori față de partea civilă anumite măsuri de protecție, cum ar fi:
–supravegherea și paza locuinței acesteia sau asigurarea unei locuințe temporare;
–însoțirea și asigurarea protecției persoanei vătămate sau a membrilor de familie ai acesteia în cursul deplasărilor;
–protecția datelor de identitate;
–audierea/ascultarea acesteia fără a fi prezentă, prin intermediul mijloacelor audio-video de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente;
–nepublicitatea ședinței de judecată pe durata ascultării acesteia.
Protejarea vieții intime sau private și a demnității dumneavoastră pe parcursul procesului penal
Procedura din cursul urmăririi penale este nepublică.
În ceea ce privește faza de judecată, dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții dumneavoastră intime, se poate declara ședință nepublică pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Pe durata judecății, instanța poate interzice publicarea de texte, desene, fotografii sau imagini de natură a dezvălui identitatea dumneavoastră.
Măsuri care se pot lua împotriva autorului infracțiunii, în vederea protejării persoanei vătămate
Pedepsele complementare
Atunci când aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, instanța poate interzice inculpatului, pe o perioadă de la unu la 5 ani, dreptul de a comunica cu dumneavoastră sau cu membrii familiei dumneavoastră ori de a se apropia de dumneavoastră, precum și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde desfășurați activități sociale.
Măsurile preventive
Controlul judiciar
Dacă asupra inculpatului se ia pe parcursul procesului penal măsura preventivă a controlului judiciar, acestuia i se poate
impune să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia și să nu comunice, direct sau indirect, pe orice cale, cu aceștia;
Arestul la domiciliu
Dacă se ia măsura arestului la domiciliu față de inculpat, acestuia i se poate impune ca pe durata măsurii să nu comunice cu persoana vătămată sau cu membrii de familie ai acesteia.
Arestul preventiv
Măsura arestării preventive poate fi dispusă, în condițiile legii, și atunci când inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta.
Obligațiile care pot fi impuse autorului infracțiunii odată cu pronunțarea amânării aplicării pedepsei
Atunci când instanța decide să dispună amânarea aplicării pedepsei față de inculpat, în condițiile Codului penal, acestuia i se poate impune ca, pe durata termenului de supraveghere, să nu comunice cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia ori să nu se apropie de aceste persoane. Nerespectarea acestei obligații duce la revocarea amânării aplicării pedepsei și la aplicarea și executarea acesteia.
Obligațiile care pot fi impuse autorului infracțiunii odată cu dispunerea liberării condiționate
Odată cu acordarea liberării condiționate, persoanei condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni i se poate impune să respecte obligația de a nu comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia ori să nu se apropie de aceste persoane.
I.2. Alte drepturi ale persoanelor victime ale infracțiunilor
Dacă ați fost victima unei infracțiuni, vă puteți adresa organelor de urmărire penală sau Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracțiunilor din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC) din proximitate.
Ce oferă Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracțiunilor? a) informare privind drepturile dumneavoastră;
b)consiliere psihologică, consiliere cu privire la riscurile de victimizare secundară și repetată sau de intimidare și răzbunare;
c)consiliere privind aspectele financiare și practice subsecvente infracțiunii;
d)sprijin emoțional și social în scopul reintegrării sociale;
e)servicii de inserție/reinserție socială;
f)informații și consiliere cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces. Aceste servicii de informații și consiliere nu includ asistența juridică gratuită a victimelor unor infracțiuni prevăzută la art. 14-20 sau asistența juridică a persoanei vătămate prevăzută în Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare;
g)îndrumarea către alte servicii specializate, atunci când este cazul: cazare, servicii medicale, servicii de ocupare, de educație sau alte servicii de interes general acordate în condițiile legii.
Aceste servicii se asigură gratuit.
Compensația financiară din partea statului
Compensația financiară din partea statului este o modalitate de compensare a prejudiciului suferit de victimele unor tipuri de infracțiuni în cazurile în care aceste despăgubiri nu pot fi obținute din partea autorului infracțiunii.
Aceasta se poate obține de către persoanele asupra cărora s-a săvârșit una dintre următoarele infracțiuni:
–tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat;
–infracțiune de vătămare corporală;
–infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei;
–infracțiune de viol, act sexual cu un minor sau agresiune sexuală;
–infracțiune de trafic de persoane sau trafic de minori;
–infracțiune de terorism;
–orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență.
Compensația financiară din partea statului mai poate fi obținută și de către soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de mai sus.
Compensația se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii ori, în cazul în care aceasta s-a aflat în imposibilitate de a sesiza organele de urmărire penală, în termen de 60 de zile de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
Compensația financiară din partea statului se acordă în următoarele cazuri:
–în cazul în care făptuitorul este cunoscut, dacă acesta este insolvabil sau dispărut, astfel încât nu se poate obține repararea prejudiciului de la acesta, iar prejudiciul nu a fost obținut nici de la o societate de asigurare;
–în cazul în care făptuitorul este necunoscut.
Condițiile și procedura pentru obținerea acestor compensații sunt detaliate în cadrul Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare.
II. DREPTURILE VICTIMELOR ANUMITOR TIPURI DE INFRACȚIUNI
Victimele traficului de persoane
Victimele traficului de persoane beneficiază de măsuri de protecție și asistență reglementate de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, printre care:
–protecția vieții private și a identității;
–dreptul la recuperare fizică, psihologică și socială;
–protecția și asistența specială a victimelor minore, în raport cu vârsta lor;
Ascultarea minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezența cel puțin a unuia dintre părinți sau a altui reprezentant legal, fiind totodată obligatorie și citarea unui psiholog, respectiv a unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului;
–dreptul de a beneficia de o perioadă de recuperare și reflecție de până la 90 de zile fie pentru a li se permite să se recupereze, pentru a evita influența traficanților, fie pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză privind cooperarea cu autoritățile competente;
–cazare, la cerere, temporar, în centre de asistență și protecție a victimelor traficului de persoane sau în locuințe protejate pentru victimele traficului de persoane;
–suport psihologic și asistență necesare integrării sociale, asigurate de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane în cooperare cu instituțiile interesate, precum și cu organizații neguvernamentale, organizații internaționale și reprezentanți ai societății civile angajați în protecția și asistarea victimelor traficului de persoane;
–programe speciale de scurtă durată pentru formarea profesională, servicii de consiliere și mediere a muncii, în vederea identificării unui loc de muncă;
–asistență juridică obligatorie și gratuită.
În vederea îmbunătățirii accesului victimelor traficului de persoane la serviciile de asistență și protecție, instituțiile și organizațiile neguvernamentale cu atribuții în domeniu cooperează în vederea aplicării Mecanismului național de identificare și referire a victimelor traficului de persoane.
Victimele violenței domestice
Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare, violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic, ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.
Violența domestică se manifestă sub următoarele forme: verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială, spirituală și cibernetică.
În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență definite în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare.
Victima violenței domestice are dreptul la:
–respectarea personalității, demnității și a vieții sale private;
–informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
–protecție specială, adecvată situației și nevoilor sale;
–servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum și la asistență medicală gratuită, în condițiile prezentei legi;
–consiliere și asistență juridică gratuită.
Victimele violenței domestice sunt informate de către autoritățile administrației publice centrale și locale cu privire la:
a)instituțiile și organizațiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistență și protecție a victimei, în funcție de necesitățile acesteia;
b)organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c)dreptul la asistență juridică și instituția unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d)condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite;
e)drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părții vătămate și ale părții civile;
f)condițiile și procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de către stat, potrivit legii;
g)măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecție provizoriu și, după caz, prin ordinul de protecție, demersurile necesare pentru emiterea acestora și procedura de judecată.
Managementul de caz se asigură de către compartimentul violență domestică din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului înființate în subordinea consiliilor județene/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București. În scopul de a asigura accesul neîngrădit la găzduire în situațiile de urgență, precum și la restul serviciilor sociale existente pentru victimele violenței domestice, precum și pentru agresori, DGASPC depune diligențele necesare pe lângă serviciul public de asistență socială (SPAS) și furnizorii privați de servicii sociale de pe raza teritorială a județului. Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social cu această destinație, indiferent de domiciliul acestora, unde există un loc disponibil.
Autoritățile au obligația de a asigura accesul victimelor violenței domestice, în funcție de nevoile acestora, la servicii sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, în regim rezidențial și/sau în regim de zi.
Victimele violenței domestice pot fi găzduite pe perioadă determinată în cadrul următoarelor servicii sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice organizate în regim rezidențial:
a)centre de primire în regim de urgență, care asigură protecție, găzduire, îngrijire și consiliere victimelor violenței domestice;
b)centre de recuperare, care asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică și psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viață activă, inserția profesională a victimelor violenței domestice, precum și reabilitarea și reinserția socială a acestora;
c)locuințe protejate, care asigură găzduirea în regim de urgență, îngrijirea, asistența socială, consilierea juridică și psihologică și orientarea victimelor violenței domestice.
Victimele violenței domestice în funcție de complexitatea cazului pot accesa următoarele servicii sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice organizate în regim de zi:
a)centre pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, care asigură asistență socială, consiliere psihologică, juridică, precum și informarea și orientarea victimelor violenței domestice;
b)centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației, care oferă servicii de informare și educare, asistență socială și un serviciu telefonic de urgență pentru informare și consiliere.
Victimele violenței domestice pot accesa următoarele servicii sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice cu program continuu:
a)servicii de informare și consiliere pentru victimele violenței domestice de tip linie telefonică de urgență - help-line, care asigură consiliere apelanților, în mod confidențial, în legătură cu toate formele de violență domestică;
b)servicii integrate de urgență destinate victimelor violenței sexuale, care asigură examinarea medicală și medico-legală, asistență posttraumatică și consiliere pentru victimele violenței sexuale.
Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social cu această destinație, indiferent de domiciliul acestora, unde există un loc disponibil.
Serviciile sociale specializate pentru prevenirea și combaterea violenței domestice sunt oferite în mod gratuit victimelor.
Ordinul de protecție
Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, potrivit art. 38 alin. (1) dinLegea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare.
Membru de familie înseamnă, în sensul Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare:
a)ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b)soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție, frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
c)persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
d)tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e)reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Prin victimă se înțelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violență domestică, inclusiv copiii martori la aceste forme de violență.
Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă la judecătoria de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima, de către victimă personal sau prin reprezentant legal. Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de:
a)procuror;
b)reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice;
c)reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei.
Prin ordinul de protecție se pot impune, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a)evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b)reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c)limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d)cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor într-un centru de asistență dintre cele prevăzute mai sus;
e)obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor legii, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f)interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g)obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
h)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
i)obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
j)încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Alte măsuri:
Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
Instanța poate dispune ca măsură obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistență a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:
a)obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție;
b)obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei;
c)verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
Emiterea ordinului de protecție se face în maximum 72 de ore de la data depunerii cererii conform art. 52 din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, ratificată prin Legea nr. 30/2016.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Încălcarea oricăreia dintre obligațiile impuse constituie infracțiune și se poate depune o plângere la organele de urmărire penală (poliție sau parchet) în legătură cu acest fapt.
La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că aceasta se află în continuare în pericol.
Ordinul de protecție provizoriu
Poliția intervine ca urmare a unor sesizări făcute în următoarele modalități:
–prin apelarea Sistemului național unic de apeluri de urgență (112);
–prin formularea în scris sau oral, direct ori telefonic la sediul unităților de poliție, de către persoanele implicate în acte de violență domestică, de către persoane care asistă la astfel de acte sau de către orice persoană;
–din oficiu.
Polițiștii sesizați prin modalitățile menționate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) dinLegea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și atunci când constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, vor emite ordinul de protecție provizoriu, în scopul diminuării acestui risc.
Pe parcursul intervenției, polițiștii desfășoară, după caz, următoarele activități:
a)iau măsuri pentru separarea victimei de agresor și realizează orice alte demersuri necesare eliminării riscurilor imediate;
b)observă și adresează întrebări cu privire la starea fizică a persoanelor implicate și, dacă se impune, solicită intervenția echipelor medicale;
c)informează atât victima, cât și agresorul cu privire la drepturile și obligațiile acestora, măsurile ce vor fi dispuse în urma evaluării situației de fapt, prin ordinul de protecție provizoriu;
d)sesizează structurile specializate ale Poliției Române sau ale altor instituții în situația în care, cu ocazia verificării sesizării, sunt constatate aspecte aflate în competența acestora;
e)procedează la obținerea de probe.
Polițistul evaluează situația de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului și potrivit metodologiei de utilizare a acestuia și constată dacă există sau nu un risc iminent, iar în situația în care există un astfel de risc, acesta emite ordinul de protecție provizoriu.
În cazul în care, ca urmare a evaluării situației de fapt, se constată că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, potrivit art. 28 alin. (5) dinLegea nr. 217/2003, republicată, cu modificările ulterioare, polițiștii au obligația de a informa persoanele care susțin că sunt victime ale violenței domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere prevăzut la art. 41 dinLegea nr. 217/2003, republicată, cu modificările ulterioare.
Prin ordinul de protecție provizoriu emis de polițist se dispun, pentru o perioadă de 5 zile (care se calculează pe ore - 120 de ore, termen ce începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul de protecție provizoriu), una ori mai multe măsuri de protecție:
–evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
–reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința comună, după evacuarea agresorului;
–obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
–obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
–obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit art. 32 alin. (1) dinLegea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare, obligațiile și interdicțiile dispuse prin ordinul de protecție provizoriu devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somație și fără trecerea vreunui termen. Totodată, pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecție dispuse polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare.
Ordinul provizoriu emis de polițiști trebuie confirmat de către un procuror în termen de 48 de ore de la emitere, cu privire la menținerea acestuia. În acest scop, ordinul provizoriu se trimite în termen de 24 ore de la emitere parchetului de pe lângă judecătoria competentă din raza de jurisdicție a locului unde a fost emis, la care se atașează formularul de evaluare a riscului și toate probele obținute. Procurorul poate decide menținerea ordinului aplicând o rezoluție în acest sens, iar dacă nu confirmă ordinul va dispune motivat încetarea măsurilor și momentul în care măsurile încetează.
Dacă procurorul confirmă ordinul de protecție provizoriu, acesta va trimite dosarul judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul sau reședința victima, împreună cu o cerere de emitere a ordinului de protecție. Valabilitatea ordinului de protecție provizoriu se prelungește de drept cu durata necesară pentru soluționarea cauzei. Agresorul va fi informat, iar acesta poate să conteste ordinul de protecție provizoriu în termen de 48 de ore de la comunicare. Judecarea contestației depuse de către agresor se judecă în camera de consiliu, în regim de urgență, cu citarea părților și a organului constatator, cu participarea procurorului, iar decizia pronunțată este definitivă. Neprezentarea în fața instanței a victimei sau a agresorului nu împiedică judecarea cauzei.
În afară de procedura descrisă (în cadrul căreia procurorul solicită instanței de judecată emiterea ordinului de protecție), pot face cerere către instanță pentru emiterea unui ordin de protecție simplu următoarele persoane: victima personal sau prin reprezentant legal sau reprezentanții autorităților competente cu atribuții în protecția victimelor violenței domestice. Diferența față de ordinul de protecție provizoriu este că în cazul ordinului de protecție simplu se face referire la o stare de pericol generică, nu la un „risc iminent“.
Dacă instanța de judecată dispune emiterea unui ordin de protecție, acesta poate să conțină, în plus față de obligațiile și interdicțiile de la ordinul de protecție provizoriu, următoarele:
–limitarea folosinței de către agresor a locuinței comune, atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
–interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone pe care victima le frecventează periodic;
–interzicerea agresorului să aibă orice contact cu victima, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod;
–încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
În plus, judecătorul poate lua următoarele măsuri în vederea controlării respectării ordinului de protecție:
–obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp, la secția de poliție;
–obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordinul de protecție el a fost evacuat din locuința familiei;
–verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
Cererea se judecă de urgență, cu participarea procurorului și cu citarea părților, iar în caz de urgență deosebită, ordinul de protecție poate fi emis chiar în aceeași zi, fără citarea părților. Împotriva hotărârii care cuprinde ordinul de protecție se poate face apel în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a judecat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a judecat fără citarea părților.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție de către judecător nu poate depăși 6 luni de la data emiterii acestuia.
Conform art. 51 alin. (1) dinLegea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare, intervenția de urgență în cazurile de violență domestică se realizează de către echipa mobilă alcătuită din reprezentanți ai serviciului public de asistență socială sau, după caz, de către reprezentanți ai direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Intervenția de urgență a echipei mobile se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale în situațiile de violență domestică.
Echipa mobilă are următoarele atribuții, potrivit Ordinului ministrului muncii și justiției sociale nr. 2.525/2018 privind aprobarea Procedurii pentru intervenția de urgență în cazurile de violență domestică:
a)verifică semnalările de violență domestică efectuate prin intermediul liniilor telefonice ale instituțiilor publice abilitate, inclusiv al liniilor telefonice de urgență, altele decât numărul unic de urgență la nivel național (SNUAU) - 112;
b)realizează evaluarea inițială a gradului de risc din perspectiva acordării serviciilor sociale, pe baza Fișei pentru evaluarea gradului de risc și stabilirea măsurilor de siguranță necesare pentru victimele violenței domestice, prevăzute în anexa la Procedura pentru intervenția de urgență în cazurile de violență domestică, aprobată prin Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr. 2.525/2018;
c)acordă informare și consiliere victimelor violenței domestice;
d)sprijină victimele violenței domestice, prin orientarea acestora către serviciile sociale existente pe raza localității/ județului, adecvate nevoilor acestora;
e)informează, consiliază și orientează victima în ceea ce privește măsurile de protecție de care aceasta poate beneficia din partea instituțiilor competente: ordin de protecție provizoriu, ordin de protecție, formularea unei plângeri penale, eliberarea unui certificat medico-legal etc.;
f)asigură măsurile de protecție socială necesare pentru victime, minori, persoane cu dizabilități sau persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecție provizoriu sau ordinul de protecție, și păstrează confidențialitatea asupra identității acestora;
g)colaborează cu serviciile de asistență medicală comunitară în situația în care identifică probleme medicale privind victimele și/sau copiii lor;
h)realizează demersurile necesare pentru depășirea riscului imediat, după caz, acestea putând consta în:
(i)transport la unitatea sanitară cea mai apropiată în situațiile în care victima necesită îngrijiri medicale de urgență sau, după caz, sesizarea numărului unic pentru apeluri de urgență 112;
(ii)sesizarea organelor de urmărire penală, sesizarea organelor de poliție pentru emiterea unui ordin de protecție provizoriu, sesizarea instanțelor judecătorești în vederea emiterii ordinului de protecție;
(iii)orientarea către SPAS sau, după caz, către furnizorii privați de servicii sociale, acreditați în condițiile legii, în vederea găzduirii în centre rezidențiale adecvate nevoilor și aplicării managementului de caz pentru victime și, după caz, pentru agresori;
i)intervine în cazurile de violență domestică, la solicitarea organelor de poliție, atunci când prin ordinul de protecție provizoriu s-a dispus măsura evacuării temporare a agresorului din domiciliu, iar acesta din urmă a solicitat, potrivit legii, cazarea într-un centru rezidențial.
În urma evaluării gradului de risc pentru victimele violenței domestice, reprezentanții SPAS organizate la nivel de municipiu, oraș, comună referă cazurile către compartimentul de violență domestică din cadrul SPAS organizat la nivel de județ sau, după caz, către furnizorii privați de servicii sociale, în vederea luării în evidență și a realizării managementului de caz.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
