Decizie nr. 587 din 13 septembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, excepţie ridicată de Societatea Opti Media - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.584/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.362D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Ioan Adrian Vilău, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, iar pentru partea Consiliul Concurenţei răspunde consilier juridic Magdalena Brandibur, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.588D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Starcom Mediavest Group - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.540/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Ioan Adrian Vilău, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, iar pentru partea Consiliul Concurenţei răspunde consilier juridic Magdalena Brandibur, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentanţii părţilor şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.588D/2015 la Dosarul nr. 1.362D/2015, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, arată, în esenţă, că reglementarea atribuţiilor Consiliului Concurenţei are caracter organic, iar prima dintre aceste atribuţii prevăzută de legiuitor este aceea de a efectua investigaţii. De asemenea, susţine că legiuitorul a rezervat domeniului legii organice toate normele conţinute în Legea concurenţei nr. 21/1996 care reglementează, printre altele, modalitatea de realizare a investigaţiilor de către autoritatea administrativ autonomă. Ca atare, consideră că dispoziţiile legale criticate au caracter de norme juridice organice, deoarece se referă la exercitarea atribuţiilor Consiliului Concurenţei, respectiv la cea de efectuare a investigaţiilor într-o anumită etapă şi nu puteau fi modificate printr-o ordonanţă simplă. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, reprezentantul autoarelor excepţiei apreciază, în esenţă, că prin înlăturarea dreptului de a ataca, în mod direct şi imediat, ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei la instanţa de contencios administrativ se încalcă accesul liber la justiţie şi este afectat dreptul la apărare al unei întreprinderi. Depune concluzii scrise în acest sens.

7.Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât criticile de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză nu sunt diferite faţă de cele avute în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei nr. 568 din 15 septembrie 2015 şi Deciziei nr. 835 din 8 decembrie 2015, prin care instanţa de control constituţional a reţinut că modificările aduse Legii concurenţei nr. 21/1996, prin art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, nu încalcă prevederile art. 115 alin. (1) şi ale art. 117 alin. (3) din Constituţie şi nu îngrădesc accesul la justiţie al întreprinderilor care se consideră vătămate prin decizia adoptată de Plenul Consiliului Concurenţei. Depune concluzii scrise.

8.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9.Prin Încheierile din 29 iunie 2015 şi 17 septembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 7.584/2/2014 şi nr. 7.540/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Excepţia a fost ridicată de Societatea Opti Media - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Starcom Mediavest Group - S.R.L. din Bucureşti, cu prilejul soluţionării unor cauze având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Consiliul Concurenţei.

10.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu respectă cerinţele referitoare la modificarea unei legi organice, pe de o parte, şi, pe de altă parte, încalcă drepturile fundamentale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare. Chiar dacă, la acest moment, ca urmare a adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din data de 6 martie 2015, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare în forma criticată, prin prisma celor reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, ele pot fi suspuse analizei Curţii.

11.În continuare, autoarele excepţiei apreciază că o consecinţă a regimului constituţional al Legii nr. 21/1996 este aceea că inclusiv articolele din această lege care nu vizează, în mod direct, aspecte referitoare la înfiinţarea autorităţii administrative, au fost adoptate cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, fiind supuse exigenţelor de adoptare a unei legi organice. Însă Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 este o ordonanţă simplă, adoptată în baza unei legi speciale de abilitare, care, prin art. III pct. 5 şi 6, modifică alin. (2) şi (4) şi abrogă alin. (5) ale art. 43 din Legea nr. 21/1996, care este o lege organică. Ca atare, susţin că modificarea Legii nr. 21/1996, prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, este contrară prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi art. 117 alin. (3).

12.Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, autoarele excepţiei consideră că, prin înlăturarea dreptului de a ataca ordinul în mod direct la instanţa de contencios administrativ, imediat după momentul emiterii acestuia, este afectat dreptul de acces liber la justiţie. Prin urmare, amânarea momentului la care ordinul prin care se refuză accesul la documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul de investigaţie poate fi contestat la instanţă şi abrogarea alin. 5 al art. 43 din Legea nr. 21/1996, are drept consecinţă adoptarea deciziei finale de către Consiliul Concurenţei, înainte ca o instanţă judecătorească să se pronunţe definitiv în privinţa legalităţii ordinului, ceea ce reprezintă o gravă afectare a dreptului la apărare al întreprinderii, drept garantat prin art. 24 din Legea fundamentală. Totodată, autoarele excepţiei susţin că, în vederea respectării dreptului la apărare şi al accesului liber la justiţie, este esenţial ca actul administrativ, respectiv ordinul prin care se refuză accesul la documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul de investigaţie, să fie supus controlului de legalitate, efectuat de instanţa competentă, înainte de formularea apărărilor, desfăşurarea audierilor şi, respectiv, emiterea deciziei finale de către Plenul Consiliului Concurenţei. Ca atare, autoarele excepţiei arată că doar în acest mod se poate vorbi de asigurarea unui echilibru just între interesul public, promovat prin acţiunile şi intervenţia autorităţii de concurenţă, şi interesul privat al întreprinderilor investigate, de a-şi formula complet şi efectiv apărarea faţă de faptele ilegale care le sunt imputate, prin raportul de investigaţie.

13.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât modificările aduse Legii concurenţei nr. 21/1996, prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, nu se circumscriu domeniului de reglementare al legilor organice. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, arată că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească în vreun fel prerogativele recunoscute de lege părţilor în scopul garantării dreptului la apărare şi nu afectează dreptul de acces la justiţie în substanţa sa, ci reglementează o modalitate de exercitare a acestuia.

14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15.Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 1.362D/2015, consideră că "revine instanţei de contencios constituţional a aprecia asupra conformităţii dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 cu prevederilor constituţionale invocate". De asemenea, în Dosarul nr. 1.588D/2015, apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

16.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse şi susţinerile reprezentanţilor părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, cu următorul cuprins:

Art. III

Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]

5.La articolul 43, alineatele (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«(2) Preşedintele Consiliului Concurenţei va permite părţilor în cauză consultarea dosarului şi obţinerea, în format electronic, de copii şi/sau extrase ale actelor procedurii de investigaţie. [...]

(4)Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei care sunt confidenţiale nu sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii şi/sau extrase decât prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia.

6.La articolul 43, alineatul (5) se abrogă."

19.Curtea observă că art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, ulterior modificării prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, a fost modificat prin art. 50 pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din data de 6 martie 2015, în sensul că: "Documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul cauzei sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii şi/sau extrase doar prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată." Ulterior, Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015, modifică din nou dispoziţiile art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, însă cu o formulare similară celei din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, reiterând soluţia legislativă.

20.Curtea, având în vedere cele reţinute în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a statuat că "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", urmează a se pronunţa asupra art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, în redactarea primită prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, întrucât aceste dispoziţii continuă să îşi producă efecte juridice în cauzele deduse judecăţii.

21.În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă şi ale art. 117 alin. (3) potrivit cărora autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, şi Decizia nr. 835 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

23.Astfel, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, raportate la art. 115 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 a fost adoptată în baza art. 1 pct. I.16 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanţe pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei.

24.De asemenea, examinând formula de atestare a legalităţii adoptării actului normativ, astfel cum aceasta apare cu ocazia primei publicări a Legii concurenţei nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, Curtea a constatat faptul că aceasta a fost adoptată ca o lege organică. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât altfel s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, şi Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009). De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea şi Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, şi Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).

25.Curtea a reţinut că reglementarea statutului Consiliului Concurenţei se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile din faţa sa, vizate de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca în baza unei legi de abilitare (Legea nr. 119/2014) să le modifice prin intermediul prevederilor legale criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Ca atare, Curtea nu a putut reţine critica referitoare la încălcarea art. 108 alin. (3), art. 115 alin. (1) şi art. 117 alin. (3) din Constituţie.

26.Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, în ceea ce priveşte opţiunea legiuitorului de a reglementa atacarea odată cu fondul a unui act emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, prin Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 471 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, potrivit cărora "Ordinul privind declanşarea unei investigaţii, prevăzută de lege, se poate ataca numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia", prevedeau în mod evident tocmai dreptul întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi - persoane fizice sau juridice - şi a autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, în măsura în care acestea se încadrau în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, de a se adresa instanţei de judecată. Totodată, Curtea a constatat că în toate cazurile, decizia adoptată de Consiliul Concurenţei, prin care se finalizează investigaţia, putea fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă. Cu acelaşi prilej, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, persoana interesată putea ataca şi ordinul privind declanşarea investigaţiei. Faptul că persoana interesată nu putea ataca separat acest ordin nu era de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale invocate, ci, în soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ era competentă, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să se pronunţe şi asupra legalităţii ordinului care a stat la baza emiterii actului supus judecăţii. Cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin decizia menţionată se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză, reglementarea atacării odată cu fondul sau separat de fond fiind la latitudinea legiuitorului, acesta putând alege aplicarea uneia sau a alteia din cele două soluţii legislative care sunt, deopotrivă, constituţionale în ipoteza dată. Prin urmare, Curtea nu a reţinut încălcarea art. 16, 21, 24 şi 52 din Constituţie.

27.De asemenea, Curtea a observat că, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în cauza C-411/04 P Salzgitter Mannesmann GmbH, paragraful 43, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat asupra accesului la informaţii confidenţiale, în materia concurenţei, statuând că administrarea probelor în cauzele de drept unional al concurenţei este caracterizată prin faptul că înscrisurile examinate conţin adesea secrete de afaceri sau alte informaţii care nu pot fi divulgate sau nu pot fi divulgate decât cu condiţia respectării unor restricţii importante. Aceeaşi instanţă a mai statuat că, ţinând seama de natura intereselor protejate în cadrul controlului unei operaţiuni de concentrare, publicarea informaţiilor sensibile referitoare la activităţile economice ale întreprinderilor implicate poate aduce atingere intereselor lor comerciale, independent de existenţa unei proceduri de control în curs. În plus, perspectiva unei astfel de publicări după închiderea procedurii de control ar risca să dăuneze disponibilităţii întreprinderilor de a colabora atunci când o astfel de procedură este pendinte (Hotărârea din 28 iunie 2012, pronunţată în cauza C-404/10 P, Editions Odile Jacob SAS, paragraful 124). Ca atare, Curtea a reţinut că raţiuni de aceeaşi natură au stat la baza modificărilor aduse de legiuitor, prin dispoziţiile legale criticate, care a ţinut cont de materia specifică a dreptului concurenţei.

28.Neexistând elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, şi cu majoritate de voturi, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Opti Media - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 7.584/2/2014, şi de Societatea Starcom Mediavest Group - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 7.540/2/2014 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 septembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici