Decizie nr. 282 din 29 octombrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997, republicată, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Galaţi - Comisia pentru protecţia copilului în Dosarul nr. 2.235/2002 al Judecătoriei Galaţi.

La apelul nominal răspunde Gigel Lacusta, lipsa fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezenta solicita respingerea excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât posibilitatea atacarii actelor emise de Comisia pentru protecţia copilului la instanţa judecătorească de drept comun nu aduce atingere dispoziţiilor art. 48 din Constituţie, invocat ca fiind încălcat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.235/2002, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997, republicată. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Judeţean Galaţi - Comisia pentru protecţia copilului Galaţi, prin consilier juridic, într-un litigiu având ca obiect contestaţia formulată de Gigel Lacusta împotriva unei hotărâri a comisiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 48 din Constituţie, deoarece Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 are caracter de lege ordinară, iar nu de lege organică, astfel cum prevede textul constituţional.

Judecătoria Galaţi apreciază ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul arata ca, întrucât art. 34 din Ordonanţa de urgenta nr. 26/1997, republicată, prevede accesul la justiţie prin atacarea actelor emise de comisie la instanţa judecătorească de drept comun, nu se poate vorbi despre limitarea dreptului persoanei vătămate de o autoritate administrativă de a se adresa justiţiei. Dimpotriva, acest drept este conţinut în însuşi textul legal a cărui neconstituţionalitate se invoca. Cu privire la afirmatia autorului excepţiei, în sensul că instanţa de drept comun poate anula actele emise de comisie, în timp ce instanţa de contencios administrativ nu ar avea aceasta posibilitate, Guvernul arata ca aceasta este eronată, deoarece scopul controlului judiciar este tocmai acela al anulării unui act administrativ care prejudiciază interesele unei persoane.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1998 [lege adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţie]. În temeiul art. II din această lege, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, dându-se articolelor o noua numerotare.

Textul criticat are următorul conţinut: "Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competenţa, potrivit normelor de drept comun."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor art. 48 din Constituţie. Acest text constituţional prevede în alin. (1) ca "Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei", iar în alin. (2) face precizarea în sensul căreia "Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică". Se considera ca textul art. 34 din ordonanţa, care trimite la instanţa de drept comun, în ceea ce priveşte judecarea contestaţiei împotriva hotărârii Comisiei pentru protecţia copilului, infrange dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Constituţie, care prevăd ca exercitarea acestui drept trebuie reglementat prin lege organică, ceea ce - se afirma - nu este cazul Legii nr. 108/1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997. Se mai susţine ca renunţarea la contenciosul administrativ în favoarea contenciosului de drept comun ar prejudicia interesele copiilor faţă de care s-a dispus luarea unei anumite măsuri, care ar putea fi desfiintata de instanţa de drept comun. De asemenea, se arata ca instanţa de drept comun se poate substitui Comisiei pentru protecţia copilului, putând modifica sau anula actele acesteia, şi ca instanţa de contencios administrativ nu ar avea aceasta posibilitate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca prin textul de lege criticat nu s-a adus nici o atingere dispoziţiilor art. 48 din Constituţie.

Faptul ca, spre deosebire de art. 29 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 (în redactarea iniţială), care prevedea ca "Hotărârea Comisiei pentru protecţia copilului poate fi atacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ", în art. 34 din aceeaşi ordonanţa (în redactarea data prin Legea nr. 108 din 2 iunie 1998), s-a prevăzut ca "Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competenţa, potrivit normelor de drept comun" nu poate fi considerat contrar prevederilor art. 48 din Constituţie, deoarece noua opţiune a legiuitorului asigura accesul părţii interesate la căile de atac împotriva hotărârilor Comisiei pentru protecţia copilului. Afirmatia autorului excepţiei, în sensul că folosirea căilor de atac în procedura de drept comun ar asigura o apărare mai puţin eficienta a intereselor copilului aflat în dificultate decât procedura contenciosului administrativ, nu are suport în realitate. Legiuitorul a urmărit tocmai o mai lesnicioasa cale de realizare a intereselor copilului. În consecinţa, nu se poate susţine ca prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului consfintit în art. 48 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Galaţi - Comisia pentru protecţia copilului în Dosarul nr. 2.235/2002 al Judecătoriei Galaţi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

──────────────────