Ordonanţa de urgenţă nr. 26 din 9 iunie 1997 Republicată

Notă *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 108 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 2 iunie 1998, dându-se textelor o noua numerotare.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

(1)În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, copilul se afla în dificultate, dacă dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau morala este periclitata.

(2)Prin copil se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu are capacitatea deplina de exerciţiu.

Articolul 2

Copilul aflat în dificultate se bucura de protecţie şi de asistenţa în realizarea deplina şi în exercitarea corespunzătoare a drepturilor sale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Articolul 3

(1)Responsabilitatea de a asigura copilului aflat în dificultate protecţie şi asistenţa în realizarea şi în exercitarea drepturilor sale revine, în primul rând, colectivităţii locale din care acesta face parte.

(2)Orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul sau familial sau care, în propriul sau interes superior, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi la un ajutor special din partea colectivităţii locale.

(3)Statul garantează protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenta, inclusiv sexuală, vătămare ori abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijenţa, de rele tratamente sau de exploatare, în timpul cat se afla în îngrijirea părinţilor ori a unuia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricărei alte persoane.

(4)Statul sprijină colectivitatea locală din care face parte copilul, în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin pentru protecţia copilului aflat în dificultate.

Articolul 4

(1)Consiliul judeţean şi, respectiv, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti stabilesc măsuri de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea corespunzătoare a acestora.

(2)În vederea exercitării atribuţiilor prevăzute la alin. (1), în subordinea consiliului judeţean, respectiv al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se organizează şi funcţionează comisia pentru protecţia copilului, denumita în continuare comisie, şi serviciul public specializat pentru protecţia copilului, denumit în continuare serviciu public specializat.

Articolul 5

(1)Comisia este organ de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, referitoare la stabilirea măsurilor de protecţie a copilului aflat în dificultate şi la relaţiile cu serviciul public specializat.

(2)Comisia coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul judeţului, în domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului.

Articolul 6

(1)Serviciul public specializat se înfiinţează prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi funcţionează ca instituţie publică de interes judeţean, respectiv local, cu personalitate juridică.

(2)Serviciul public specializat propune comisiei măsurile de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea acestora.

(3)Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfăşoară activităţi în domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public judeţean specializat în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin.

(4)Activitatea serviciului public specializat este coordonata de secretarul consiliului judeţean, respectiv de secretarul primăriei sectorului municipiului Bucureşti.

Capitolul 2Măsuri privind protecţia copilului aflat în dificultate

Articolul 7

(1)În vederea respectării interesului superior al copilului aflat în dificultate, comisia poate stabili următoarele măsuri:

a)încredinţarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat;

b)încredinţarea copilului în vederea adopţiei;

c)încredinţarea provizorie a copilului către serviciul public specializat;

d)plasamentul copilului la o familie sau la o persoană;

e)plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat;

f)plasamentul copilului în regim de urgenta;

g)plasamentul copilului într-o familie asistată.

(2)În alegerea uneia dintre aceste măsuri trebuie să se ţină seama, în mod corespunzător, de necesitatea unei continuitati rationale în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală sau lingvistica.

(3)Se va asigura copilului capabil de discernământ dreptul de a exprima liber opinia sa asupra măsurilor de protecţie prevăzute la alin. (1).

Articolul 8

(1)În cazul în care părinţii copilului sunt decedati, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti, şi nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, drepturile părinteşti asupra copilului se exercită de către consiliul judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin comisie.

(2)În situaţia prevăzută la alin. (1) comisia poate hotărî încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.

(3)Serviciul public specializat este obligat sa evalueze, cu prioritate, posibilitatea încredinţării copilului rudelor sale până la gradul al patrulea inclusiv, prezentând comisiei rapoarte şi propuneri în acest sens.

Articolul 9

(1)Dacă nu exista familii sau persoane corespunzătoare cărora să le fie încredinţat copilul, comisia poate hotărî încredinţarea acestuia serviciului public specializat sau unui organism privat autorizat în condiţiile legii.

(2)În acest caz, măsura încredinţării durează până în momentul în care copilul poate fi încredinţat unei familii sau unei persoane corespunzătoare ori până la încredinţarea acestuia în vederea adopţiei.

Articolul 10

(1)Persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost încredinţat copilul au faţă de acesta numai drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor cu privire la persoana acestuia.

(2)Pe durata încredinţării, domiciliul copilului este la persoanele cărora le-a fost încredinţat.

(3)Educaţia şcolară a copilului nu poate fi schimbată decât în interesul acestuia, avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (2) şi (3), cu aprobarea comisiei. Credinţa religioasă în care a fost educat copilul nu se poate schimba decât în cazuri excepţionale, cu aprobarea specială a comisiei.

(4)Exercitarea dreptului de a încheia acte juridice în numele copilului încredinţat ori încuviinţarea încheierii acestor acte se face de către comisie, în condiţiile legii.

(5)Dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de comisie, care îl poate delega serviciului public specializat sau persoanei ori organismului privat autorizat, căruia copilul i-a fost încredinţat. În acest scop, în termen de 15 zile de la data încredinţării, se procedează la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat, cu aprobarea comisiei, va putea instraina bunurile copilului numai dacă actul răspunde unor nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate în urma vânzării bunurilor copilului, precum şi veniturile aduse de acestea vor fi depuse în cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat, şi nu vor putea fi ridicate decât cu acordul comisiei.

(6)Comisia va analiza, cel puţin o dată pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La încetarea măsurii de încredinţare, comisia va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza căruia va hotărî descărcarea de gestiune.

Articolul 11

Părinţii pot sa păstreze legături personale cu copilul, în condiţiile stabilite de comisie, dacă este respectat interesul superior al copilului. Serviciul public specializat sau, după caz, organismul privat autorizat va crea condiţiile necesare pentru aceasta, potrivit legii.

Articolul 12

(1)Comisia poate hotărî plasamentul copilului la o familie sau la o persoană care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a acestuia, dacă securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata în familie din motive independente de voinţa părinţilor, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului, până la gradul al patrulea inclusiv. Dispoziţiile art. 8 alin. (3) sunt aplicabile.

(2)Dacă nu exista persoane sau familii corespunzătoare la care copilul să poată fi dat în plasament, comisia poate hotărî plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un organism privat autorizat.

Articolul 13

Dezvoltarea armonioasă a copilului încredinţat în condiţiile art. 9 sau dat în plasament în condiţiile art. 12 alin. (2) se asigura în centrele de plasament care funcţionează în cadrul serviciului public specializat sau al organismului privat autorizat căruia copilul i-a fost încredinţat sau dat în plasament.

Articolul 14

(1)Părinţii copilului îşi menţin drepturile şi obligaţiile faţă de acesta, pe toată durata plasamentului, cu excepţia acelora care sunt incompatibile cu aplicarea acestei măsuri.

(2)Persoanele fizice sau juridice care au primit în plasament un copil sunt obligate sa îi asigure acestuia ingrijirile şi condiţiile necesare dezvoltării sale armonioase. Acordul părinţilor pentru efectuarea actelor obişnuite, necesare îndeplinirii acestei obligaţii sau inlaturarii oricărei situaţii urgente care ar putea pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat în plasament.

(3)Părinţii au dreptul sa menţină un contact permanent şi nemijlocit cu copilul, pe toată durata plasamentului. Ei au dreptul sa viziteze copilul, în condiţiile legii, precum şi dreptul sa corespondeze cu acesta. Părinţii pot sa viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat în plasament, numai cu acordul acestora şi în prezenta reprezentanţilor serviciului public specializat. În lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 lit. e).

Articolul 15

(1)În situaţii excepţionale, dacă părinţii sau unul dintre aceştia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor părinteşti sau prin neglijenţa grava în îndeplinirea obligaţiilor de părinte, serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului în regim de urgenta într-un centru de primire care este organizat şi funcţionează în subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoană sau la o familie, atestata în acest scop. Dispoziţiile art. 14 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2)Plasamentul copilului în regim de urgenta se poate face, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi în cazul în care copilul este găsit lipsit de supraveghere sau este părăsit de părinţi.

(3)Cei care constata existenta unor situaţii care să impună plasamentul copilului în regim de urgenta sunt obligaţi sa sesizeze de îndată serviciul public specializat în a cărui raza teritorială se afla copilul, pentru stabilirea acestei măsuri. Organele de poliţie sunt obligate sa acorde sprijinul necesar aplicării acestei măsuri.

(4)În cazul plasamentului copilului în regim de urgenta, serviciul public specializat care a luat această măsură, va sesiza comisia în vederea încredinţării acestuia, în condiţiile legii, sau menţinerii măsurii plasamentului, până la identificarea părinţilor copilului. Comisia se pronunţa în cel mult 15 zile de la plasamentul copilului în regim de urgenta. O dată cu hotărârea de încredinţare, comisia va sesiza instanţa judecătorească competenţa, pentru decăderea părinţilor sau, după caz, a unuia dintre aceştia din drepturile părinteşti.

(5)Pe durata plasamentului în regim de urgenta şi a încredinţării copilului în condiţiile prezentului articol se suspenda exerciţiul drepturilor pe care le au părinţii faţă de copil.

Articolul 16

Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se hotărăşte de către comisie, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997*) cu privire la regimul juridic al adopţiei.

Notă *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 87/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.

Articolul 17

(1)Serviciul public specializat sau organismul privat autorizat, care a primit în încredinţare sau în plasament un copil, va asigura acestuia mediul familial corespunzător.

(2)Pentru asigurarea mediului familial corespunzător, serviciul public specializat este obligat:

a)sa identifice familii sau persoane cărora să le poată fi încredinţat sau dat în plasament copilul, cu prioritate printre rudele acestuia până la gradul al patrulea inclusiv;

b)sa determine opinia copilului capabil de discernământ cu privire la familia sau la persoana propusă pentru a-l primi în încredinţare sau în plasament şi sa o aducă la cunoştinţa comisiei;

c)să asigure asistenţa şi sprijin acelei familii sau persoane atât înainte, cat şi după încredinţarea sau plasamentul copilului;

d)să ofere asistenţa şi sprijin părinţilor copilului, pentru a pregati revenirea acestuia în mediul sau familial;

e)să asigure spaţii special amenajate în cadrul sau în afară centrelor de plasament şi mijloacele necesare pentru contactul personal şi nemijlocit al copilului cu părinţii săi, dacă este cazul, potrivit regulamentelor;

f)sa supravegheze familiile şi persoanele cărora le-a fost încredinţat sau dat în plasament un copil, pe toată durata acestei măsuri, precum şi pe părinţii copilului, după revenirea acestuia în mediul sau familial;

g)să prezinte rapoarte şi propuneri comisiei cu privire la aspectele sus-menţionate, trimestrial sau la cererea acesteia.

Articolul 18

(1)Comisia are următoarele atribuţii:

a)sa verifice şi sa reevalueze, cel puţin o dată la 3 luni, împrejurările legate de încredinţarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor şi propunerilor prezentate de serviciul public specializat sau, după caz, de organismul privat autorizat;

b)sa revoce sau sa înlocuiască măsura stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

c)sa încredinţeze sau sa dea în plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat sau unui organism privat autorizat, dacă interesul superior al copilului o impune;

d)sa sesizeze instanţa competenţa, dacă împrejurările care au determinat decăderea părinţilor copilului din drepturile părinteşti au încetat sa existe;

e)sa supună pe părinţii copilului unei perioade de proba de minimum 3 luni, în cazul revenirii acestuia în mediul sau familial, perioada în care aceştia să fie supravegheati de către serviciul public specializat, cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pe care le au faţă de copil; în acest scop, sa ceara bilunar serviciului public specializat prezentarea de rapoarte.

(2)În vederea îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor ce îi revin, fiecare comisie colaborează cu comisiile din celelalte judeţe şi din sectoarele municipiului Bucureşti şi poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informaţii referitoare la situaţia copiilor faţă de care a stabilit măsuri de încredinţare sau de plasament.

Articolul 19

(1)Încredinţarea sau plasamentul copilului în una dintre formele prevăzute în prezentul capitol poate dura cel mult până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către acesta.

(2)La cererea copilului, acesta poate rămâne în centrele de plasament ori la familia sau persoana căreia i-a fost încredinţat sau dat în plasament şi după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continua studiile, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Articolul 20

(1)Pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament se acordă o alocaţie lunară de întreţinere în cuantum de 300.000 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului.

(2)Alocaţia se plăteşte persoanei, reprezentantului familiei desemnat de comisia sau organismului privat autorizat, cărora le-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul.

(3)Persoana sau, după caz, unul dintre sotii cărora le-au fost încredinţaţi sau dati în plasament copiii au dreptul, pe perioada încredinţării sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregătire medie, încadrat în funcţie de vechime. Perioada respectiva se considera vechime în munca. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordată se va plati sub forma de indemnizaţie lunară. Prevederile prezentului alineat se aplică numai persoanelor care au obţinut atestatul de asistent maternal profesionist din partea comisiei de la domiciliul acestora, în condiţiile ce vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat sau dat în plasament la o ruda a acestuia, până la gradul al patrulea inclusiv.

(4)Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute la alineatul precedent, suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de către serviciile publice specializate, pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la depunerea cererii.

(5)Contractele de muncă ale asistentilor maternali profesionisti se încheie de către serviciile publice specializate sau de către organismele private autorizate.

(6)Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat în vederea adopţiei.

(7)După dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, copilul devine titularul dreptului la alocaţia prevăzută la alin. (1), dacă îşi continua studiile, până la absolvirea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani.

Articolul 21

(1)Comisia care a hotărât încredinţarea sau plasamentul copilului, va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, în subordinea căruia funcţionează comisia care a stabilit măsura respectiva.

(2)Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibila, comisia poate obliga părintele sa presteze o activitate neremunerată în folosul colectivităţii, pe toată durata măsurii încredinţării sau a plasamentului.

Articolul 22

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia sa acorde sprijin şi asistenţa pentru prevenirea situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului şi sa acţioneze pentru:

a)identificarea, pregătirea şi evaluarea unei reţele teritoriale de asistenţi maternali profesionisti;

b)asigurarea de servicii de prevenire a abandonului copiilor;

c)înfiinţarea de centre maternale şi centre de îngrijire de zi;

d)asigurarea oricăror servicii care să conducă la bunăstarea copilului, alături de părinţii săi.

Capitolul 3Măsuri educative faţă de copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu răspunde penal

Articolul 23

(1)Copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu răspunde penal, beneficiază de protecţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Nu răspunde penal copilul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau care are vârsta între 14 şi 16 ani, dacă nu se dovedeşte ca a săvârşit fapta cu discernământ.

Articolul 24

(1)Faţa de copilul aflat în situaţia prevăzută la art. 23, comisia va lua una dintre următoarele măsuri educative:

a)mustrarea;

b)libertatea supravegheată;

c)internarea într-un centru de reeducare;

d)internarea într-o instituţie medical-educativă.

(2)La stabilirea măsurii educative comisia va ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de dezvoltarea fizica, intelectuală şi afectiva a copilului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.

Articolul 25

Măsura educativă a mustrării consta în dojenirea copilului, în arătarea pericolului social al faptei săvârşite, în sfătuirea copilului să se poarte în asa fel încât sa dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenţia ca, dacă va săvârşi din nou o infracţiune, se va lua faţă de el o măsura mai severă sau i se va putea aplica o pedeapsă.

Articolul 26

(1)Măsura educativă a libertăţii supravegheate consta în lăsarea copilului în libertate timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredinţată, după caz, părinţilor, adoptatorului sau tutorelui copilului. Dacă nici unul dintre aceştia nu poate asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, comisia dispune încredinţarea supravegherii copilului, pe acelaşi interval de timp, unei familii sau unei persoane de încredere, unui organism privat autorizat sau serviciului public specializat.

(2)Persoana căreia i s-a încredinţat supravegherea copilului are obligaţia de a veghea îndeaproape asupra comportării acestuia, în scopul îndreptării lui, precum şi obligaţia de a înştiinţa, de îndată, comisia atunci când copilul se sustrage de la supraveghere, are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

(3)Comisia poate să impună copilului respectarea următoarelor obligaţii:

a)sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b)sa nu între în legătură cu anumite persoane;

c)sa frecventeze cu regularitate şcoala sau un curs de calificare.

(4)Comisia atrage atenţia copilului asupra consecinţelor comportării sale.

(5)După luarea măsurii libertăţii supravegheate, comisia încunoştinţează şcoala la care copilul învaţă.

(6)Dacă înăuntrul termenului de supraveghere copilul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori săvârşeşte din nou o faptă prevăzută de legea penală, comisia revoca măsura libertăţii supravegheate şi ia faţă de copil măsura internării într-un centru de reeducare sau într-o instituţie medical-educativă.

Articolul 27

(1)Măsura educativă a internării copilului într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării copilului, căruia i se asigura posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională, potrivit aptitudinilor sale.

(2)Măsura internării se ia faţă de copilul în privinta căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare.

Articolul 28

Măsura internării într-o instituţie medical-educativă se ia faţă de copilul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de tratament medical şi de un regim special de educaţie.

Articolul 29

(1)Măsurile prevăzute la art. 27 şi 28 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decât până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani. Măsura prevăzută la art. 27 trebuie să fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Comisia, dispunând ridicarea măsurii prevăzute la art. 28, poate, dacă este cazul, sa ia faţă de copil măsura internării într-un centru de reeducare.

(2)La data când copilul devine major, comisia poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.

Articolul 30

(1)Măsurile educative prevăzute la art. 24 se iau la sesizarea procurorului, a organelor de poliţie, a şcolii, a părinţilor sau a oricărei persoane interesate.

(2)Măsurile educative prevăzute la art. 24 lit. b)-d) se iau numai cu avizul procurorului.

(3)La luarea măsurilor educative, comisia va ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de dezvoltarea fizica, intelectuală şi afectiva a copilului, de comportarea lui generală, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.

Capitolul 4Organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru protecţia copilului

Articolul 31

(1)Comisia se înfiinţează prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, este alcătuită din 11 membri şi are următoarea componenta:

a)preşedinte - secretarul consiliului judeţean, respectiv secretarul primăriei sectorului municipiului Bucureşti;

b)vicepreşedinţi:

–directorul Direcţiei generale de muncă şi protecţie socială judeteana, respectiv a sectorului municipiului Bucureşti;

–directorul serviciului public specializat;

c)membri - câte un reprezentant al serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Învăţământului, Ministerului de Interne, Secretariatului de Stat pentru Handicapati, desemnaţi de conducerea acestora, şi patru reprezentanţi ai organismelor private autorizate, care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului, sau specialişti independenţi din acest domeniu, propuşi de secretarul consiliului judeţean sau al primăriei sectorului municipiului Bucureşti.

(2)Comisia este legal constituită în prezenta majorităţii membrilor săi. Hotărârile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcătuiesc.

(3)Comisia se întruneşte lunar în şedinţe ordinare şi, ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare. Convocarea şedinţelor se face de către preşedinte, iar în absenta acestuia, de către unul dintre vicepreşedinţi. Convocarea se face în scris, cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţa, şi cuprinde, în mod obligatoriu, ordinea de zi a acesteia.

(4)Prezenta membrilor comisiei la şedinţa este obligatorie. În cazul în care un membru al comisiei absentează de la şedinţe de doua ori consecutiv, fără motive temeinice, conducerea instituţiei al carei reprezentant este poate dispune sancţionarea disciplinară a acestuia, în condiţiile legislaţiei muncii. Preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii comisiei au dreptul la o indemnizaţie de şedinţa, al carei cuantum se stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean sau prin hotărâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Articolul 32

(1)Comisia, competenţa să soluţioneze cauzele privitoare la copiii aflaţi în dificultate, este aceea în a carei raza teritorială se afla domiciliul copilului sau, după caz, cea în a carei raza teritorială copilul a fost găsit lipsit de supraveghere sau a fost părăsit.

(2)Comisia soluţionează cauza în termen de cel mult 15 zile de la data sesizării.

(3)În faţa comisiei vor fi chemaţi părinţii, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat autorizat care doreşte sa îi fie încredinţat sau dat în plasament copilul, precum şi orice persoane care pot da relaţii în cauza. În cazul în care copilul care se afla în situaţia prevăzută la art. 23 nu se prezintă, se va cere sprijinul organelor de poliţie, pentru aducerea acestuia în faţa comisiei.

(4)Şedinţele comisiei nu sunt publice. Comisia poate admite să fie de faţa şi alte persoane decât cele chemate, dacă apreciază ca prezenta lor, este utila.

(5)Pentru soluţionarea cauzelor, este obligatorie prezentarea raportului referitor la ancheta psihosociala a copilului de către specialistul serviciului public specializat care a instrumentat cauza. Raportul va cuprinde date privind personalitatea, starea fizica şi mentala a copilului, antecedentele acestuia, condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, orice alte date referitoare la creşterea şi la educarea copilului, care pot folosi comisiei în soluţionarea cauzei, propunerea unei măsuri de protecţie a copilului, precum şi poziţia acestuia cu privire la măsura propusă. În cazul în care este necesară stabilirea unei măsuri educative, raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului se va întocmi în colaborare cu organele de poliţie.

(6)Lucrările de secretariat ale comisiei se asigura de către serviciul public specializat.

Articolul 33

(1)Hotărârea comisiei este executorie.

(2)Hotărârea se comunică părinţilor, persoanei, familiei sau organismului privat autorizat căruia i-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul, copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, Direcţiei generale de muncă şi protecţie socială, serviciului public specializat, precum şi organelor financiare competente, dacă s-a stabilit plata unei contribuţii în sarcina părinţilor.

(3)În cazul în care exista opoziţie la executare, hotărârea se comunică inspectoratului de poliţie, în vederea executării.

Articolul 34

Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competenţa, potrivit normelor de drept comun.

Capitolul 5Organisme private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului

Articolul 35

Organismele private, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, sunt persoane juridice de drept privat cu scop nelucrativ, constituite în condiţiile legii. La constituirea organismelor private române, instanţa judecătorească va cere avizul Departamentului pentru Protecţia Copilului şi al Ministerului Educaţiei Naţionale. În cazul în care obiectivele statutare ale organismului privat cuprind şi activităţi pentru alte categorii sociale decât copiii, se va cere şi avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

Articolul 36

(1)Organismele private legal constituite pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei copilului, numai dacă au fost autorizate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Autorizarea organismelor private de naţionalitate română se face de către comisia în a carei raza teritorială acestea îşi au sediul social.

(3)Autorizarea organismelor private străine se face de către Departamentului pentru Protecţia Copilului. Organismele private străine pot fi autorizate sa desfăşoare activităţi în domeniul protecţiei copilului pe teritoriul României, numai dacă sunt reprezentate de organisme private de naţionalitate română, autorizate.

Articolul 37

(1)Autorizaţia se eliberează pentru o perioadă de un an.

(2)Reînnoirea autorizaţiei este condiţionată de prezentarea rapoartelor de activitate autorităţilor administraţiei publice competente sa o elibereze, anual sau la cererea acestora.

Articolul 38

(1)Comisiile au drept de control asupra activităţii desfăşurate de organismele private autorizate.

(2)Dacă se constată că aceasta activitate a devenit ilicită, contrară bunelor moravuri sau ordinii publice, comisia va solicita instanţei judecătoreşti competente dizolvarea organismului privat respectiv.

Articolul 39

Criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private se aproba prin hotărâre a Guvernului.

Capitolul 6Raspunderi şi sancţiuni

Articolul 40

Nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate.

Articolul 41

(1)Nerespectarea hotărârilor comisiei constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât sa constituie infracţiune.

(2)Contravenţiile prevăzute la alineatul precedent se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la 1.500.000 lei.

(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către personalul cu atribuţii de control de la consiliile judeţene, respectiv de la consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi de la direcţiile generale de muncă şi protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Sumele încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la bugetul sectorului municipiului Bucureşti.

(4)Dispoziţiile prezentului articol se completează cu cele ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Capitolul 7Finanţarea activităţilor de protecţie a copilului aflat în dificultate

Articolul 42

(1)Cheltuielile pentru protecţia copilului aflat în dificultate se finanţează de la bugetul consiliului judeţean, respectiv de la bugetul consiliilor sectoarelor municipiului Bucureşti. În acelaşi scop pot fi utilizate şi fonduri extrabugetare. Departamentul pentru Protecţia Copilului poate finanta programe de interes naţional pentru protecţia copilului aflat în dificultate, din fonduri transferate de la bugetul de stat cu aceasta destinaţie, din intrari de credite externe, precum şi din fonduri extrabugetare.

(2)Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizaţiilor asistentilor maternali profesionisti, precum şi a indemnizaţiilor de şedinţa ale preşedintelui, vicepreşedinţilor şi membrilor comisiei se suporta de la bugetul judeţului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucureşti şi se gestionează de către serviciul public specializat.

(3)Cheltuielile pentru plata alocaţiei prevăzute la art. 20 se suporta de la bugetul de stat şi se gestionează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Capitolul 8Dispoziţii finale

Articolul 43

(1)În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Departamentul pentru Protecţia Copilului împreună cu ministerele interesate vor elabora norme metodologice şi măsuri tranzitorii, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.

(2)Departamentul pentru Protecţia Copilului controlează, în condiţiile legii, activitatea de protecţie a copilului aflat în dificultate, exercitată de autorităţile administraţiei publice locale.

Articolul 44

Acţiunile şi cererile privitoare la aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de taxa de timbru şi de timbru judiciar.

Articolul 45

(1)În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, comisiile vor verifica şi vor reevalua toate măsurile de ocrotire stabilite prin hotărâri în curs de aplicare ale fostelor comisii teritoriale pentru ocrotirea minorilor, care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.

(2)La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), hotărârile comisiilor teritoriale pentru ocrotirea minorilor îşi încetează aplicabilitatea.

Articolul 46

(1)Transferul instituţiilor de ocrotire - leagane, case de copii - şi al centrelor de primire a minorilor, care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970, transferul patrimoniului şi al personalului acestora, precum şi reorganizarea lor în centre de plasament şi centre de primire a copilului în cadrul serviciilor publice specializate se vor face până la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pe anul 1998, prin protocol încheiat între consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi autorităţile în subordinea cărora aceste instituţii au funcţionat până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Patrimoniul transferat potrivit alin. (1) îşi păstrează destinaţia de organizare şi desfăşurare a activităţii de protecţie a copilului aflat în dificultate.

(3)Personalul didactic şi didactic auxiliar, titular, existent în instituţiile de ocrotire care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 şi care se transfera, potrivit alin. (1), în cadrul centrelor de plasament şi de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate, precum şi în cadrul Departamentului pentru Protecţia Copilului, îşi păstrează statutul de personal didactic.

(4)Personalului responsabil cu instructia, educaţia, transferat în condiţiile alin. (3), i se aplică prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

(5)Funcţiile didactice ale personalului din centrele de plasament, menţionat la alin. (3), sunt: educatoare/educator, institutor-educator, invatator-educator, profesor-educator, profesor-logoped, psihopedagog, profesor de muzica, profesor de educaţie fizica.

(6)Funcţiile didactice auxiliare ale personalului din centrele de plasament, menţionat la alin. (3), sunt:

a)bibliotecar, documentarist, redactor;

b)informatician;

c)laborant;

d)tehnician;

e)pedagog şcolar;

f)instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolară;

g)asistent social;

h)corepetitor;

i)supraveghetor de noapte.

Articolul 47

Pe data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei ordonanţe de urgenţă Legea nr. 3 din 26 martie 1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 28 martie 1970, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.