al şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului (actualizat pînă la data de 5 iulie 1995
*)Forma actualizată a acestui act normativ pînă la data de 5 iulie 1995 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: HOTĂRÂREA nr. 13 din 29 iunie 1995.
Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor
Camera Deputaţilor şi Senatul se întruneşte în şedinţe comune pentru:
1.primirea mesajului Preşedintelui României (art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie);
2.aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat (art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituţie), a legilor rectificative şi a contului de execuţie bugetară;
3.declararea mobilizării generale sau parţiale (art. 62 alin. (2) lit. c) din Constituţie);
4.declararea stării de război (art. 62 alin. (2) lit. d) din Constituţie);
5.suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare (art. 62 alin. (2) lit. e) din Constituţie);
6.examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Tarii şi ale Curţii de Conturi (art. 62 alin. (2) lit. f) din Constituţie);
7.numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorului Serviciului Roman de Informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestui serviciu (art. 62 alin. (2) lit. g) din Constituţie);
8.dezbaterea textelor legislative aflate în divergenta ca urmare a neajungerii la un acord în comisia de mediere sau a neaprobarii, în tot sau în parte, a raportului comisiei de mediere de către una din Camere, precum şi adoptarea unui text definitiv în problemele divergenţe (art. 76 alin. (2) din Constituţie);
9.reexaminarea Legii bugetului de stat şi a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi reexaminarea legii adoptate în şedinţa comuna, în condiţiile art. 113 din Constituţie, prin angajarea răspunderii Guvernului (art. 77 alin. (2) din Constituţie);
10.adoptarea proiectelor sau propunerilor de revizuire a Constituţiei în cazul în care, prin procedura de mediere, Camerele nu ajung la un acord (art. 147 alin. (2) din Constituţie);
11.depunerea jurămîntului de către Preşedintele României (art. 82 alin. (2) din Constituţie);
12.punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înalta trădare (art. 84 alin. (3) din Constituţie);
13.suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigura interimatul în exercitarea acestei funcţii, în cazul în care a savirsit fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei (art. 95 alin. (1) şi art. 98 din Constituţie);
14.încuviinţarea stării de asediu sau a stării de urgenta, în întreaga ţara ori în unele localităţi, instituită de Preşedintele României (art. 93 alin. (1) din Constituţie);
15.dezbaterea programului şi a listei Guvernului şi acordarea votului de încredere (art. 102 alin. (3) din Constituţie);
16.retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură (art. 112 din Constituţie);
17.desfăşurarea procedurii privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politica generală sau a unui proiect de lege (art. 113 din Constituţie);
18.alegerea magistraţilor ce compun Consiliul Superior al Magistraturii (art. 132 din Constituţie);
19.numirea membrilor Curţii de Conturi (art. 139 alin. (4) din Constituţie);
20.numirea membrilor noii Curţi Supreme de Justiţie (art. 151 alin. (2) din Constituţie);
21.efectuarea altor numiri în funcţii care, potrivit legii, intră în competenţa Parlamentului;
22.adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic;
23.proclamarea rezultatelor referendumului naţional;
24.primirea unor reprezentanţi ai altor state sau ai unor organisme internaţionale;
25.celebrarea unor sarbatori naţionale sau a unor comemorari;
26.constituirea unor comisii comune de ancheta sau a altor comisii speciale;
27.alte situaţii în care birourile permanente ale celor două Camere considera necesară convocarea lor în şedinţa comuna.
Convocarea Camerelor în şedinţa comuna se face de preşedinţii acestora, de comun acord.
Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, convocarea în şedinţa comuna se face de drept în cazurile prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3) şi art. 93 din Constituţie, iar în celelalte cazuri prevăzute la art. 1 din prezentul regulament, convocarea se face în condiţiile alin. 1.
Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se întrunesc în şedinţa comuna, la convocarea preşedinţilor acestora, pentru:
a)adoptarea proiectului ordinii de zi şi a şedinţelor comune ale Parlamentului;
b)stabilirea datei şi locului desfăşurării şedinţelor comune;
c)pregătirea şi asigurarea desfăşurării în bune condiţii a lucrărilor şedinţelor comune.
Lucrările şedinţelor comune ale birourilor permanente ale celor două Camere sînt conduse, prin rotaţie, de preşedinţii acestora sau, în absenta lor, de către unul din vicepreşedinţi.
La şedinţele comune ale birourilor permanente participa, la invitaţia acestora, cîte un reprezentant al grupurilor parlamentare, precum şi alte persoane a căror prezenta este utila pentru discutarea problemelor aflate în dezbatere.
Materialele ce urmează a fi înscrise pe ordinea de zi se transmit birourilor permanente cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afară de cazurile în care, potrivit Constituţiei şi prezentului regulament, este necesară dezbaterea cu procedura de urgenta în plenul Camerelor reunite.
Proiectele de legi se înscriu pe ordinea de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comun al comisiilor sesizate în fond.
La solicitarea Preşedintelui României, primirea mesajului adresat Parlamentului se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi sau, după caz, la data solicitată.
Alin. (1) al art. 7 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 13 din 29 iunie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 5 iulie 1995.
După primirea mesajului, Parlamentul poate hotărî dezbaterea acestuia.
Alineatul de la art. 7 a fost introdus de pct. 2 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 13 din 29 iunie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 5 iulie 1995.
În acelaşi mod se va proceda şi cu alte cereri ale Preşedintelui României formulate în exercitarea atribuţiilor sale.
Proiectul ordinii de zi este supus aprobării Parlamentului în ziua stabilită pentru şedinţa comuna.
Ordinea de zi se adoptă cu votul deschis a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
În mod excepţional, în orice şedinţa comuna, preşedintele Camerei Deputaţilor sau preşedintele Senatului poate propune modificarea ordinii de zi, la cererea, pentru motive temeinice, a unuia din birourile permanente sau a unui grup parlamentar din oricare Camera, ori, după caz, la cererea Guvernului.
Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvint, limitată în timp. În cazul în care exista opinii contrare, se va da cuvîntul cîte unui singur vorbitor de la fiecare grup parlamentar, după care se vor supune votării propunerile formulate.
Modificarea ordinii de zi se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi aprobarea acesteia.
Biroul permanent al fiecărei Camere înaintează proiectele de legi, spre dezbatere şi avizare în fond, comisiei permanente a fiecărei Camere în competenţa căreia intra materia reglementată prin proiect, putind sesiza şi alte comisii permanente pentru a-şi da avizul. În acelaşi mod se va proceda şi pentru alte materiale care, potrivit art. 1, se dezbat în şedinţa comuna a Camerelor Parlamentului, pentru care birourile permanente reunite au stabilit ca este necesară dezbaterea şi avizarea în comisii permanente.
Proiectele de legi şi celelalte propuneri se transmit spre examinare şi compartimentului tehnic-legislativ al fiecărei Camere, care va comunică avizul sau comisiei sesizate în fond.
Cererile de reexaminare a legilor adoptate în şedinţe comune şi a celor pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea se trimit spre dezbatere şi avizare comisiilor sesizate iniţial în fond.
Proiectele de legi şi materialele prevăzute la art. 9 se dezbat în şedinţa comuna de comisiile permanente ale celor două Camere, sesizate în fond, care întocmesc un raport comun.
Convocarea şedinţei comune se face de către preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond, cu cel puţin 48 de ore înainte de data şedinţei, dacă, potrivit procedurii de urgenta, nu este necesar un termen mai scurt.
Participarea deputaţilor şi senatorilor la şedinţa comuna a comisiilor permanente sesizate în fond este obligatorie.
Şedinţele comune ale comisiilor nu sînt publice. În mod excepţional, comisiile permanente sesizate în fond pot hotărî ca la dezbaterile lor să fie invitaţi şi specialişti ai unor autorităţi publice, reprezentanţi ai presei, precum şi condiţiile în care lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese naţionale care recomanda păstrarea secretului dezbaterilor.
Membrii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului, situaţie în care prezenta acestora este obligatorie.
La şedinţele comune ale comisiilor permanente au dreptul sa participe deputaţii şi senatorii din alte comisii, care au făcut propuneri sau amendamente, precum şi specialişti de pe lîngă comisiile permanente şi din compartimentul tehnic-legislativ al fiecărei Camere.
Persoanele care nu sînt membre ale comisiilor permanente sesizate în fond nu pot participa la vot.
Comisiile permanente sesizate în fond lucrează legal, în şedinţe comune, în prezenta a cel puţin jumătate plus unu atît din numărul deputaţilor, cît şi din numărul senatorilor care le compun; hotărîrile se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
Votul în comisie este, de regula, deschis. Comisia poate decide ca anumite hotărîri să fie luate prin vot secret.
Lucrările şedinţelor comune sînt conduse de preşedintele uneia din comisiile permanente sesizate în fond, conform acordului celor doi presedinti.
Lucrările comisiilor se pot consemna în stenograme sau procese-verbale.
Preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond pot stabili, de comun acord, un termen în care să le fie remise avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau alte propuneri.
În cazul nerespectării acestui termen, comisiile reunite, sesizate în fond, vor putea redacta raportul fără a mai aştepta avizele celorlalte comisii.
După examinarea proiectului de lege sau a altor propuneri, a avizelor şi a amendamentelor scrise primite, unul sau mai mulţi raportori desemnaţi de comisiile permanente reunite, la propunerea preşedinţilor acestora, vor întocmi un raport comun, care va fi supus aprobării prin vot.
În raport se va face referire la toate avizele celorlalte comisii şi la toate propunerile de amendamente primite.
Raportul va cuprinde, în mod obligatoriu, opinia majorităţii membrilor comisiilor reunite şi, la cerere, părerile contrare, motivate, ale celorlalţi deputaţi şi senatori.
Raportul comun, însoţit de avize, se transmite Biroului permanent al fiecărei Camere, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia la deputaţi şi senatori şi, după caz, Guvernului ori altor autorităţi publice îndreptăţite, cu 3 zile înainte de dezbaterea în plen. Difuzarea către Guvern sau alte autorităţi publice îndreptăţite se face de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor.
Lucrările şedinţelor comune sînt conduse, alternativ, de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, asistaţi de doi secretari, cîte unul de la fiecare Cameră.
Şedinţele comune ale celor două Camere sînt publice, în afară cazurilor în care, la cererea preşedintelui care conduce şedinţa sau a unui grup parlamentar, se hotărăşte, cu cel puţin jumătate plus unu din voturile deputaţilor şi senatorilor prezenţi, ca acestea să fie secrete.
La şedinţele publice ale celor două Camere pot asista diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi cetăţeni, pe baza autorizaţiei sau invitatiei emise de secretarii generali ai aparatelor celor două Camere, în condiţiile stabilite de birourile permanente şi în limita locurilor disponibile.
Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora pot lua parte la lucrările şedinţei comune pe banca ministerială.
Persoanele care asista la şedinţa trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind evacuate din sala.
Preşedintele care conduce şedinţa comuna are dreptul sa atragă atenţia ziarelor şi celorlalte mijloace de informare în masa asupra informaţiilor vadit inexacte difuzate de acestea privind lucrările şedinţelor comune. La cererea preşedintelui, mijloacele de informare în masa sînt obligate sa dea publicităţii cele arătate de acesta. Dacă abaterea se repeta, preşedintele va putea, consultînd Camerele reunite, sa retragă, pe un anumit timp, autorizaţia de participare la lucrări a reprezentanţilor mijloacelor de informare în masa aflaţi în culpa.
Deputaţii şi senatorii sînt obligaţi să fie prezenţi la lucrările şedinţei comune şi să se înscrie pe lista de prezenta, ţinuta de secretari.
Deputatul sau senatorul care nu poate lua parte la şedinţa, din motive independente de voinţa sa, va trebui sa anunţe din timp Biroul permanent respectiv, menţionînd cauzele care îl împiedica sa participe.
Deputatului sau senatorului care nu îşi poate motiva absenta i se retine din indemnizaţia lunară o sumă de bani corespunzătoare unei zile de lucru în plen.
Preşedintele care conduce şedinţa comuna este obligat sa precizeze dacă este întrunit cvorumul legal şi sa anunţe ordinea de zi.
În timpul şedinţelor, preşedinţii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui şedinţei comune verificarea întrunirii cvorumului. Preşedintele şedinţei comune va decide dacă acest lucru este necesar.
În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele suspenda şedinţa şi arata ziua şi ora de reluare a lucrărilor.
La cerere, secretarii vor informa şedinţa comuna ulterioară despre cauzele lipsei deputaţilor sau senatorilor care nu şi-au anunţat absenta şi despre sancţiunile pecuniare aplicate deputaţilor şi senatorilor care au absentat nemotivat.
Preşedintele sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte şi care conduce dezbaterile veghează la respectarea regulamentului şi menţinerea ordinii în sala de şedinţa.
Deputaţii şi senatorii iau cuvîntul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviinţarea preşedintelui.
Ministrilor prezenţi în şedinţa comuna li se poate da cuvîntul în orice faza a dezbaterii şi ori de cîte ori îl solicita.
Nimeni nu poate lua cuvîntul decît dacă îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvîntul vorbesc de la tribuna.
Preşedintele are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvint, în funcţie de obiectul dezbaterilor.
Vorbitorii sînt obligaţi ca în cuvîntul lor să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvint. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le retrage cuvîntul.
Preşedintele va da cuvîntul oricînd unui deputat sau senator pentru a răspunde într-o chestiune ce implica persoana sa, limitind timpul acordat în acest scop.
Prevederile alin. 1 se aplică şi în cazul în care se cere cuvîntul în probleme privitoare la regulament.
Preşedintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţie.
Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atît de la tribuna, cît şi din sala de şedinţe.
Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribuna şi persoanele aflate în sala.
Preşedintele cheamă la ordine deputaţii sau senatorii care tulbura dezbaterile sau creează agitatie. El poate întrerupe şedinţa cînd tulburarea persista şi poate dispune evacuarea din sala a persoanelor care împiedica în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor şedinţei comune.
Dezbaterile se înregistrează pe banda magnetica şi se stenografiaza.
Stenogramele se publică de urgenta în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete.
Deputaţii şi senatorii au dreptul de a examina exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetica, înainte de publicarea textului în Monitorul Oficial al României.
Votul deputaţilor şi al senatorilor este personal. El poate fi deschis sau secret.
Votul deschis se exprima public prin ridicare de mîini, prin ridicare în picioare ori prin apel nominal, iar rezultatul votării se comunică de către preşedintele care conduce şedinţa.
Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, prin bile sau electronic.
Rezultatul votului secret exprimat prin buletine de vot sau prin bile se constata de către birourile permanente ale celor două Camere.
Camera Deputaţilor şi Senatul, întrunite în şedinţa comuna, vor stabili de fiecare data ce procedura de vot vor utiliza, în afară cazurilor în care prin prezentul regulament se stabileşte o procedură de vot obligatorie.
Acordarea votului de încredere Guvernului şi retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură sînt supuse procedurii votului secret prin bile.
Votarea prin apel nominal se face în modul următor: preşedintele explica obiectul votării şi sensul cuvintelor "pentru" şi "contra"; unul dintre secretari da citire numelui şi prenumelui deputaţilor şi senatorilor; fiecare deputat şi senator răspunde "pentru" sau "contra".
După terminarea apelului se repeta numele şi prenumele deputaţilor şi senatorilor care nu au răspuns.
Votul prin bile se desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui care conduce lucrările şedinţei comune se aseaza o urna alba şi alta neagra. Deputaţii şi senatorii vin pe rind la urne, după ce primesc de la secretari cîte doua bile, una alba şi una neagra, şi le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusă în urna alba şi bila neagra introdusă în urna neagra înseamnă vot "pentru", iar bila neagra introdusă în urna alba şi bila alba introdusă în urna neagra înseamnă vot "contra".
În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
Deputatul şi senatorul votează "pentru" lasind neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; ei votează "contra" stergind numele şi prenumele persoanei propuse.
Buletinele de vot se introduc în urne.
Aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
Textele aflate în divergenta din proiectele sau propunerile de revizuire a Constituţiei, în cazul în care prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, se adoptă cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în divergenta din legile organice şi care nu au fost soluţionate prin procedura de mediere, precum şi a regulamentului şedinţelor comune se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în divergenta din legile ordinare şi care nu au fost soluţionate prin procedura de mediere, precum şi a celorlalte hotărîri care se iau în şedinţele comune este supusă regulii majorităţii simple, ele putind fi aprobate cu majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi la lucrările şedinţei comune.
Punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înalta trădare se hotărăşte cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigura interimatul funcţiei se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Aprobarea încrederii Guvernului şi retragerea încrederii acordate se hotărăsc cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Celelalte alegeri şi numiri în funcţii se hotărăsc cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
Aprobarea actelor cu caracter exclusiv politic se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi la şedinţa comuna a celor două Camere.
În toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adopta legi, hotărîri sau moţiuni, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului.
Dacă în sala nu sînt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor, preşedintele care conduce şedinţa comuna a celor două Camere amina votarea pînă la întrunirea cvorumului legal.
În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui care conduce lucrările şedinţei comune este decisiv.
Preşedinţii celor două Camere îşi exercită votul după exprimarea voinţei tuturor deputaţilor şi senatorilor.
În cursul votării nu se poate acorda deputaţilor sau senatorilor dreptul de a lua cuvîntul.
Legile adoptate în şedinţa comuna se semnează de preşedinţii celor două Camere şi se înaintează Preşedintelui României, în vederea promulgării, de către preşedintele Camerei Deputaţilor.
Preşedintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, sa ceara ambelor Camere, printr-un mesaj motivat, o noua deliberare asupra legii sau a unor articole din lege adoptate în şedinţa comuna a celor două Camere. În acest caz, după reexaminarea legii sau a articolelor în cauza, potrivit procedurii legislative, cele două Camere ale Parlamentului, în şedinţa comuna, se pronunţa asupra obiectiilor cuprinse în mesajul Preşedintelui României; ele se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor în cazul legilor constituţionale, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor în cazul legilor organice şi cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi în cazul legilor ordinare.
În cazul în care obiecţiile cuprinse în mesajul Preşedintelui României sînt adoptate, legea se trimite spre promulgare în noua sa redactare.
Dacă obiecţiile cuprinse în mesaj sînt respinse, legea se trimite spre promulgare în redactarea iniţială.
Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se întocmesc anual de către Guvern şi se supun aprobării şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de către Guvern birourilor permanente ale celor două Camere, care vor asigura difuzarea acestora către deputaţi şi senatori.
Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de către birourile permanente, spre dezbatere şi avizare, comisiilor pentru probleme de buget şi de finanţe. Celelalte comisii avizează aceste proiecte în legătură cu acele capitole care intra sub incidenţa obiectului lor de activitate.
Grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii pot prezenta comisiilor amendamente scrise şi motivate, în cel mult 5 zile de la data primirii proiectului.
Comisiile sesizate în fond pentru examinarea proiectelor de buget întocmesc cîte un raport comun asupra fiecărui proiect, în care vor fi prezentate amendamentele admise şi cele respinse, cu o scurta motivare a soluţiei adoptate.
Rapoartele comune se întocmesc în cel mult 30 de zile de la sesizare.
Dezbaterea proiectelor de buget în şedinţa comuna este precedată de prezentarea, de către initiator, a elementelor de fundamentare a proiectelor, precum şi a raportului comun. Raportul este prezentat de către unul din preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond sau de către un raportor desemnat de aceştia.
La dezbaterea generală a proiectelor de buget poate lua cuvîntul numai cîte un reprezentant al grupurilor parlamentare din cele două Camere, precum şi parlamentarii care nu fac parte din asemenea grupuri.
Reprezentantul Guvernului are dreptul sa ia cuvîntul înainte de încheierea dezbaterii generale.
În faza dezbaterii generale nu pot fi propuse amendamente.
După încheierea dezbaterii generale se trece la dezbaterea pe articole a proiectului legii fiecărui buget.
La discutarea fiecărui articol, deputaţii şi senatorii pot lua cuvîntul.
În cursul luarilor de cuvint pot fi prezentate numai amendamentele privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate.
Preşedintele care conduce lucrările poate supune aprobării şedinţei comune sistarea discuţiilor la articolul dezbătut.
Discutarea articolelor începe cu amendamentele propuse în raportul comun, care se supun la vot cu prioritate.
Amendamentele şi articolele sînt adoptate dacă întrunesc majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi la lucrările şedinţei comune.
După terminarea dezbaterii pe articole, proiectele de legi se supun în întregime votului final al deputaţilor şi senatorilor.
În cazul în care un proiect de lege este adoptat în redactari diferite de către cele două Camere, iar comisia de mediere nu ajunge la un acord, ori dacă una din Camere nu aproba, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţa comuna, cu respectarea regulilor procedurii legislative stabilite în secţiunea precedenta şi la art. 38 alin. 2, 3 şi 4.
Legile adoptate se trimit spre promulgare Preşedintelui României, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, în termen de cel mult 10 zile de la votarea acestora.
În termen de 24 de ore de la validarea rezultatului alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României de către Curtea Constituţională, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului convoacă deputaţii şi senatorii, în şedinţa comuna, pentru depunerea jurămîntului de către candidatul a cărui alegere a fost validată.
Dacă alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale au loc la aceeaşi dată, convocarea Camerelor în şedinţa comuna pentru depunerea jurămîntului se face în cel mult 24 de ore de la constituirea legală a Camerelor nou alese.
Şedinţa comuna este prezidata de preşedinţii Camerelor Parlamentului. Unul dintre aceştia, după anunţarea scopului şedinţei, da cuvîntul preşedintelui Curţii Constituţionale sau reprezentantului acestuia în cazul în care preşedintele nu poate fi prezent pentru a prezenta raportul privind validarea rezultatului alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României şi invita candidatul a cărui alegere a fost validată să depună jurămîntul.
Depunerea jurămîntului se consemnează într-o declaraţie a Parlamentului, prin care acesta ia act de începerea exercitării mandatului Preşedintelui României.
Prevederile alin. 1 şi 2 se aplică şi în cazul interimatului funcţiei de Preşedinte, după primirea confirmării Curţii Constituţionale cu privire la existenta împrejurărilor care justifica interimatul.
În cazul în care Preşedintele României sesizează Parlamentul cu una din situaţiile prevăzute la art. 1 pct. 3, 4, 5 şi 14 din prezentul regulament, birourile permanente ale Camerelor stabilesc întrunirea Parlamentului în şedinţa comuna în termen de cel mult 24 de ore sau, după caz, de 48 de ore.
După examinarea, în cadrul dezbaterilor, a cererii Preşedintelui României, deputaţii şi senatorii, întruniţi în şedinţa comuna, aproba sau încuviinţează măsurile luate de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
Procedura de punere sub acuzare a Preşedintelui României se declanşează pe baza unei cereri semnate de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor. Cererea trebuie să cuprindă descrierea faptelor care îi sînt imputate şi încadrarea lor juridică. După primirea cererii de către birourile permanente, acestea vor informa neîntîrziat Preşedintele României asupra cererii de punere sub acuzare.
În cadrul şedinţei comune a celor două Camere, preşedintele care conduce şedinţa aduce la cunoştinţa deputaţilor şi senatorilor conţinutul cererii de punere sub acuzare şi procedează la constituirea unei comisii de ancheta, care, în termenul hotărît în şedinţa comuna, prezintă un raport asupra celor constatate.
În termen de 48 de ore de la depunerea raportului comisiei de ancheta la birourile permanente, Camerele Parlamentului se întrunesc în şedinţa comuna pentru examinarea şi dezbaterea acestuia.
După încheierea dezbaterilor, propunerea comisiei de ancheta se supune votului secret prin bile.
Dacă se hotărăşte punerea sub acuzare a Preşedintelui României, Parlamentul, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere, solicita de îndată procurorului general sa sesizeze, potrivit legii, Curtea Suprema de Justiţie.
În tot cursul procedurii de punere sub acuzare, Preşedintele României este în drept să se apere.
Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României în cazul săvîrşirii de către acesta a unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, făcuta de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor, se depune concomitent la birourile permanente ale Camerelor Parlamentului.
Birourile permanente, sub semnătura preşedinţilor, comunică neîntîrziat aceasta propunere Preşedintelui României, precizîndu-se totodată data şi locul şedinţei comune a Camerelor.
Preşedintele care conduce şedinţa comuna, după prezentarea propunerii de suspendare din funcţie şi ascultarea explicaţiilor Preşedintelui României, consulta deputaţii şi senatorii dacă datele existente sînt suficiente pentru a fi sesizată Curtea Constituţională sau dacă este necesară constituirea unei comisii comune de ancheta. Hotărîrea se ia cu majoritatea voturilor din numărul total al deputaţilor şi senatorilor.
În cazul în care s-a apreciat ca datele sînt suficiente, propunerea de suspendare, însoţită de informaţiile necesare, se trimite de îndată, de către preşedintele care a condus şedinţa comuna, Curţii Constituţionale spre consultare, mentionindu-se şi termenul pînă la care aceasta trebuie să se pronunţe.
În termen de 24 de ore de la primirea avizului Curţii Constituţionale, Camerele Parlamentului se întrunesc în şedinţa comuna pentru a hotărî asupra propunerii de suspendare din funcţie.
La dezbateri este invitat şi Preşedintele României, căruia i se va da cuvîntul, la cererea sa, oricînd în timpul dezbaterilor, pentru a da explicaţii asupra faptelor ce i se imputa.
Hotărîrea se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Votul este secret, prin bile.
În cazul în care s-a hotărît constituirea unei comisii comune de ancheta, raportul întocmit de aceasta în termenul stabilit în hotărîrea prevăzută la art. 67 alin. 1 se trimite, prin grija preşedinţilor celor două Camere, Curţii Constituţionale spre consultare, în termen de 3 zile de la data depunerii raportului.
Hotărîrea adoptată de Parlament în cadrul procedurii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României se comunică acestuia, în termen de 48 de ore, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere.
Dacă propunerea de suspendare din funcţie a fost aprobată, hotărîrea se trimite şi Guvernului în vederea iniţierii proiectului de lege privind organizarea şi desfăşurarea referendumului pentru demiterea Preşedintelui.
Prevederile art. 66-69 se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul propunerii de suspendare a persoanei care asigura interimatul funcţiei de Preşedinte.
Birourile permanente ale celor două Camere vor asigura multiplicarea şi difuzarea către deputaţi şi senatori a programului şi listei Guvernului, de îndată ce acestea au fost primite de la candidatul desemnat pentru funcţia de prim-ministru.
Birourile permanente, în condiţiile art. 3 din prezentul regulament, stabilesc data şedinţei comune, la cel mult 15 zile de la primirea programului şi listei Guvernului, luînd totodată măsuri pentru convocarea deputaţilor şi senatorilor.
Fiecare candidat pentru funcţia de ministru, înscris pe lista Guvernului, va fi audiat, în şedinţa comuna, de către comisiile permanente ale celor două Camere al căror obiect de activitate corespunde sferei de competenţa a viitorului ministru.
În urma audierii, comisiile vor întocmi un aviz comun consultativ, motivat, pe care îl vor prezenta candidatului pentru funcţia de prim-ministru.
Preşedintele care conduce şedinţa comuna a Camerelor Parlamentului, după aprobarea ordinii de zi, da cuvîntul candidatului desemnat pentru funcţia de prim-ministru, în vederea prezentării programului şi a listei Guvernului.
În continuare, la cererea reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, preşedintele le da cuvîntul pentru exprimarea punctelor de vedere ale respectivelor grupuri cu privire la programul şi lista Guvernului.
După încheierea dezbaterilor se supune la vot propunerea de acordare a încrederii Guvernului. Votul este secret şi se exprima prin bile.
După numărarea voturilor, preşedintele anunţa rezultatul votării, consemnat în procesul-verbal încheiat în acest scop.
Hotărîrea Parlamentului privind acordarea votului de încredere se semnează de preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului şi se înaintează de îndată Preşedintelui României spre a proceda la numirea Guvernului.
În cazul neacordarii votului de încredere pentru formarea Guvernului, Parlamentul, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere, aduce de îndată aceasta situaţie la cunoştinţa Preşedintelui României, în vederea desemnării unui alt candidat pentru funcţia de prim-ministru.
Moţiunea de cenzură initiata de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor se prezintă birourilor permanente şi se comunică Guvernului de către preşedintele Camerei Deputaţilor, în ziua în care aceasta a fost depusa. Moţiunea de cenzură se prezintă în şedinţa comuna a celor două Camere în cel mult 5 zile de la data depunerii.
Dezbaterea motiunii de cenzura are loc după 3 zile de la data cînd a fost prezentată în şedinţa comuna a celor două Camere.
Data şi locul şedinţei comune, împreună cu invitaţia de participare, se comunică Guvernului de către preşedintele Camerei Deputaţilor, cu 24 de ore înainte ca aceasta să aibă loc.
După prezentarea motiunii de cenzura de către deputatul sau senatorul desemnat de iniţiatorii acesteia, preşedintele care conduce şedinţa comuna da cuvîntul primului-ministru sau, în cazul imposibilităţii participării acestuia, membrului Guvernului care îl reprezintă, pentru prezentarea poziţiei Guvernului.
În continuare, preşedintele da cuvîntul deputaţilor şi senatorilor, în ordinea înscrierii lor la cuvint.
După încheierea dezbaterilor se procedează la votarea motiunii de cenzura.
Dispoziţiile art. 74-77 sînt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul adoptării motiunii de cenzura.
Prevederile prezentei secţiuni sînt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul motiunii de cenzura privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politica generală sau a unui proiect de lege, în condiţiile art. 113 din Constituţie.
Dezbaterea, în şedinţa comuna a Camerelor Parlamentului, a propunerilor de numiri şi alegeri în funcţiile prevăzute la art. 1 pct. 7, 18, 19, 20 şi 21 din prezentul regulament se face pe baza raportului comun întocmit de comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere.
Votul este secret şi se exercită prin buletinele de vot.
Data şedinţei comune pentru dezbaterea rapoartelor ce se prezintă Parlamentului de către autorităţile publice prevăzute de Constituţie se stabileşte cu respectarea unui termen de cel puţin 5 zile de la data difuzării lor către deputaţi şi senatori.
Rapoartele se examinează de comisiile permanente sesizate în fond şi raportul comun al acestora se difuzează parlamentarilor cu cel puţin o zi înainte de prezentarea lui în şedinţa comuna a celor două Camere.
În cazul în care din dezbateri rezultă necesitatea adoptării unor măsuri, hotărîrea se ia cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Camerele întrunite în şedinţa comuna pot hotărî, în exercitarea atribuţiilor de control ale Parlamentului, efectuarea unor verificări sau anchete proprii de către comisii comune special constituite în acest scop sau de către comisiile permanente ale Camerelor, care vor prezenta un raport comun.
La stabilirea cvorumului legal al şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului, nu este socotit în numărul regulamentar cerut deputatul sau senatorul care nu participa la lucrări pentru ca a primit de la Parlament o însărcinare temporară care împiedica prezenta la şedinţa.
Prevederile alin. 1 se aplică, de asemenea, deputaţilor şi senatorilor care sînt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinata de exercitarea atribuţiilor funcţiei pe care o îndeplinesc.
Prezenta la şedinţele comune a deputaţilor şi senatorilor, membri ai Guvernului, este obligatorie la dezbaterea şi adoptarea proiectelor de legi din sfera lor de competenţa, la dezbaterea investiturii şi a motiunii de cenzura, a mesajelor Preşedintelui României şi a declaraţiilor de politica generală ale Guvernului.
Dispoziţiile prezentului regulament se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din Regulamentul Senatului.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 5 iul. 1995 și 1 iul. 2013.
Deschide forma actuală