Hotărâre nr. 780 din 14 iunie 2006 (actualizată)

*)Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 28 decembrie 2011 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010; HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010; HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 115 din 21 decembrie 2011.

Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor

**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010, prevederile prezentei hotărâri se aplică operatorilor şi operatorilor de aeronave în privinţa cărora, după intrarea în vigoare a acesteia, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului constată că nu şi-au îndeplinit obligaţia de a restitui certificatele de emisii de gaze cu efect de seră în termenul prevăzut de lege.

Având în vedere prevederile Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul 1

Prezenta hotărâre stabileşte schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punct de vedere economic.

Articolul 2

Prezenta hotărâre se aplică emisiilor provenite din activităţile prevăzute în anexa nr. 1 şi gazelor cu efect de seră prevăzute în anexa nr. 2, cu respectarea, după caz, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005

privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006

.

Art. 2 a fost modificat de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 2^1

(1)România este stat membru de administrare pentru:

a)operatorii de aeronave care deţin o licenţă de operare valabilă, emisă de către autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.008/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru aprobarea serviciilor aeriene în Uniunea Europeană;

b)operatorii de aeronave care nu deţin o licenţă de operare valabilă, emisă de un stat membru al Uniunii Europene în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.008/2008, şi ale căror zboruri efectuate în anul de referinţă au generat cantitatea cea mai mare de emisii pe teritoriul României.

(2)În cazul în care în primii 2 ani ai oricărei perioade prevăzute la art. 12^2 niciuna dintre emisiile din aviaţie rezultate din zborurile efectuate de către un operator de aeronave care se încadrează la alin. (1) lit. b) nu se atribuie României, operatorul de aeronave este transferat unui alt stat membru de administrare pentru perioada următoare. Noul stat membru de administrare este statul membru cu cantitatea cea mai mare de emisii estimate atribuite aviaţiei, provenind din zborurile efectuate de către respectivul operator de aeronave în cursul primilor 2 ani ai perioadei anterioare.

Art. 2^1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 3

Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)activitatea de proiect - implementarea unui proiect aprobat de una sau mai multe părţi înscrise în anexa nr. I la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, ratificată prin Legea nr. 24/1994, în conformitate cu art. 6 sau 12 din Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 3/2001, şi cu deciziile conferinţelor părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto;

b)certificat de emisii de gaze cu efect de seră - titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită, valabil numai pentru îndeplinirea scopului prezentei hotărâri şi care este transferabil în condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre;

c)emisii - eliberarea în atmosferă a gazelor cu efect de seră generate de sursele unei instalaţii sau de o aeronavă, care efectuează o activitate prevăzută în anexa nr. 1, a gazelor specificate în cadrul respectivei activităţi;

Litera c) a art. 3 a fost modificată de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

d)gaze cu efect de seră - gazele prevăzute în anexa nr. 2;

e)instalaţie - orice unitate tehnică staţionară, în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1, precum şi orice activitate direct legată tehnic de activităţile desfăşurate pe acel amplasament şi care pot genera emisii şi poluare;

f)instalaţie nou-intrată - orice instalaţie în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, care a obţinut autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră sau revizuirea acesteia ca urmare a unei schimbări privind natura, funcţionarea ori extinderea instalaţiei, ulterior notificării Planului naţional de alocare Comisiei Europene;

g)operator - orice persoană care operează sau controlează o instalaţie sau care, potrivit legislaţiei în vigoare, a fost învestită cu putere de decizie economică asupra funcţionării tehnice a instalaţiei;

h)parte prevăzută în anexa nr. I - ţară înscrisă în anexa nr. I la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, care a ratificat Protocolul de la Kyoto aşa cum se prevede în art. 1 alin. (7) din Protocolul de la Kyoto;

i)persoană - orice persoană fizică sau juridică;

j)public - una sau mai multe persoane şi, în conformitate cu legislaţia sau practica naţională, asociaţii, organizaţii sau grupuri de persoane;

k)reducere de emisii certificată (CER) - o unitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, egală cu o tonă de dioxid de carbon echivalent, provenită de la o activitate de proiect desfăşurată în concordanţă cu art. 12 din Protocolul de la Kyoto şi cu deciziile privind art. 12 adoptate de conferinţele părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto;

l)registru naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, denumit în continuare registru naţional - baza de date electronică unică, standardizată şi securizată, care înregistrează şi urmăreşte toate operaţiunile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră, în aplicarea prezentei hotărâri, şi cu unităţi de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute prin Protocolul de la Kyoto. Toate operaţiunile se realizează pe cale electronică;

Litera l) a art. 3 a fost modificată de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

m)tonă de dioxid de carbon echivalent - o tonă metrică de dioxid de carbon sau o cantitate din oricare alt gaz cu efect de seră prevăzut în anexa nr. 2, cu un potenţial de încălzire globală echivalent unei tone metrice de dioxid de carbon;

n)unitate de reducere a emisiilor (ERU) - o unitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, egală cu o tonă de dioxid de carbon echivalent, provenită de la o activitate de proiect desfăşurată în concordanţă cu art. 6 din Protocolul de la Kyoto şi cu deciziile privind art. 6 adoptate de conferinţele părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto.

o)an de referinţă - în înţelesul art. 2^1, reprezintă primul an calendaristic de funcţionare, în cazul unui operator de aeronave care a început să efectueze o activitate de aviaţie în Uniunea Europeană după 1 ianuarie 2006 şi, respectiv, anul calendaristic care a început la 1 ianuarie 2006 pentru operatorii de aeronave care efectuează o activitate de aviaţie anterior datei de 1 ianuarie 2006;

Litera o) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

p)operator de aeronave - persoana care operează o aeronavă în momentul în care efectuează o activitate de aviaţie prevăzută în anexa nr. 1 sau proprietarul aeronavei, dacă persoana respectivă nu este cunoscută ori identificată de către proprietarul aeronavei;

Litera p) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

q)operator de transport aerian comercial - un operator care, în schimbul unei remuneraţii, furnizează publicului servicii de transport aerian regulate sau neregulate pentru transportul pasagerilor, mărfurilor sau al poştei;

Litera q) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

r)emisii atribuite din aviaţie - emisiile generate de toate zborurile care se încadrează în activităţile de aviaţie prevăzute în anexa nr. 1 şi care pleacă de pe un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru şi de zborurile care sosesc dintr-o ţară terţă pe un astfel de aerodrom;

Litera r) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

s)emisiile istorice din aviaţie - media emisiilor anuale din perioada 2004-2006, la nivelul Uniunii Europene, generate de aeronavele care efectuează o activitate de aviaţie prevăzută în anexa nr. 1;

Litera s) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

ş) statul membru de administrare - statul care răspunde de administrarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în ceea ce priveşte un operator de aeronave;

Litera ş) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

t)perioade ulterioare - perioade de timp succesive de 8 ani, subsecvente perioadei 2013-2020;

Litera t) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

ţ) indicator de referinţă pentru alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit conform art. 142 numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră raportat la o tonă-kilometru, calculat prin împărţirea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada prevăzută la art. 12^2 la suma datelor tonă-kilometru incluse în solicitările pentru alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit transmise Comisiei Europene de către statele membre;

Litera ţ) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

u)rezerva specială pentru anumiţi operatori de aeronave numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate operatorilor de aeronave conform art. 15 pentru perioadele prevăzute la art. 12^2;

Litera u) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

v)indicator de referinţă pentru alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit din rezerva specială, conform art. 15 - indicatorul calculat prin împărţirea numărului de certificate din rezerva specială la suma datelor tonă-kilometru incluse în solicitările operatorilor de aeronave care se încadrează în prevederile art. 15 alin. (5) lit. a) pentru alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit din rezerva specială, transmise Comisiei Europene de către statele membre, şi creşterea absolută a datelor tonăkilometru care depăşeşte procentul prevăzut la art. 15 alin. (5) lit. b) în cazul operatorilor de aeronave care se încadrează în prevederile art. 15 alin. (5) lit. b), incluse în solicitările pentru alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit din rezerva specială, transmise Comisiei Europene de către statele membre.

Litera v) a art. 3 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 4

(1)Autorităţile competente responsabile pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri sunt: autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, autoritatea publică centrală pentru economie, autoritatea publică centrală pentru transporturi, autoritatea publică centrală pentru finanţe publice, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi unităţile subordonate, Garda Naţională de Mediu şi unităţile subordonate.

(2)Autoritatea publică centrală pentru transporturi, prin Autoritatea Aeronautică Civilă Română, furnizează datele şi informaţiile relevante pe care le deţine privind operatorii de aeronave care desfăşoară o activitate de aviaţie prevăzută în anexa nr. 1, la cererea autorităţilor competente responsabile cu aplicarea prevederilor prezentei hotărâri.

(3)La solicitarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor, prin Autoritatea Aeronautică Civilă Română, acordă, potrivit sferei sale de competenţe în domeniul aeronauticii, sprijinul pentru clarificarea informaţiilor, comunicate de Comisia Europeană şi organisme internaţionale, referitoare la activităţile de aviaţie realizate de operatorii de aeronave care desfăşoară o activitate de aviaţie prevăzută în anexa nr. 1.

Alin. (3) al art. 4 a fost introdus de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010.

Art. 4 a fost modificat de pct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 5

(1)Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru instalaţiile în care se desfăşoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1, care generează emisii specifice activităţii respective, operatorul trebuie să deţină autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră, eliberată de autoritatea competentă pentru protecţia mediului potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 7 şi 8. (2) Pentru instalaţiile care desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, condiţiile şi procedura aferente emiterii autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră se corelează cu cele prevăzute pentru emiterea autorizaţiei integrate de mediu.

Articolul 6

(1)Pentru a obţine autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră, operatorul depune la autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicitarea pentru obţinerea autorizaţiei împreună cu documentaţia în care sunt descrise:

a)instalaţia şi activităţile desfăşurate, inclusiv tehnologia utilizată;

b)materia primă şi materialele auxiliare a căror utilizare este posibil să conducă la emisii de dioxid de carbon;

Litera b) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

c)sursele de emisii de gaze cu efect de seră ale instalaţiilor care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1;

d)planul de măsuri pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră, elaborat potrivit prevederilor Deciziei Comisiei nr. 2007/589/CE din 18 iulie 2007 de stabilire a unor orientări privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 229/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Litera d) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

(2)Solicitarea pentru obţinerea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră este însoţită de un rezumat netehnic al documentaţiei depuse.

(3)Competenţele şi procedura de emitere şi revizuire a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(4)Operatorul are obligaţia să asigure autorităţii competente pentru protecţia mediului corectitudinea informaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2).

Alin. (4) al art. 6 a fost introdus de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

Articolul 7

(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru toată instalaţia sau o parte a acesteia dacă apreciază că operatorul este capabil că monitorizeze şi să raporteze emisiile.

(2)Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră poate acoperi una sau mai multe instalaţii situate pe acelaşi amplasament şi care sunt operate sau controlate de către acelaşi operator.

Articolul 8

Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră conţine:

a)numele şi adresa operatorului/denumirea şi sediul, după caz;

b)o descriere a activităţilor şi a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de instalaţie;

c)cerinţele de monitorizare, cu specificarea metodologiei utilizate, şi frecvenţa de monitorizare, prevăzute în planul de măsuri pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră, aprobat anual de autoritatea competentă pentru protecţia mediului;

Litera c) a art. 8 a fost modificată de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

d)cerinţele de raportare;

e)obligaţia de a restitui, până la data de 30 aprilie a anului următor celui pentru care au fost alocate certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu numărul total de emisii provenite de la instalaţia respectivă, verificate potrivit prevederilor art. 22 şi altor norme privind verificarea adoptate de Comisia Europeană, altele decât certificatele de emisii de gaze cu efect de seră alocate operatorilor de aeronave.

Litera e) a art. 8 a fost modificată de pct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 9

(1)Operatorul are obligaţia să informeze autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu privire la orice modificări planificate privind natura, funcţionarea sau extinderea instalaţiei care pot determina revizuirea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră, în termen de 45 de zile de la data producerii modificării.

Alin. (1) al art. 9 a fost modificat de pct. 7 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(2)Autoritatea competentă pentru emiterea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră revizuieşte autorizaţia, după caz.

(3)La schimbarea operatorului unei instalaţii care deţine o autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, noul operator are obligaţia să solicite autorităţii competente pentru protecţia mediului revizuirea autorizaţiei cu privire la denumirea şi sediul noului operator, în termen de 45 de zile de la data producerii modificării.

Alin. (3) al art. 9 a fost modificat de pct. 7 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(4)Operatorul are obligaţia să asigure autorităţii competente pentru protecţia mediului corectitudinea informaţiilor prevăzute la alin. (1).

Alin. (4) al art. 9 a fost introdus de pct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

(5)Operatorul de aeronave are obligaţia să informeze Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului cu privire la orice modificări care determină revizuirea planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru activităţi de aviaţie prevăzut la art. 21 alin. (3) şi a planului de monitorizare a datelor tonă-kilometru pentru activităţi de aviaţie prevăzut la art. 21 alin. (4), în termen de 45 de zile de la data producerii modificării.

Alin. (5) al art. 9 a fost introdus de pct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(6)Operatorul de aeronave are obligaţia să asigure corectitudinea şi caracterul complet al informaţiilor furnizate în planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru activităţi de aviaţie şi în planul de monitorizare a datelor tonă-kilometru pentru activităţi de aviaţie.

Alin. (6) al art. 9 a fost introdus de pct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 10

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului coordonează, pentru fiecare dintre perioadele la care se face referire în art. 13 şi 14, elaborarea Planului naţional de alocare prin care se stabilesc numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate şi modul de alocare a acestora pentru fiecare instalaţie care intră sub incidenţa prezentei hotărâri.

(2)Planul naţional de alocare, pentru fiecare perioadă prevăzută la art. 13 şi 14, se bazează pe criterii obiective şi transparente, inclusiv cele prevăzute în anexa nr. 3, şi luând în considerare comentariile publicului.

(3)Metodologia privind elaborarea Planului naţional de alocare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Articolul 10^1

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului publică şi transmite Comisiei Europene până la 30 septembrie 2011 lista instalaţiilor şi numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit fiecărei instalaţii.

(2)În vederea punerii în aplicare a prevederilor alin. (1), pentru instalaţiile în care se desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, operatorii au obligaţia de a transmite Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului datele necesare pentru stabilirea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate*).

(3)Instalaţiile care nu sunt înscrise în lista menţionată la alin. (1) nu primesc certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit.

Art. 10^1 a fost introdus de pct. 9 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Art. II din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010 prevede:

Art. II

(1)Formatul de raportare a datelor prevăzute la art. 10^1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta hotărâre, se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 120 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Prevederile art. 28 şi 28^1 din Hotărârea Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta hotărâre, intră în vigoare în 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 11

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului face public Planul naţional de alocare, pentru perioada prevăzută la art. 13 şi pentru prima perioadă de 5 ani prevăzută la art. 14, şi îl notifică până la data de 30 septembrie 2006 Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene (2) Pentru perioadele subsecvente la care se face referire în art. 14, Planul naţional de alocare se publică şi se notifică Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene cu cel puţin 18 luni înainte de începerea perioadei vizate.

(3)Planul naţional de alocare se aprobă prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea acestuia de către Comisia Europeană.

Articolul 12

Pentru perioada prevăzută la art. 13 şi prima perioadă prevăzută la art. 14, alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se realizează cu titlu gratuit.

Articolul 12^1

Pentru perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2012, numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave reprezintă 97% din emisiile istorice din aviaţie.

Art. 12^1 a fost introdus de pct. 10 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 12^2

Pentru perioada 1 ianuarie 201331 decembrie 2020 şi pentru fiecare perioadă ulterioară, numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave reprezintă 95% din suma emisiilor istorice din aviaţie înmulţită cu numărul de ani din perioada respectivă.

Art. 12^2 a fost introdus de pct. 11 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 12^3

(1)Pentru perioada prevăzută la art. 12^1 şi începând cu 1 ianuarie 2013, 15% din numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave sunt supuse licitării.

(2)Autoritatea publică centrală pentru finanţe publice şi autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabilesc destinaţia veniturilor obţinute din licitarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave şi notifică Comisiei Europene cu privire la acţiunile adoptate în acest scop, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru adaptarea la impactul schimbărilor climatice în Uniunea Europeană şi în ţările terţe, în special în ţările în curs de dezvoltare, pentru a finanţa cercetarea şi dezvoltarea în domeniul atenuării efectelor şi al adaptării, inclusiv, în special, în domeniul aeronautic şi al transportului aerian, pentru a reduce emisiile prin folosirea transporturilor cu emisii reduse şi pentru a acoperi cheltuielile de administrare a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

(3)Abrogat.

Alin. (3) al art. 12^3 a fost abrogat de art. 16 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 115 din 21 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 926 din 28 decembrie 2011.

(4)Autoritatea publică centrală pentru finanţe publice, cu sprijinul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, notifică Comisiei Europene cu privire la destinaţia veniturilor obţinute în urma licitării de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave.

Art. 12^3 a fost introdus de pct. 12 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 13

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin Planul naţional de alocare se stabilesc, pentru o perioadă de un an, numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care se alocă pentru perioada respectivă şi numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate operatorului pentru fiecare instalaţie.

Articolul 14

Începând cu data de 1 ianuarie 2008, prin Planul naţional de alocare se stabilesc, pentru o perioadă de 5 ani şi pentru fiecare perioadă subsecventă de 5 ani, numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate pentru perioada respectivă şi numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate operatorului pentru fiecare instalaţie.

Articolul 14^1*)

(1)Operatorii care deţin instalaţii în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1, care sunt incluse în schema de comercializare începând cu anul 2013, au obligaţia să transmită Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, până la 30 aprilie 2010, datele privind emisiile de gaze cu efect de seră, argumentate corespunzător şi verificate de către verificatori acreditaţi sau de institute de cercetare acreditate ori atestate, după caz, în domeniile pentru care se realizează verificarea datelor privind emisiile de gaze cu efect de seră.

(2)Formatul de raportare a datelor privind emisiile de gaze cu efect de seră, prevăzute la alin. (1), precum şi metodologia de calcul a emisiilor de gaze cu efect de seră se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei hotărâri.

(3)În cazul în care datele privind emisiile de gaze cu efect de seră transmise de operatori sunt argumentate în mod corespunzător, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului le transmite Comisiei Europene până la 30 iunie 2010.

Art. 14^1 a fost introdus de pct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform art. II din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010, prevederile art. 14^1 şi 28^1 din Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră intră în vigoare la 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Articolul 14^2

(1)Operatorul de aeronave care efectuează o activitate de aviaţie prevăzută în anexa nr. 1 poate solicita alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit pentru fiecare dintre perioadele definite la art. 12^1 şi 12^2. (2) Solicitarea prevăzută la alin. (1) se depune la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului de către operatorul de aeronave, însoţită de raportul datelor tonă-kilometru, verificat de un verificator acreditat şi întocmit pentru activităţile de aviaţie realizate în anul de monitorizare corespunzător perioadei pentru care se solicită alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit.

(3)Anul de monitorizare este anul calendaristic care se încheie cu 24 de luni înainte de începutul perioadei pentru care operatorul de aeronave solicită alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit. În ceea ce priveşte perioada prevăzută la art. 12^1, anul de monitorizare este 2010. (4) Solicitarea prevăzută la alin. (1) se depune cu cel puţin 21 de luni înainte de începerea perioadei pentru care operatorul de aeronave solicită alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit.

(5)În ceea ce priveşte perioada prevăzută la art. 12^1, solicitarea prevăzută la alin. (1) se depune până la 31 martie 2011. (6) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene solicitările prevăzute la alin. (1) cu cel puţin 18 luni înainte de începerea perioadei pentru care operatorul de aeronave solicită alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit sau până la 30 iunie 2011 pentru perioada prevăzută la art. 12^1. (7) Raportul date tonă-kilometru prevăzut la alin. (2) se întocmeşte în conformitate cu prevederile Deciziei 2007/589/CE, cu modificările şi completările ulterioare.

(8)Operatorul de aeronave are obligaţia să asigure corectitudinea şi caracterul complet al informaţiilor furnizate în raportul de monitorizare a datelor tonă-kilometru prevăzut la alin. (2).

Art. 14^2 a fost introdus de pct. 13 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 14^3

(1)În termen de 3 luni de la data adoptării de către Comisia Europeană a deciziei privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului calculează şi publică prin ordin al conducătorului acesteia:

a)numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocat pentru perioada respectivă fiecărui operator de aeronave a cărui solicitare a fost transmisă Comisiei Europene potrivit prevederilor art. 14^2 alin. (6), calculat prin înmulţirea datelor tonă-kilometru din raportul date tonă-kilometru verificat cu indicatorul prevăzut la alin. (2) lit. e); şi b) numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocat anual fiecărui operator de aeronave, calculat prin împărţirea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, stabilit potrivit prevederilor lit. a), la numărul de ani din perioada în care operatorul de aeronave efectuează o activitate de aviaţie prevăzută în anexa nr. 1. (2) Decizia Comisiei Europene menţionată la alin. (1) se referă la:

a)numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocat pentru perioada respectivă;

b)numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră licitate în perioada respectivă;

c)numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră disponibile în rezerva specială a operatorilor de aeronave pentru perioada respectivă;

d)numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit pentru perioada respectivă, calculat prin scăderea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră menţionat la lit. b) şi c) din numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră stabilit conform lit. a);

e)indicatorul de referinţă definit la art. 3 lit. ţ).

Art. 14^3 a fost introdus de pct. 14 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 15

(1)La stabilirea modului de alocare se ia în considerare şi accesul instalaţiilor nou-intrate la certificatele de emisii de gaze cu efect de seră.

(2)Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin registrul naţional, emite numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada prevăzută la art. 13 şi o parte din numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, aferent fiecărui an al perioadelor prevăzute la art. 14, până la data de 28 februarie a anului respectiv.

(3)Până la data de 28 februarie 2012 şi, ulterior, până la data de 28 februarie a fiecărui an, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin registrul naţional, emite numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate fiecărui operator de aeronave pentru anul respectiv.

Alin. (3) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(4)Pentru fiecare perioadă prevăzută la art. 12^2, rezerva specială pentru operatorii de aeronave reprezintă 3% din numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave, la nivelul Uniunii Europene.

Alin. (4) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(5)Un operator de aeronave poate solicita alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din rezerva specială prevăzută la alin. (4) dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a)începe să efectueze o activitate de aviaţie prevăzută în anexa nr. 1, după anul de monitorizare pentru care rapoartele datelor tonă-kilometru verificate de un verificator acreditat au fost depuse de operatorii de aeronave în conformitate cu art. 14^2 pentru una dintre perioadele prevăzute la art. 12^2;

b)datele tonă-kilometru verificate de un verificator acreditat cresc anual în medie cu peste 18% între anul de monitorizare pentru care au fost depuse rapoartele datelor tonă-kilometru, în conformitate cu art. 14^2, pentru una dintre perioadele prevăzute la art. 12^2, şi al doilea an calendaristic al perioadei în cauză.

Alin. (5) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(6)Operatorul de aeronave poate solicita alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit în conformitate cu alin. (5), cu condiţia ca activitatea de aviaţie efectuată să nu reprezinte continuarea integrală sau parţială a unei activităţi de aviaţie desfăşurată anterior de alt operator de aeronave.

Alin. (6) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(7)Un operator de aeronave care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (5) poate depune la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului o solicitare privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit din rezerva specială, până la data de 30 iunie a celui de-al treilea an al perioadei prevăzute la art. 12^2 la care se referă.

Alin. (7) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(8)Numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate unui operator de aeronave care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (5) lit. b) nu poate fi mai mare de 1.000.000.

Alin. (8) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(9)Solicitarea prevăzută la alin. (7) conţine:

a)raportul datelor tonă-kilometru, întocmit în conformitate cu anexa nr. 4 şi verificat de un verificator acreditat în conformitate cu criteriile din anexa nr. 5, pentru activităţile de aviaţie prevăzute în anexa nr. 1 efectuate de operatorul de aeronave în cel de-al doilea an calendaristic al perioadei prevăzute la art. 12^2 la care se referă solicitarea;

b)dovada privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (5) şi (6).

Alin. (9) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(10)La solicitarea depusă conform alin. (9), operatorii de aeronave care au îndeplinit condiţiile prevăzute la alin. (5) lit. b) au obligaţia să transmită suplimentar documentele care demonstrează:

a)creşterea procentuală a datelor tonă-kilometru, înregistrată de operatorul de aeronave între anul de monitorizare pentru care au fost depuse rapoartele datelor tonă-kilometru, verificate de un verificator acreditat, în conformitate cu art. 14^2, cu privire la perioada prevăzută la art. 12^2, şi al doilea an calendaristic al perioadei respective;

b)creşterea absolută a datelor tonă-kilometru, înregistrată de operatorul de aeronave între anul de monitorizare pentru care au fost depuse rapoartele datelor tonă-kilometru, verificate de un verificator acreditat, în conformitate cu art. 14^2, cu privire la perioada prevăzută la art. 12^2, şi al doilea an calendaristic al perioadei respective;

c)creşterea absolută a datelor tone-kilometru, înregistrată de operatorul de aeronave între anul de monitorizare pentru care au fost depuse rapoartele date tonă-kilometru, verificate de un verificator acreditat, în conformitate cu art. 14^2, cu privire la perioada prevăzută la art. 12^2, şi al doilea an calendaristic al perioadei respective, care depăşeşte procentul prevăzut la alin. (5) lit. b).

Alin. (10) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(11)În termen de cel mult 6 luni de la termenul pentru depunerea solicitărilor prevăzut la alin. (7), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene solicitările operatorilor de aeronave privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din rezerva specială.

Alin. (11) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(12)În termen de 3 luni de la data adoptării de către Comisia Europeană a deciziei privind indicatorul definit la art. (3) lit. v), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului calculează, aprobă prin ordin al conducătorului acesteia şi publică în Monitorul Oficial al României, Partea I:

a)numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocat din rezerva specială fiecărui operator de aeronave a cărui solicitare a fost transmisă Comisiei Europene în conformitate cu alin. (11);

b)numărul anual de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocat din rezerva specială fiecărui operator de aeronave a cărui solicitare a fost transmisă Comisiei Europene în conformitate cu alin. (11), calculat prin împărţirea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră prevăzut la lit. a) la numărul de ani calendaristici rămaşi din perioada la care se referă alocarea.

Alin. (12) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(13)Pentru operatorul de aeronave care se află în situaţia prevăzută la alin. (5) lit. a), numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, prevăzut la alin. (12) lit. a), se calculează prin înmulţirea indicatorului definit la art. (3) lit. v) cu datele tonă-kilometru verificate de un verificator acreditat, incluse în solicitarea transmisă Comisiei Europene conform alin. (11).

Alin. (13) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(14)Pentru operatorul de aeronave care se află în situaţia prevăzută la alin. (5) lit. b), numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră prevăzut la alin. (12) lit. a) se calculează prin înmulţirea indicatorului definit la art. (3) lit. v) cu valoarea creşterii absolute a datelor tonă-kilometru prevăzute la alin. (10) lit. c) din solicitarea transmisă Comisiei Europene în conformitate cu alin. (11).

Alin. (14) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(15)Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră din rezerva specială rămase neutilizate sunt valorificate prin licitaţie.

Alin. (15) al art. 15 a fost introdus de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 16

(1)Pentru fiecare perioadă prevăzută la art. 14, operatorii pot să utilizeze unităţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activităţi de proiect, până la un procent din numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate fiecărei instalaţii, prevăzut în Planul naţional de alocare.

(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (4), Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului emite şi predă imediat operatorului şi operatorului de aeronave un certificat de emisii de gaze cu efect de seră în schimbul unei unităţi de reducere a emisiilor (ERU) sau a unei reduceri de emisii certificate (CER), deţinută de operator şi operatorul de aeronave în registrul naţional.

Alin. (2) al art. 16 a fost modificat de pct. 16 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(3)Toate unităţile de reducere a emisiilor (ERU) şi reducerile de emisii certificate (CER) emise şi care pot fi folosite potrivit Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Protocolului de la Kyoto şi deciziilor ulterioare adoptate de conferinţele părţilor la Protocolul de la Kyoto pot fi utilizate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu următoarele excepţii:

a)unităţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri de emisii certificate (CER) generate de instalaţiile nucleare, pentru prima perioadă de 5 ani la care se face referire în art. 14;

b)unităţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activităţi de proiect privind utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultură.

(4)Pentru perioada prevăzută la art. 12^1, operatorii de aeronave pot să utilizeze unităţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activităţi de proiect, până la un procent de 15% din numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pe care au obligaţia să le returneze în contul din registrul naţional.

Alin. (4) al art. 16 a fost introdus de pct. 17 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 17

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia măsurile necesare pentru aprobarea situaţiei de referinţă pentru activităţile de proiect, potrivit deciziilor ulterioare ale conferinţelor părţilor la Protocolul de la Kyoto, cu legislaţia naţională armonizată cu acquis-ul comunitar, ţinând seama de perioadele de tranziţie prevăzute în Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.

(2)Până la data de 31 decembrie 2012, pentru activităţile de proiect prevăzute la art. 6 şi 12 din Protocolul de la Kyoto, care reduc sau limitează în mod direct emisiile de la o activitate care intră sub incidenţa prezentei hotărâri, unităţile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER) nu pot fi emise decât dacă un număr egal de certificate de emisii de gaze cu efect de seră este anulat de către operatorul activităţii respective, pentru evitarea dublei contabilizări.

Alin. (2) al art. 17 a fost modificat de pct. 18 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(3)Până la data de 31 decembrie 2012, pentru activităţile de proiect prevăzute la art. 6 şi 12 din Protocolul de la Kyoto, care reduc sau limitează în mod indirect emisiile de la o instalaţie care intră sub incidenţa prezentei hotărâri, unităţile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER) nu pot fi emise decât dacă un număr egal de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, provenite din unităţile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER), este anulat din registrul naţional, pentru evitarea dublei contabilizări.

(4)La activităţi de proiect pot participa operatori publici sau privaţi, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(5)În situaţia prevăzută la alin. (4), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului rămâne responsabilă pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice şi de Protocolul de la Kyoto şi se asigură că participarea la activităţi de proiect se realizează în conformitate cu liniile directoare şi cu procedurile relevante adoptate ulterior de conferinţele părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice şi la Protocolul de la Kyoto.

(6)În cazul aprobării activităţilor de proiect privind producerea de energie hidroelectrică în instalaţii cu o putere instalată mai mare de 20 MW, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului verifică respectarea, pe parcursul derulării activităţilor de proiect, a criteriilor şi liniilor directoare internaţionale, inclusiv cele prevăzute de Comisia Mondială privind Barajele.

Articolul 18

(1)Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră se pot transfera:

a)între persoane române şi persoane din alte state membre ale Comunităţii Europene;

b)între persoane române şi persoane din terţe ţări, altele decât cele din Comunitatea Europeană, doar dacă certificatele de emisii de gaze cu efect de seră sunt recunoscute reciproc, în baza acordurilor internaţionale încheiate de Comunitatea Europeană cu alte ţări prevăzute în anexa B la Protocolul de la Kyoto, fără alte restricţii decât cele prevăzute în prezenta hotărâre şi în reglementările adoptate în aplicarea acestora.

(2)Operatorul fiecărei instalaţii are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţia respectivă în anul calendaristic anterior, altul decât numărul de certificate pentru aviaţie, verificate potrivit dispoziţiilor art. 22, iar aceste certificate se anulează ulterior.

Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de pct. 19 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(3)Operatorul de aeronave are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră generate în anul calendaristic anterior de activităţile de aviaţie pentru care este considerat operator de aeronave, verificate potrivit dispoziţiilor art. 22, iar aceste certificate se anulează ulterior.

Alin. (3) al art. 18 a fost modificat de pct. 19 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(4)Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră se anulează în orice moment, la solicitarea persoanei care le deţine.

Alin. (4) al art. 18 a fost modificat de pct. 19 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(5)În scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3), certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, emise de autorităţile competente din alte state membre ale Uniunii Europene, sunt recunoscute de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

Alin. (5) al art. 18 a fost modificat de pct. 19 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(6)Administratorul registrului naţional prezintă autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului lista operatorilor şi operatorilor de aeronave care nu au respectat prevederile alin. (2) şi (3).

Alin. (6) al art. 18 a fost modificat de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010.

Articolul 19

(1)Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră sunt valabile pentru emisiile din perioada prevăzută la art. 13 sau 14, care au fost înregistrate în registrul naţional.

(2)Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave, care au fost înregistrate în registrul naţional, sunt valabile pentru emisiile din perioada prevăzută la art. 12^1 sau 12^2.

Alin. (2) al art. 19 a fost introdus de pct. 21 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 20

(1)În termen de 4 luni de la începerea fiecărei perioade de 5 ani prevăzute la art. 14, administratorul registrului naţional anulează certificatele de emisii de gaze cu efect de seră care nu mai sunt valabile şi care nu au fost restituite şi anulate potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2).

(2)În termen de 4 luni de la începerea fiecărei perioade prevăzute în art. 12^2 sau, în ceea ce priveşte perioada prevăzută la art. 12^1, până la 30 aprilie 2013, administratorul registrului naţional anulează certificatele de emisii de gaze cu efect de seră care nu mai sunt valabile şi care nu au fost restituite şi anulate potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3).

Alin. (2) al art. 20 a fost introdus de pct. 22 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 21

(1)Operatorul şi operatorul de aeronave care desfăşoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1 au obligaţia să monitorizeze şi să raporteze emisiile de gaze cu efect de seră în conformitate cu prevederile Deciziei 2007/589/CE, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale planului său de monitorizare aprobat.

(2)Operatorul de aeronave care desfăşoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1 şi care solicită alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit, conform prevederilor art. 14^2, are obligaţia să monitorizeze şi să raporteze datele tonă-kilometru în conformitate cu prevederile Deciziei 2007/589/CE, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale planului său de monitorizare aprobat.

(3)Operatorul şi operatorul de aeronave care desfăşoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1 au obligaţia să depună la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului planuri de monitorizare care să stabilească măsuri de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru fiecare din perioadele la care se referă.

(4)Operatorul de aeronave care desfăşoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1 şi care solicită alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit, conform prevederilor art. 14^2, are obligaţia să depună la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, cu cel puţin 4 luni înainte de începutul perioadei la care se referă, un plan de monitorizare care să stabilească măsuri de monitorizare şi de raportare a datelor tonă-kilometru, întocmit în conformitate cu prevederile Deciziei 2007/589/CE, cu modificările şi completările ulterioare.

(5)Planul de monitorizare prevăzut la alin. (3) şi raportul de monitorizare prevăzut la alin. (12) se întocmesc în conformitate cu prevederile Deciziei 2007/589/CE, cu modificările şi completările ulterioare.

(6)Planul de monitorizare menţionat la alin. (3) se depune de către operatorul de aeronave cu cel puţin 4 luni înainte de începutul perioadei la care se referă.

(7)Operatorul de aeronave care începe să desfăşoare o activitate prevăzută în anexa nr. 1 după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să depună la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului planul de monitorizare menţionat la alin. (3) în termen de 45 de zile de la data începerii activităţii.

(8)Planurile de monitorizare menţionate la alin. (3) şi (4), depuse la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, sunt luate în considerare de autoritatea competentă.

(9)Competenţa privind verificarea şi aprobarea planurilor de monitorizare prevăzute la alin. (3) şi (4) revine Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

(10)Cuantumul tarifelor percepute de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pentru aprobarea planului de monitorizare a emisiilor şi a planului de monitorizare a datelor tonă-kilometru se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 45 de zile de la data publicării prezentei hotărâri, având destinaţia stabilită conform dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005

privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006

, cu modificările şi completările ulterioare.

(11)Valoarea tarifelor prevăzute la alin. (10) se stabileşte în euro şi se achită, în avans şi integral, în contul afişat pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în echivalentul în lei la cursul de schimb leu/euro al Băncii Naţionale a României, în vigoare la data efectuării plăţii.

(12)În primul trimestru al fiecărui an, operatorul şi operatorul de aeronave au obligaţia să depună la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului rapoartele de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră generate de instalaţia sau aeronava pe care o operează, pentru anul precedent. Primul an de monitorizare pentru operatorii de aeronave începe la 1 ianuarie 2010. (13) Operatorul şi operatorul de aeronave au obligaţia să asigure Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului corectitudinea informaţiilor prevăzute la alin. (12).

(14)Operatorul şi operatorul de aeronave au obligaţia să arhiveze rapoartele de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru o perioadă de 10 ani, însoţite de toate documentele întocmite de către verificatorii acreditaţi potrivit prevederilor art. 22 alin. (3), şi să le predea noului operator, în cazul schimbării operatorului.

Art. 21 a fost modificat de pct. 23 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 22

(1)Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului se asigură că rapoartele de monitorizare, prevăzute la art. 21 alin. (12) şi art. 14^2 alin. (2), sunt verificate de verificatori acreditaţi în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr. 5 şi alte norme privind verificarea adoptate de Comisia Europeană.

Alin. (1) al art. 22 a fost modificat de pct. 24 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(2)În cazul în care, până la data de 31 martie a anului în curs, raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră din anul precedent nu este declarat satisfăcător, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 5 şi altor norme privind verificarea adoptate de Comisia Europeană, operatorul sau operatorul de aeronave nu poate transfera certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ca urmare a suspendării accesului la cont de către administratorul registrului naţional. Ridicarea suspendării accesului la cont se face la data la care raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră declarat satisfăcător este depus la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Alin. (2) al art. 22 a fost modificat de pct. 24 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(3)Verificatorii sunt acreditaţi de autoritatea publică centrală pentru economie şi comerţ, pe baza procedurii de acreditare aprobate, până la 31 decembrie 2006, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru economie şi comerţ.

Articolul 23

Deciziile cu privire la alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, informaţiile privind activităţile de proiect la care România participă ori pentru care aprobă participarea operatorilor publici sau privaţi, precum şi rapoartele de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la art. 21, deţinute de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, se pun la dispoziţia publicului potrivit Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul.

Articolul 24

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, este administratorul registrului naţional.

(2)Prin registrul naţional se asigură evidenţa certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră emise, deţinute, transferate şi anulate, inclusiv a operaţiunilor cu unităţi de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto.

(3)Orice persoană poate deţine certificate de emisii de gaze cu efect de seră.

(4)Registrul naţional este accesibil publicului, cu respectarea legislaţiei în vigoare privind confidenţialitatea informaţiilor.

(5)Registrul naţional conţine conturi separate în care sunt înregistrate certificatele de emisii de gaze cu efect de seră deţinute de fiecare persoană şi în care sunt evidenţiate operaţiunile cu aceste certificate şi cu unităţile de emisii de gaze cu efect de seră, prevăzute de Protocolul de la Kyoto.

(6)Regulamentul privind administrarea şi operarea registrului naţional se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(7)Administratorul registrului naţional percepe un tarif la deschiderea unui cont în registrul naţional şi un tarif corespunzător operării respectivului cont.

(8)Cuantumul tarifelor prevăzute la alin. (7) se stabilesc anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, acestea având destinaţia stabilită conform dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Articolul 25

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite anual Comisiei Europene raportul privind punerea în aplicare a prezentei hotărâri.

(2)Raportul prevăzut la alin. (1) conţine următoarele informaţii: procedurile privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, utilizarea unităţilor de reducere a emisiilor (ERU) şi a reducerilor de emisii certificate (CER) rezultate din activităţi de proiect, administrarea registrului naţional, aplicarea ghidurilor de monitorizare şi raportare, activitatea de verificare, aspecte privind conformarea cu prezenta hotărâre şi regimul fiscal al certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, după caz.

(3)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite o dată la 2 ani Comisiei Europene un raport care să arate că, potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto şi deciziilor ulterioare adoptate de conferinţele părţilor la Protocolul de la Kyoto, utilizarea activităţilor de proiect este suplimentară acţiunilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră întreprinse la nivel naţional.

Articolul 26

(1)Operatorii pot forma un grup comun al instalaţiilor în care se desfăşoară aceeaşi activitate, pentru perioada prevăzută la art. 13 şi/sau prima perioadă de 5 ani prevăzută la art. 14. (2) Operatorii care desfăşoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1 şi vor să formeze un grup comun al instalaţiilor, potrivit dispoziţiilor alin. (1), depun la autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului solicitarea de aprobare a formării grupului comun al instalaţiilor, precizând instalaţiile, perioada pentru care se formează grupul comun al instalaţiilor şi furnizând dovezi că administratorul desemnat al grupului este capabil să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4).

(3)Operatorii care doresc să formeze un grup comun al instalaţiilor mandatează un administrator căruia:

a)prin excepţie de la art. 13 şi 14, îi este emis numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, calculat pentru instalaţiile operatorilor care formează grupul comun al instalaţiilor;

b)prin excepţie de la art. 8 lit. e) şi art. 18 alin. (2), îi revine responsabilitatea pentru restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare emisiilor totale de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile cuprinse în grupul comun al instalaţiilor, altele decât certificatele de emisii de gaze cu efect de seră generate pentru activităţile de aviaţie.

Litera b) a alin. (3) al art. 26 a fost modificată de pct. 25 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

c)îi este interzis transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, în cazul în care raportul de monitorizare al unui operator din cadrul grupului comun al instalaţiilor a fost declarat nesatisfăcător în urma verificării prevăzute la art. 22. (4) Prin derogare de la art. 28, administratorul grupului comun este responsabil pentru executarea sancţiunilor aplicate în caz de nerespectare a dispoziţiilor privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru a acoperi emisiile totale de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile incluse în grupul comun, altele decât certificatele de emisii de gaze cu efect de seră generate pentru activităţile de aviaţie.

Alin. (4) al art. 26 a fost modificat de pct. 26 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(5)În cazul în care administratorul grupului comun nu se conformează prevederilor alin. (4), fiecare operator din cadrul grupului comun este responsabil, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (2) şi art. 28, pentru emisiile provenite de la propria instalaţie.

(6)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului înaintează Comisiei Europene solicitarea prevăzută la alin. (2).

(7)Grupul comun al instalaţiilor se formează doar după aprobarea solicitării de formare de către Comisia Europeană.

(8)În cazul în care Comisia Europeană respinge motivat solicitarea de formare a grupului comun al instalaţiilor, grupul comun al instalaţiilor se formează doar dacă modificările propuse sunt acceptate de Comisia Europeană.

Articolul 27

(1)Pentru perioada prevăzută la art. 13, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate solicita Comisiei Europene să permită alocarea unor certificate de emisii de gaze cu efect de seră suplimentare, pentru anumite instalaţii, în caz de forţă majoră.

(2)Comisia Europeană autorizează emiterea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră suplimentare şi netransferabile doar cu condiţia demonstrării existenţei unui caz de forţă majoră.

Articolul 28

(1)Pentru nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3), pentru perioadele prevăzute la art. 14, 12^1 şi 12^2 , se aplică o penalitate de 100 euro, echivalentă în lei, la cursul de schimb leu/euro al Băncii Naţionale a României valabil la data de 1 mai a anului respectiv, pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul sau operatorul de aeronave nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ce constituie venit la Fondul pentru mediu, în condiţiile legii.

Alin. (1) al art. 28 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010.

(2)Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului comunică Administraţiei Fondului pentru Mediu situaţia operatorilor şi operatorilor de aeronave care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceştia, precum şi alte documente relevante.

Alin. (2) al art. 28 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010.

Alin. (3) al art. 28 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010.

(4)Plata sumelor prevăzute la alin. (1) nu exonerează operatorul sau operatorul de aeronave de la obligaţia de a restitui certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul sau operatorul de aeronave nu a restituit certificate în registrul naţional, până la data la care restituie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare emisiilor din următorul an calendaristic.

Alin. (4) al art. 28 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010.

(5)În situaţia în care un operator de aeronave nu respectă prevederile prezentei hotărâri şi alte măsuri de punere în executare, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate solicita Comisiei Europene să decidă impunerea unei interdicţii de operare pentru operatorul de aeronave*).

Alin. (5) al art. 28 a fost introdus de pct. 28 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(6)Solicitarea transmisă potrivit alin. (5) conţine:

a)dovada faptului că operatorul de aeronave nu a îndeplinit obligaţiile care îi revin conform prezentei hotărâri;

b)informaţiile privind măsurile de punere în executare întreprinse de autoritatea competentă pentru îndeplinirea de către operatorul de aeronave a obligaţiilor legislative care revin operatorului în cauză;

c)o justificare pentru impunerea interdicţiei de operare la nivelul Uniunii Europene; precum şi d) o recomandare privind domeniul de aplicare a interdicţiei de operare la nivelul Uniunii Europene şi orice condiţii care ar trebui să se aplice în acest caz*).

Alin. (6) al art. 28 a fost introdus de pct. 28 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(7)Înainte de adoptarea deciziei prevăzută la alin. (5), în situaţia în care acest lucru este posibil, au loc consultări între autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, autoritatea responsabilă pentru supravegherea operatorului de aeronave în cauză şi Comisia Europeană*).

Alin. (7) al art. 28 a fost introdus de pct. 28 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(8)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează operatorul de aeronave cu privire la informaţiile comunicate şi luate în considerare de Comisia Europeană la adoptarea deciziei de impunere a unei interdicţii de operare prevăzute la alin. (5)*).

Alin. (8) al art. 28 a fost introdus de pct. 28 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(9)Operatorul de aeronave se poate adresa în scris Comisiei Europene, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data la care Comisia Europeană comunică autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului informaţiile prevăzute la alin. (8)*).

Alin. (9) al art. 28 a fost introdus de pct. 28 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(10)Autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor pune în aplicare pe teritoriul României deciziile adoptate de Comisia Europeană privind impunerea unei interdicţii de operare operatorului de aeronave şi informează Comisia Europeană cu privire la măsurile stabilite la nivel naţional pentru aplicarea acestor decizii*).

Alin. (10) al art. 28 a fost introdus de pct. 28 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010, prevederile art. 28 şi 28^1 din Hotărârea Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta hotărâre, intră în vigoare în 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 28^1

(1)Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a)nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei;

b)nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (4) şi ale art. 9 alin. (4), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

c)nerespectarea de către operatori a obligaţiilor de a depune anual la autoritatea competentă pentru protecţia mediului a planului de măsuri, conţinând cerinţele prevăzute la art. 8 lit. c), cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei;

d)nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1), cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei;

e)nerespectarea prevederilor art. 14^2 alin. (8) şi ale art. 21 alin. (1), (3), (5), (6), (7), (12), (13), (14), cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei*);

Litera e) a alin. (1) al art. 28^1 a fost modificată de pct. 29 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

f)nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (5) şi (6), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei*).

Litera f) a alin. (1) al art. 28^1 a fost introdusă de pct. 30 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

(2)Constatarea nerespectării prevederilor alin. (1) se face de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, care informează Garda Naţională de Mediu.

Alin. (2) al art. 28^1 a fost modificat de pct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010.

(3)Aplicarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) se face de către personalul desemnat din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu.

Alin. (3) al art. 28^1 a fost introdus de pct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.300 din 15 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 28 decembrie 2010.

Art. 28^1 a fost introdus de pct. 11 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform art. II din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010, prevederile art. 14^1 şi 28^1 din Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră intră în vigoare la 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010, prevederile art. 28 şi 28^1 din Hotărârea Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta hotărâre, intră în vigoare în 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 29

Prevederilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 28^1 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002

, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 29 a fost modificat de pct. 12 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

Articolul 30

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului afişează anual, pe propria pagină de internet, precum şi la sediul său, numele operatorilor sau operatorilor de aeronave care au încălcat prevederile art. 18 alin. (2) şi (3).

Art. 30 a fost modificat de pct. 32 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 30^1

Documentele depuse de operatorii de aeronave la autorităţile competente sunt în limba română.

Art. 30^1 a fost introdus de pct. 33 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Articolul 30^2

Activităţile prevăzute la anexa nr. 1, cu excepţia celor referitoare la activităţile de aviaţie, intră în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră de la 1 ianuarie 2013.

Art. 30^2 a fost introdus de pct. 34 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010.

Art. 31 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 133 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 10 martie 2010.

Articolul 32

Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2003/87/CE din 13 octombrie 2003 privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii, care modifică Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L275/2003, şi Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/101/CE privind modificarea Directivei 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii, cu privire la mecanismele flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L338/2004.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

p. Ministrul economiei şi comerţului,

Eugen Ţapu-Nazare,

secretar de stat

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

p. Ministrul finanţelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

Bucureşti, 14 iunie 2006.

Nr. 780.

Anexa 1

CATEGORIILE

de activităţi cărora li se aplică Hotărârea Guvernului

nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare

a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

1.Instalaţiile sau părţile de instalaţii utilizate pentru cercetare, dezvoltare şi testare de produse şi procese noi şi instalaţiile care utilizează exclusiv biomasă nu intră sub incidenţa prezentei hotărâri.

2.Valorile pragurilor menţionate mai jos se referă în general la capacităţi de producţie sau randamente. În cazurile în care în cadrul aceleiaşi instalaţii se efectuează mai multe activităţi care se încadrează în aceeaşi categorie, capacităţile acestor activităţi se însumează.

3.La calcularea puterii termice nominale totale a unei instalaţii pentru a se decide cu privire la includerea acesteia în sistemul comunitar, se însumează puterea termică nominală a tuturor unităţilor tehnice care fac parte din aceasta şi în care se ard combustibili în cadrul instalaţiei respective. Aceste unităţi ar putea include orice tip de cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, etuve, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalaţii de ardere în buclă chimică, facle şi instalaţii de postcombustie termică sau catalitică. Instalaţiile cu putere termică nominală mai mică de 3 MW şi instalaţiile care utilizează exclusiv biomasă nu sunt luate în calcul. Instalaţiile care utilizează exclusiv biomasă includ instalaţii care folosesc combustibili fosili doar la pornirea sau la oprirea instalaţiei.

4.Dacă o instalaţie deserveşte o activitate în cazul căreia pragul nu este exprimat ca putere termică nominală totală, pragul pentru activitatea respectivă are prioritate la luarea deciziei privind includerea în sistemul comunitar.

5.Dacă se constată că într-o instalaţie se depăşeşte pragul de capacitate pentru vreo activitate menţionată în prezenta anexă, se includ în permisul de emisii de gaze cu efect de seră toate instalaţiile în care se ard combustibili, altele decât instalaţiile pentru incinerarea deşeurilor periculoase sau municipale.

6.De la 1 ianuarie 2012 sunt incluse toate zborurile care sosesc pe sau pleacă de pe un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru căruia i se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană.

┌─────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────┐

│ Activităţi │ Emisii de gaze cu │

│ │ efect de seră │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Arderea combustibililor în instalaţii cu putere │Dioxid de carbon │

│termică nominală totală de peste 20 MW (cu excepţia │ │

│instalaţiilor pentru incinerarea deşeurilor │ │

│periculoase sau municipale) │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Rafinarea uleiurilor minerale │Dioxid de carbon │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea cocsului │Dioxid de carbon │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Prăjirea sau sinterizarea, inclusiv peletizarea, │Dioxid de carbon │

│a minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor │ │

│sulfidice) │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea fontei sau oţelului (topire primară sau │Dioxid de carbon │

│secundară), inclusiv instalaţii pentru turnare │ │

│continuă, cu o capacitate de producţie mai mare de │ │

│2,5 tone pe oră │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea sau prelucrarea metalelor feroase │Dioxid de carbon │

│(inclusiv feroaliaje) atunci când sunt exploatate │ │

│instalaţii de ardere cu o putere termică nominală │ │

│totală de peste 20 MW. │ │

│Prelucrarea include, printre altele, laminoare, │ │

│reîncălzitoare, cuptoare de recoacere, forje, │ │

│topitorii, acoperire şi decapare │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea de aluminiu primar │Dioxid de carbon şi │

│ │perfluorocarburi │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea de aluminiu secundar atunci când sunt │Dioxid de carbon │

│exploatate instalaţii de ardere cu o putere termică │ │

│nominală totală de peste 20 MW │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea sau prelucrarea metalelor neferoase, │Dioxid de carbon │

│inclusiv producerea aliajelor, rafinare, │ │

│topire-turnare etc., atunci când sunt exploatate │ │

│instalaţii de ardere cu o putere termică │ │

│nominală totală (incluzând combustibilii folosiţi ca │ │

│agenţi de reducere) de peste 20 MW │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea clincherului de ciment în cuptoare │Dioxid de carbon │

│rotative cu o capacitate de producţie de peste 500 │ │

│de tone pe zi sau în alte cuptoare cu o capacitate │ │

│de producţie de peste 50 de tone pe zi │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea de var sau calcinarea dolomitei sau a │Dioxid de carbon │

│magnezitei în cuptoare rotative ori în alte cuptoare │ │

│cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe │ │

│zi │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu │Dioxid de carbon │

│o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Fabricarea prin ardere de produse ceramice, în │Dioxid de carbon │

│special de ţigle, cărămizi, cărămizi refractare, │ │

│plăci ceramice, gresie ceramică sau porţelan, cu o │ │

│capacitate de producţie de peste 75 de tone pe zi │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Fabricarea de material izolant din vată minerală │Dioxid de carbon │

│folosind sticlă, rocă sau zgură, cu o capacitate de │ │

│ topire de peste 20 de tone pe zi │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Uscarea sau calcinarea gipsului sau fabricarea │Dioxid de carbon │

│plăcilor din ipsos şi a altor produse din gips, │ │

│atunci când sunt exploatate instalaţii de ardere cu │ │

│o putere termică nominală totală de peste 20 MW │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea de celuloză din lemn sau alte materiale │Dioxid de carbon │

│fibroase │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea de hârtie sau carton, având o capacitate │Dioxid de carbon │

│de producţie mai mare de 20 de tone pe zi │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea de negru de fum, implicând carbonizarea │Dioxid de carbon │

│unor substanţe organice precum uleiurile, gudronul, │ │

│reziduurile de cracare şi de distilare, atunci când │ │

│sunt exploatate instalaţii de ardere cu o putere │ │

│termică nominală totală de peste 20 MW │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea acidului azotic │Dioxid de carbon şi │

│ │oxid de azot │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea acidului adipic │Dioxid de carbon şi │

│ │oxid de azot │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea acidului glioxalic şi glioxilic │Dioxid de carbon şi │

│ │oxid de azot │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea amoniacului │Dioxid de carbon │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea substanţelor chimice organice vrac prin │Dioxid de carbon │

│cracare, reformare, oxidare completă sau parţială ori│ │

│prin procese similare, cu o capacitate de producţie │ │

│care depăşeşte 100 de tone pe zi │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea de hidrogen [H(2)] şi de gaze de sinteză │Dioxid de carbon │

│prin reformare sau oxidare parţială, cu o capacitate │ │

│de producţie care depăşeşte 25 de tone pe zi │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Producerea de sodă calcinată [Na(2)CO(3)] şi de │Dioxid de carbon │

│bicarbonat de sodiu [NaHCO(3)] │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Captarea gazelor cu efect de seră de la instalaţiile │Dioxid de carbon │

│care intră în sfera de aplicare a prezentei hotărâri │ │

│în vederea transportului şi stocării geologice │ │

│într-un sit de stocare autorizat în temeiul │ │

│Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a │ │

│Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea │ │

│geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a │ │

│Directivei 85/337/CE a Consiliului, precum şi a │ │

│Directivelor 2000/60/CE 2001/80/CE, 2004/35/CE, │ │

│2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. │ │

│1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale │ │

│Consiliului │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Transportarea gazelor cu efect de seră prin │Dioxid de carbon │

│intermediul conductelor în vederea stocării geologice│ │

│într-un sit de stocare autorizat în temeiul │ │

│Directivei 2009/31/CE │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Stocarea geologică a gazelor cu efect de seră într-un│Dioxid de carbon │

│sit de stocare în temeiul Directivei 2009/31/CE │ │

├─────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤

│Aviaţie │Dioxid de carbon │

│Zborurile care pleacă de pe un aerodrom situat pe │ │

│teritoriul unui stat membru căruia i se aplică │ │

│dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană sau│ │

│sosesc pe un astfel de aerodrom. │ │

│În această activitate nu sunt incluse: │ │

│a) zborurile efectuate exclusiv pentru transportul │ │

│unui monarh în funcţie şi al rudelor sale apropiate, │ │

│al şefilor de stat, al şefilor de guvern şi al │ │

│miniştrilor provenind din ţări care nu sunt state │ │

│membre, aflaţi în misiune oficială, cu condiţia ca o │ │

│astfel de situaţie să fie dovedită prin indicatorul │ │

│corespunzător al statutului zborului în planul de │ │

│zbor; │ │

│b) zboruri militare efectuate cu aeronave militare │ │

│şi zboruri ale serviciilor de vamă şi de poliţie; │ │

│c) zboruri legate de misiuni de căutare şi salvare, │ │

│zboruri ale serviciilor de pompieri, zboruri │ │

│umanitare şi zboruri ale serviciilor medicale de │ │

│urgenţă autorizate de către autorităţile competente │ │

│corespunzătoare; │ │

│d) orice zboruri efectuate exclusiv în conformitate │ │

│cu regulile de zbor la vedere definite în anexa 2 la │ │

│Convenţia de la Chicago; │ │

│e) zborurile care se încheie pe aerodromul de unde │ │

│a decolat aeronava şi în timpul cărora nu au avut │ │

│loc aterizări intermediare; │ │

│f) zborurile de instruire efectuate exclusiv în │ │

│scopul obţinerii unei licenţe sau a unei calificări, │ │

│în cazul personalului navigant de conducere, dacă │ │

│acest lucru este dovedit printr-o indicaţie │ │

│corespunzătoare în planul de zbor, cu condiţia ca │ │

│scopul zborului să nu fie transportul de pasageri │ │

│şi/sau de marfă ori poziţionarea sau transportul │ │

│aeronavei; │ │

│g) zboruri efectuate exclusiv în scopul cercetării │ │

│ştiinţifice sau în scopul verificării, al testării │ │

│ori al certificării aeronavei sau a echipamentului │ │

│de bord ori de sol; │ │

│h) zborurile efectuate de aeronave cu o masă maximă │ │

│certificată la decolare mai mică de 5700 kg; │ │

│i) zborurile efectuate în cadrul obligaţiilor de │ │

│serviciu public impuse, în conformitate cu │ │

│Regulamentul (CEE) nr. 2.408/92 al Consiliului din │ │

│23 iulie 1992 privind accesul │ │

│operatorilor de transport aerian comunitari la │ │

│rutele aeriene intracomunitare, pe rutele din │ │

│regiunile ultraperiferice, astfel cum sunt menţionate│ │

│la art. 299 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea │ │

│Europeană, sau pe rutele unde capacitatea de │ │

│transport aerian nu depăşeşte 30.000 de locuri pe an;│ │

│şi │ │

│j) zborurile care, cu excepţia acestei litere, s-ar │ │

│încadra în această activitate, efectuate de un │ │

│operator de transport aerian comercial care │ │

│efectuează fie mai puţin de 243 de zboruri pe │ │

│perioadă, timp de 3 perioade consecutive de câte │ │

│4 luni, fie zboruri al căror total de emisii anuale │ │

│este mai scăzut de 10.000 tone pe an. │ │

│Zborurile efectuate exclusiv pentru transportul, în │ │

│misiuni oficiale, al unui monarh în funcţie şi al │ │

│rudelor sale apropiate, al şefilor de stat, al │ │

│şefilor de guvern şi al miniştrilor unui stat │ │

│membru, aflaţi în misiune oficială, nu pot fi │ │

│excluse în temeiul prezentei litere. │ │

└─────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────┘

Anexa 1 a fost înlocuită cu anexa 1 din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010, conform pct. 35 al art. I din acelaşi act normativ.

Anexa 2

GAZELE CU EFECT DE SERĂ

Dioxid de carbon [CO(2)] Hidrofluorocarburi (HFC-uri)

Metan [CH(4)] Perfluorocarburi (PFC-uri)

Oxid azotos [N(2)O] Hexafluorură de sulf [SF(6)]

Anexa 3

CRITERIILE

pentru elaborarea Planului naţional de alocare

1.Numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate pentru fiecare perioadă trebuie să fie compatibil cu obligaţia României de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră, conform Protocolului de la Kyoto, ţinându-se cont, pe de o parte, de proporţia dintre emisiile totale reprezentate de aceste certificate şi emisiile de la sursele neacoperite de această hotărâre şi, pe de altă parte, de politica energetică naţională şi asigurarea respectării strategiei naţionale privind schimbările climatice. Numărul total al certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, care urmează să fie alocate, nu trebuie să depăşească necesarul estimat pentru aplicarea strictă a criteriilor prevăzute în această anexă. Înainte de anul 2008, alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se face ţinându-se seama de acţiunile privind atingerea sau depăşirea angajamentelor României de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, asumate prin Protocolul de la Kyoto.

2.Numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate trebuie să fie în concordanţă cu evaluarea progreselor actuale şi a celor preconizate pentru realizarea contribuţiei la angajamentele internaţionale asumate de România prin Protocolul de la Kyoto.

3.Numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate trebuie să fie în concordanţă cu potenţialul de reducere a emisiilor al activităţilor acoperite de această schemă, inclusiv potenţialul tehnologic. Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră poate avea la bază media emisiilor de gaze cu efect de seră pe produs, în cadrul fiecărei activităţi, şi pe progresul realizabil în fiecare activitate.

4.Planul naţional de alocare trebuie să fie în concordanţă cu alte reglementări şi politici armonizate cu cele ale Comunităţii Europene. Acesta trebuie să ţină seama de creşterile inevitabile generate ca efect al aplicării noilor cerinţe legislative.

5.Planul naţional de alocare nu trebuie să facă discriminare între operatori sau sectoare, astfel încât să nu favorizeze în mod nejustificat anumiţi operatori sau anumite activităţi.

6.Planul naţional de alocare trebuie să conţină informaţii asupra modului în care instalaţiile nou-intrate sunt capabile să participe la schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

7.Planul naţional de alocare poate include acţiuni timpurii şi informaţii asupra modului în care aceste acţiuni sunt luate în considerare. Indicatorii de performanţă care derivă din documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pot fi utilizate la elaborarea Planului naţional de alocare, iar aceşti indicatori de performanţă pot lua în considerare acţiunile timpurii.

8.Planul naţional de alocare trebuie să conţină informaţii asupra modului în care tehnologiile curate, inclusiv tehnologiile eficiente energetic, sunt luate în considerare.

9.Planul naţional de alocare trebuie să includă prevederi privind posibilitatea publicului de a formula comentarii şi trebuie să conţină informaţii despre modalităţile prin care comentariile vor fi luate în considerare la luarea deciziei de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

10.Planul naţional de alocare trebuie să conţină o listă a instalaţiilor care desfăşoară activităţi prevăzute în anexa nr. 1, precum şi numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care sunt alocate pentru fiecare dintre aceste instalaţii.

11.Planul naţional de alocare poate conţine informaţii privind modul în care este luată în considerare concurenţa cu alte ţări sau operatori din afara Uniunii Europene.

12.Planul naţional de alocare trebuie să precizeze cantitatea maximă de reduceri de emisii certificate (CER) şi unităţi de reducere a emisiilor (ERU) care poate fi folosită de către operatori în schema de comercializare, sub forma unui procent din numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate fiecărei instalaţii.

Anexa 4

PRINCIPIILE

privind monitorizarea şi raportarea emisiilor

de gaze cu efect de seră

Partea A Monitorizarea şi raportarea emisiilor din instalaţiile staţionare (1) Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon Monitorizarea emisiilor trebuie să se efectueze pe baza calculelor sau pe baza măsurătorilor.

(2)Calcularea

Calcularea emisiilor se face utilizându-se următoarea formulă:

datele privind activitatea x factorul de emisie x factorul de oxidare

Datele privind activitatea (combustibilul folosit, volumul producţiei etc.) trebuie să fie monitorizate pe baza datelor furnizate sau pe baza măsurătorilor.

Trebuie să se utilizeze factorii de emisie acceptaţi. Factorii de emisie specifici pentru activităţi specifice sunt acceptaţi pentru toate tipurile de combustibili. Factorii iniţiali de emisie sunt acceptaţi pentru toate tipurile de combustibili, cu excepţia combustibililor necomerciali (combustibili alternativi proveniţi din deşeuri, precum anvelopele şi gazele provenite din procese industriale). Se vor elabora factori iniţiali de emisie specifici pentru cărbune şi factori de emisie specifici Uniunii Europene sau fiecărui producător naţional pentru gazele naturale. Factorii iniţiali de emisie IPCC (Grupul interguvernamental privind schimbările climatice) sunt acceptaţi pentru produsele de rafinărie. Factorul de emisie pentru biomasă este egal cu zero.

Dacă factorul de emisie nu ţine cont că o parte din carbon nu se oxidează, atunci trebuie să se folosească un factor de oxidare suplimentar. Dacă factorii de emisie specifici pentru activităţi au fost calculaţi şi s-a luat deja în considerare procesul de oxidare, factorul de oxidare nu se mai aplică.

Vor fi utilizaţi factorii impliciţi de oxidare elaboraţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005

privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006

, în afară de cazul în care operatorul poate demonstra că factorii de emisie specifici pentru activităţi sunt determinaţi cu mai multă acurateţe.

Pentru fiecare activitate, instalaţie şi pentru fiecare combustibil trebuie să se efectueze un calcul separat.

(3)Măsurarea emisiilor

Pentru măsurarea emisiilor trebuie să se folosească metodele standard sau acceptate şi care trebuie să fie coroborate cu un calcul al emisiilor.

(4)Monitorizarea emisiilor pentru alte gaze cu efect de seră

Trebuie să fie folosite metodele standard sau acceptate.

(5)Raportarea emisiilor

Fiecare operator trebuie să includă următoarele informaţii în raportul privind instalaţia:

A. Date de identificare a instalaţiei, cuprinzând:

a)numele instalaţiei;

b)adresa, inclusiv codul poştal şi ţara;

c)tipul şi numărul activităţilor prevăzute în anexa nr. 1, desfăşurate în cadrul instalaţiei; adresa, telefonul, faxul, e-mailul şi datele persoanei de contact; şi d) numele titularului instalaţiei şi numele societăţii-mamă.

B. Pentru fiecare activitate prevăzută în anexa nr. 1, desfăşurată pe amplasamentul pentru care se calculează emisiile, trebuie incluse:

a)date privind activitatea;

b)factori de emisie;

c)factori de oxidare;

d)emisii totale; şi e) incertitudinea.

C. Pentru fiecare activitate prevăzută în anexa nr. 1, desfăşurată pe amplasamentul pentru care sunt măsurate emisiile, trebuie incluse:

a)emisii totale;

b)informaţii privind credibilitatea metodelor de măsurare; şi c) incertitudinea.

D. Pentru emisiile rezultate din procesul de ardere, raportul trebuie să includă, de asemenea, factorul de oxidare, în afara cazului în care oxidarea a fost luată deja în considerare la fundamentarea factorului de emisie specific.

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia măsurile necesare coordonării cerinţelor de raportare cu celelalte cerinţe de raportare deja existente, pentru a uşura operatorilor sarcina raportării.

Partea B Monitorizarea şi raportarea emisiilor provenite din activităţi de aviaţie

Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon

Emisiile sunt monitorizate prin calcul. Calcularea emisiilor se realizează după formula:

consum de combustibil x factor de emisie

Consumul de combustibil include combustibilul consumat de unitatea auxiliară de putere. Consumul real de combustibil pentru fiecare zbor este folosit ori de câte ori este posibil şi se calculează după formula:

cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării cu combustibil pentru zborul respectiv cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării pentru zborul următor ± cantitatea de combustibil alimentat pentru zborul următor.

Dacă datele reale privind consumul de combustibil nu sunt disponibile, se foloseşte o metodă standard, pe niveluri de abordare, pentru a estima datele privind consumul de combustibil pe baza celor mai bune informaţii disponibile.

Se folosesc factorii standard de emisie din liniile directoare IPCC pentru inventariere din 2006 sau actualizările ulterioare ale respectivelor linii directoare, cu excepţia cazului în care factorii de emisie specifici activităţii, determinaţi de laboratoare acreditate independente care folosesc metode analitice acceptate, sunt mai exacţi. Factorul de emisie pentru biomasă este zero.

Pentru fiecare zbor şi combustibil se efectuează un calcul separat.

Raportarea emisiilor

Fiecare operator de aeronave include în raportul prezentat în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (12) din hotărâre următoarele informaţii:

A. Informaţii de identificare a operatorului de aeronave, inclusiv:

–numele operatorului de aeronave;

–statul membru de administrare;

–adresa, inclusiv codul poştal şi ţara şi, în cazul în care este diferită, adresa de contact din România;

–numerele de înmatriculare ale aeronavelor şi tipurile de aeronave folosite, în perioada de raportare, pentru a efectua activităţile de aviaţie enumerate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavelor;

–numărul şi autoritatea emitentă ale certificatului de operator aerian şi ale licenţei de operare pe baza cărora operatorul de aeronave desfăşoară activităţile de aviaţie enumerate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei;

–adresa, numărul de telefon, numărul de fax şi e-mail-ul unei persoane de contact; şi

–numele proprietarului aeronavei.

B. Pentru fiecare tip de combustibil pentru care se calculează emisiile trebuie incluse:

–consumul de combustibil;

–factorul de emisie;

–emisiile cumulate totale, provenite de la toate zborurile efectuate în perioada de raportare, care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei;

–emisii cumulate provenite de la:

–toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei, care au plecat de pe un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru şi care au sosit pe un aerodrom situat pe teritoriul aceluiaşi stat membru;

–toate celelalte zboruri efectuate în perioada de raportare, care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei;

–emisiile cumulate provenite de la toate zborurile efectuate în perioada de raportare, care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei, şi care:

–au plecat din fiecare stat membru; şi

–au sosit în fiecare stat membru dintr-o ţară terţă;

–incertitudinea.

Monitorizarea datelor tonă-kilometru conform art. 14^2 şi 15 din hotărâre.

Pentru cererile de alocare a cotelor în conformitate cu art. 14^2 alin. (1) sau cu art. 15 alin. (5) din hotărâre, valoarea activităţilor de aviaţie se calculează în tone-kilometri, după următoarea formulă:

tone-kilometri = distanţa x sarcina utilă,

unde:

distanţă înseamnă distanţa ortodromică dintre aerodromul de plecare şi cel de sosire plus un factor suplimentar fix de 95 km; şi

sarcină utilă înseamnă masa totală a mărfurilor, a poştei şi a pasagerilor transportaţi.

Pentru calculul sarcinii utile:

–numărul de pasageri este numărul de persoane aflate la bord, cu excepţia membrilor echipajului;

–un operator de aeronave poate opta să aplice fie masa reală, fie masa standard a pasagerilor şi a bagajelor de cală înregistrate în documentaţia privind masa şi centrajul pentru zborurile relevante sau o valoare standard de 100 kg pentru fiecare pasager şi bagajul său de cală.

Raportarea datelor tonă-kilometru conform art. 14^2 şi 15 din hotărâre.

Fiecare operator de aeronave introduce următoarele informaţii în solicitarea pe care o depune conform art. 14^2 alin. (1) sau art. 15 alin. (5) din hotărâre:

A. Informaţii de identificare a operatorului de aeronave, inclusiv:

–numele operatorului de aeronave;

–statul membru de administrare;

–adresa, inclusiv codul poştal şi ţara şi, în cazul în care este diferită, adresa de contact din România;

–numerele de înmatriculare ale aeronavelor şi tipurile de aeronave folosite, pe parcursul anului din solicitare, pentru care este operatorul aeronavei;

–numărul şi autoritatea emitentă ale certificatului de operator aerian şi ale licenţei de operare pe baza cărora operatorul de aeronave desfăşoară activităţi de aviaţie enumerate în anexa nr. 1, pentru care este operator de aeronave;

–adresa, numărul de telefon, numărul de fax şi e-mail-ul unei persoane de contact; şi

–numele proprietarului aeronavei.

B. Date tonă-kilometru:

–numărul de zboruri pe perechi de aerodromuri;

–numărul de pasageri-kilometru pe perechi de aerodromuri;

–numărul de tone-kilometru pe perechi de aerodromuri;

–metoda aleasă pentru calculul masei pasagerilor şi al bagajelor de cală;

–numărul total de tone-kilometru pentru toate zborurile efectuate în cursul anului de raportare şi care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei.

Anexa 4 a fost înlocuită cu anexa 2 din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010, conform pct. 35 al art. I din acelaşi act normativ.

Anexa 5

CRITERIILE PRIVIND VERIFICAREA

Partea A Verificarea emisiilor provenite din instalaţiile staţionare (1) Principii generale

1.Emisiile generate de fiecare activitate prevăzută în anexa nr. 1 la hotărâre trebuie să fie supuse verificării.

2.Procesul de verificare trebuie să includă observaţiile privind raportul prevăzut la art. 21 alin. (2) din hotărâre şi monitorizarea emisiilor efectuată în cursul anului precedent. Trebuie specificate siguranţa, credibilitatea şi acurateţea sistemelor de monitorizare şi a datelor şi informaţiilor raportate privind emisiile, în special:

a)date raportate privind activitatea, măsurările şi calculele asociate;

b)alegerea şi utilizarea factorilor de emisie;

c)calculele care conduc la determinarea tuturor emisiilor;

d)acurateţea alegerii şi utilizării metodelor de măsurare, dacă se foloseşte măsurarea.

3.Emisiile de gaze cu efect de seră raportate pot fi validate numai dacă datele şi informaţiile sunt sigure şi credibile, permiţând determinarea emisiilor cu un grad înalt de precizie. Un grad înalt de precizie este atins atunci când operatorul demonstrează că:

a)datele raportate sunt concludente;

b)colectarea datelor s-a efectuat potrivit standardelor ştiinţifice aplicabile; şi c) înregistrările importante privind instalaţia sunt complete şi concludente.

4.Verificatorul trebuie să aibă acces la toate amplasamentele şi informaţiile ce fac obiectul verificării.

5.Verificatorul trebuie să ia în considerare dacă instalaţia este înregistrată potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 50/2004

privind stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Metodologia

Analiza strategică

6.Verificarea trebuie să se bazeze pe o analiză strategică a tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul instalaţiei. Aceasta impune ca verificatorul să aibă o vedere de ansamblu asupra tuturor activităţilor şi semnificaţiei acestora privind emisiile.

Analiza procesului

7.În cazul în care este necesar, verificarea informaţiilor transmise trebuie desfăşurată la locul amplasamentului instalaţiei. Verificatorul trebuie să determine prin sondaje dacă datele şi informaţiile raportate sunt corecte.

Analiza de risc

8.Verificatorul va evalua toate sursele de emisii din instalaţie privind credibilitatea datelor fiecărei surse care contribuie la emisiile totale ale instalaţiei.

9.Pe baza acestei analize, verificatorul trebuie să identifice, în mod explicit, sursele pentru care determinarea emisiilor prezintă un risc înalt de eroare, precum şi alte aspecte privind procedura de monitorizare şi raportare, care pot contribui la apariţia erorilor în determinarea emisiilor totale. Aceasta implică, în special, alegerea factorilor de emisie şi a calculelor necesare pentru a determina nivelul emisiilor generate de surse individuale. O atenţie deosebită trebuie acordată acelor surse pentru care determinarea emisiilor prezintă un risc înalt de eroare şi aspectelor privind procedura de monitorizare, prevăzute la pct. 1-5.

10.Verificatorul trebuie să ia în considerare toate metodele de control efectiv al riscului, aplicate de către operator în scopul minimizării gradului de incertitudine.

Raportul de validare

11.Verificatorul trebuie să întocmească un raport privind procesul de validare, menţionând dacă raportul realizat de operator potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din hotărâre este satisfăcător. Raportul verificatorului trebuie să precizeze toate aspectele relevante privind activitatea de verificare. Raportul operatorului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din hotărâre, este declarat satisfăcător dacă verificatorul validează că emisiile totale sunt declarate corect.

Cerinţe minime privind competenţele verificatorului

12.Verificatorul trebuie să fie independent de operator, să îşi îndeplinească atribuţiile cu obiectivitate şi profesionalism şi să cunoască:

a)prevederile prezentei hotărâri, precum şi standardele şi ghidurile europene;

b)cerinţele legislative, de reglementare şi administrative relevante precum activitatea supusă verificării; şi c) procedurile de obţinere a tuturor informaţiilor privind fiecare sursă de emisii din instalaţie, în special cu privire la colectarea, măsurarea, calcularea şi raportarea datelor.Partea B Verificarea emisiilor provenite din activităţi de aviaţie

13.Principiile generale şi metodologia stabilite în prezenta anexă se aplică verificării rapoartelor de emisii provenite de la zborurile care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1.

În acest sens:

a)la pct. 3, trimiterea la operator se interpretează şi ca trimitere la un operator de aeronave, iar la lit. (c) a respectivului punct, trimiterea la instalaţie se interpretează şi ca trimitere la aeronava utilizată la efectuarea activităţilor de aviaţie care fac obiectul raportului de monitorizare privind emisiile;

b)la pct. 5, trimiterea la instalaţie se interpretează şi ca trimitere la operatorul de aeronave;

c)la pct. 6, trimiterea la activităţile desfăşurate în instalaţie se interpretează şi ca trimitere la activităţile de aviaţie care fac obiectul raportului, întreprinse de operatorul de aeronave;

d)la pct. 7, trimiterea la amplasamentul instalaţiei se interpretează şi ca trimitere la locaţiile folosite de operatorul de aeronave pentru a efectua activităţile de aviaţie care fac obiectul raportului de monitorizare privind emisiile;

e)la pct. 8 şi 9, trimiterile la sursele de emisii din instalaţie se interpretează şi ca trimiteri la aeronava de care răspunde operatorul de aeronave;

f)la pct. 10 şi 12, trimiterile la operator se interpretează ca trimiteri la un operator de aeronave.

Dispoziţii suplimentare privind verificarea rapoartelor de emisie din sectorul aviaţiei

14.Verificatorul se asigură în special că:

a)s-au luat în considerare toate zborurile care intră sub incidenţa unei activităţi de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre. În îndeplinirea acestei sarcini, verificatorul utilizează datele privind orarul şi alte date privind traficul operatorului de aeronave, inclusiv alte date de trafic ale operatorului de aeronave provenite de la Eurocontrol la cererea respectivului operator;

b)există o coerenţă per ansamblu a datelor între consumul cumulat de combustibil şi datele privind combustibilul achiziţionat sau furnizat prin altă metodă pentru aeronava care efectuează activitatea de aviaţie.

Dispoziţii suplimentare privind verificarea datelor tonăkilometru transmise în sensul art. 14^2 şi 15 din hotărâre.

15.Principiile generale şi metodologia de verificare a rapoartelor privind emisiile de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (12) din hotărâre, menţionate în prezenta anexă, se aplică în mod corespunzător şi pentru verificarea datelor tonă-kilometru din aviaţie.

16.Verificatorul se asigură în mod special că, în solicitarea operatorului în cauză, depusă în conformitate cu art. 14^2 alin. (1) şi art. 15 alin. (5) din hotărâre, au fost luate în considerare numai zborurile efectiv efectuate şi care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 de care este responsabil operatorul de aeronave. În îndeplinirea acestei sarcini, verificatorul utilizează datele privind traficul operatorului de aeronave, inclusiv datele de trafic ale operatorului de aeronave provenite de la Eurocontrol la cererea respectivului operator. De asemenea, verificatorul se asigură că sarcina utilă raportată de operatorul de aeronave corespunde înregistrărilor privind sarcinile utile păstrate de operatorul în cauză în scopul asigurării siguranţei zborului.

Anexa 5 a fost înlocuită cu anexa 3 din HOTĂRÂREA nr. 399 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2010, conform pct. 35 al art. I din acelaşi act normativ.