Decizie nr. 219 din 2 aprilie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Gheorghiţa Prunişoară în Dosarul nr. 3.614/104/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 971D/2014.

2.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, personal şi asistat de avocat Manuela Gornoviceanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a depus un punct de vedere prin care solicită judecarea în lipsă şi respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.226D/2014, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Florin Alexandru Anton în Dosarul nr. 4.453/104/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

5.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, personal şi asistat de avocat Manuela Gornoviceanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 971D/2014 şi nr. 1.226D/2014.

7.Reprezentantul autorilor excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor.

8.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1226D/2014 la Dosarul nr. 971D/2014, care este primul înregistrat.

9.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, consideră, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la art. 21 şi art. 53 din Constituţie. Susţine că o situaţie similară a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în anul 1996, când a fost luată în discuţie măsura administrativă a interzicerii dreptului la liberă circulaţie şi sancţiunea opera în temeiul legii, fără intervenţia unei instanţe şi fără posibilitatea de apreciere a condiţiilor concrete care ar putea constitui argumente în legătură cu necesitatea şi proporţionalitatea măsurii. Astfel, prin Decizia nr. 71 din 23 mai 1996, Curtea a declarat neconstituţional textul respectiv în măsura în care retragerea sau refuzul eliberării paşaportului nu constituie consecinţa unei măsuri preventive sau de eliberare condiţionată dispusă de un magistrat. Apreciază că în prezenta cauză este aceeaşi situaţie, referitor la suspendarea de drept a raportului de serviciu. Susţine că, pentru a fi constituţională măsura suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public la trimiterea în judecată, nu este suficient să fie prevăzută de lege. Prin urmare, toate argumentele reţinute de Curte în Decizia nr. 71 din 23 mai 1996 sunt valabile şi în situaţia suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public. În final, consideră că măsura suspendării raportului de serviciu este o măsură preventivă care nu este cenzurată de către un magistrat.

10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, prin interpretarea sistematică a normelor criticate, sensul art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, care atrage cazurile de suspendare de drept a raporturilor de serviciu, cuprinde o enumerare limitativă a acestor cauze prin identificarea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, precum şi denumirea generică de infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar conduce la incompatibilitatea cu exercitarea funcţiei publice. Pe acest palier al tezei finale intervine o funcţie de apreciere a judecătorului şi care în raport de actele din dosar şi motivele din decizia de suspendare, în paralel cu rechizitoriul de trimitere în judecată, are o putere de apreciere şi examinează legalitatea deciziei de suspendare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11.Prin încheierile din 25 septembrie 2014 şi 11 noiembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 3.614/104/2013 şi nr. 4.453/104/2013, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Gheorghiţa Prunişoară şi Florin Alexandru Anton în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate de aceştia împotriva sentinţelor prin care a fost respinsă acţiunea în anulare a actului administrativ emis de angajator de constatare a suspendării de drept a raporturilor de serviciu dintre acesta şi autorii excepţiei.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere dreptului la muncă şi protecţiei sociale, deoarece pe perioada suspendării raportului de serviciu funcţionarul public nu poate presta o muncă şi nu poate fi remunerat. Astfel, consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale ce garantează dreptul la muncă, protecţia socială şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, câtă vreme simpla trimitere în judecată într-o cauză penală, chiar şi în lipsa unei măsuri preventive, conduce la imposibilitatea exercitării dreptului la muncă, suspendarea plăţii oricăror venituri, cu consecinţa suspendării plăţilor privind asigurările sociale şi cele de sănătate.

13.Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Apreciază că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.

14.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15.Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 971D/2014, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 sunt constituţionale.

16.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, punctul de vedere depus la dosar de partea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

–Art. 86 alin. (2): "În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.";

–Art. 94 alin. 1) lit. m): "Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: [...] m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);".

19.Dispoziţiile art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, la care fac trimitere prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate, prevăd că poate ocupa o funcţie publică persoana care nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie şi de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice.

20.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 - Nivelul de trai şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

21.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză şi prin prisma unor critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Decizia nr. 539 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, sau Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013.

22.În jurisprudenţa sa anterior menţionată, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că sancţiunea administrativă a suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru anumite infracţiuni, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public.

23.Cu privire la critica raportată la prevederile art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, Curtea a reţinut că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a funcţionarului public pentru săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate deosebită.

24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

25.Totodată, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 47 din Constituţie privind nivelul de trai, deoarece, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

26.De altfel, Curtea reţine că, referitor la suspendarea din funcţie a funcţionarilor publici ca urmare a trimiterii în judecată pentru săvârşirea anumitor infracţiuni, s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011, pronunţată în Cauza Ţehanciuc împotriva României, prin care a observat că autoritatea publică ce dispune măsura suspendării din funcţie nu pretinde că reclamantul a comis vreun act ilegal şi nimic din decizia sa nu indică vreo apreciere sau antepronunţare a vinovăţiei reclamantului cu privire la acuzaţiile penale aduse împotriva acestuia. Într-adevăr, suspendarea sa este obligatorie şi automată potrivit Legii nr. 188/1999, însă nimic din această lege nu arată că scopul măsurii atacate de suspendare este punitiv, ci mai degrabă de precauţie şi provizoriu, în măsura în care priveşte apărarea interesului public prin suspendarea din funcţie a unei persoane acuzată de comiterea unei infracţiuni de serviciu, şi astfel de prevenire a altor posibile acte similare sau consecinţe ale unor asemenea acte.

27.Cât priveşte raportarea la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că acestea au fost invocate direct în faţa instanţei de contencios constituţional, motiv pentru care aceste critici de neconstituţionalitate nu pot fi primite. În acest sens, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată.

28.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghiţa Prunişoară în Dosarul nr. 3.614/104/2013 şi de Florin Alexandru Anton în Dosarul nr. 4.453/104/2013 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici