Decizie nr. 99 din 4 februarie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Traian Gheţi în ceea ce priveşte art. 290 alin. 1 din Codul penal, respectiv de instanţa de judecată, din oficiu, în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, în Dosarul nr. 4.547/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în ceea ce priveşte art. 290 din Codul penal, critica este formulată prin compararea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 288 din Codul penal, iar, în ceea ce priveşte celelalte texte legale, obiecţiile sunt formulate din perspectiva necesităţii modificării lor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.547/62/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Traian Gheţi în ceea ce priveşte art. 290 alin. 1 din Codul penal, respectiv de instanţa de judecată, din oficiu, în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 290 alin. 1 din Codul penal sunt contrare Constituţiei, deoarece "infracţiunea prevăzută de art. 288 din Codul penal este mai aspru pedepsită decât infracţiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal, iar prin art. 288 din Codul penal se ocrotesc interesele generale ale societăţii, spre deosebire de art. 290 din Codul penal, prin care sunt ocrotite interesele private ale cetăţenilor, astfel încât infracţiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal ar trebui să fie cercetată doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, şi nu din oficiu, deoarece se încalcă dreptul persoanei vătămate de a exercita, de a retrage plângerea sau de a se împăca cu făptuitorul". În ceea ce priveşte art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de judecată, care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale, arată că încalcă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Aceasta întrucât "soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate durează mai multe luni, se invocă de mai multe ori, astfel că durata procesului se prelungeşte nejustificat prin suspendarea judecării cauzei"; "cauza rămâne în nelucrare mai multe luni de zile, fără a putea exista un remediu procesual legal, ceea ce reprezintă o depăşire a termenului rezonabil al soluţionării cauzei şi încălcarea dreptului la un proces echitabil". Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.

Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată de Traian Gheţi este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 290 alin. 1 din Codul penal, ale art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum şi cele ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având următorul cuprins:

–Art. 290 alin. 1 din Codul penal: "Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.";

–Art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală: "Instanţa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei.";

–Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: "Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă."

În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 20, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea Constituţională constată că a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de critici similare. În acest sens este Decizia nr. 505 din 15 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2006, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestui text legal, reţinând totodată, faţă de situaţia că neconstituţionalitatea art. 290 din Codul penal este dedusă prin compararea acestuia cu art. 288 din acelaşi act normativ, că "examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele".

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a reţinut că acest text de lege nu încalcă dreptul la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil, întrucât suspendarea judecării cauzei în situaţia sesizării Curţii Constituţionale, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, este menită să preîntâmpine acele situaţii în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri fundamentate pe dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale, situaţii care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părţi.

De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat şi asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocat şi în prezenta cauză, şi faţă de o critică similară. Astfel, prin Decizia nr. 366 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege, reţinând că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură care instituie un caz de suspendare legală a judecăţii în intervalul de timp cuprins între pronunţarea încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial şi repunerea pe rol a cauzei, după soluţionarea excepţiei de către instanţa de contencios constituţional. Acest fapt nu aduce însă atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Traian Gheţi în ceea ce priveşte art. 290 alin. 1 din Codul penal, respectiv de instanţa de judecată, din oficiu, în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, în Dosarul nr. 4.547/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta