Ordonanţa de urgenţă nr. 138 din 18 octombrie 2001

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României,

Guvernul României adopta prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articolul 1

Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 noiembrie 1999, se modifica şi se completează după cum urmează:

1.Titlul Legii nr. 83/1998 va avea următorul cuprins:

LEGEA Nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit

2.Articolul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 1. – Procedura falimentului instituită prin prezenta lege se aplică următoarelor două categorii de instituţii:

a)băncilor persoane juridice române şi Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., inclusiv sucursalelor acestora având sediul în străinătate;

b)caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv cooperativelor de credit afiliate acestora, numite în continuare instituţii de credit.

3.Articolul 2 va avea următorul cuprins:

Art. 2. – O instituţie de credit este considerată în stare de faliment dacă se afla în una dintre următoarele situaţii:

a)instituţia de credit nu a onorat integral o creanta certa, lichidă şi exigibilă, de cel puţin 7 zile lucrătoare de la scadenta, în cazul băncilor, inclusiv al Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., şi de cel puţin 30 de zile lucrătoare de la scadenta, în cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv al cooperativelor de credit afiliate acestora;

b)indicatorul de solvabilitate calculat în funcţie de nivelul capitalului propriu al instituţiei de credit scade sub 2%. Indicatorul de solvabilitate se calculează în conformitate cu reglementările emise de Banca Naţionala a României.

4.Litera c) a alineatului 3 al articolului 3 va avea următorul cuprins:

c)desemnarea, prin hotărâre, a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestuia, controlul asupra activităţii lui şi, dacă este cazul, înlocuirea lui.

5.Ultimul alineat al articolului 3 va avea următorul cuprins:

Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs.

6.Articolul 7 va avea următorul cuprins:

Art. 7. – Prin hotărârea judecătorească privind începerea procedurii falimentului, judecătorul-sindic ridica administratorilor instituţiei de credit debitoare dreptul de a reprezenta instituţia de credit, de a administra bunurile instituţiei respective, de a dispune de ele, va desemna lichidatorul, cu avizul Băncii Naţionale a României, şi va preciza atribuţiile acestuia; prin derogare de la prevederile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare, lichidatorul este, de regula, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, denumit în continuare Fondul.

Adunarea generală a acţionarilor băncii debitoare, respectiv adunarea generală a casei centrale a cooperativelor de credit debitoare, va putea desemna în cel mai scurt termen, cu majoritate simpla, un reprezentant care să îi reprezinte în cadrul procedurii şi care va avea dreptul, în condiţiile legii, sa conteste măsurile luate de lichidator sau sa exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.

În prima şedinţa a adunării creditorilor aceştia vor putea alege un alt lichidator, cu o majoritate de 51% din valoarea creanţelor valabile, înregistrate la tribunal până la data prevăzută în notificarea trimisa de judecătorul-sindic, sau vor putea decide menţinerea lichidatorului desemnat de judecătorul-sindic.

În cazul în care sunt propuşi mai mulţi lichidatori, va fi considerat ales lichidatorul care va întruni voturile creditorilor titulari ai celei mai mari părţi din valoarea creanţelor înregistrate la tribunal, în condiţiile alin. 3. Pe data stabilirii atribuţiilor noului lichidator de către judecătorul-sindic vor inceta atribuţiile lichidatorului numit de acesta la data deschiderii procedurii. Lichidatorul nou-numit va prelua activitatea de la lichidatorul înlocuit, sub controlul judecătorului-sindic.

În cazul propunerii lichidatorului de către creditori, acesta va trebui sa primească avizul Băncii Naţionale a României înainte de a fi desemnat de judecătorul-sindic.

Pe perioada lichidării se revoca drepturile tuturor structurilor de conducere şi control - adunarea generală, administratori, conducerea executivă, cenzori, auditori.

Prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, referitoare la remuneraţia lichidatorului, se aplică în mod corespunzător. Activitatea lichidatorului este remunerată cu 3% din sumele rezultate din operaţiunile de lichidare.

7.Alineatul 1 al articolului 9 se abroga.

8.Articolul 10 va avea următorul cuprins:

Art. 10. – Principalele atribuţii ale lichidatorului sunt:

a)în momentul primirii hotărârii judecătoreşti privind începerea procedurii falimentului va deschide la o banca, care funcţionează pe teritoriul României, doua conturi, unul în lei şi altul în valută, cu menţiunea cont tip lt; lt;instituţie de credit în faliment gt; gt;, cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii falimentului. În conturile tip lt; lt;instituţie de credit în faliment gt; gt; vor fi virate de către lichidator sumele existente în conturi la alte instituţii financiar-bancare. Lichidatorul va comunică imediat Băncii Naţionale a României banca comercială şi conturile deschise la aceasta, după care Banca Naţionala a României va transfera imediat în aceste conturi disponibilităţile instituţiei de credit aflate în evidentele sale. În continuare operaţiunile instituţiei de credit în faliment se vor desfăşura prin aceste conturi;

b)examinarea activităţii instituţiei de credit debitoare în raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la starea de faliment, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi supunerea acestui raport judecătorului-sindic, spre aprobare, şi Băncii Naţionale a României, spre informare, în termen de cel mult 30 de zile de la începerea procedurii falimentului; la cererea lichidatorului judecătorul-sindic va putea prelungi această perioadă, pentru motive temeinice, prin încheiere;

c)aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor instituţiei de credit debitoare şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor, la începerea procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată;

d)angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face din cadrul personalului existent al instituţiei de credit debitoare;

e)conducerea activităţii instituţiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de operaţiuni în interesul procedurii falimentului, inclusiv reesalonari de credite şi stabiliri de noi rate ale dobânzilor aferente activelor instituţiei de credit debitoare, cu condiţia ca orice nou nivel al ratei dobânzilor sa nu fie mai mic decât cel mai scăzut nivel practicat pe piaţa bancară, precum şi participari la piaţa valutară interbancara, luarea tuturor măsurilor, cum ar fi redimensionarea personalului angajat în scopul reducerii permanente a cheltuielilor de funcţionare şi lichidare;

f)contractarea de împrumuturi, garantand cu activele instituţiei de credit debitoare sau fără garanţie, cu aprobarea judecătorului-sindic;

g)introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de instituţia de credit debitoare în dăuna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurilor;

h)introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de instituţia de credit debitoare în dăuna intereselor creditorilor, prin:

–acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar derulate conform prevederilor legale;

–operaţiuni comerciale în care prestaţia instituţiei de credit debitoare o depăşeşte vadit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului;

–acte încheiate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

–acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare începerii procedurii falimentului, dacă suma pe care creditorul ar putea sa o obţină în caz de faliment al instituţiei de credit debitoare este mai mica decât valoarea actului de transfer;

–constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanta care era chirografara în cele 120 de zile anterioare începerii procedurii falimentului;

–acte încheiate, în anul anterior începerii procedurii falimentului, cu persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare. Persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare sunt cele stabilite prin lege;

i)stabilirea datelor şedinţelor adunării creditorilor, ori de câte ori considera necesar, şi prezidarea şedinţelor;

j)menţinerea, rezilierea sau denunţarea unor contracte încheiate de instituţia de credit debitoare, precum şi încheierea de noi contracte în interesul procedurii falimentului;

k)examinarea creanţelor asupra băncii debitoare şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;

l)primirea sumelor în lei şi în valută pe seama instituţiei de credit debitoare şi consemnarea acestora în termen de 24 de ore în noile conturi ale instituţiei de credit debitoare, cu menţiunea cont tip lt; lt;instituţie de credit în faliment gt; gt;, conturi deschise la o banca comercială;

m)luarea măsurilor corespunzătoare privind conturile în valută ale instituţiei de credit debitoare, deschise la instituţii de credit corespondente, prin:

–notificarea corespondentilor asupra declarării în stare de faliment a instituţiei de credit debitoare, precum şi asupra blocarii disponibilităţilor din conturile respective în valută;

–transferarea ulterioară, în cel mai scurt termen, a disponibilităţilor în contul în valută, cu menţiunea cont tip lt; lt;instituţie de credit în faliment gt; gt;, ce se dezvolta pe analitice pentru fiecare valuta, deschis la banca comercială; sumele aflate în contul în valută vor fi convertite în lei şi transferate în contul tip lt; lt;instituţie de credit în faliment gt; gt;, deschis în lei;

–efectuarea de plati pentru operaţiunile în curs ale instituţiei de credit debitoare, precum şi administrarea eficienta a disponibilităţilor;

n)urmărirea încasării creanţelor din averea instituţiei de credit debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta înainte de înregistrarea cererii introductive;

o)lichidarea bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare - ansamblul procedeelor, măsurilor şi tehnicilor pentru realizarea activelor instituţiei de credit în faliment, cu respectarea principiului costului minim presupus, respectiv al valorificării optime a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditori prin:

1.tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive prin care o instituţie de credit cu o situaţie financiară buna achiziţionează, parţial sau total, activele instituţiei de credit debitoare şi îşi asuma, parţial sau total, pasivele acesteia, incluzând totalitatea depozitelor garantate. Tranzacţiile privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive pot fi efectuate la vedere sau la termen cu opţiune. Pentru tranzacţiile prevăzute la acest alineat lichidatorul poate să perceapă o primă negociata în funcţie de calitatea activelor cumpărate şi a pasivelor asumate, platibila la momentul transferului proprietăţii, precum şi o primă pentru exercitarea opţiunii, în funcţie de termenul opţiunii, platibila la momentul negocierii.

În situaţia în care pasivele asumate sub forma depozitelor garantate depăşesc activele cumpărate în contrapartida, tranzacţia poate fi efectuată prin achitarea diferenţei de către Fond din resursele sale, în cazul în care acesta este lichidatorul.

După cumpărare, pentru activele grevate de operaţiuni pentru care se probează ca au la baza fraude sau ca provin din furturi de instrumente financiare, părţile pot modifica tranzacţia iniţială, urmând ca instituţia de credit achizitoare sa primească de la lichidator, în contravaloare, alte active ori sume de bani şi partea corespunzătoare din prima negociata în funcţie de calitatea activelor cumpărate şi a pasivelor asumate, dacă o astfel de prima a fost achitată;

2.vânzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, aparatura, valori mobiliare, operaţiuni de lichidare ce se realizează cu respectarea prevederilor secţiunii a 6-a lt; lt;Falimentul gt; gt; din Legea nr. 64/1995, republicată;

3.alte tehnici de realizare a activelor, cum ar fi cesiuni de creanta ori novatii, realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociata;

p)întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii falimentului, respectiv asupra stadiului îndeplinirii atribuţiilor de lichidator, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic, spre aprobare, şi Băncii Naţionale a României, spre informare. Un astfel de raport va include informaţii referitoare la valoarea totală a creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare şi la valoarea totală a activelor acesteia care au fost valorificate, la sumele obţinute din lichidarea şi încasarea de creanţe, la planul de distribuire între creditori;

q)întocmirea bilanţului final de lichidare; dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul este obligat sa întocmească bilanţul contabil anual şi sa îl depună la organele şi la termenele prevăzute în modelele situaţiilor financiar-contabile pentru bănci;

r)sesizarea judecătorului-sindic despre orice problema care ar cere o soluţionare de către acesta;

s)încheierea oricărui document în numele instituţiei de credit debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;

t)efectuarea oricăror acte de procedura cerute de prezenta lege.

9.Articolul 13 se abroga.

10.Articolul 16 va avea următorul cuprins:

Art. 16. – Orice creditor care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unei instituţii de credit debitoare care nu a onorat o astfel de creanta în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. a). Creditorul nu va putea introduce cererea fără să facă dovada ca în prealabil, ca urmare a introducerii unei acţiuni de executare silită asupra contului instituţiei de credit debitoare, Banca Naţionala a României, în calitate de terţ poprit, a comunicat ca instituţia de credit respectiva nu deţine disponibilităţile necesare pentru onorarea plăţilor respective.

11.Articolul 17 va avea următorul cuprins:

Art. 17. – Banca Naţionala a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va putea introduce cerere pentru începerea procedurii falimentului împotriva instituţiei de credit aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2.

12.Articolul 18 va avea următorul cuprins:

Art. 18. – În urma înregistrării cererii, introdusă conform art. 14, 16 şi 17, judecătorul-sindic va notifica imediat despre aceasta părţilor menţionate la aceste articole, inclusiv Băncii Naţionale a României.

De la data primirii notificării Banca Naţionala a României va numi un administrator special până la data hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii privind începerea procedurii falimentului, care va avea atribuţiile stipulate la art. 81 din Legea bancară nr. 58/1998.

Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege vor fi suportate din averea instituţiei de credit debitoare.

În lipsa disponibilităţilor în conturile prevăzute la art. 10 lit. a) se vor utiliza disponibilitati din fondul de lichidare prevăzut de Legea nr. 64/1995, republicată.

13.Articolul 19 va avea următorul cuprins:

Art. 19. – La primul termen de judecată judecătorul-sindic va analiza cererea şi, în cazul în care instituţia de credit debitoare nu contesta starea de faliment, va da hotărârea privind începerea procedurii falimentului acesteia.

Contestaţia împotriva cererii de declansare a procedurii falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data comunicării acestei cereri.

Judecătorul-sindic se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de 5 zile, termen care poate fi prelungit o singură dată cu încă 5 zile.

În urma pronunţării hotărârii de începere a procedurii falimentului, ca urmare a cererii introduse conform art. 14, 16 şi 17 şi a desemnării lichidatorului, cu avizul Băncii Naţionale a României, judecătorul-sindic va comunică aceasta părţilor prevăzute la articolele menţionate, inclusiv lichidatorului şi Fondului, în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale legale, precum şi oficiului registrului comerţului la care instituţia de credit debitoare este înmatriculată, pentru efectuarea menţiunii lt; lt;banca în faliment gt; gt;, respectiv lt; lt;casa centrala a cooperativelor de credit în faliment gt; gt;. Comunicarea va fi facuta publică în doua ziare de circulaţie naţionala. În situaţia în care instituţia de credit în faliment are deschise sucursale în alte tari, Banca Naţionala a României va comunică de îndată despre începerea procedurii falimentului autorităţii de supraveghere bancară din ţara gazda a sucursalei respective.

De la data începerii procedurii falimentului toate actele instituţiei de credit debitoare vor purta menţiunea lt; lt;banca în faliment gt; gt;, respectiv lt; lt;casa centrala a cooperativelor de credit în faliment gt; gt;.

Pentru scopuri statistice instituţiile de credit în faliment vor fi considerate ca aparţinând în continuare sectorului bancar. Raportarile care trebuie întocmite şi transmise de către lichidator Băncii Naţionale a României, periodicitatea şi modalitatea de transmitere a acestora vor fi stabilite prin norme emise de Banca Naţionala a României.

14.Articolul 20 va avea următorul cuprins:

Art. 20. – Judecătorul-sindic va comunică în aceeaşi zi Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind începerea procedurii falimentului instituţiei de credit debitoare. La data comunicării hotărârii privind începerea procedurii falimentului Banca Naţionala a României va închide imediat, după decontarea finala din ziua respectiva, conturile instituţiei de credit debitoare, deschise în evidentele sale, şi va transfera disponibilităţile în conturile tip lt; lt;instituţie de credit în faliment gt; gt;, deschise la o banca comercială conform art. 10.

În ziua comunicării hotărârii operaţiunile de plati şi încasări care au fost acceptate de către sistemul de plati autorizat de Banca Naţionala a României - înainte de momentul comunicării hotărârii de începere a procedurii falimentului unei instituţii de credit vor fi decontate final şi irevocabil în conformitate cu procedurile uzuale.

Garanţiile constituite de instituţia de credit debitoare vor fi utilizate în cadrul sistemului de plati pentru care acestea au fost constituite, în scopul decontării poziţiilor nete aferente tuturor obligaţiilor de plată ale instituţiei de credit, acceptate de sistem înainte de primirea comunicării de începere a procedurii falimentului.

Garanţiile rămase neutilizate după decontarea finala a obligaţiilor de plată menţionate la alineatul precedent vor fi utilizate în interesul procedurii falimentului.

Momentul acceptării unei instrucţiuni de plată de către sistemul de plati va fi stabilit potrivit regulilor sistemului, conform legii şi reglementărilor în vigoare ale Băncii Naţionale a României.

După decontarea finala şi irevocabilă a transferurilor de fonduri acceptate de sistemul de plati înainte de comunicarea hotărârii de începere a procedurii falimentului, Banca Naţionala a României va transfera sumele aflate în aceste conturi în conturile tip lt; lt;instituţie de credit în faliment gt; gt;, deschise la banca comercială stabilită de lichidator.

Din momentul deschiderii conturilor Banca Naţionala a României şi operatorul sistemului de plati vor accepta pentru instituţia de credit în faliment doar operaţiunile de plati iniţiate de lichidator.

În continuare operaţiunile financiare ale instituţiei de credit în faliment vor fi decontate final şi irevocabil prin conturile menţionate în prezenta lege.

15.Articolul 20^3 va avea următorul cuprins:

Art. 20^3. – După ce s-a dispus începerea procedurii falimentului este interzis administratorilor instituţiei de credit debitoare, sub sancţiunea nulităţii, sa înstrăineze fără acordul judecătorului-sindic acţiunile, respectiv părţile sociale deţinute la instituţia de credit debitoare care face obiectul acestei proceduri.

Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, respectiv a părţilor sociale, potrivit alin. 1, în registrele speciale de evidenta sau în conturile înregistrate electronic.

16.Articolul 21 va avea următorul cuprins:

Art. 21. – Prevederile cap. III secţiunea a 6-a Falimentul din Legea nr. 64/1995, republicată, se vor aplica corespunzător şi procedurii falimentului instituţiilor de credit, cu excepţia art. 79, respectiv art. 100 alin. (2), în ceea ce priveşte începerea lichidării după afişarea tabelului de creanţe, şi art. 108, în ceea ce priveşte ordinea de plată a creanţelor creditorilor asupra instituţiei de credit în faliment.

17.Articolul 21^1 va avea următorul cuprins:

Art. 21^1. – Creanţele creditorilor asupra instituţiei de credit în faliment vor fi plătite în lei în următoarea ordine:

1.taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea instituţiei de credit în faliment, precum şi plata remuneraţiei lichidatorului;

2.creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate instituţiei de credit în faliment în cursul procedurii falimentului, la cererea lichidatorului şi cu aprobarea judecătorului-sindic;

3.creanţele izvorâte din contracte de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare începerii procedurii falimentului;

4.creanţele statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, creanţele Fondului, ca subrogat în drepturile deponentilor şi ca urmare a plăţilor pentru depozitele garantate, precum şi creanţele Băncii Naţionale a României decurgând din credite acordate de aceasta instituţiei de credit în faliment;

5.creanţele garantate cu garanţii reale asupra bunurilor;

6.creanţele deponentilor garantaţi, în situaţia în care acestea nu au fost valorificate în sensul plăţii de către Fond în termenul legal de prescripţie a plăţilor de compensaţii;

7.creanţele decurgând din operaţiuni de trezorerie, din operaţiuni interbancare, din operaţiuni cu clientela, din operaţiuni cu titluri, din alte operaţiuni bancare, precum şi din cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;

8.alte creanţe chirografare, inclusiv creanţele deponentilor negarantati şi părţile negarantate ale creanţelor deponentilor garantaţi;

9.creanţele acţionarilor băncii în faliment, respectiv creanţele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în faliment.

18.Titlul capitolului IV va avea următorul cuprins:

Răspunderea organelor de conducere, a cenzorilor, a organelor de control, a organelor de audit - intern şi extern - ale instituţiei de credit în faliment

19.Articolul 22 va avea următorul cuprins:

Art. 22. – Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul instituţiei de credit în faliment să fie suportată de către membrii organelor de conducere, personalul cu atribuţii de control intern şi audit intern, cenzorii şi auditorii independenţi care au deţinut funcţiile respective în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului, dacă au contribuit la falimentul acesteia prin una dintre următoarele fapte:

a)au folosit bunurile sau creditele instituţiei în folosul propriu;

b)au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea instituţiei de credit;

c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vadit instituţia de credit la încetarea de plati;

d)au ţinut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul instituţiei de credit ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f)au folosit mijloace ruinătoare, pentru a procura instituţiei de credit fonduri, în scopul întârzierii încetării de plati;

g)în luna precedenta încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinta, unui creditor, în dăuna celorlalţi creditori;

h)au certificat bilanţuri contabile, alte situaţii contabile ori raportări întocmite cu nerespectarea prevederilor legale, nu au semnalat neregulile referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiei de credit sau au emis opinii asupra situaţiilor financiare ale acesteia, cu încălcarea prevederilor legale;

i)în cadrul acţiunilor de verificare nu au identificat şi nu au sesizat faptele care au condus la fraude şi gestiune defectuoasă a patrimoniului.

Aplicarea dispoziţiilor alin. 1 nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiune.

20.Articolul 26 va avea următorul cuprins:

Art. 26. – Procedura falimentului va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea instituţiei de credit în faliment au fost distribuite şi fondurile nereclamate au fost depuse la Banca Naţionala a României.

În urma cererii lichidatorului judecătorul-sindic va da o hotărâre de închidere a procedurii falimentului. Hotărârea va fi comunicată, în scris sau prin presa în cel puţin două ziare de circulaţie naţionala, tuturor creditorilor instituţiei de credit debitoare, oficiului registrului comerţului, Băncii Naţionale a României şi lichidatorului care va închide conturile tip lt; lt;instituţie de credit în faliment gt; gt;. Eventualele sume rămase vor fi virate la bugetul de stat.

21.Articolul 27 va avea următorul cuprins:

Art. 27. – Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitatii lor cu cele ale Codului de procedura civilă, precum şi cu cele ale Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

Articolul 2

Sintagma "banca debitoare" din textul articolelor 3, 4, 8, 12, 14, 15, 20^1, 20^2, 20^3, 20^4 şi 23 din Legea nr. 83/1998, cu modificările ulterioare, va fi înlocuită cu sintagma "instituţia de credit debitoare".

Articolul 3

Articolul II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 noiembrie 1999, se modifica şi va avea următorul cuprins:

Art. II. – Procedurile de reorganizare judiciară declansate în baza prevederilor Legii nr. 64/1995, cu modificările ulterioare, vor fi continuate în conformitate cu prevederile acestei legi. Procedurile falimentului declansate în baza prevederilor Legii nr. 83/1998, cu modificările ulterioare, vor fi continuate în conformitate cu prevederile acestei legi.

Articolul 4

Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, cu modificările ulterioare şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, va fi republicată după aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă prin lege de către Parlament, dându-se textelor o noua numerotare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NASTASE

Contrasemnează:

──────────────

Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tanasescu

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isarescu

──────────────