Decizie nr. 46 din 4 februarie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 18.803/212/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 669D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 1.479/RCA din 15 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 18.803/212/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Excepţia a fost invocată de Gilmar Belecciu într-un dosar având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a hotărârii prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru în sarcina acestuia.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, nu s-a înregistrat existenţa vreunei situaţii extraordinare care să justifice adoptarea actului normativ atacat, iar, pe de altă parte, ele sunt discriminatorii prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a instituţiilor statului, ceea ce conduce la un proces inechitabil.

Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, acesta consideră că scutirea autorităţilor publice de taxele judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de faptul că autorităţile respective - creditori bugetari - sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat. Acţiunile şi cererile introduse de autorităţile publice prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public, aspect ce le diferenţiază de situaţia juridică a persoanelor fizice sau juridice care urmăresc realizarea propriilor interese.

În ceea ce priveşte art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului arată că urgenţa este motivată adecvat în preambulul ordonanţei de urgenţă şi că reflectarea corectă de către sistemul de taxare a costurilor judiciare pe care le presupune buna funcţionare a sistemului justiţiei este necesară pentru a asigura un echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public corespunzător calitativ şi obligaţia cetăţeanului, care foloseşte acest serviciu, de a contribui la susţinerea costurilor judiciare.

În plus, prevederea legală criticată este în concordanţă cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit căruia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Astfel, instituirea de taxe şi cauţiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercită în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părţilor din proces a unor obligaţii fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum şi, în special, cele ale art. 10 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.

Prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au următoarea formulare: "În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în drepturi, precum şi în art. 115 alin. (4) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia invocă critici de neconstituţionalitate, atât extrinsecă, cât şi intrinsecă.

I. Relativ la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă din Constituţie şi care se referă, astfel, la întreaga ordonanţă de urgenţă, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată".

Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.

În raport cu obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că, în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil, faptul că evoluţia în plan legislativ menţionată nu s-a reflectat într-un mod adecvat şi la nivelul cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, care au rămas în principal la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflaţie, necesitatea ca sistemul de taxare să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii şi pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale, de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ şi obligaţia cetăţeanului care foloseşte acest serviciu de a contribui la susţinerea costurilor, dar şi, pe de altă parte, a transparenţei aplicării normelor în materie implicând o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare, luarea în considerare a faptului că neadoptarea în regim de urgenţă a prezentului act normativ ar conduce la conservarea unui sistem de taxare neadecvat faţă de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, cu consecinţe negative pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar şi al transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru.

Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă, în mod cumulat, Curtea ajunge la concluzia că, în cauza de faţă, există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât Curtea consideră că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie. Pentru toate aceste motive, Curtea constată că reglementarea criticată nu aduce atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, îndeplinind exigenţele urgenţei şi ale situaţiei extraordinare.

II. Relativ la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, care se referă la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la principiul egalităţii în faţa legii, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra chestiunii scutirii instituţiilor statului de la plata taxei judiciare de timbru.

Astfel, prin Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 25 februarie 2013, Curtea a statuat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, or, Curtea a reţinut că, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, şi organele fiscale se află evident într-o situaţie diferită.

Ca atare, scutirea autorităţilor publice de la consemnarea vreunei cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor fiscale are o justificare obiectivă şi raţională, autorităţile respective - creditori bugetari - fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 18.803/212/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi, în special, cele ale art. 10 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 februarie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae