Decizie nr. 474 din 21 noiembrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 408^2 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Stoica în Dosarul nr. 4.174/245/2013 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 342D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece între instituţia revizuirii clasice şi cea prevăzută de dispoziţiile legale criticate există doar o asemănare la nivel terminologic.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.174/245/2013, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 408^2 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Stoica în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire în materie penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi accesul liber la justiţie, deoarece termenul de 3 luni anulează dreptul condamnatului de a formula oricând o cerere de revizuire în favoare. De aceea, se arată că ar trebui eliminat termenul de 3 luni, pentru că generează o respectare temporară a Legii fundamentale; o cerere de revizuire în cazul deciziilor Curţii Constituţionale nu poate fi declarată în niciun caz ca tardivă, Constituţia stând la baza funcţionării statului de drept şi având caracter atemporal.

Judecătoria Iaşi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece revizuirea prevăzută de art. 408^2 din Codul de procedură penală este specială tocmai pentru că are drept situaţie-premisă soluţionarea unei cauze penale prin aplicarea unei dispoziţii legale în vigoare şi obligatorii la momentul pronunţării hotărârii, dispoziţie a cărei neconstituţionalitate a fost constatată ulterior, nefiind vorba despre o eroare sau o aplicare greşită a legii, ci despre o neregularitate a acesteia. Prin urmare, toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice şi toţi trebuie să se supună în egală măsură şi în aceleaşi condiţii dispoziţiilor legale în vigoare, inclusiv celor care reglementează termenele în care trebuie formulate căile de atac împotriva hotărârilor, fie ele ordinare sau extraordinare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 408^2 alin. 4 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Revizuirea în cazul deciziilor Curţii Constituţionale, care au următorul conţinut: "Cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi art. 21 alin. (2) referitor la accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1.Prin Sentinţa penală nr. 542 din 22 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul penal nr. 7.164/245/2007, autorul excepţiei a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare cu executare pentru executarea defectuoasă a unui curs de instruire personal, în cadrul unui proiect PHARE, constatându-se un prejudiciu în valoare de 3.382,56 lei. În cauză s-a reţinut săvârşirea unor infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 din Codul penal şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută şi pedepsită de art. 248 din Codul penal.

Prin Decizia penală nr. 127 din 28 martie 2011, pronunţată în apel de Tribunalul Iaşi, a fost modificată sentinţa penală în cauză (s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 139 din Codul penal referitoare la anularea reabilitării judecătoreşti şi în sensul înlăturării măsurii confiscării pentru inculpat şi partea responsabilă civilmente, menţinând celelalte dispoziţii), care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 407 din 27 martie 2012, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Iaşi.

Prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi care, potrivit art. XXVIII, a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a fost introdus art. 74^1 din Codul penal, potrivit căruia pedeapsa se poate reduce la jumătate, dacă prejudiciul cauzat este acoperit integral în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, la data de 14 ianuarie 2011, acesta a achitat integral prejudiciul cauzat. Cu toate acestea instanţa de apel a refuzat aplicarea dispoziţiilor art. 74^1 din Codul penal, deoarece termenu-limită (respectiv până la soluţionarea cauzei în primă instanţă) până la care inculpatul putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă fusese depăşit.

Ulterior, prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de o altă persoană în alt dosar penal şi a constatat că dispoziţiile art. 74^1 din Codul penal sunt neconstituţionale.

Drept urmare, în prezenta cauză autorul excepţiei a formulat la data de 5 februarie 2013 o cerere de revizuire a hotărârii de condamnare, fiind nemulţumit de împrejurarea că o astfel de revizuire, fundamentată pe considerentele Deciziei nr. 573 din 3 mai 2011, deşi este formulată în favoarea inculpatului, poate fi introdusă într-un interval de 3 luni de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale. De aceea, consideră autorul excepţiei că dispoziţiile art. 408^2 alin. 4 din Codul de procedură penală afectează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi liberul acces la justiţie.

2.Având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea constată că legat de efectele deciziilor sale, autorul excepţiei porneşte de la o premisă eronată. Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval Parlamentul sau, după caz, Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii fundamentale. Pe durata acestui termen, prevederile în cauză, în speţă fiind vorba de art. 74^1 din Codul penal, sunt suspendate de drept.

Prin urmare, dispoziţiile art. 74^1 din Codul penal au fost active în redactarea introdusă prin Legea nr. 202/2010 până la data de 25 mai 2011 când a fost publicată decizia de admitere a Curţii Constituţionale. De la acea dată prevederile în cauză au fost suspendate şi, ulterior, şi-au încetat efectele juridice, deoarece nu au fost puse în acord cu decizia instanţei de contencios constituţional. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Altfel spus, chiar dacă autoritatea legiuitoare ar fi pus de acord dispoziţiile art. 74^1 din Codul penal cu Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, aceasta nu însemna că efectele acesteia pot retroactiva în cauzele definitiv judecate, deoarece s-ar încălca prevederile constituţionale menţionate.

Pe de altă parte, revizuirea hotărârilor judecătoreşti ca urmare a pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale reprezintă o cale extraordinară de atac cu un caracter sui generis circumscris cauzelor în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 998 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2013, că de la data publicării deciziilor sale în Monitorul Oficial acestea au putere numai pentru viitor, fapt ce presupune că o decizie de admitere a Curţii Constituţionale are efecte erga omnes, şi nu limitate la părţile din proces, cu condiţia aplicării lor pentru viitor. Prin urmare, efectele juridice produse de dispoziţiile legale anterior constatării neconstituţionalităţii lor rămân valabile, potrivit principiului aplicării legilor în timp. Nu ar putea fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce atingere stabilităţii raporturilor juridice, în absenţa căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.

Chiar dacă în prezent judecarea fondului unei pricini nu se mai suspendă până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauză, efectele unei decizii de admitere pronunţate de instanţa de contencios constituţional se întind inter partes numai ex nunc. Prin urmare, decizia de admitere a Curţii Constituţională constituie temei al revizuirii, şi nu invers, iar efectele pentru trecut de remediere a aspectelor dintr-o hotărâre judecătorească definitivă ce nu au putut fi prevenite sunt o consecinţă a căii de atac extraordinare, şi nicidecum a actului emis de instanţa de contencios constituţional.

Totodată, o decizie pronunţată de Curtea Constituţională, fie că este de admitere, fie că este de respingere a excepţiei, este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor. Prin urmare, o decizie de admitere poate fi aplicabilă într-o cauză ce nu a fost definitiv soluţionată. Totodată, în situaţia în care partea interesată, dând dovadă de diligenţă pentru apărarea drepturilor sale, a invocat excepţia de neconstituţionalitate, decizia de admitere astfel pronunţată poate constitui temei de revizuire fundamentat pe dispoziţiile art. 408^2 din Codul de procedură penală, dacă soluţia pronunţată în faţa instanţei de drept comun s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. Aşadar, Curtea constată că, în prezenta cauză, de la data expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, prin efectele sale, nu numai că nu profită autorului din prezenta cauză, dar nu profită nimănui, întrucât dispoziţiile legale mai favorabile avute în vedere, respectiv prevederile art. 74^1 din Codul penal, şi-au încetat efectele juridice.

Dincolo de aceste argumente, aşa cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 512 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 iunie 2012 - considerente finale -, Curtea constată că, referitor la criticile ce vizează aplicabilitatea în timp a dispoziţiilor art. 74^1 din Codul penal în intervalul în care acestea au fost active, ţin de modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de drept comun datoare să uzeze de o judecată aparţinând, cu excepţia situaţiilor tranzitorii, numai fondului, Curţii Constituţionale fiindu-i interzis să dea o astfel de dezlegare, deoarece, în acord cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, justiţia constituţională presupune controlul constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor Guvernului şi nicidecum controlul constituţionalităţii aplicării lor.

Pe de altă parte, autorul excepţiei este nemulţumit de împrejurarea că dispoziţiile legale criticate instituie un termen de 3 luni pentru a face cererea de revizuire. O astfel de critică nu poate fi primită, întrucât, în acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica ori nu poate completa prevederile legale criticate în sensul dorit de autor.

Pentru aceste din urmă argumente, Curtea urmează a respinge prezenta excepţie ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408^2 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Stoica în Dosarul nr. 4.174/245/2013 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru