Decizie nr. 465 din 23 septembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66, art. 123 şi art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Adunarea Constitutivă a Societăţii de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine în Dosarul nr. 6.393/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 145D/2014.

2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Ionel Udrescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că operatorul de imagine depune o muncă de creaţie, astfel încât prevederile art. 66 din Legea nr. 8/1996 sunt neconstituţionale, prin excluderea acestuia din categoria titularilor dreptului de autor. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 123 alin. (2) şi art. 126 din Legea nr. 8/1996, arată că aceste prevederi legale nu intră în conflict cu normele constituţionale, ci cu alte legi, generând o interpretare contradictorie. Astfel, transmiterea în direct a unor opere audiovizuale care nu au fost aduse anterior la cunoştinţa publică se face cu încălcarea dreptului de proprietate intelectuală asupra acestor opere, chiar dacă ulterior se achită către titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe remuneraţiile cuvenite pentru utilizarea operelor, prin intermediul societăţilor de gestiune colectivă.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate priveşte anumite neconcordanţe între textele de lege, a căror interpretare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. Mai arată că, potrivit art. 66 teza finală din Legea nr. 8/1996, pot fi incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Sentinţa civilă nr. 268 din 29 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.393/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66, art. 123 şi art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Adunarea Constitutivă a Societăţii de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ prin care s-a solicitat modificarea avizului negativ dat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor privind înfiinţarea Adunării Constitutive a Societăţii de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 66 din Legea nr. 8/1996 încalcă dreptul constituţional la proprietate privată, prin excluderea creatorilor de imagine - cameramanul (operator de imagine) din categoria titularilor drepturilor de autor. În acest sens, se arată că, potrivit art. 64 din Legea nr. 8/1996, opera audiovizuală este reprezentată de orice operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunete, astfel încât se arată că, în lipsa imaginii, nu poate exista operă audiovizuală. Imaginea vizuală este în fapt o înşiruire de fotografii, prin urmare, în condiţiile în care opera fotografică constituie obiect al dreptului de autor, potrivit art. 7 lit. f) din Legea nr. 8/1996, rezultă că şi directorul de fotografie - operatorul de imagine ar trebui să fie protejat prin acelaşi act normativ. Se mai arată că operatorul de imagine este cel care fixează pe suport opera audiovizuală, iar munca lui nu se rezumă doar la pornirea sau oprirea aparatului de filmat, ci implică operaţiuni care face ca fiecare cadru să fie perceput ca o fotografie distinctă, el alege unghiurile de filmare, aranjează luminile, aşează subiectul filmării în funcţie de lumina existentă, astfel încât să obţină maximum de emoţie din partea spectatorului; uneori, operatorii de imagine sunt chemaţi să creeze privitorului senzaţii diferite de ceea ce se află în realitate în faţa camerei de filmare. Se mai arată că toţi autorii operei audiovizuale menţionaţi în art. 66 din Legea nr. 8/1996 pot să lipsească de la realizarea acesteia, nu şi operatorul de imagine, astfel încât solicită modificarea prevederilor legale criticate, în sensul includerii şi operatorilor de imagine în categoria autorilor operei audiovizuale.

7.În ceea ce priveşte prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, se arată că aceste prevederi legale contravin dreptului constituţional la asociere, deoarece împiedică organismele de gestiune colectivă să acorde societăţilor de retransmitere prin cablu sau platforme de satelit, oricăror utilizatori care retransmit simultan operele audiovizuale televizate, precum şi radiodifuzorilor care transmit în direct opere audiovizuale licenţa neexclusivă, "inclusiv pentru operele audiovizuale care vor fi transmise în direct". Astfel, în opinia autoarei excepţiei, prevederea legală criticată împiedică atât pe titularii de drepturi de autor să se folosească de drepturile ce decurg din utilizarea operelor create de către aceştia, cât şi pe orice utilizatori care transmit în direct opere audiovizuale să retransmită operele audiovizuale, înaintea obţinerii mandatului licenţei neexclusive.

8.Referitor la neconstituţionalitatea prevederilor art. 126 din Legea nr. 8/1996, se susţine că prevederile art. 126 alin. (1) lit. a) vin în contradicţie cu prevederile lit. b) şi d) din acelaşi articol, precum şi cu prevederile art. 129 din acelaşi act normativ, deoarece impun încheierea unor contracte înaintea constituirii însăşi a persoanei juridice ce urmează să le încheie, respectiv organismul de gestiune colectivă. Solicită modificarea textului de lege criticat, în sensul în care obligativitatea încheierii acestor contracte să fie doar în sarcina organismelor de gestiune deja constituite, iar pentru cele care urmează să se constituie să se emită un aviz provizoriu, valabil 90 de zile de la data obţinerii personalităţii juridice.

9.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 40 şi art. 44 din Constituţie. Se apreciază că excluderea creatorilor de imagine din categoria titularilor de drepturi de autor se încadrează în opţiunea legiuitorului de a reglementa sfera autorilor de opere audiovizuale. În ceea ce priveşte prevederile art. 126 din Legea nr. 8/1996, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu argumentează în ce constă neconstituţionalitatea invocată, semnalând numai o serie de neconcordanţe între anumite texte de lege. Se mai apreciază că prevederile art. 123 din Legea nr. 8/1996 nu contravin dreptului constituţional la asociere sau la proprietate privată.

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 66, art. 123 şi art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 66, art. 123 alin. (2) şi art. 126 din Legea nr. 8/1996, astfel încât, în acord cu motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa asupra acestor din urmă dispoziţii legale, care au următorul cuprins:

–Art. 66: "Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul şi regizorul sau realizatorul operei părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.";

–Art. 123 alin. (2): "(2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoştinţă publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuţii fixate ori radiodifuzate anterior, precum şi pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoştinţă publică.";

–Art. 126: "(1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care:

a)urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b)depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme şi videograme, aparţinând propriilor membri şi pe care îl gestionează, precum şi contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine;

c)au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege;

d)au capacitate economică de gestionare colectivă şi dispun de mijloacele umane şi materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al ţării;

e)permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează şi care doresc să le încredinţeze un mandat.

(2)Repertoriul menţionat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris şi electronic, stabilit prin decizie a directorului general, şi conţine cel puţin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiştilor interpreţi şi executanţi, a fonogramelor sau videogramelor.

(3)Avizul de constituire şi funcţionare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă."

14.Prevederile art. 66 din Legea nr. 8/1996, textul de lege criticat în prezenta cauză, fac referire la dispoziţiile art. 5 din acelaşi act normativ, potrivit cărora: "(1) Este operă comună opera creată de mai mulţi coautori, în colaborare.

(2)Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiţiile prezentei legi.

(3)În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat.

(4)În cazul în care contribuţia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată separat, cu condiţia să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori.

(5)În cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine coautorilor în proporţiile pe care aceştia le-au convenit. În lipsa unei convenţii, remuneraţia se împarte proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili."

15.De asemenea, prevederile art. 126 din Legea nr. 8/1996, text de lege criticat în prezenta cauză, fac referire la dispoziţiile art. 125 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora: "(1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor prezentei legi."

16.În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 40 - Dreptul de asociere şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 din Legea nr. 8/1996, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate arată că acest text de lege exclude din categoria autorilor operei audiovizuale pe operatorii de imagine, care nu sunt cuprinşi în enumerarea cuprinsă în textul de lege criticat, text care se referă la regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, operatorul de imagine ar trebui inclus în mod expres în categoria autorilor unei opere audiovizuale, dată fiind importanţa contribuţiei sale la realizarea acesteia. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituţionalităţi a textului de lege criticat prin raportare nu la conţinutul normativ intrinsec, ci prin raportare la o anumită soluţie legislativă pe care acesta nu o cuprinde. Astfel, se susţine că textul de lege criticat ar trebui modificat, în sensul includerii şi operatorilor de imagine în categoria autorilor operei audiovizuale.

Or, analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată" şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală omisiune legislativă. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

18.În subsidiar, Curtea reţine că enumerarea cuprinsă în art. 66 din Legea nr. 8/1996, referitoare la categoria autorilor unei opere audiovizuale, nu este una limitativă, dat fiind faptul că, potrivit tezei a doua din acelaşi text de lege, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, în funcţie de contribuţia creativă la realizarea operei audiovizuale, părţile contractului încheiat în vederea realizării operei audiovizuale, respectiv producătorul operei audiovizuale, pe de o parte, şi regizorul sau realizatorul acesteia, pe de altă parte, să poată conveni asupra includerii, în calitate de autori, şi a "altor creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia", respectiv în măsura în care au realizat o contribuţie creativă, iar nu exclusiv tehnică, la realizarea operei audiovizuale.

19.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, Curtea reţine că, prin acţiunea formulată, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea avizului negativ dat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (denumit în continuare O.R.D.A.) pentru înfiinţarea organismului de gestiune colectivă Adunarea Constitutivă a Societăţii de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine, precum şi obligarea la emiterea avizului prevăzut de art. 125 din Legea nr. 8/1996. Prin urmare, faţă de obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată şi având în vedere că prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 se referă la o condiţie cerută pentru realizarea obiectului principal de activitate al organismelor de gestiune colectivă, rezultă că dispoziţiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

20.Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014 ). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Or, în prezenta cauză, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este o asociaţie care nu a primit avizul specific pentru a funcţiona în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, astfel că nu se poate susţine în mod pertinent existenţa unei legături, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, între textul de lege criticat, ce priveşte o condiţie cerută pentru realizarea obiectului principal de activitate al organismelor de gestiune colectivă, respectiv aducerea anterioară la cunoştinţa publică a drepturilor asupra operelor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari, şi obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

21.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 8/1996, în motivarea acesteia se susţine, în esenţă, că prevederile art. 126 alin. (1) lit. a) vin în contradicţie cu prevederile lit. b) şi d) din acelaşi articol, precum şi cu prevederile art. 129 alin. (1) din acelaşi act normativ, deoarece impun încheierea unor contracte înaintea constituirii însăşi a persoanei juridice ce urmează să le încheie, respectiv organismul de gestiune colectivă. Fără a se arăta în ce constă neconstituţionalitatea textului de lege criticat, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită modificarea dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 8/1996, în sensul indicat de către aceasta, şi anume al reglementării unei obligativităţi a încheierii contractelor de mandat cu titularii de drepturi doar în sarcina organismelor de gestiune deja constituite, O.R.D.A. urmând să emită un aviz provizoriu pentru organismele de gestiune colectivă în curs de constituire, valabil 90 de zile de la data obţinerii personalităţii juridice. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumită, în realitate, de modalitatea de redactare a textului de lege criticat, în sensul că acesta nu conţine o soluţie legislativă indicată în mod expres. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată" şi, prin urmare, nu are competenţa de a modifica sau completa prevederile legale criticate. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

22.În subsidiar, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la pretinsa contradicţie între obligativitatea depunerii la O.R.D.A. a contractelor de mandat încheiate cu titularii de drepturi, în vederea obţinerii avizului de constituire şi funcţionare a organismului de gestiune colectivă, pe de o parte, şi, pe de altă parte, inexistenţa unei persoane juridice legal constituite, în lipsa avizului O.R.D.A., care nu poate încheia contracte valabile, Curtea reţine că susţinerile referitoare la pretinsa contradicţie derivată din interpretarea prevederilor art. 126 din Legea nr. 8/1996 şi a celor cuprinse în art. 129 alin. (1) din acelaşi act normativ se referă la aspecte legate de interpretarea şi aplicarea acestor prevederi legale, aspecte ce intră în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea acţiunii privind anularea avizului negativ dat de O.R.D.A. pentru constituirea Societăţii de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine. Astfel, instanţa de judecată competentă sau instanţa ierarhic superioară, în cadrul judecării căilor de atac, este singura în măsură să se pronunţe asupra posibilităţii încheierii de contracte de mandat cu titularii de drepturi de autor sau drepturi conexe, de către persoana juridică constituită în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea obţinerii avizului necesar îndeplinirii condiţiilor legale pentru a funcţiona în calitate de organism de gestiune colectivă, astfel cum acesta este reglementat de art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. În acest sens Curtea reţine că, potrivit art. 124 şi art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se constituie prin liberă asociere şi funcţionează în temeiul reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial, instituite prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 8/1996.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66, art. 123 alin. (2) şi art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Adunarea Constitutivă a Societăţii de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine în Dosarul nr. 6.393/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie