privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar
Notă *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 44/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2002 şi ulterior a mai fost modificată şi completată prin:
–Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;
–Legea nr. 178/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 1 iunie 2004 şi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004;
–Legea nr. 238/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005;
–Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 martie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 280/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 11 iulie 2006;
–Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2008 pentru completarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 15 octombrie 2008, aprobată prin Legea nr. 146/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 mai 2009;
–Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2010.
(1)La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se înfiinţează Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, denumit în continuare Fondul.
(2)Fondul se constituie ca persoană juridică de drept public. Organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin statut propriu aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului, cu avizul consultativ al Asociaţiei Române a Băncilor.
(3)Sediul Fondului este în municipiul Bucureşti.
(1)Fondul, în calitate de schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, are ca scop garantarea depozitelor şi efectuarea plăţii compensaţiilor către deponenţii garantaţi, potrivit condiţiilor şi limitelor stabilite în prezenta ordonanţă.
(2)Fondul poate desfăşura şi activitate de administrator special, administrator interimar ori lichidator al instituţiilor de credit.
(3)În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a)depozit - orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile, precum şi orice obligaţie a instituţiei de credit evidenţiată printr-un titlu de creanţă emis de aceasta, cu excepţia obligaţiunilor prevăzute la alin. (6) al art. 159 din Regulamentul nr. 15/2004 privind autorizarea şi funcţionarea societăţilor de administrare a investiţiilor, a organismelor de plasament colectiv şi a depozitarilor, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 67/2004, cu modificările ulterioare;
b)depozit garantat - orice depozit aflat în evidenţa instituţiei de credit, care nu se încadrează în categoriile prevăzute în anexă şi aferent căruia Fondul asigură plata compensaţiei;
c)depozit indisponibil - depozit datorat şi exigibil care nu a fost plătit potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile de către o instituţie de credit aflată în oricare din următoarele situaţii:
(i)Banca Naţională a României a constatat că instituţia de credit în cauză nu este capabilă, din motive legate direct de situaţia sa financiară, să plătească depozitul şi nu are perspective imediate de a putea să o facă;
(îi) a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit, înainte ca Banca Naţională a României să constate situaţia prevăzută la pct. (i);
d)compensaţie - suma pe care Fondul o plăteşte fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, indiferent de numărul acestora, în limita plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă;
e)deponent garantat - titularul depozitului garantat sau, după caz, persoana îndreptăţită la sume din respectivul depozit;
f)plafon de garantare - nivelul maxim al garantării per deponent garantat şi per instituţie de credit, stabilit conform legii;
g)contribuţie - suma nerambursabilă datorată Fondului de către instituţiile de credit participante la Fond, conform prevederilor prezentei ordonanţe;
h)cont comun - contul deschis în numele a două sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane şi asupra căruia se pot dispune operaţiuni sub semnătura a cel puţin uneia dintre aceste persoane;
i)instituţie de credit - entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu; pentru scopul prezentei ordonanţe, în cazul unei reţele cooperatiste de credit este considerată instituţie de credit casa centrală;
j)instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României - instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (3) lit. a), pentru calculul soldului creditor se aplică regulile privind compensarea conform condiţiilor legale şi contractuale aplicabile depozitului.
(5)Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentei ordonanţe şi care nu au fost definite la alin. (3) au semnificaţia prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)Toate instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României sunt obligate să participe la Fond în condiţiile prezentei ordonanţe, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora din străinătate. În cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la Fond inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.
(2)Depozitele plasate la instituţiile de credit cu sediul în alte state membre, care operează în România, sunt garantate în condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă din statul membru de origine. Sucursala din România a unei instituţii de credit având sediul într-un alt stat membru poate avea calitatea de participant la Fond, la cerere, în cazul în care schema de garantare, oficial recunoscută în statul membru de origine, la care participă instituţia de credit în cauză prevede un plafon de garantare inferior celui stabilit potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi/sau o arie de garantare a depozitelor mai restrânsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanţă; participarea se efectuează numai pentru diferenţa de plafon de garantare şi/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de schema de garantare din statul membru de origine.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile de credit persoane juridice române nu participă la Fond pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în state terţe care impun obligaţia participării la o altă schemă de garantare a depozitelor, recunoscută oficial de respectivul stat terţ.
(4)Instituţiile de credit persoane juridice române pot participa pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în alte state membre la o schemă de garantare a depozitelor recunoscută oficial în statul membru gazdă, dacă aceasta asigură un plafon de garantare superior celui stabilit potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi/sau o arie de garantare a depozitelor mai extinsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanţă, pentru diferenţa de plafon de garantare şi/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de Fond potrivit prezentei ordonanţe.
(5)Fondul trebuie să depună diligenţele necesare pentru a încheia acorduri de cooperare cu schemele de garantare la care participă instituţiile de credit care funcţionează în România printr-o sucursală participantă la Fond, în care vor fi stabilite cel puţin procedurile aplicabile pentru plata compensaţiilor deponenţilor respectivelor sucursale, pentru respectarea termenelor şi condiţiilor stabilite de prezenta ordonanţă.
(6)Fondul poate încheia acorduri de cooperare şi cu alte scheme de garantare decât cele prevăzute la alin. (5).
(1)Instituţia de credit căreia i s-a solicitat rambursarea unui depozit datorat şi exigibil şi nu a fost în măsură să îşi îndeplinească obligaţia de plată conform condiţiilor contractuale şi legale aplicabile trebuie să notifice Băncii Naţionale a României acest fapt în maximum două zile lucrătoare de la data primirii solicitării.
(2)Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la motivele neefectuării plăţii şi cu privire la perspectivele imediate de îndeplinire a acestei obligaţii.
(1)Banca Naţională a României analizează dacă instituţia de credit se regăseşte în situaţia prevăzută la art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data la care s-a încredinţat pentru întâia dată că instituţia de credit nu a plătit depozite datorate şi exigibile şi, în cazul în care se confirmă încadrarea instituţiei de credit în situaţia menţionată, informează în aceeaşi zi instituţia de credit în cauză şi Fondul referitor la constatarea faptului că depozitele au devenit indisponibile.
(2)În scopul aplicării alin. (1) se consideră că Banca Naţională a României s-a încredinţat pentru întâia dată că instituţia de credit nu a plătit depozite datorate şi exigibile, în următoarele situaţii:
a)Banca Naţională a României a fost notificată de instituţia de credit conform prevederilor art. 4;
b)Banca Naţională a României, în cursul propriilor investigaţii, deşi nu a fost notificată conform prevederilor art. 4, constată că instituţia de credit se regăseşte în situaţia descrisă la art. 4;
c)autoritatea competentă din statul membru de origine a unei instituţii de credit care funcţionează în România printr-o sucursală participantă la Fond în condiţiile art. 3 alin. (2) a notificat Banca Naţională a României cu privire la faptul că depozitele instituţiei de credit din statul membru de origine au devenit indisponibile.
(3)În situaţia prevăzută la art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) Banca Naţională a României poate institui măsura de administrare specială a instituţiei de credit în cauză, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, fiind aplicate în mod corespunzător.
(1)Fondul garantează, în limitele şi condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă, depozitele, în orice monedă, la o instituţie de credit participantă, cu excepţia depozitelor care se încadrează în categoriile de depozite prevăzute în lista din anexa la prezenta ordonanţă.
(2)În aplicarea alin. (1), în cazul în care depozitele constituite la o instituţie de credit participantă devin indisponibile, Fondul asigură plata compensaţiilor, în limita plafonului de garantare.
(3)Plafonul de garantare este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro.
(4)Echivalentul în lei al plafonului de garantare şi, respectiv, al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensaţiilor se calculează prin utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, comunicate de Banca Naţională a României în data la care depozitele au devenit indisponibile.
(5)Pentru depozitele constituite în alte valute decât cele pentru care Banca Naţională a României comunică cursurile de schimb valutar, echivalentul în lei al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensaţiilor se calculează pe baza ultimului curs de schimb practicat de instituţia de credit în cauză pentru valuta respectivă, anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile.
(1)Nivelul compensaţiei se determină prin deducerea din suma tuturor depozitelor garantate deţinute de deponentul garantat la respectiva instituţie de credit la data la care depozitele au devenit indisponibile a valorii totale a creanţelor exigibile la aceeaşi dată ale instituţiei de credit asupra respectivului deponent. Compensaţia de plătit este limitată la nivelul plafonului de garantare aplicabil potrivit prezentei ordonanţe.
(2)În cazul unui cont comun, nivelul compensaţiei se determină, conform dispoziţiilor alin. (1), pentru fiecare deponent garantat ce deţine o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care acesta este îndreptăţit conform prevederilor contractuale şi/sau legale. În absenţa unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensaţiilor, soldul contului comun va fi divizat în părţi egale între deponenţii în cauză.
(3)În situaţia în care un deponent nu este îndreptăţit la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptăţit se includ în calculul compensaţiei datorate persoanei îndreptăţite la acestea, cu condiţia ca persoana îndreptăţită să fie identificată sau identificabilă anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai multe persoane îndreptăţite, pentru determinarea compensaţiei datorate fiecăreia se aplică prevederile alin. (2), în mod corespunzător.
(4)În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociaţii lucrative, asocieri sau grupări de aceeaşi natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensaţiei, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca şi când ar aparţine unui singur deponent.
(5)Dacă un deponent garantat se află sub urmărire penală pentru infracţiunea de spălare a banilor sau pentru o infracţiune legată de spălarea banilor, la solicitarea organelor abilitate legal, Fondul suspendă plata compensaţiei până la data la care primeşte dovada scoaterii de sub urmărire penală, a încetării urmăririi penale, a achitării sau, după caz, a încetării procesului penal referitor la dosarul în cauză.
(1)Instituţiile de credit participante la Fond sunt obligate să dispună de sisteme informatice adecvate, care să asigure existenţa în permanenţă a unei evidenţe complete şi exacte cuprinzând toate datele referitoare la deponenţii garantaţi, depozitele garantate ale acestora, creanţele exigibile ale instituţiei de credit faţă de aceştia, precum şi orice alte informaţii necesare determinării valorii compensaţiei datorate fiecărui deponent garantat şi întocmirii listei compensaţiilor de plătit.
(2)În termen de 3 zile lucrătoare de la sfârşitul fiecărui semestru, instituţiile de credit participante raportează Fondului informaţiile prevăzute la alin. (1), pe structura stabilită în reglementările emise de acesta.
(3)Suplimentar faţă de raportările menţionate la alin. (2), Fondul, în exercitarea competenţelor sale legale, poate solicita unei instituţii de credit participante informaţiile prevăzute la alin. (1).
(4)Sumele aferente depozitelor şi obligaţiilor unui deponent garantat faţă de instituţia de credit înregistrate în evidenţele acesteia se iau în considerare la stabilirea valorii compensaţiilor de plată, fiind prezumate a fi corecte şi exacte, în măsura în care deponentul interesat nu probează contrariul.
(1)Fondul are următoarele resurse financiare:
a)contribuţiile iniţiale, anuale şi speciale ale instituţiilor de credit;
b)încasările din recuperarea creanţelor Fondului;
c)împrumuturi:
1.de la instituţii de credit, de la societăţi financiare şi de la alte instituţii, cu excepţia Băncii Naţionale a României;
2.împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului;
3.de la Guvern, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2);
d)alte resurse - donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară;
e)venituri din investirea resurselor financiare disponibile;
f)alte venituri, stabilite conform legii.
(2)Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi f) vor fi utilizate pentru plata depozitelor garantate în condiţiile stabilite de lege, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. d) vor fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost acordate.
(3)Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. e) vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente ale Fondului.
(4)În vederea stabilirii necesarului optim de resurse financiare, Fondul, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, va stabili anual gradul-ţintă de acoperire a expunerii sale, calculat ca raport între volumul resurselor financiare necesare ale Fondului şi suma totală a depozitelor garantate.
(5)Pentru asigurarea resurselor financiare ale Fondului fiecare instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României este obligată să acorde anual, la cererea Fondului, o linie de credit stand-by în lei. Convenţiile privind liniile de credit stand-by vor fi încheiate, de regulă, până la sfârşitul lunii februarie a fiecărui an. Fondul va plăti din resursele sale financiare, în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei pentru care este acordată linia de credit stand-by, un comision de maximum 0,5% pentru sumele neutilizate.
(6)Ordinea utilizării resurselor se stabileşte de Fond, pornind de la principiul optimizării costurilor.
(1)Instituţiile de credit plătesc Fondului contribuţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) în moneda naţională - leu.
(2)Plata contribuţiilor iniţiale, anuale, şi a celor speciale ale instituţiilor de credit se efectuează prin creditarea conturilor curente ale Fondului.
(3)Contribuţia iniţială se plăteşte în termen de 30 de zile calendaristice de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare emise de Banca Naţională a României, respectiv, în cazul sucursalelor instituţiilor de credit cu sediul în alte state membre, de la data obţinerii calităţii de participant la Fond. Cuantumul contribuţiei iniţiale ce trebuie plătită de către instituţiile de credit se stabileşte după cum urmează:
a)instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României plătesc o contribuţie iniţială echivalentă cu 1% din capitalul iniţial reglementat aplicabil;
b)sucursalele instituţiilor de credit din state membre ce devin participante la Fond în condiţiile art. 3 alin. (2) plătesc o contribuţie iniţială al cărei nivel va fi determinat conform criteriilor stabilite prin reglementările emise de Fond;
c)casele centrale ale cooperativelor de credit plătesc o contribuţie iniţială de 1% din capitalul agregat reglementat al reţelei.
(4)În cazul în care o instituţie de credit nu plăteşte contribuţia iniţială în intervalul de timp stabilit prin prezenta ordonanţă, la cererea Fondului, Banca Naţională a României va debita contul curent al instituţiei de credit în cauză cu sumele datorate.
(5)În cazul sucursalelor prevăzute la art. 3 alin. (2), dobândirea calităţii de participant este condiţionată de plată contribuţiei.
(6)Contribuţia iniţială plătită de instituţiile de credit va fi recunoscută drept cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal.
(7)Instituţiile de credit rezultate dintr-o fuziune, precum şi instituţiile de credit care continuă să existe în urma unui proces de divizare sunt scutite de la plata contribuţiei iniţiale.
(1)Fiecare instituţie de credit participantă plăteşte Fondului o contribuţie anuală a cărei valoare se obţine prin aplicarea cotei procentuale stabilite de către Fond, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, asupra bazei de calcul reprezentând echivalentul în lei al soldului depozitelor garantate de Fond, aflate în evidenţa instituţiei de credit participante, determinat la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată a contribuţiei. În cazul sucursalelor ce dobândesc această calitate în condiţiile art. 3 alin. (2), prevederile se aplică în mod corespunzător. În cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, soldul depozitelor garantate se calculează pe baza situaţiei agregate a soldurilor reprezentând depozitele garantate aflate în evidenţa casei centrale şi a cooperativelor de credit afiliate la aceasta.
(2)Cota procentuală anuală se comunică instituţiilor de credit de către Fond până cel târziu la sfârşitul lunii februarie a anului de plată şi nu poate depăşi nivelul maxim de 0,5%.
(3)Contribuţia anuală a fiecărei instituţii de credit se determină pe baza declaraţiilor transmise de către aceasta Fondului prin intermediul unui formular, ale cărui format şi dată de raportare se stabilesc de către Fond.
(4)Prima contribuţie anuală datorată Fondului de către o instituţie de credit nou-participantă se va calcula prin înmulţirea cotei de 1/365 din contribuţia determinată conform prevederilor alin. (1) cu numărul de zile ce au trecut de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare de la Banca Naţională a României, respectiv de la data acceptării ca participant în cazul sucursalelor din state membre, până la sfârşitul anului. Prin excepţie de la această regulă, instituţiile de credit nou-participante la Fond rezultate dintr-un proces de fuziune sau de divizare ori care achiziţionează după constituire un portofoliu de depozite plătesc prima contribuţie anuală determinată conform prevederilor alin. (1). În cazul în care pentru o instituţie de credit a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de declanşare a procedurii falimentului sau a început lichidarea instituţiei de credit la iniţiativa acţionarilor/membrilor acesteia potrivit dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ori ca urmare a hotărârii Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, baza de calcul a contribuţiei pentru acel an se stabileşte potrivit evidenţelor instituţiei de credit aferente ultimei zile a trimestrului precedent celui în care a fost pronunţată hotărârea judecătorească de declanşare a procedurii falimentului, respectiv în care Banca Naţională a României a confirmat încetarea valabilităţii autorizaţiei instituţiei de credit sau a hotărât retragerea autorizaţiei acesteia. Contribuţia anuală care trebuie plătită se calculează prin înmulţirea cotei de 1/365 din contribuţia determinată prin aplicarea cotei procentuale stabilite potrivit alin. (2) la baza de calcul stabilită în condiţiile acestui alineat cu numărul de zile de la începutul anului până la data la care a fost pronunţată hotărârea judecătorească de declanşare a procedurii falimentului, respectiv până la data la care Banca Naţională a României a confirmat încetarea valabilităţii autorizaţiei instituţiei de credit sau a hotărât retragerea autorizaţiei acesteia. Contribuţiile datorate şi neachitate Fondului de către instituţiile de credit intrate în faliment se recuperează de către acesta din averea respectivelor instituţii de credit.
(5)Fiecare instituţie de credit participantă este obligată să plătească, până cel târziu la data de 30 aprilie a anului de plată, contribuţia anuală corespunzătoare cotei comunicate de Fond. În condiţiile în care plata contribuţiei anuale nu se efectuează în termenul stabilit, prevederile art. 10 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6)Contribuţiile anuale efectuate de instituţiile de credit sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.
(1)În cazul în care, la solicitarea Fondului, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României apreciază că resursele Fondului sunt insuficiente pentru onorarea obligaţiilor de plată, acesta poate stabili plata unei contribuţii speciale de către fiecare instituţie de credit, egală cu până la nivelul contribuţiei anuale aferente exerciţiului financiar respectiv. În condiţiile în care plata contribuţiei speciale nu se va efectua la termen, se vor aplica prevederile art. 10 alin. (4).
(2)Cuantumul efectiv al contribuţiei speciale, precum şi termenul de plată a acesteia se stabilesc de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României.
(3)Contribuţiile speciale plătite de instituţiile de credit în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.
(1)În situaţia în care Fondul a acumulat un nivel de resurse proprii considerat adecvat faţă de totalul depozitelor garantate, aflate în evidenţa instituţiilor de credit participante la Fond, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României poate decide, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului, suspendarea plăţii contribuţiilor anuale.
(2)În situaţiile în care resursele Fondului scad sub nivelul prevăzut la alin. (1), plata contribuţiilor anuale va fi reluată.
Contribuţiile făcute de instituţiile de credit nu se restituie, inclusiv în cazul lichidării judiciare sau dizolvării unei instituţii de credit.
(1)Fondul poate cere Guvernului să garanteze împrumuturile sale, acesta din urmă fiind obligat să ia o decizie în această privinţă în termen de 15 zile de la data cererii.
(2)În situaţii excepţionale în care resursele financiare ale Fondului sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiilor, Guvernul pune la dispoziţia Fondului, sub formă de împrumut, sumele necesare, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la solicitarea lor de către Fond. Sursa fondurilor este reprezentată de veniturile din privatizare înregistrate în contul curent al Trezoreriei Statului, iar condiţiile de acordare/rambursare a împrumutului acordat de Guvern Fondului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(1)Fondul poate să deschidă conturi, după caz, la instituţii de credit şi instituţii financiare din ţară şi din străinătate.
(2)Resursele financiare disponibile, prevăzute la art. 9 alin. (1), pot fi investite de Fond în:
a)titluri de stat, titluri garantate de stat şi titluri de valoare emise de Banca Naţională a României;
b)depozite la termen, certificate de depozit şi alte instrumente financiare ale instituţiilor de credit;
c)titluri de stat emise de statele membre ale Uniunii Europene, titluri emise de băncile centrale ale acestora şi titluri emise de Trezoreria Statelor Unite ale Americii, investiţii care pot fi efectuate începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.
(3)La stabilirea instrumentelor financiare şi a emitenţilor acestora, prevăzuţi la alin. (2), se au în vedere minimizarea riscurilor, asigurarea eficienţei şi a lichidităţii plasamentelor respective. Strategia privind expunerea Fondului, atât pentru fiecare dintre instrumentele financiare, cât şi pentru fiecare emitent, se stabileşte, anual, de către Consiliul de administraţie al Fondului, cu aprobarea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
(4)Profitul Fondului, obţinut ca diferenţă între veniturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. e) şi cheltuielile acestuia, este neimpozabil şi este repartizat pentru constituirea unui fond anual de participare la profit, în limita unei cote de până la 1% din profit, cu aprobarea Consiliului de administraţie al Fondului, iar diferenţa va fi utilizată pentru reîntregirea resurselor Fondului, destinate plăţii depozitelor garantate, precum şi pentru finanţarea investiţiilor corporale şi necorporale ale acestuia, conform bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat de Banca Naţională a României.
(1)Fondul asigură efectuarea plăţii compensaţiilor către deponenţii garantaţi, potrivit condiţiilor şi limitelor stabilite în prezenta ordonanţă.
(2)Prin excepţie de la prevederile art. 6 alin. (2), nu se datorează compensaţii pentru depozitele rezultate din tranzacţii în legătură cu care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor.
(3)Stabilirea încadrării depozitelor în categoria celor prevăzute la alin. (2) se realizează de Fond, pe baza informaţiilor primite de la autorităţile competente, de la instituţia de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile ori de la lichidatorul desemnat de instanţă, după caz.
(4)Deponenţii garantaţi sunt exceptaţi de la aplicarea oricăror comisioane, taxe ori impozite pentru compensaţiile primite.
(1)În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, conform art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) sau (îi), Fondul stabileşte data începerii plăţii compensaţiilor, durata efectuării plăţilor şi modalitatea de plată a compensaţiilor şi asigură publicarea în cel mai scurt timp a acestor informaţii pe website-ul Fondului şi în cel puţin două ziare de circulaţie naţională.
(2)Obligaţia de a publică informaţiile prevăzute la alin. (1) la sediul tuturor unităţilor teritoriale revine instituţiei de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile, precum şi instituţiei de credit ce a fost mandatată pentru efectuarea plăţii compensaţiilor.
(3)Plata compensaţiilor trebuie să înceapă, conform datei stabilite de Fond potrivit dispoziţiilor alin. (1), în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), Banca Naţională a României poate aproba, la solicitarea Fondului în circumstanţe absolut excepţionale, prelungirea cu maximum 10 zile lucrătoare a termenului pentru începerea plăţii compensaţiilor.
(5)Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
a)instituţiile de credit care vor fi mandatate să efectueze plata compensaţiilor, inclusiv unităţile teritoriale ale acestora;
b)perioada în care plata compensaţiilor poate fi efectuată prin unităţile instituţiilor de credit mandatate;
c)procedura de obţinere a compensaţiilor neachitate în perioada prevăzută la lit. b);
d)modalităţile de plată, documentele, condiţiile şi formalităţile necesare pentru obţinerea compensaţiei;
e)procedura de soluţionare a contestaţiilor referitoare la datele cuprinse în listele în baza cărora se realizează plata compensaţiilor.
(6)Termenele prevăzute pentru începerea plăţii compensaţiilor şi pentru durata efectuării plăţilor, menţionate în prezentul articol, nu vor putea fi invocate de Fond pentru a refuza plata compensaţiei unui deponent garantat care nu a fost în măsură să îşi valorifice acest drept în termenele de mai sus.
(1)Deponenţii garantaţi care au nemulţumiri legate de compensaţii pot sesiza Fondul, în scris, pentru soluţionarea situaţiei lor.
(2)Fondul este obligat să răspundă acestor sesizări în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii lor.
(3)În situaţia în care persoanele menţionate la alin. (1) nu sunt mulţumite cu soluţia conţinută de răspunsul Fondului, se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.
(1)Instituţia de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanţă transmite Fondului în ziua următoare constatării indisponibilităţii depozitelor informaţiile prevăzute la art. 8 alin. (1).
(2)În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, instituţia de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanţă transmite Fondului orice informaţii rectificative sau suplimentare de natură să contribuie la asigurarea acurateţei informaţiilor transmise potrivit alin. (1).
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), instituţia de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanţă poate transmite Fondului informaţiile de care nu a avut cunoştinţă în termenul prevăzut la alin. (2) şi după expirarea acestui termen.
În baza informaţiilor prevăzute la art. 20, Fondul verifică lista compensaţiilor de plătit transmisă de instituţia de credit sau de lichidatorul desemnat şi întocmeşte lista finală, pe care o transmite instituţiei de credit mandatate să efectueze plăţile către deponenţii garantaţi cu cel puţin 24 de ore anterior datei începerii plăţii compensaţiilor.
(1)În vederea efectuării plăţii compensaţiilor, Fondul mandatează una sau mai multe instituţii de credit, selectate pe baza unor criterii stabilite prin reglementările emise de acesta.
(2)Până la sfârşitul lunii februarie a fiecărui an, Consiliul de administraţie al Fondului stabileşte pentru perioada următoarelor 12 luni, cu aprobarea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, instituţiile de credit mandatate potrivit alin. (1).
(1)Fără a aduce atingere altor drepturi ale deponenţilor garantaţi, Fondul se subrogă în drepturile acestora pentru o sumă egală cu suma compensaţiei datorate potrivit listei finale a compensaţiilor de plătit, prevăzută la art. 21. (2) În situaţia în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (îi), Fondul înregistrează, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în registrul grefei tribunalului suma compensaţiilor pe care urmează a le plăti deponenţilor garantaţi, rezultată din situaţia întocmită conform art. 21. (3) În situaţia în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i), a fost instituită măsura administrării speciale şi, ulterior, Banca Naţională a României a dispus încetarea administrării speciale şi reluarea activităţii instituţiei de credit sub controlul organelor sale statutare, indisponibilizarea depozitelor încetează de la data la care Banca Naţională a României a dispus reluarea activităţii instituţiei de credit, aceasta, prin excepţie de la prevederile alin. (1), fiind obligată faţă de Fond la plata imediată a sumei corespunzătoare plăţilor efectuate de acesta pentru compensarea depozitelor garantate.
Obligaţia instituţiei de credit faţă de deponenţii săi se reduce cu suma corespunzătoare plăţilor efectuate de Fond pentru compensarea depozitelor garantate.
Fondul va informa periodic instituţia de credit sau, după caz, lichidatorul desemnat asupra compensaţiilor plătite deponenţilor.
(1)Pentru realizarea obiectivelor procedurii de lichidare, Fondul poate angaja prin contract persoane fizice, firme sau instituţii specializate în activitatea de lichidare ori consultanţă în acest domeniu. Desemnarea instituţiei sau firmei se va face prin licitaţie publică.
(2)În cazul persoanelor fizice, plata contravalorii prestaţiilor se va stabili prin negociere, sub forma unei sume forfetare ori a unor procente din valoarea recuperată, procente ce pot fi diferenţiate în funcţie de condiţiile stabilite de Fond pentru prestaţiile respective.
Creanţele deponenţilor, altele decât cele plătite de Fond, vor fi compensate din averea instituţiei de credit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)Fondul este administrat de un consiliu de administraţie format din 7 membri.
(2)Consiliul de administraţie este compus din: a) 3 membri numiţi de Banca Naţională a României, dintre care unul va fi numit preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului; b) 2 membri numiţi de Asociaţia Română a Băncilor;
c)un membru numit de Ministerul Finanţelor Publice;
d)un membru numit de Ministerul Justiţiei.
(3)Membrii Consiliului de administraţie al Fondului sunt numiţi pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.
(4)Membrii consiliului de administraţie ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcţie până la numirea succesorilor lor.
(5)Preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului poate fi înlocuit, în caz de absenţă sau de imposibilitate temporară de a participa, de un membru al consiliului de administraţie numit de el sau, în absenţa acestei numiri, de cel mai în vârstă membru al consiliului de administraţie.
(6)În caz de incompatibilitate sau imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului de către unul dintre membrii Consiliului de administraţie al Fondului, numirea înlocuitorului se face în condiţiile alin. (2) pentru durata rămasă a mandatului. Se consideră imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilitate cu o durată de 90 de zile consecutive.
(7)Membrii Consiliului de administraţie al Fondului primesc o indemnizaţie în limita a 20% din salariul directorului Fondului.
Membrii Consiliului de administraţie al Fondului trebuie să fie rezidenţi în România, licenţiaţi în domeniul economic sau juridic, cu o bună reputaţie şi onorabilitate şi cu experienţă profesională de minimum 5 ani în domeniul financiar-bancar, să nu li se fi retras în ultimii 5 ani aprobarea de conducători, în cazul celor care au fost numiţi anterior conducători de instituţii financiare.
(1)Membrii consiliului de administraţie:
a)nu pot fi soţi, rude sau afini până la gradul al doilea între ei;
b)nu trebuie să fi fost declaraţi faliţi;
c)nu trebuie să aibă cazier judiciar.
(2)Membrii Consiliului de administraţie al Fondului nu pot lua parte la luarea deciziilor privind o instituţie de credit unde este angajată una dintre persoanele menţionate la alin. (1) lit. a).
(1)Calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Fondului încetează în următoarele situaţii:
a)la încheierea mandatului;
b)prin demisie;
c)în caz de incompatibilitate;
d)prin înlocuire, conform art. 28 alin. (6);
e)în cazurile prevăzute la art. 30 alin. (1);
f)prin revocare.
(2)Revocarea din funcţie a oricărui membru al Consiliului de administraţie al Fondului se face în aceleaşi condiţii ca şi la numirea acestora, caz în care conducătorul instituţiei al cărei reprezentant a fost revocat va face o nouă propunere în termen de 10 zile.
(1)Consiliul de administraţie trebuie să se întrunească cel puţin o dată pe lună în şedinţă ordinară.
(2)Consiliul de administraţie poate fi convocat în şedinţă extraordinară de către preşedinte din proprie iniţiativă sau la cererea oricărui membru al consiliului de administraţie.
(3)Consiliul de administraţie trebuie să fie convocat în scris, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data şedinţei.
(4)Convocarea trebuie să conţină ordinea de zi, data şi documentele supuse discuţiei, precum şi locul de desfăşurare a şedinţei.
(5)Şedinţele vor avea loc la sediul Fondului sau în orice alt loc unde s-a convenit.
(6)În situaţia care solicită acţiuni urgente, termenul de 5 zile poate fi redus, iar convocarea va fi efectuată verbal.
(7)Consiliul de administraţie deliberează în mod valabil în prezenţa a cel puţin 5 din numărul membrilor săi.
(8)Deciziile consiliului de administraţie se iau cu majoritate simplă de voturi din totalul membrilor acestuia.
(9)Procesul-verbal al şedinţei, care conţine ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate, dacă este cazul, se semnează de către toţi membrii prezenţi la şedinţă.
Atribuţiile Consiliului de administraţie al Fondului sunt următoarele:
a)analizează, avizează şi propune Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României spre aprobare:
1.statutul Fondului şi reglementările elaborate de Fond în aplicarea legii;
2.structura organizatorică şi de personal, precum şi politica salarială;
3.bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului;
4.suspendarea şi reluarea contribuţiilor, în conformitate cu art. 13;
5.stabilirea contribuţiilor speciale, nivelul acestora şi termenul de plată, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) şi (2);
6.împrumuturile Fondului, inclusiv cele de tipul liniilor de credit stand-by, precum şi emiterea de titluri de valoare de către acesta;
7.raportul anual de activitate şi situaţiile financiare anuale;
8.strategia anuală privind expunerea Fondului, care are ca obiective principale minimizarea riscului şi lichiditatea plasamentelor, iar ca obiectiv complementar randamentul acestora; criteriile de selectare a plasamentelor vor fi cuantificate şi ierarhizate în funcţie de aceste trei obiective;
9.stabilirea anuală a gradului-ţintă de acoperire a expunerii Fondului în vederea determinării necesarului optim de resurse financiare ale acestuia, precum şi stabilirea cotei contribuţiei anuale a instituţiilor de credit;
b)analizează şi aprobă:
1.numirea şi eliberarea din funcţie a membrilor conducerii executive;
2.propuneri cu privire la modalităţile, plafoanele maxime, termenele şi condiţiile de plasare stabilite în cadrul strategiei anuale privind expunerea Fondului;
3.desemnarea Fondului ca administrator special, administrator interimar ori ca lichidator la instituţiile de credit;
4.contractarea, cu persoane fizice şi juridice, române sau străine, de servicii privind activitatea de lichidare, servicii de asistenţă şi consultanţă de specialitate, pe bază de licitaţie publică;
5.cererile de ofertă şi ofertele instituţiilor de credit, în cazul tranzacţiilor privind achiziţionarea de active şi asumarea de pasive, conform reglementărilor legale privind procedura falimentului instituţiilor de credit;
6.propunerile din rapoartele întocmite, conform prevederilor legale, în calitatea Fondului de lichidator, rapoartele întocmite, dacă este cazul, în calitatea Fondului de administrator special ori interimar, materiale care conţin soluţii şi propuneri care necesită aprobarea consiliului de administraţie şi care ţin atât de calităţile menţionate, cât şi de cea de creditor la instituţii de credit în faliment, alte materiale ce ţin de aplicarea reglementărilor Fondului, de buna desfăşurare a activităţii acestuia;
7.raportul cu privire la selectarea auditorilor financiari pe bază de licitaţie;
8.sistemul de control intern, inclusiv auditul intern;
9.implicaţiile asupra Fondului ale hotărârii judecătoreşti privind începerea procedurii falimentului şi stabilirea măsurilor de luat, pe baza propunerilor directorului, cu privire la modalităţile de lichidare a instituţiilor de credit declarate în stare de faliment, respectiv cu privire la plata compensaţiilor către deponenţi;
10.solicitările Fondului cu privire la primirea de la Banca Naţională a României şi de la instituţiile de credit participante a documentelor şi informaţiilor necesare funcţionării în bune condiţii a acestuia;
11.reglementările interne ale Fondului, precum şi reglementări emise în aplicarea procedurilor de lichidare în cazul instituţiilor de credit la care Fondul are calitatea de lichidator;
12.cota de constituire a fondului anual de participare la profit;
13.alte informări şi rapoarte solicitate privind activitatea Fondului;
14.exercită orice alte sarcini prevăzute de lege sau date de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României.
(1)Preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului are următoarele atribuţii:
a)stabileşte ordinea de zi şi convoacă consiliul de administraţie în conformitate cu prevederile legii;
b)conduce lucrările şedinţelor Consiliului de administraţie al Fondului;
c)solicită directorului sau, în lipsa acestuia, înlocuitorilor săi, prezentarea materialelor ce constituie obiectul ordinii de zi;
d)numeşte un membru al Consiliului de administraţie al Fondului, care îl înlocuieşte în cazul imposibilităţii temporare de participare;
e)face propuneri de numire în funcţie a membrilor conducerii executive;
f)semnează contractele de muncă cu membrii conducerii executive şi le stabileşte salariile de încadrare, precum şi indemnizaţiile respective;
g)acordă prime şi alte stimulente conducerii executive şi aprobă propunerile de premiere a personalului, prezentate de director;
h)asigură prezentarea la Consiliul de administraţie al Fondului a bugetului de venituri şi cheltuieli, situaţiilor financiare anuale, raportului anual de activitate, precum şi a propunerii privind alocarea profitului Fondului;
i)controlează activitatea directorului;
j)asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României. De asemenea, asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de administraţie al Fondului şi informarea acestuia asupra modului de realizare a hotărârilor;
k)exercită orice alte sarcini în aplicarea prevederilor legale sau date de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României ori Consiliul de administraţie al Fondului.
(2)Preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului împreună cu directorul înaintează şi prezintă, după caz, Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României materialele prevăzute la art. 33 lit. a). Propune spre aprobare Consiliului de administraţie al Fondului măsurile ce se impun pentru ducerea la îndeplinire a sarcinilor trasate de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României.
Directorul Fondului conduce operativ activitatea curentă a acestuia, asigură îndeplinirea hotărârilor Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României şi Consiliului de administraţie al Fondului şi informează asupra modului de realizare a acestora. Directorul Fondului are următoarele atribuţii:
a)reprezintă Fondul în raporturile cu Banca Naţională a României, instituţiile de credit, ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, alte persoane fizice şi juridice, române sau străine, precum şi în faţa instanţelor judecătoreşti şi arbitrale;
b)propune Consiliului de administraţie al Fondului, spre avizare, respectiv spre aprobare, documentele prevăzute la art. 33 lit. a) şi b);
c)asigură plasarea resurselor financiare ale Fondului, urmărind minimizarea riscului şi lichiditatea plasamentelor, ca obiective principale, precum şi randamentul plasamentului, ca obiectiv complementar, potrivit strategiei anuale aprobate de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, precum şi potrivit hotărârilor Consiliului de administraţie al Fondului, care va fi informat lunar asupra aplicării strategiei anuale;
d)asigură efectuarea investiţiilor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, cu respectarea reglementărilor în vigoare şi în limita plafoanelor aprobate;
e)asigură publicarea listei instituţiilor de credit ai căror clienţi beneficiază de garantarea rambursării depozitelor şi a modificărilor ulterioare ale acesteia;
f)asigură îndeplinirea tuturor procedurilor necesare pentru efectuarea plăţilor prevăzute de lege, în cazul indisponibilizării depozitelor;
g)monitorizează şi supraveghează activitatea Fondului de administrare şi lichidare la instituţii de credit, precum şi cea de plată a compensaţiilor deponenţilor garantaţi; dispune asupra măsurilor de luat în activitatea Fondului în situaţiile enumerate; monitorizează activitatea lichidatorilor la instituţiile de credit în faliment în cazurile în care Fondul are numai calitatea de creditor;
h)încheie, modifică şi desface contractele individuale de muncă ale salariaţilor Fondului;
i)angajează cheltuielile legate de funcţionarea Fondului în limita prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat;
j)asigură organizarea şi exercitarea controlului intern şi auditului intern, în conformitate cu normele emise de Fond;
k)încheie contracte de servicii privind activitatea de lichidare, servicii de asistenţă şi de consultanţă de specialitate cu persoane fizice şi juridice române şi străine;
l)îndeplineşte orice altă atribuţie dată în aplicarea prevederilor legale ori dată în sarcina sa de Consiliul de administraţie al Fondului.
Fondul are obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi ale reglementărilor proprii în domeniu avizate de Banca Naţională a României şi de Ministerul Finanţelor Publice.
În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, Fondul trebuie să dispună de mecanisme adecvate de control intern şi audit intern, care se vor stabili prin norme proprii, în concordanţă cu reglementările legale.
(1)În scopul auditării situaţiilor financiare, Fondul va încheia contract cu un auditor financiar, persoană juridică autorizată de Camera Auditorilor Financiari din România, potrivit legii.
(2)Raportul auditorului financiar, împreună cu opinia sa, va fi prezentat Consiliului de administraţie al Fondului, respectiv Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
Exerciţiul financiar al Fondului începe la data de 1 ianuarie şi se termină la data de 31 decembrie ale fiecărui an. Primul exerciţiu financiar începe la data constituirii Fondului.
(1)Situaţiile financiare anuale se aprobă de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului.
(2)Raportul anual de activitate, împreună cu situaţiile financiare anuale, aprobate de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, precum şi raportul auditorului financiar vor fi făcute publice.
(1)La cererea Consiliului de administraţie al Fondului, Banca Naţională a României va comunică orice informaţii disponibile pe care le apreciază ca necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor Fondului.
(2)La cererea Consiliului de administraţie al Fondului, instituţiile de credit vor comunică orice informaţii necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor Fondului şi care nu sunt disponibile la Banca Naţională a României.
(3)Informaţiile obţinute vor fi utilizate de către Fond, exclusiv pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.
(4)Fondul este obligat să efectueze periodic teste cu privire la capacitatea propriilor sisteme de a asigura colectarea informaţiilor necesare determinării compensaţiilor de plată, verificarea şi transmiterea lor către instituţiile de credit mandatate în termenele aplicabile potrivit prezentei ordonanţe.
(5)Banca Naţională a României informează Fondul, atunci când este cazul, cu privire la situaţiile în care identifică la nivelul unei instituţii de credit aspecte care pot conduce la indisponibilizarea depozitelor.
(1)Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Fondul verifică la instituţiile de credit atât realitatea datelor înscrise în declaraţiile privind calculul şi plata contribuţiilor datorate, cât şi respectarea prevederilor legale cu privire la informarea deponenţilor de către instituţiile de credit. De asemenea, Fondul va putea să încheie contracte cu auditori financiari, persoane juridice, membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România, pentru verificarea evidenţelor contabile ale unei instituţii de credit. Desemnarea auditorilor şi necesitatea verificării care urmează să fie efectuată de aceştia vor fi supuse aprobării Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
(2)În cadrul examinării menţionate la alin. (1) Fondul sau persoana mandatată de acesta poate să solicite membrilor consiliului de administraţie şi salariaţilor instituţiei de credit, precum şi auditorilor acestei instituţii orice informaţii necesare pentru calculul depozitelor garantate.
Membrii Consiliului de administraţie al Fondului, salariaţii Fondului, precum şi celelalte persoane angajate de către Fond au obligaţia de a nu dezvălui secretul profesional asupra informaţiilor obţinute în cursul activităţii lor, decât în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)Instituţiile de credit participante la Fond sunt obligate să pună la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali informaţii privind garantarea depozitelor, care să se refere cel puţin la următoarele:
a)tipurile de depozite garantate, respectiv tipurile de depozite excluse de la plata compensaţiilor - depozite negarantate;
b)nivelul plafonului de garantare.
(2)Instituţiile de credit prevăzute la alin. (1) sunt obligate să pună la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali, la cererea acestora, informaţiile referitoare la:
a)modul de calcul al compensaţiei;
b)documentele, condiţiile şi formalităţile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de compensaţiile plătite de către Fond.
(3)Informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie disponibile la toate sediile instituţiilor de credit, iar prezentarea acestora trebuie să fie formulată clar, fluent şi uşor de înţeles, fără pasaje echivoce, potrivit reglementărilor elaborate de Fond.
(4)Atunci când depozitul unui deponent nu se încadrează în categoria celor garantate, instituţia de credit are obligaţia de a-l informa în mod expres cu privire la acest fapt.
(5)În scopul aplicării prevederilor alin. (4), la iniţierea unei relaţii de afaceri sau a unei tranzacţii ocazionale din care ar rezultă un depozit, instituţiile de credit participante trebuie să obţină, de la reprezentantul legal al persoanei juridice sau din alte surse, informaţii relevante pentru a putea stabili dacă respectiva persoană juridică se încadrează în categoria microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.
(6)Orice modificări în situaţia unei persoane juridice care ar putea conduce la schimbarea încadrării menţionate la alin. (5) trebuie notificate în cel mai scurt timp posibil instituţiei de credit de persoana juridică în cauză.
Instituţiile de credit participante la Fond nu vor pune la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali informaţii referitoare la alte tipuri de depozite garantate sau la alte limite ale plafonului de garantare a depozitelor decât cele în vigoare conform prezentei ordonanţe, respectiv cele oferite de schema/schemele de garantare oficial recunoscută/recunoscute la care participă.
(1)Dacă o instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României nu se conformează obligaţiilor ce îi revin potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi reglementărilor date în aplicarea ei, Fondul va notifica acest lucru Băncii Naţionale a României, în vederea luării măsurilor necesare.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), Banca Naţională a României poate dispune măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. d) şi/sau aplica sancţiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Depozitele constituite la o instituţie de credit căreia Banca Naţională a României i-a retras autorizaţia de funcţionare rămân garantate de către Fond.
(4)Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.
(5)În cazul în care o sucursală participantă la Fond în condiţiile art. 3 alin. (2) nu se conformează obligaţiilor ce îi revin potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi reglementărilor date în aplicarea ei, Fondul va notifica acest fapt autorităţii competente din statul membru de origine. Dacă aplicarea măsurilor dispuse de autoritatea competentă nu conduce la încadrarea sucursalei respective în cerinţele impuse, Fondul poate, cu acordul expres al acestei autorităţi competente, după o perioadă de preaviz de cel puţin 12 luni, să retragă calitatea de participant a sucursalei respective. Depozitele atrase de sucursală înainte de retragerea calităţii de participant continuă să fie garantate de Fond până la data scadenţei lor.
(6)Sucursala în cauză va informa deponenţii în legătură cu măsura retragerii calităţii de participant la Fond.
(7)În cazul în care o schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută la care participă o sucursală a unei instituţii de credit persoană juridică română, în condiţiile art. 3 alin. (3) sau alin. (4), notifică Banca Naţională a României cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor ce revin sucursalei în cauză, în calitatea acesteia de participant la respectiva schemă de garantare a depozitelor, Banca Naţională a României aplică instituţiei de credit măsurile şi/sau sancţiunile prevăzute la alin. (2), cooperând în acest sens cu respectiva schemă de garantare.
Instituţia de credit căreia i s-au aplicat sancţiunile prevăzute la art. 46 nu este exceptată de la plata obligaţiilor corespunzătoare pentru exerciţiul financiar în cursul căruia i s-au aplicat aceste sancţiuni.
Fondul şi Banca Naţională a României, după caz, sunt împuternicite să emită reglementările necesare pentru a pune în aplicare şi a impune respectarea prevederilor legislaţiei referitoare la activitatea Fondului. Reglementările elaborate de Fond pot fi sub formă de regulamente, norme, ordine, circulare şi comunicate şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Reglementările sub formă de regulamente şi norme se aprobă de Banca Naţională a României.
(1)Încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1), referitoare la obligaţia notificării incapacităţii de rambursare, şi/sau ale art. 20 alin. (1), referitoare la obligaţia transmiterii informaţiilor către Fond, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 10.000 la 100.000 lei.
(2)Fapta persoanei fizice care deţinea atribuţii în asigurarea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) şi/sau la art. 20 alin. (1) şi care nu le-a îndeplinit sau le-a îndeplinit defectuos constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (2) al prezentului articol, prevederile art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i), ale art. 4 şi ale art. 5 intră în vigoare de la data de 30 august 2009. (2) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 5 alin. (1), referitor la constatarea indisponibilităţii depozitelor de către Banca Naţională a României, va fi de cel mult 21 de zile calendaristice.
(3)Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 8 alin. (2) este de 20 de zile calendaristice.
(1)Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 18 alin. (1), referitor la perioada în care Fondul stabileşte data începerii plăţii compensaţiilor, durata efectuării plăţilor şi modalitatea de plată a compensaţiilor şi publică aceste informaţii, nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data la care depozitele devin indisponibile.
(2)Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 18 alin. (3) pentru începerea plăţii compensaţiilor nu poate depăşi 3 luni de zile de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
(3)Prevederile alin. (4) al art. 18 intră în vigoare la data de 31 decembrie 2010.
(1)Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 20 alin. (1), referitor la transmiterea către Fond a informaţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1), este de 20 de zile calendaristice.
(2)Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 20 alin. (2) este de 30 de zile calendaristice.
Fondul este scutit de plată oricăror comisioane pentru operaţiunile efectuate de Banca Naţională a României în contul său.
Prima întrunire a Consiliului de administraţie al Fondului se va ţine în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de modificare şi completare a prezentei ordonanţe.
Fondul va elabora statutul său şi reglementări în aplicarea prevederilor legii de modificare şi completare a prezentei ordonanţe, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
(1)Orice intenţie de modificare a prevederilor privind nivelul plafonului de garantare sau a dispoziţiilor anexei cuprinzând lista depozitelor negarantate trebuie notificată Băncii Naţionale a României, care informează Comisia Europeană şi Comitetul Bancar European referitor la aceste intenţii.
(2)Banca Naţională a României informează Comisia Europeană şi Comitetul Bancar European despre dificultăţile întâmpinate de România în cooperarea cu alte state membre pe problema schemelor de garantare a depozitelor.Anexa
LISTA DEPOZITELOR NEGARANTATE
1.Depozite, altele decât cele care se încadrează în prevederile art. 7 alin. (3), ale unei instituţii de credit făcute în nume şi cont propriu
2.Instrumente care se încadrează în definiţia fondurilor proprii, conform reglementărilor Băncii Naţionale a României privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit
3.Depozite ale instituţiilor financiare, aşa cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia instituţiilor financiare nebancare din categoria caselor de ajutor reciproc
4.Depozite ale asigurătorilor şi reasigurătorilor şi ale intermediarilor în asigurări, aşa cum sunt aceştia definiţi în legislaţia privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor
5.Depozite ale autorităţilor publice centrale, locale şi regionale
6.Depozite ale organismelor de plasament colectiv, aşa cum sunt acestea definite de legislaţia pieţei de capital
7.Depozite ale fondurilor de pensii
8.Depozite la instituţia de credit aparţinând, după caz, administratorilor acesteia, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, auditorilor, acţionarilor semnificativi
9.Depozitele deponenţilor cu statut similar celor de la pct. 8 în cadrul altor societăţi din grupul instituţiei de credit
10.Depozitele membrilor familiilor persoanelor fizice menţionate la pct. 8 şi 9, respectiv soţ/soţie, şi rudele şi afinii de gradul întâi, precum şi ale terţelor persoane care acţionează în numele deponenţilor menţionaţi la pct. 8 şi 9
11.Depozitele la instituţia de credit ale companiilor din grupul din care face parte instituţia de credit
12.Depozite nenominative
13.Valori mobiliare de natura datoriei emise de instituţia de credit, precum şi obligaţii care izvorăsc din acceptări proprii şi bilete la ordin
14.Depozitele întreprinderilor, persoane juridice, care nu intră în categoria microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.
*
Reproducem mai jos menţiunea privind transpunerea normelor comunitare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2010:
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune dispoziţiile art. 1 pct. 3 lit. (i) din Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 135 din 31 mai 1994, şi ale Directivei 2009/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2009 privind modificarea Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor în ceea ce priveşte plafonul de garantare şi termenul de plată a compensaţiilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 68 din 13 martie 2009.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 19 aug. 2010 și 30 dec. 2010.
Deschide forma actuală