Decizie nr. 23 din 8 ianuarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Vasile Dinca şi Daniela Dinca în Dosarul nr. 6.733/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.733/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. Excepţia a fost ridicată de Vasile Dinca şi Daniela Dinca într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în uzucapiune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 impune ca şi condiţie a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o posesie a bunului de 20 de ani "după moartea proprietarului înscris în cartea funciară". Susţin, astfel, că prin aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 în privinţa dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară se creează o discriminare pentru cetăţenii din zonele în care există implementat sistemul de carte funciară, cărora li se aplică prevederile acestui act normativ, faţă de cetăţenii din celelalte zone ale ţării în care acest sistem se implementează începând cu anul 1996, aceştia din urmă putând dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune dacă exercită o posesie utilă pe o perioadă de 10-20 de ani, respectiv 30 de ani, fără a fi relevantă situaţia fostului proprietar, respectiv dacă este decedat sau nu. Consideră că prevederile criticate sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată.

Judecătoria Timişoara consideră că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, faptul că legiuitorul a înţeles să reglementeze două regimuri diferite pentru uzucapiune datorită condiţiilor istorice diferite din anumite zone ale ţării, cel instituit prin Decretul-lege nr. 115/1938 şi cel al Codului civil, fiecare cu condiţiile sale specifice, nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, de vreme ce prevederile criticate se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de norma legală. Consideră că nu se încalcă nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie, de vreme ce acestea stabilesc garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, iar, în speţă, reclamanţii, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, nu sunt titularii unui asemenea drept. Totodată, apreciază că prin adoptarea Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, Decretul-lege nr. 115/1938 a fost abrogat, în materia uzucapiunii fiind aplicabile, în prezent, prevederile Codului civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt constituţionale. În acest sens, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţională în Decizia nr. 653/2008, şi anume faptul că aceste prevederi sunt norme prin care legiuitorul a stabilit un regim diferit în materia publicităţii bunurilor imobile, pe criteriul apartenenţei la spaţiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit faţă de cel românesc. Consideră că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 44 şi, totodată, apreciază că dispoziţiile art. 20 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Prin încheierea de sesizare, instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. Însă, din notele scrise ale autorilor excepţiei, rezultă că aceştia critică, în realitate, doar prevederile alin. (1) al art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul conţinut: "Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat [...]."

Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit prevederilor alin. (1) al art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiile legii timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea, în cartea funciară, a dreptului astfel uzucapat.

Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciară reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938 ce consacră cazurile speciale de dobândire a proprietăţii prin uzucapiune înscrise în art. 27-28, Curtea reţine faptul că, în absenţa unor dispoziţii cu caracter tranzitoriu, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3) cu referire la art. 56 alin. (1) şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată. Sub acest aspect, este de reţinut că prin art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, s-a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea Decretul-lege nr. 115/1938, iar în conformitate cu dispoziţia alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii ţări se abrogă acest decret. Din această dispoziţie a Legii nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al publicităţii imobiliare, rezultă voinţa legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecinţa incidenţei, în continuare, a vechilor dispoziţii ale Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciară. În acest sens, este şi Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008.

Critica de neconstituţionalitate priveşte, în esenţă, faptul că prin menţinerea în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalităţii în drepturi, aplicându-li-se unor cetăţeni un statut juridic discriminatoriu faţă de cetăţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ, întrucât art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 impune ca şi condiţie a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o posesie a bunului de 20 de ani "după moartea proprietarului înscris în cartea funciară".

Cât priveşte critica menţionată, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant că, în sensul Constituţiei, principiul egalităţii în faţa legii nu însemnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul ţării. Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996, se va realiza însă o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară.

Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, Curtea reţine, de asemenea, că atât în jurisprudenţa sa, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Cauza Fernandez-Molina Gonzales ş.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002, s-a statuat că dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorii excepţiei nu şi-au stabilit calitatea de proprietar, ci tind să o stabilească prin efectul uzucapiunii.

Cu privire la celelalte dispoziţii constituţionale invocate, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Vasile Dinca şi Daniela Dinca în Dosarul nr. 6.733/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu