Decizie nr. 790 din 15 decembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 364D/2016.

2.La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al autoarei excepţiei, cu împuternicire de reprezentare juridică depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea E.On Distribuţie România - S.A. din Bacău a depus la dosar note scrise prin care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, iar, în subsidiar, respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei. În final depune concluzii scrise.

4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând că sintagma criticată, "ori în cadrul oricărei persoane juridice" din cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal, nu are legătură cu obiectul cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie. Reţine, în acest sens, că, din încheierea de sesizare a instanţei de control constituţional, rezultă că autoarea este trimisă în judecată, printre altele, pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă cu reţinerea art. 308 din Codul penal, întrucât a cumpărat influenţă de la inculpatul Chiţescu Bogdan, în condiţiile în care acesta deţinea funcţia de director al Departamentului de Investigaţii Antifraudă din cadrul E.On, pentru ca acesta să îşi exercite influenţa asupra membrilor Comisiei de analiză în vederea diminuării prejudiciului la plata căruia a fost obligată autoarea excepţiei, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de furt de energie electrică. Aşa încât, având în vedere că persoana de la care se cumpăra influenţă era funcţionar al E.On - această companie fiind activă pe piaţa din România prin preluarea pachetului de acţiuni de la Electrica Moldova - S.A. - persoana de la care s-a cumpărat influenţă este funcţionar public asimilat, în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal, desfăşurându-şi activitatea în cadrul unei instituţii care furnizează un serviciu public şi este supusă unei supravegheri a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei. Invocă soluţia şi considerentele Deciziei Curţii nr. 489 din 30 iunie 2016. Pe fondul excepţiei, în măsura în care s-ar trece peste motivul de inadmisibilitate anterior precizat, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi, în acest sens, susţine aplicabilitatea în cauză a soluţiei şi considerentelor Deciziei Curţii nr. 461 din 28 iunie 2016, apreciind, totodată, că nu este incidentă Decizia Curţii nr. 603 din 6 octombrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în apelul declarat de autoare împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosarul nr. 18.532/180/2014, prin care, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de autoare, ca neavând legătură cu cauza.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" din cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale privind dreptul la muncă, libertatea economică şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015 prin care s-a constatat că sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice", din cuprinsul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituţională, neaplicarea soluţiei şi considerentelor acestei decizii şi în cauza de faţă aducând atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Arată că, potrivit art. 308 alin. (1) din Codul penal, dispoziţiile art. 289-292, art. 295, art. 297-301 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. Apreciază că, raportat la art. 292 din Codul penal, pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă orice persoană fizică, funcţionarii publici şi funcţionarii privaţi prevăzuţi la art. 308 alin. (1) din Codul penal, iar subiectul pasiv principal, instituţia publică sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public ori persoana prevăzută în art. 308 alin. (1) din Codul penal pentru a cărei influenţare făptuitorul promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, iar, în secundar, cei menţionaţi mai sus, în ale căror atribuţii de serviciu intră efectuarea unui act pentru care este real interesată persoana căreia i se promite intervenţia şi asupra căreia fapta aruncă suspiciune. Arată că obiectul juridic special al faptei de cumpărare de influenţă îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea unităţilor publice sau private şi care exclud orice încercare de a crea suspiciune în legătură cu corectitudinea funcţionarului public sau a persoanei care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. Şi în cazul infracţiunii de cumpărare de influenţă, ca şi în cazul infracţiunii de conflict de interese, valoarea socială ocrotită este una care vizează în mod explicit mediul privat, ipoteză în care statul nu trebuie să aibă interesul de a incrimina cumpărarea de influenţă, întrucât valoarea ce se încearcă a fi ocrotită în acest caz nu are caracter public. Susţine că, similar faptei de conflict de interese, argumentele Curţii Constituţionale dezvoltate în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, în susţinerea soluţiei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" din cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal cu raportare la art. 301 din Codul penal, subzistă şi în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a aceleiaşi sintagme din cadrul art. 308 alin. (1) din Codul penal cu raportare la art. 292 din Codul penal, astfel că invocă considerentele din decizia precitată, potrivit cărora "prin dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, sancţionând penal fapte ce contravin unor interese pur private, legiuitorul le-a calificat pe acestea din urmă ca având caracter public, ceea ce a dus la o limitare disproporţionată a dreptului la muncă şi a libertăţii economice ale persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în mediul privat. În aceste condiţii, protecţia penală astfel reglementată, deşi adecvată sub aspectul finalităţii, aceea a protejării unor valori sociale chiar şi private, nu este necesară şi nu respectă un raport just de proporţionalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată şi interesul individual al persoanelor", "dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forţa de constrângere a statului prin mijloace de drept penal". Susţine că, prin aplicarea Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015 raportat doar la art. 301 alin. (1) din Codul penal privind infracţiunea de conflict de interese, se naşte discriminarea în faţa legii în aplicarea dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, întrucât în cazul subiectului activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă decizia precitată nu se aplică şi, potrivit art. 308 alin. (1) din Codul penal, acesta urmează să fie condamnat penal pentru săvârşirea faptei potrivit art. 308 alin. (2) din Codul penal, prin reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. Aşadar, consideră că aplicarea sintagmei neconstituţionale "ori în cadrul oricărei persoane juridice", doar în ceea ce priveşte art. 301 din Codul penal, încalcă voinţa legiuitorului care a gândit această sintagmă nediscriminatoriu, astfel că neaplicarea aceloraşi considerente ale Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015, raportat la art. 292 din Codul penal, când fapta este săvârşită de către sau în legătură cu o persoană care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, creează un tratament diferit şi nejustificat privind drepturile şi interesele fundamentale, dând naştere unei discriminări directe pentru cazul când sintagma se aplică faptelor de conflict de interese, însă nu şi celor de cumpărare de influenţă săvârşite de funcţionarii privaţi din cadrul oricărei persoane juridice şi, de asemenea, unei discriminări indirecte, produse la nivel de efect când sintagma nu se aplică faptelor săvârşite în legătură cu funcţionarii privaţi din cadrul oricărei persoane juridice.

7.Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Apreciază că drepturile la muncă şi la libertate economică nu au un caracter absolut, valorile supreme ocrotite de Constituţie, potrivit art. 1 alin. (3), fiind reglementate "în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989". Aceste valori supreme sunt reglementate şi recunoscute la nivel european, într-o "societate democratică" şi constau în securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii, a sănătăţii şi a moralei publice, protecţia drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Arată că într-un sens asemănător sunt şi dispoziţiile art. 4 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, potrivit cărora statele părţi nu vor putea supune drepturile din acest Pact decât unor limite stabilite de lege, care să fie compatibile cu aceste drepturi şi "exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică". În consecinţă, instanţa apreciază că apărarea ordinii publice împotriva infracţiunilor de corupţie se justifică şi în situaţia în care subiectul pasiv al acestora îl constituie o persoană juridică, alta decât cea stabilită prin prevederile art. 175 din Codul penal.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale autoarei, notele scrise ale părţii E.On Distribuţie România - S.A. din Bacău, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal. Din motivarea autoarei excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 292 alin. (1): "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.";

–Art. 308 alin. (1): "Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice."

12.În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei formulează critici cu privire la prevederile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" raportat la infracţiunea de cumpărare de influenţă reglementată în art. 292 alin. (1) din Codul penal. În esenţă, în opinia autoarei excepţiei, norma penală criticată creează o extindere nejustificată a sferei de aplicare a infracţiunii de cumpărare de influenţă în domeniul privat, de natură a aduce atingere libertăţii economice şi dreptului la muncă, iar neaplicarea soluţiei şi considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015 şi în cauza de faţă este contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

14.Curtea urmează a stabili "legătura cu soluţionarea cauzei" a dispoziţiilor legale criticate, raportat la obiectul cauzei în cadrul căreia excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Astfel, Curtea reţine că, potrivit înscrisurilor aflate la Dosarul Curţii nr. 364D/2016, respectiv Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, şi care constituie actul de sesizare a Curţii Constituţionale, şi Încheierea din 3 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău - Secţia penală, în Dosarul nr. 18.532/180/2014, autoarea excepţiei, Societatea Comercială Dragoliv Service - S.R.L din Sascut, judeţul Bacău, a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt de energie electrică, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi (3) din Codul penal, executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, şi cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 292 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. Totodată, Curtea reţine că, potrivit înscrisului intitulat "apel împotriva Încheierii din 3 martie 2016 prin care s-a respins sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal", pag. 2, care emană de la Societatea Comercială Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate - infracţiunea de cumpărare de influenţă a constat "în aceea, aşa după cum se precizează prin rechizitoriul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în Dosarul penal nr. 10.953/P/2013 cu care a fost sesizată instanţa de judecată, că am promis bani direct inculpatului Chiţescu Bogdan Marius care avea influenţă asupra membrilor Comisiei de reanaliză de la Iaşi ce a analizat cazul de fraudă având ca obiect subscrisa, S.C. Dragoliv Service - S.R.L., în sensul că îi va determina pe aceştia să admită contestaţia formulată şi să diminueze prejudiciul calculat iniţial de către Comisia de analiză din cadrul E-On Bacău, activitate care a fost dusă cu succes la bun sfârşit aşa cum reiese din hotărârea comisiei indicate." Aşadar, Curtea reţine că, cumpărătorul de influenţă, Societatea Comercială Dragoliv Service - S.R.L. - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - subiect activ al infracţiunii, a promis bani vânzătorului de influenţă, Chiţescu Bogdan Marius, pentru a-i determina pe membrii Comisiei de reanaliză din cadrul E.On Iaşi să admită contestaţia formulată şi să diminueze prejudiciul calculat iniţial de către Comisia de analiză din cadrul E-On Bacău.

15.În aceste condiţii, Curtea reţine că subiectul pasiv secundar al infracţiunii de cumpărare de influenţă, pentru săvârşirea căreia autoarea excepţiei a fost trimisă în judecată, sunt membrii Comisiei de reanaliză din cadrul E.On Iaşi, având calitatea de funcţionari în cadrul unei companii al cărei obiect de activitate constă în prestarea unui serviciu de interes public - activitate de interes general în domeniul energiei electrice -, fiind autorizată şi monitorizată de o autoritate publică, respectiv de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în condiţiile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012.

16.Curtea reţine că art. 175 alin. (2) din Codul penal asimilează funcţionarului public şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acesteia cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Aşadar, pentru ca o persoană să facă parte din această categorie este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două cerinţe obligatorii, respectiv să exercite un serviciu de interes public şi să fie învestită cu îndeplinirea serviciului public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorităţi publice. Analiza îndeplinirii primei cerinţe, care vizează sfera atribuţiilor persoanei, se face ţinând seama de definiţia dată serviciului de interes public în doctrina de drept administrativ. Altfel spus, trebuie observat dacă, prin realizarea serviciului, se urmăreşte satisfacerea unor nevoi de interes general şi dacă se relevă, în mod direct sau indirect, o autoritate publică. Curtea reţine că noţiunea de "serviciu public" desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituţii din administraţia internă împărţită pe secţii, servicii etc. Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entităţi care, prin activitatea pe care o desfăşoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor societăţii. Cu referire la cea de-a doua condiţie, care priveşte relaţia persoanei ce realizează serviciul public cu autorităţile publice, aceasta este îndeplinită, alternativ, dacă învestirea pentru îndeplinirea serviciului s-a făcut de către o autoritate publică ori dacă activitatea persoanei este supusă controlului sau supravegherii unei autorităţi publice, indiferent de modalitatea de învestire. Prin învestirea pentru realizarea unui serviciu public se înţelege fie acordarea de către o autoritate a calităţii din care derivă obligaţia de a realiza respectivul serviciu, fie încredinţarea realizării serviciului de interes public printr-o decizie a autorităţii.

17.În context, Curtea reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014, a stabilit că "sunt incluşi (...) [s.n. în categoria funcţionarilor publici asimilaţi, potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal] particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau sociocultural, devenind, astfel, de utilitate publică. Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ: societăţi comerciale care, prin intermediul contractelor administrative, valorifică, în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice."

18.În aceste condiţii, având în vedere că subiectul pasiv secundar din prezenta cauză îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei persoane juridice care prestează, în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, un serviciu public, sub supravegherea, monitorizarea unei autorităţi publice, Curtea constată că acesta poate fi încadrat în sfera funcţionarilor publici asimilaţi, potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, iar nu "în cadrul oricărei persoane juridice", din această perspectivă dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "în cadrul oricărei persoane juridice" raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal nefiind incidente în cauza în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată. Prin urmare, neîndeplinirea condiţiei prevăzute în alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, determină respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" raportat la infracţiunea de cumpărare de influenţă reglementată în art. 292 alin. (1) din Codul penal.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu