pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule
Ţinând seama de dispoziţiile art. 5 şi 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) şi (27), ale art. 5 lit. c) şi ale art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,
potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 13 iunie 2005, prin care s-au adoptat Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:
Se pun în aplicare Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, care intră în vigoare de la data aderării României la Uniunea Europeană, când orice altă dispoziţie contrară se abrogă.
Societăţile de asigurare autorizate vor lua toate măsurile necesare şi răspund de instruirea corespunzătoare a personalului propriu şi a intermediarilor implicaţi în contractarea asigurărilor obligatorii.
Secretarul general şi Direcţia generală asigurări obligatorii din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor asigura ducerea la îndeplinirea a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Nicolae Eugen Crişan
Bucureşti, 29 iunie 2005.
Nr. 3.116.
NORME
privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule
În temeiul prevederilor art. 5 şi 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 5 lit. c) şi art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. IV alin. (1) din Legea nr. 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a adoptat următoarele norme, prin care se stabilesc aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare şi alte elemente pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
Scop
Unul dintre obiectivele prezentelor norme este să stabilească prevederi specifice aplicabile persoanelor păgubite îndreptăţite să primească compensaţii pentru orice prejudiciu rezultat ca urmare a unui accident produs pe teritoriul unui stat membru de către un autovehicul asigurat şi înmatriculat într-un stat membru.
Fără a aduce atingere legislaţiei dintr-un stat terţ cu privire la răspunderea civilă sau dreptului internaţional privat, aceste prevederi se aplică, de asemenea, şi persoanelor păgubite rezidente într-un stat membru şi îndreptăţite la compensaţii pentru orice prejudiciu rezultat ca urmare a unui accident produs pe teritoriul unui stat terţ al cărui birou naţional face parte din sistemul Carte Verde, de către un autovehicul asigurat şi înmatriculat într-un stat membru.
Definiţii
În înţelesul prezentelor norme se folosesc următoarele definiţii:
a)autovehicul - vehicul cu propulsie proprie supus înmatriculării, inclusiv remorci, semiremorci sau ataşe tractate ori netractate, după caz;
b)proprietar - persoana fizică sau juridică titulară a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul;
c)utilizator - persoana căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul de drept, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosinţă a unui autovehicul;
d)accident de autovehicul - eveniment neprevăzut şi întâmplător provocat prin intermediul unui autovehicul şi/sau tramvai, ce cauzează prejudicii unor persoane şi care poate da naştere unei/unor cereri de despăgubire;
e)asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, denumită în continuare asigurare obligatorie RCA - răspundere civilă auto - contractul de asigurare probat prin documentul de asigurare, prin care un asigurător autorizat, în baza unei prime plătite de asigurat, se obligă să despăgubească prejudiciile cauzate în perioada de valabilitate a documentului de asigurare RCA ca urmare a producerii unui accident de autovehicul, în condiţiile legii;
f)prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare obligatorie RCA;
g)persoana păgubită - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare obligatorie RCA;
h)asigurat - proprietarul de autovehicul care a încheiat cu un asigurător RCA o asigurare obligatorie RCA;
i)asigurător (RCA) - societatea de asigurare care practică asigurarea obligatorie RCA în condiţiile legi;
j)Fondul de protecţie a victimelor străzii - fondul constituit şi finanţat în condiţiile legii de către asigurătorii RCA;
k)document de asigurare RCA - poliţa de asigurare pentru pagube produse prin accidente de autovehicule în limitele teritoriale de acoperire, care probează încheierea contractului de asigurare RCA;
l)limitele teritoriale de acoperire ale asigurării obligatorii RCA:
–teritoriul României;
–teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi cele aparţinând Spaţiului Economic European;
–teritoriul statelor care leagă direct două ţări membre în care nu există birou naţional;
m)statul de reşedinţă - teritoriul statului în care autovehiculul deţine plăcuţe de înmatriculare sau:
–în cazul în care nu se cere înmatriculare pentru un anumit tip de autovehicule, dar autovehiculul deţine plăcuţe de asigurare sau un semn distinctiv similar plăcuţei de înmatriculare, teritoriul statului în care a fost emisă plăcuţa de asigurare ori a fost emis semnul;
sau
–în cazul în care nici plăcuţa de înmatriculare, nici plăcuţa de asigurare şi nici semnul distinctiv nu se cere pentru un anumit tip de vehicule, teritoriul statului în care persoana care deţine autovehiculul îşi are reşedinţa permanentă;
n)Centrul de informare, denumit în continuare CEDAM - administratorul bazei de date create conform dispoziţiilor art. II din Legea nr. 172/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România;
o)sistem bonus-malus - reduceri sau majorări ale primei de asigurare RCA acordate în funcţie de istoricul daunelor.
(1)Fiecare contract de asigurare obligatorie RCA încheiat cu un asigurător RCA, în schimbul unei prime unice plătite de asigurat, garantează despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de autovehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie RCA în vigoare la data accidentului în statul în care acesta s-a produs.
(2)În Spaţiul Economic European se garantează, pe baza aceleiaşi prime unice, în fiecare stat membru, acoperirea prejudiciilor impusă de legislaţia acestuia sau acoperirea impusă de legislaţia statului de reşedinţă membru, dacă această acoperire este superioară.
(1)Tarifele de primă sunt calculate pe baze actuariale de fiecare asigurător RCA, pentru limite de despăgubire stabilite în conformitate cu prevederile art. 8, astfel încât să asigure îndeplinirea obligaţiilor asumate, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în legislaţia în vigoare şi plata contribuţiilor către fondurile stabilite conform legislaţiei în vigoare, precum şi acoperirea cheltuielilor de achiziţie şi administrare.
(2)În cazul unui asigurător care solicită autorizare pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, metoda de calcul al tarifelor de primă, precum şi estimarea rezervelor tehnice vor fi incluse în studiul de fezabilitate solicitat în conformitate cu art. 12 alin. (4) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)La stabilirea primelor de asigurare care urmează a fi plătite asigurătorul RCA poate aplica sistemul bonus-malus.
(4)Tarifele de primă, inclusiv reducerile sau majorările stabilite potrivit alin. (3), se vor publică pe site-ul asigurătorului RCA şi în două publicaţii de largă circulaţie.
(5)Este interzis să se încaseze prime de asigurare la tarife diferite de cele publicate, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (3) şi la art. 3 alin. (11) şi (12).
(6)Nerespectarea de către asigurătorii RCA a prevederilor alin. (4) şi (5) se va sancţiona cu retragerea imediată a autorizaţiei de a practica asigurarea obligatorie RCA, conform art. 8 coroborat cu art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)Persoanele care au în proprietate autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România, precum şi tramvaie sunt obligate să încheie asigurarea obligatorie RCA - contractul de asigurare - pe durată nelimitată şi să menţină valabilitatea acesteia prin plata primelor de asigurare pe perioade de câte 6 sau 12 luni, în funcţie de opţiunea asiguratului. Pentru persoanele fizice şi juridice care au în proprietate mai mult de un autovehicul înmatriculat sau supus înmatriculării în România, se va încheia un singur contract de asigurare obligatorie RCA.
(2)Asiguraţii pot denunţa asigurarea obligatorie RCA printr-o avizare scrisă transmisă asigurătorului RCA la care sunt asiguraţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea perioadei de asigurare menţionate în documentele de asigurare. Dovada denunţării asigurării RCA revine asiguratului.
(3)Înainte de încheierea unui contract de asigurare, asigurătorul RCA are obligaţia să verifice în baza unică de date situaţia autovehiculului pentru care se doreşte să se încheie asigurarea obligatorie RCA. În cazul în care pentru autovehiculul respectiv există deja o asigurare obligatorie RCA, noul asigurător RCA va cere proprietarului să facă dovada denunţării contractului de asigurare existent.
(4)Este interzis asigurătorilor RCA să încheie asigurarea obligatorie RCA - contractul de asigurare - cu persoanele care au în proprietate autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România, dacă acestea nu fac dovada denunţării asigurării obligatorii RCA - contractul de asigurare în condiţiile prevăzute mai sus.
(5)Încheierea asigurării obligatorii RCA - contractul de asigurare - cu încălcarea prevederilor alin. (3) şi (4) obligă noul asigurător RCA să transfere primele de asigurare încasate asigurătorului RCA iniţial, în termen de maximum 7 zile lucrătoare de la data notificării primite de la acesta, şi să plătească despăgubirile pentru prejudiciile de care asiguratul răspunde faţă de persoane păgubite, în condiţiile legii, până la transferul efectiv al primelor de asigurare.
(6)În cazul în care asiguraţii nu comunică intenţia de denunţare a asigurării obligatorii RCA în termenul prevăzut la alin. (2), la expirarea perioadelor menţionate în documentele de asigurare, valabilitatea asigurării obligatorii RCA se menţine dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)nu există prime/rate de asigurare restante pentru perioada de asigurare anterioară;
b)asiguraţii au plătit prima de asigurare aferentă perioadei de asigurare următoare, respectiv 6 sau 12 luni, înainte de expirarea perioadei de asigurare anterioare.
(7)În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de menţinere a valabilităţii asigurării obligatorii RCA, prevăzute la alin. (6), proprietarii autovehiculelor devin neasiguraţi la expirarea perioadei de asigurare anterioare pentru care au plătit prima de asigurare.
(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), asigurarea obligatorie RCA se încheie:
–pe perioada de valabilitate a autorizaţiei provizorii de circulaţie, pentru autovehiculele care se înmatriculează provizoriu;
–pe perioada înmatriculării temporare, pentru autovehiculele ce urmează să fie scoase definitiv din ţară.
(9)Documentele de asigurare RCA se vor emite pe perioada corespunzătoare pentru care s-a plătit prima de asigurare. Primele de asigurare aferente acestor documente de asigurare se calculează în conformitate cu tariful de primă stabilit de asigurătorul RCA şi publicat potrivit art. 2 alin. (4). Proprietarii de parcuri auto formate din cel puţin 15 autovehicule supuse înmatriculării pot negocia cu asigurătorii RCA plata fracţionată a primelor de asigurare.
(10)Pentru cazurile prevăzute la alin. (1) şi (8) primele de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de primă al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice în care expiră asigurarea, dacă aceasta nu a fost deja luată în calcul ca lună întreagă.
(11)Persoanele fizice pensionate beneficiază de o reducere cu 20% a primelor de asigurare, în baza talonului de pensie sau a deciziei de pensionare.
(12)Persoanele cu deficienţe locomotorii, proprietare de motocicluri şi de autoturisme adaptate infirmităţii lor, inclusiv cele primite de acestea în folosinţă, probate cu documente justificative, beneficiază de o reducere cu 50% a primelor de asigurare.
Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate, sau ale căror asigurări expiră în timpul în care se află pe teritoriul României sunt obligate să încheie asigurarea obligatorie RCA. Documentele de asigurare se emit şi primele de asigurare se plătesc anticipat şi integral, corespunzător perioadei în care autovehiculul neasigurat se află în România, astfel:
a)la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate în afara României, dar neasigurate;
b)cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unităţile teritoriale ale asigurătorilor RCA, în cazul persoanelor care se află pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în afara României şi ale căror asigurări expiră în perioada în care se află în România.
Răspunderea asigurătorului începe:
a)din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare;
b)după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare şi s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA, valabilă la momentul plăţii.
(1)Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în documentul de asigurare sau, anterior acestei date, în momentul radierii din circulaţie a autovehiculului.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru autovehiculele care se radiază din circulaţie în perioada de asigurare ca urmare a încetării contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele de asigurare, fără modificarea primei de asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
–noii proprietari sunt utilizatorii prevăzuţi în documentele de asigurare; şi
–asigurătorul a încasat prima de asigurare aferentă perioadei de valabilitate.
(1)Pentru autovehiculele care se radiază din circulaţie în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse între data începerii şi data încetării răspunderii asigurătorului se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice în care încetează răspunderea asigurătorului, dacă aceasta nu a fost deja luată în calcul ca lună întreagă.
(2)Diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoţită de documentele doveditoare, numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.
(1)În unul şi acelaşi accident produs pe teritoriul României, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în limitele de despăgubire valabile la data accidentului, stabilite prin documentul de asigurare RCA.
(2)Limitele maxime de despăgubire stabilite de asigurătorii RCA prin documentele de asigurare RCA trebuie să fie:
a)de cel puţin 100.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe şi indirecte;
b)de cel puţin 350.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului, pentru fiecare persoană, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
(3)În cazul accidentelor produse în afara teritoriului României, dar în limitele teritoriale de acoperire, asigurătorul acordă despăgubiri în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Contractele de asigurare se vor încheia cu o franşiză atinsă - limita minimă de despăgubire - de 50 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.
(1)Dovada existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de organele de poliţie, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, o constituie:
–documentul - poliţa - de asigurare RCA emis de asigurătorii RCA, pentru autovehiculele înmatriculate în România;
–documentele internaţionale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de societăţi de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în acestea, sau documentul de asigurare RCA emis de asigurătorii RCA din România, pentru autovehiculele înmatriculate într-un stat terţ.
(2)Pentru autovehiculele înmatriculate într-un stat membru, plăcuţele de înmatriculare atestă că biroul naţional din statul membru este garant al plăţii despăgubirii către persoana păgubită într-un accident de autovehicul.
(3)La trecerea frontierei de stat a României către un stat terţ proprietarii sau conducătorii autovehiculelor înmatriculate în România au obligaţia să prezinte documentul Cartea Verde.
(1)Forma, conţinutul şi seriile contractului şi poliţei de asigurare RCA sunt prevăzute în anexa nr. 7. Fiecare asigurător va avea alocată o serie unică, care va fi menţionată atât pe contract, cât şi pe poliţa de asigurare.
(2)Pentru asigurătorii care au practicat asigurarea obligatorie RCA, seriile contractului şi poliţei de asigurare rămân neschimbate sau, la cererea acestora, se vor aloca, prin tragere la sorţi, serii noi.
(3)În cazul asigurătorilor care solicită autorizare de practicare a asigurării obligatorii RCA pentru prima dată, se vor repartiza serii pentru contractele şi poliţele de asigurare, prin tragere la sorţi, în termen de 5 zile lucrătoare de la depunerea documentaţiei de autorizare.
(4)Contractul şi poliţa de asigurare se vor tipări cu respectarea prevederilor alin. (1).
(5)Asigurătorii RCA vor putea comanda tipărirea contractelor şi a poliţelor de asigurare în condiţiile alin. (4), numai în baza aprobării Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Valabilitatea aprobării încetează numai în cazul retragerii sau al suspendării autorizaţiei de a practica asigurarea obligatorie RCA.
Nivelul amenzilor şi celelalte sancţiuni sunt prevăzute la art. 63 şi 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Asigurătorii RCA sunt obligaţi să transmită către baza de date creată conform dispoziţiilor art. II din Legea nr. 172/2004, prin sistem informatic, utilizând un mediu de comunicare electronică, toate informaţiile privind încheierea asigurării obligatorii RCA, data de încetare a valabilităţii sau de reziliere a documentelor de asigurare.
A. CEDAM va avea următoarele atribuţii:
1.stocarea următoarelor informaţii:
–numerele de înmatriculare a autovehiculelor pe teritoriul României, inclusiv datele tehnice ale acestora, datele personale ale proprietarilor sau conducătorilor auto;
–numerele documentelor de asigurare RCA, inclusiv data de expirare a acoperirii asigurării;
–denumirea şi sediul asigurătorilor RCA emitenţi de documente de asigurare RCA;
–denumirea şi sediul reprezentanţilor de despăgubiri numiţi de asigurătorii RCA;
–denumirea şi sediul organismului de compensare;
2.administrarea şi diseminarea informaţiilor prevăzute la pct. 1;
3.asistarea persoanelor îndreptăţite şi garantarea obţinerii de către acestea a informaţiilor solicitate.
B. Persoana păgubită este îndreptăţită pentru o perioadă de 7 ani după producerea accidentului să obţină din partea CEDAM următoarele informaţii:
1.denumirea şi sediul asigurătorului RCA;
2.numărul documentului de asigurare RCA;
3.denumirea şi sediul reprezentantului de despăgubiri în statul de reşedinţă al persoanei păgubite.
Procesarea datelor personale, conform paragrafelor mai sus menţionate, se va realiza în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind protecţia datelor personale.
Accesarea bazei de date se va realiza conform regulamentului elaborat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
(1)Asigurătorii RCA sunt obligaţi să numească un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat membru, cu excepţia statului membru în care au fost autorizaţi. Reprezentantul de despăgubiri trebuie să aibă sediul, în cazul în care este persoană juridică, sau să fie rezident, în cazul în care este persoană fizică, în statul membru în care a fost numit.
(2)Reprezentantul de despăgubiri va avea în sarcină tratarea şi soluţionarea cererilor de despăgubiri în numele şi în contul asigurătorului. În acest sens el va colecta toate informaţiile necesare pentru examinarea cererilor de despăgubiri şi va lua toate măsurile pentru soluţionarea lor.
(3)Reprezentantul de despăgubiri poate lucra pentru unul sau mai mulţi asigurători RCA. Acesta va deţine putere de decizie suficientă pentru a reprezenta asigurătorul în relaţia cu partea prejudiciată şi pentru a satisface cererile de despăgubire justificate şi totodată trebuie să fie capabil să examineze cazurile în limba oficială a statului membru de rezidenţă a persoanei păgubite. Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu va exclude dreptul persoanei păgubite sau al asigurătorului acesteia de a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat accidentul de autovehicul sau împotriva asigurătorului acesteia.
(4)Numirea reprezentantului de despăgubiri nu semnifică înfiinţarea unei sucursale, a unui sediu sau a unei agenţii a asigurătorului RCA.
Asigurătorii pot subscrie asigurarea obligatorie RCA în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dacă îndeplinesc cumulativ, suplimentar celorlalte cerinţe legale, următoarele:
a)sunt autorizaţi în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor în vigoare la data autorizării emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea legii;
b)dispun de un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat membru;
c)dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate - sucursală, agenţie, înregistrată la oficiul registrului comerţului, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov;
d)pentru fiecare unitate dispun de personal specializat în activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto şi efectuează plăţi de despăgubire la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ şi din municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov;
e)dispun de o dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal care să permită ţinerea unor evidenţe detaliate privind documentele de asigurare şi centralizarea informaţiilor/datelor colectate de la unităţile teritoriale şi totodată au capacitatea de a comunică pe cale electronică aceste informaţii către baza unică de date constituită conform art. II din Legea nr. 172/2004. În acest sens este obligatoriu ca sistemul informatic să permită transmiterea electronică zilnică a informaţiilor referitoare la asigurarea obligatorie RCA între unităţile teritoriale şi sediul central şi, odată cu operabilitatea bazei unice de date, transmiterea acestor informaţii să se realizeze securizat, criptat. Informaţiile necesare a fi colectate şi transmise în baza unică de date constituită la nivel naţional sunt prezentate în anexa nr. 2;
f)nu se află într-o situaţie de redresare financiară sau faliment prevăzută de legislaţia specială din domeniul asigurărilor;
g)nu li s-au limitat sau interzis operaţiunile şi nici nu li s-a retras autorizaţia conform art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)În vederea autorizării asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, în conformitate cu art. 12 alin. (10) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia vor prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor o cerere însoţită de:
a)documentaţia din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 15 lit. a), b) şi e);
b)extras de la oficiul registrului comerţului, din care să rezulte existenţa unităţilor teritoriale conform prevederilor art. 15 lit. c);
c)pentru fiecare unitate teritorială se vor prezenta lista personalului de specialitate, însoţită de copii ale documentelor legale care atestă existenţa raporturilor contractuale cu asigurătorul RCA, structura de lucru necesară efectuării plăţilor de despăgubiri, precum şi alte informaţii utile, centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 3;
d)o declaraţie a conducerii societăţii de asigurare, din care să rezulte că va respecta întocmai prevederile prezentelor norme, sub sancţiunile prevăzute la art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 4;
e)metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea tarifelor de primă.
(2)Cererile de autorizare însoţite de documentaţia aferentă vor fi soluţionate în termenul legal de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(3)Dacă în urma analizării documentaţiei depuse rezultă neconcordanţe, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita informaţii suplimentare, probate prin acte oficiale şi documente justificative, autorizarea fiind amânată până la clarificarea tuturor aspectelor.
(4)Autorizaţia are valabilitate pe perioadă nedeterminată, putând fi retrasă sau suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în condiţiile legii.
Asigurătorii care au fost autorizaţi să practice asigurarea obligatorie RCA înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme au obligaţia de a depune documentaţia din care să rezulte îndeplinirea prevederilor art. 15 lit. b) până la această dată, în vederea păstrării autorizaţiei de practicare a asigurării obligatorii RCA.
(1)În aplicarea prevederilor art. 5 şi 53 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere elaborarea şi publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a activităţii asigurătorilor care practică aceste asigurări, implementarea şi întreţinerea unei baze unice de date la nivel naţional, în conformitate cu art. II din Legea nr. 172/2004, pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguraţilor şi prevenţie rutieră în sensul legislaţiei rutiere în vigoare, se prelevă o cotă procentuală de 1,38% din volumul primelor de asigurare încasate lunar pentru asigurarea obligatorie RCA.
(2)Sumele determinate prin aplicarea cotei de 1,38% asupra volumului lunar al primelor de asigurare încasate se vor vira până la data de 25 a lunii următoare în contul nr. RO 57 TREZ 700 50 25 XXX 000 272, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Trezoreria Municipiului Bucureşti.
(3)Sumele determinate potrivit alin. (1), aferente primelor de asigurare încasate pentru asigurarea obligatorie RCA în cursul anului precedent pentru exerciţiul financiar viitor, vor fi virate până la data de 25 ianuarie.
(4)Cota procentuală menţionată la alin. (1) şi (2) poate fi modificată pentru fiecare exerciţiu financiar viitor, în funcţie de realizarea obiectivelor prevăzute mai sus.
(1)Asigurătorii au obligaţia de a întocmi evidenţe lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 5 a), 5 b) şi 6. (2) Asigurătorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rapoarte lunare până la data de 30 a lunii următoare, pe baza evidenţelor menţionate la alin. (1).
În contabilitatea asigurătorului autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii RCA se vor efectua următoarele înregistrări contabile:
1.Evidenţierea primelor de asigurare de răspundere civilă auto, încasate în exerciţiul financiar precedent şi aferente exerciţiului financiar următor:
| 5442 "Conturi curente la bănci privind asigurările generale" - analitic distinct | = 4742 "Venituri înregistrate în avans privind asigurările generale" - analitic distinct |
2.La începutul exerciţiului financiar următor vor fi evidenţiate astfel:
| 4012 "Decontări privind primele de asigurare aferente asigurărilor generale" - analitic distinct | = 702 "Venituri din primele brute subscrise privind asigurările generale directe" - analitic distinct şi concomitent | - cu primele de asigurare brute subscrise | |
| 4742 "Venituri înregistrate în avans privind asigurările generale" - analitic distinct | = 4012 "Decontări privind primele de asigurare aferente asigurărilor generale" - analitic distinct | - cu primele de asigurare încasate în exerciţiul financiar precedent |
3.Evidenţierea cheltuielilor cu comisioanele plătite brokerilor şi agenţilor de asigurare:
| 4722 "Cheltuieli de achiziţie reportate privind asigurările generale" | = 5442 "Conturi curente la bănci privind asigurările generale" - analitic distinct sau 5472 "Casa privind asigurările generale" - analitic distinct |
Ulterior se va evidenţia repartizarea acestor cheltuieli în perioadele următoare, pe naturi de cheltuieli, conform scadenţarului, efectuându-se înregistrarea contabilă:
| 656 "Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi" | = 4722 "Cheltuieli de achiziţie reportate privind asigurările generale" |
Pentru conturile:
4722 "Cheltuieli de achiziţie reportate privind asigurările generale" şi 656 "Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi" vor fi utilizate următoarele conturi analitice:
–47221 "Comisioane pentru brokeri de asigurare";
–47222 "Comisioane pentru agenţi de asigurare";
–656221 "Cheltuieli privind comisioanele pentru brokeri de asigurare";
–656222 "Cheltuieli privind comisioanele pentru agenţi de asigurare".
4.Evidenţierea sumei virate în contul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit art. 18 alin. (2):
| 6432 "Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate privind asigurările generale" - analitic distinct | = 4472 "Fonduri speciale, taxe şi vărsăminte asimilate privind asigurările generale" - analitic distinct | |
| 4472 "Fonduri speciale, taxe şi vărsăminte asimilate privind asigurările generale" - analitic distinct | = 5442 "Conturi curente la bănci privind asigurările generale" - analitic distinct |
(1)Fondul de compensare va fi administrat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în baza Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi a normelor date în aplicarea acesteia.
(2)Utilizarea Fondului de compensare se efectuează în conformitate cu prevederile legale.
(1)Asigurătorul sau reprezentantul de despăgubiri are obligaţia ca, în termen de 90 de zile calendaristice de la prezentarea unei cereri de despăgubire, fie să efectueze lichidarea completă a despăgubirilor, răspunzând corespunzător cererii, fie să dea în scris un răspuns argumentat la punctele specificate în cerere şi care să explice motivul întârzierii sau refuzul plăţii.
(2)Persoana rezidentă în România, păgubită ca urmare a unui accident de autovehicul produs pe teritoriul altui stat membru, poate să-şi prezinte cererea de despăgubire administratorului Fondului de compensare, în cazurile în care:
–în termen de 90 de zile de la data la care şi-a depus cererea de despăgubire către asigurătorul autovehiculului responsabil pentru producerea accidentului sau către reprezentantul de despăgubiri, asigurătorul sau reprezentantul de despăgubiri nu a făcut dovada unui răspuns argumentat la cererea de despăgubire;
–asigurătorul autovehiculului responsabil pentru producerea accidentului nu a numit un reprezentant de despăgubiri pe teritoriul României.
(3)Dacă identificarea autovehiculului care a produs accidentul nu este posibilă sau dacă în termen de 60 de zile după accident este imposibil de identificat asigurătorul RCA al acestuia, persoana păgubită poate prezenta o cerere de despăgubire administratorului Fondului de compensare.
(4)Persoana păgubită nu-şi poate prezenta cererea de despăgubire către administratorul Fondului de compensare dacă a depus anterior o astfel de cerere direct asigurătorului RCA al părţii răspunzătoare de producerea accidentului de autovehicul şi a primit un răspuns argumentat la solicitările sale în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii sau dacă a acţionat în mod direct, pe cale legală, împotriva asigurătorului.
(5)Administratorul Fondului de compensare va efectua plata în termen de 60 de zile de la data la care partea prejudiciată şi-a depus cererea de despăgubire, dar îşi va înceta acţiunea dacă asigurătorul sau reprezentantul său de despăgubiri va da un răspuns argumentat.
(6)În cazul efectuării plăţii Fondul de compensare va fi îndreptăţit să ceară rambursarea sumei plătite prin compensare de la organismul de compensare din statul membru în care asigurătorul care a emis documentul de asigurare RCA îşi are sediul.
(7)Atunci când din Fondul de compensare s-a plătit o despăgubire în cazul precizat la alin. (3), recuperarea acesteia urmează să fie făcută din:
–fondul din statul membru în care a avut loc accidentul, în cazul unui autovehicul dintr-un stat terţ, fond care despăgubeşte prejudiciile provocate prin accidente de autovehicule neasigurate sau accidente cu autori necunoscuţi;
–fondul din statul de unde provine autovehiculul, dacă societatea de asigurări de răspundere civilă auto nu poate fi identificată, fond care despăgubeşte prejudiciile provocate de accidente de autovehicule neasigurate sau accidente cu autori necunoscuţi;
–fondul din statul în care a avut loc accidentul, în cazul unui autovehicul neidentificat, fond care despăgubeşte prejudiciile provocate de accidente de autovehicule neasigurate sau accidente cu autori necunoscuţi.
Creanţa Fondului de compensare ce urmează a fi recuperată include, în afara despăgubirii plătite şi a cheltuielilor aferente, cheltuielile de gestiune conform protocolului dintre organismele de compensare create de statele membre.
Asigurătorii RCA acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii acestora răspund, în baza legii, faţă de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în limitele stabilite potrivit art. 8.
Asigurătorii RCA acordă despăgubiri:
1.indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri -, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării autovehiculului asigurat;
2.pentru prejudiciile produse de dispozitivele sau instalaţiile cu care au fost echipate autovehiculele, precum şi pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori ataşe, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;
3.dacă prejudiciile au fost produse din culpa conducătorului autovehiculului, inclusiv în cazurile în care conducătorul autovehiculului, la data accidentului:
–a condus autovehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;
–nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă autovehiculul respectiv;
–nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa autovehiculului respectiv;
4.dacă prejudiciul a fost produs prin fapta autovehiculului când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea autovehiculului -, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
5.în cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de autovehicul.
(1)În situaţia în care persoana păgubită a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă culpa comună. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte.
(2)În situaţia în care din acte nu rezultă întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
Asigurătorii RCA nu acordă despăgubiri pentru:
1.cazurile în care proprietarul sau conducătorul autovehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a)de un caz de forţă majoră;
b)din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
c)din culpa exclusivă a unei terţe persoane;
2.prejudiciile produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un autovehicul asigurat RCA ce se află în proprietate ori este utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi este condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
3.prejudiciile cauzate în situaţiile în care proprietarul autovehiculului nu face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
4.prejudiciile situate sub limita minimă a despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul României;
5.partea din prejudiciu care depăşeşte limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare stabilite prin documentul de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul României;
6.amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;
7.cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
8.sumele pe care conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului, care i-a încredinţat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
9.prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul, utilizatorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducătorul auto răspunzător şi persoanele păgubite a existat un raport contractual;
10.prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în autovehiculul care a produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că autovehiculul respectiv era furat;
11.prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;
12.prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
13.prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase - radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile -, care au determinat sau au agravat producerea pagubei;
14.pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.
(1)Pentru recuperarea prejudiciilor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule persoanele păgubite se vor adresa asigurătorului RCA cu care proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea obligatorie RCA, reprezentanţelor de despăgubiri sau Fondului de compensare.
(2)Dacă pentru recuperarea prejudiciului persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor vor fi opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate, în limita prevederilor prezentelor norme.
(3)În situaţia respectării prevederilor alin. (2), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptăţit să respingă o astfel de cerere.
(4)Eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie RCA rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat persoana vinovată -, dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare.
(1)Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane păgubite şi asigurătorii RCA se dă:
a)de către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea prejudiciului sau de conducătorul acestuia - numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurător. Această încuviinţare constituie şi avizare de daună pentru asigurătorul RCA;
b)de către persoana păgubită - în cazul persoanelor juridice, de reprezentantul acestora -, pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător în dublu exemplar.
(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice încuviinţarea poate fi dată de soţia/soţul asiguratului, respectiv a/al persoanei păgubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soţi - spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungată din localitate etc. -, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei păgubite, ori ai soţiei/soţului acestora.
Deschiderea dosarului de daună, precum şi constatarea pagubelor se efectuează şi în cazurile în care nu s-a primit încă înştiinţarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, dacă persoanele păgubite se prezintă la asigurătorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele şi împrejurările accidentului.
(1)Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
(2)Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la pagubele constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta.
(3)Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura aceloraşi persoane care l-au semnat.
(4)Dacă prin demontarea sau reparaţia bunului avariat au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea iniţială.
După efectuarea constatării, asigurătorul RCA este obligat să elibereze persoanei păgubite o copie de pe procesul-verbal de constatare a pagubelor sau o notă de constatare, în care să indice numărul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate în accident şi soluţiile tehnice adoptate - înlocuire sau reparaţie -, precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către păgubit pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea plăţii.
Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii stabilirea mărimii avariilor şi a cuantumului pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate de unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale păgubitului şi ale martorilor şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului, rezultate în urma examinării reparaţiilor executate la autovehicul şi, după caz, a înlocuirii eventualelor părţi componente sau piese avariate, precum şi cu investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurătorul RCA ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească.
(1)Stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asigurătorii RCA se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliţie, unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule, precum şi din înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi, rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
(2)În cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, dacă autorităţile publice nu au competenţa să constate şi/sau să cerceteze accidentele de autovehicule ori nu au reţinut elemente determinante cu privire la cauzele şi la împrejurările producerii accidentului de autovehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă.
Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asigurătorii RCA, în cazul în care:
1.se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport avariate aparţinând agenţilor economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane cu plată, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;
2.se formulează pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor;
3.nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul pagubelor produse.
În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asigurătorii RCA, în cazul în care:
1.potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă prin împăcarea părţilor;
2.deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
3.deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autorităţile publice, semnate fără obiecţii de proprietarul ori de conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, pagubele cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs;
b)s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător;
c)persoana păgubită îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia;
d)conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei îşi ia un angajament scris privind recuperarea despăgubirii, în cazul aplicării prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limitele maxime ale despăgubirilor stabilite prin documentul de asigurare RCA.
(1)În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilor aparţinând mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte, la data producerii accidentului, limita maximă stabilită prin documentul de asigurare RCA, în care se cuprind şi cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane păgubite, proporţional cu raportul dintre limita maximă şi totalul cuantumului despăgubirilor.
(2)În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte, la data producerii accidentului, limita maximă stabilită prin documentul de asigurare RCA, în care se cuprind şi cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană păgubită, fără însă a se depăşi, la data producerii accidentului, pentru fiecare persoană accidentată, limita de despăgubire pe persoană, stabilită prin documentul de asigurare RCA.Secţiunea A Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii autovehiculelor/vehiculelor în accidente produse de autovehicule
(1)Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita maximă a despăgubirilor stabilită conform documentului de asigurare RCA.
(2)Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din autovehicul rămase neavariate, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea autovehiculului la data producerii accidentului.
(3)Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de autovehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi a materialelor pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la autovehicule.
(4)La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5)Prin părţi componente sau piese care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul de reparaţie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente depăşesc valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente.
(6)Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părţile avariate din cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv.
(7)Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de specialitate.
(8)În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea directă de către deţinător a unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport şi taxe vamale, exclusiv TVA aferent, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data efectuării plăţii facturii de către păgubit. În aceste cazuri costul părţilor componente, pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate şi în România.
(9)Costul reparaţiilor efectuate la autovehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate.
(10)În cazul în care reparaţiile autovehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării asigurătorului şi, dacă este cazul, a documentelor justificative privind plăţile făcute, prezentate ulterior efectuării reparaţiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera şi costul reparaţiilor nu pot depăşi, pentru părţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare şi tarifele pentru manoperă practicate de unităţile de specialitate.
(11)Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale autovehiculului nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din cataloage sau practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile componente ori piesele unor autovehicule similare. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.
(1)Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.
(2)Modalitatea de stabilire a valorii de nou şi a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.
Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înţelege:
a)preţul de comercializare practicat de unităţile de specialitate din România la data producerii accidentului;
b)pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, preţul corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului;
c)pentru tipurile de autovehicule la care nu există preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică, valoarea stabilită prin asimilare cu preţul de vânzare, practicat la data producerii accidentului, al unor autovehicule care au design şi caracteristici tehnice similare din producţia internă sau externă. În lipsa acestor preţuri se pot avea în vedere preţurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.
(1)Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea, utilizarea şi starea de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se ţine seama de costul reparaţiilor curente ori capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părţilor componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileşte în baza documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor sau al înlocuirilor respective.
(2)Criteriile pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în anexa nr. 1.
Se acordă despăgubiri şi pentru:
1.acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului şi sunt probate cu documente justificative;
2.în cazul autovehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forţa proprie:
a)acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului, cu excepţia cazurilor de daună totală, la unitatea de specialitate din România cea mai apropiată de locul accidentului, care poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului;
b)cheltuielile de transport până la localitatea de domiciliu al persoanelor care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăşi tariful prevăzut pentru transportul cu avionul - clasa economic;
c)cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv remorca/semiremorca tractată de acesta, până la destinaţie;
d)cheltuielile prevăzute mai sus trebuie probate cu documente justificative.
În cazul persoanei păgubite cu domiciliul/sediul în străinătate, proprietară a autovehiculului înmatriculat în străinătate:
1.dacă reparaţia s-a efectuat în străinătate, despăgubirile urmând a se plăti în valută, costul reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie, avându-se în vedere avariile constatate de asigurător, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparaţiei, dacă producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului;
2.în cazul în care reparaţia s-a făcut în România şi se solicită plata despăgubirii în valută, calcularea în valută a costurilor reparaţiei, stabilite în lei, se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data la care păgubitul a efectuat plata facturii de reparaţie;
3.în cazul în care se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul pagubelor se stabileşte pe baza evaluării făcute de asigurător, avându-se în vedere constatările făcute de autorităţile publice competente, cercetările efectuate de asigurător în legătură cu dinamica accidentului şi întinderea prejudiciului, precum şi, dacă este cazul, documentele prezentate ulterior privind plăţile efectiv făcute de cel păgubit. Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către asigurător persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
4.în cazul în care se solicită plata în lei a despăgubirii stabilite în valută, se va calcula echivalentul în lei al acesteia la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către asigurător persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
5.calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor stabilite potrivit art. 8 se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.
În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, suma de recuperat reprezintă:
a)despăgubirea stabilită în lei, în cazul în care plata acesteia s-a făcut de către asigurător în lei;
b)despăgubirea stabilită şi plătită în valută, echivalată în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data efectuării plăţii externe de către asigurător.Secţiunea B Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului persoanelor ca urmare a accidentelor produse de autovehicule
La stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asigurători, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1.în caz de vătămare corporală:
a)diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;
b)venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c)salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d)eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale -, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e)cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f)daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România;
2.în caz de deces:
a)cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b)cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;
c)veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d)daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.Secţiunea C Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, altele decât cele prevăzute la secţiunile A şi D, în cazul accidentelor produse de autovehicule
(1)Despăgubirile pentru clădiri, construcţii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor existente pe piaţă la data producerii riscului asigurat, în limitele maxime ale despăgubirilor stabilite potrivit art. 8. (2) În cazul în care persoanele păgubite prezintă documentaţii tehnice - devize de reparaţii sau alte evaluări -, acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de asigurător.Secţiunea D Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării sau al pieirii animalelor în cazul accidentelor produse de autovehicule
(1)Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii de pe piaţa locală a animalului respectiv la data producerii accidentului.
(2)Păgubitul va prezenta actul justificativ din care să rezulte că este proprietarul animalului respectiv.
(1)Asigurătorul RCA va efectua plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului de daune. Persoana păgubită va specifică în cererea de despăgubire modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în contul bancar personal sau în contul bancar al unităţii de specialitate care a efectuat reparaţia.
(2)În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorul RCA va efectua plata despăgubirilor astfel:
a)dacă nu există obiecţiuni asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoţită de documentele justificative. Avizarea de plată poate fi făcută la sediul social sau la oricare dintre unităţile teritoriale ale asigurătorului RCA care desfăşoară activităţi de constatare, de lichidare a daunelor auto şi de efectuare a plăţilor de despăgubiri;
b)dacă există obiecţii întemeiate asupra sumelor respective, acestea se vor comunică solicitantului în termenul prevăzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la soluţionarea obiecţiunilor să se efectueze plata.
(3)Pentru nerespectarea termenelor de plată prevăzute la alin. (1) şi (2), asigurătorul RCA va fi obligat la plata de penalităţi de întârziere de 0,1% din cuantumul despăgubirii pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăţilor.
(1)Odată cu încasarea despăgubirii, persoana păgubită va menţiona în scris că a fost integral despăgubită pentru pagubele suferite şi că nu mai are nici o pretenţie de la asigurătorul RCA şi de la asigurat - persoana vinovată - în legătură cu paguba respectivă.
(2)În situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul RCA direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.
(1)În cazurile în care nu s-a realizat convenţia şi despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviinţarea asiguratului, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, irevocabilă şi învestită cu formulă executorie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentelor norme.
(2)În cazul obligării la prestaţii băneşti periodice, sumele stabilite în condiţiile prevăzute la alin. (1) se vor plăti până la reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacităţii de muncă, ţinându-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale şi de alte dovezi care stabilesc aceste situaţii, cu respectarea limitelor maxime de despăgubire stabilite prin documentul de asigurare.
În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărâre a organului de jurisdicţie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiaşi accident, se vor stabili despăgubiri, pe baza convenţiei dintre părţi, pentru cheltuielile prevăzute la art. 46 pct. 2.
Convenţia dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asigurătorii RCA are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenţiei, pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu excepţia situaţiei în care ulterior plăţii despăgubirii pentru vătămări corporale starea persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiaşi accident.
Asigurătorii RCA sunt obligaţi să comunice asiguraţilor condiţiile privind această asigurare, prevăzute de prezentele norme.
Pentru respectarea intereselor asiguraţilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin atribuţiile sale, analizează şi rezolvă eventualele reclamaţii primite de la asiguraţi sau de la alte persoane fizice şi juridice care apelează la serviciile asigurătorilor ori ale brokerilor de asigurare, putând lua măsuri împotriva nerespectării condiţiilor prevăzute în prezentele norme, potrivit art. 57.
La primirea despăgubirii pe baza convenţiei, persoana păgubită îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată despăgubirea primită, în cazul în care actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de alte autorităţi competente să cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de către societăţile de asigurare se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 8 şi 39 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5a), 5b), 6 şi 7 fac parte integrantă din prezentele norme.
────────
la norme
────────
CRITERII
pentru, stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule
(1)Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzură valorică se înţelege acea parte din valoarea autovehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuinţare sau stare de întreţinere.
(2)Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3)Coeficientul de uzură se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare - parcurs - a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unităţi de timp - ani -, diferenţiată pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2. (4) Pentru stabilirea coeficientului de uzură a unui autovehicul sunt necesare:
a)data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menţionată în documentele de identificare a acestuia - carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. - sau, în lipsă, anul de fabricaţie de pe placa de origine a autovehiculului;
b)parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi până la data producerii evenimentului asigurat.
(1)Pentru autovehiculele la care se cunosc datele menţionate la art. 1 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, şi coloana corespunzătoare stării de întreţinere medie - coeficienţii de uzură din aceasta coloană au fost determinati pentru un parcurs mediu anual de 10.000 km -, la intersecţia cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv.
(2)În cazul în care există diferenţe între parcursul real şi cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreţinere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km*), fără a se putea depăşi coeficienţii corespunzători stărilor de întreţinere bună sau satisfăcătoare.
Notă *) Corecţia se va face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare de 10.000 km/an, ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic.
(1)Pentru autovehiculele la care nu se cunoaşte parcursul - km -realizat până la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este în concordanţă cu starea tehnică a autovehiculului respectiv, coeficientul de uzură a autovehiculului avariat se stabileşte în funcţie de vechimea în exploatare şi de starea de întreţinere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2. (2) Starea de întreţinere a unui autovehicul se clasifică în: bună, medie şi satisfăcătoare.
(3)Stabilirea stării de întreţinere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a)stare de întreţinere bună
Autovehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; tapiţeria, fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părţile laterale sau pe capotajele interioare ale spaţiului afectat acestuia;
b)stare de întreţinere medie
Autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie sau capacelor de roţi până la 10 dmp însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafaţă totală până la 10 dmp, cu exfolieri pe o suprafaţă totală până la 1 cmp; pete pe tapiţeria scaunelor;
c)stare de întreţinere satisfăcătoare
Autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi mai mari de 10 dmp însumat pe întreaga suprafaţă exterioară: degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafaţă totală mai mare de 1 cmp, cu urme pronunţate de rugină aparentă şi zgârieturi; tapiţeria deteriorată şi murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe părţile superioare şi laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuţiei, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanşare; joc mare la volanul direcţiei.
(4)Cunoscându-se data introducerii în exploatare de nou şi starea sa de întreţinere justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, a acestuia şi se stabileşte un coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întreţinere bună şi satisfăcătoare.
(1)Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparaţii curente, inclusiv înlocuiri ale părţilor componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza relaţiei:
Ur = U x K, în care:
Ur = coeficientul de uzură recalculat al autovehiculului;
U = coeficientul de uzură rezultat din tabelele coeficienţilor de uzură, în baza datelor menţionate mai sus;
K = coeficientul de corecţie a uzurii (A-a)/A,
în care:
A = valoarea de nou a autovehiculului avariat;
a = costul total al reparaţiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părţi componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente sau a unor defecte de fabricaţie, pentru menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului, în baza documentaţiilor privind costul efectiv al acestora,
(2)Nu se pot lua în calcul coeficienţi de uzură (U) inferiori coeficienţilor minimali sau superiori, celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat şi starea de întreţinere a autovehiculului avariat, prevăzuţi în tabelele coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2.
TABELUL COEFICIENŢILOR DE UZURĂ Nr. 1
pentru autovehicule a căror masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3,5 t şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9
| Coeficient de uzură (%) | |||
|---|---|---|---|
| Ani | Stare de întreţinere buna | Stare de întreţinere medie | Stare de întreţinere satisfăcătoare |
| 1 | 0 | 4 | 6 |
| 4 | 9 | 13 | |
| 2 | 10 | 18 | 28 |
| 15 | 28 | 35 | |
| 3 | 20 | 33 | 40 |
| 24 | 37 | 45 | |
| 4 | 28 | 42 | 50 |
| 32 | 45 | 53 | |
| 5 | 35 | 48 | 56 |
| 41 | 52 | 59 | |
| 6 | 45 | 55 | 62 |
| 48 | 58 | 65 | |
| 7 | 51 | 62 | 69 |
| 53 | 65 | 72 | |
| 8 | 56 | 67 | 75 |
| 58 | 70 | 78 | |
| 9 | 60 | 72 | 80 |
| 61 | 73 | 82 | |
| 10 | 62 | 74 | 84 |
| 63 | 75 | 85 | |
| peste 10 | 63 | 75 | 85 |
| Coeficient de uzură (%) | |||
|---|---|---|---|
| Ani | Stare de întreţinere buna | Stare de întreţinere medie | Stare de întreţinere satisfăcătoare |
| 1 | 0 | 5 | 7 |
| 4 | 10 | 15 | |
| 2 | 10 | 20 | 27 |
| 18 | 25 | 34 | |
| 3 | 23 | 30 | 39 |
| 28 | 35 | 44 | |
| 4 | 33 | 40 | 48 |
| 37 | 45 | 52 | |
| 5 | 41 | 49 | 56 |
| 44 | 52 | 60 | |
| 6 | 47 | 55 | 63 |
| 50 | 58 | 65 | |
| 7 | 53 | 60 | 68 |
| 55 | 64 | 70 | |
| 8 | 58 | 66 | 72 |
| 60 | 68 | 74 | |
| 9 | 63 | 70 | 76 |
| 65 | 71 | 77 | |
| 10 | 66 | 73 | 79 |
| 67 | 74 | 80 | |
| 11 | 68 | 75 | 82 |
| 69 | 76 | 83 | |
| 12 | 70 | 77 | 84 |
| 71 | 78 | 85 | |
| peste 12 | 71 | 78 | 85 |
────────
la norme
────────
| Societatea de asigurări (denumire, adresă, cod fiscal, tel/ fax) | |||
| Serie/ număr contract de asigurare RCA | |||
| Serie poliţă RCA | |||
| Număr poliţă RCA | |||
| Asigurat | Utilizator | ||
| DATE: | Adresă | Adresă | |
| CUI/Cod numeric personal | CUI/ Cod numeric personal | ||
| Autovehicul | |||
| categoria | |||
| marca | |||
| tipul | |||
| capacitatea cilindrică | |||
| Numărul de locuri | |||
| Masa totală maximă autorizată | |||
| Numărul de înmatriculare | |||
| Seria de şasiu | |||
| Valabilitate asigurare | |||
| Putere motor kW | |||
| Anul fabricaţiei | |||
| Date cu privire la accidentele produse: | Date cu privire la conducătorul vinovat: | ||
| 1. Data accidentului: | 1. CNP: | ||
| 2. Data avizării: | 2. Vârstă: | ||
| 3. Cuantumul despăgubirii: | 3. Sex: | ||
| 4. Data plăţii: | 4. Vechime carnet conducere: | ||
────────
la norme
────────────
Societatea: ...........................................
Adresa: ..... .........................................
Cod fiscal /CUI: ......................................
Telefon/fax sediul central: ...........................
| Nr c r t | Unităţi teritoriale/ judete - sucursala, agentie - | Personalul specializat în activitatea de constatare şi lichi- dare a daunelor- nume şi prenume, functia, specialitatea/sucursa- la, agentie | Structura de lucru /sucursala, agentie pentru plata despagubi- rilor | Adrese şi numere de telefon/fax utile (fixe, mobile) | |
| 1 | Alba | ||||
| 2 | Arad | ||||
| 3 | Argeş | ||||
| 4 | Bacău | ||||
| 5 | Bihor | ||||
| 6 | Bistriţa - Năsăud | ||||
| 7 | Botoşani | ||||
| 8 | Braşov | ||||
| 9 | Brăila | ||||
| 10 | Bucureşti | ||||
| 11 | Buzău | ||||
| 12 | Caras - Severin | ||||
| 13 | Cluj | ||||
| 14 | Călăraşi | ||||
| 15 | Constanţa | ||||
| 16 | Covasna | ||||
| 17 | Dâmboviţa | ||||
| 18 | Dolj | ||||
| 19 | Galaţi | ||||
| 20 | Giurgiu | ||||
| 21 | Gorj | ||||
| 22 | Harghita | ||||
| 23 | Hunedoara | ||||
| 24 | Ialomiţa | ||||
| 25 | Iaşi | ||||
| 26 | Maramures | ||||
| 27 | Mehedinţi | ||||
| 28 | Mureş | ||||
| 29 | Neamţ | ||||
| 30 | Olt | ||||
| 31 | Prahova | ||||
| 32 | Satu-Mare | ||||
| 33 | Sălaj | ||||
| 34 | Sibiu | ||||
| 35 | Suceava | ||||
| 36 | Teleorman | ||||
| 37 | Timiş | ||||
| 38 | Tulcea | ||||
| 39 | Vaslui | ||||
| 40 | Vrancea | ||||
| 41 | Vâlcea |
Data: ....................... Semnătura,
Preşedinte / Director General
────────
la norme
──────────
DECLARAŢIE
Subsemnatul/subsemnata ......., preşedinţe/ director general şi
reprezentant legal al/a Societăţii Comerciale .................
cu sediul în ............ persoană juridică română, înregistrată
la Registrul Comerţului ............ sub nr. ......... cod unic
de înregistrare ......... autorizată conform Legii nr. 32/2000
privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor,
cu modificările şi completările ulterioare, în data de .......,
solicit autorizarea pentru a practica asigurarea obligatorie RCA
şi, în consecinţă, declar pe propria răspundere următoarele:
♦ Societatea de asigurare şi organele de conducere ale acesteia
se angajează să respecte întocmai prevederile Normelor privind
aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de
răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea
asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube
produse prin accidente de autovehicule, puse în aplicare prin
Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
nr. ..../...., publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. ...... din .........
♦ Pentru fiecare unitate - sucursală, agenţie -, societatea de
asigurare dispune de personal specializat în activitatea de
constatare şi de lichidare a daunelor auto şi totodată la
cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ
şi în municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov,
efectuează plăţi de despăgubire.
♦ Societatea de asigurare dispune de tehnică de calcul, şi
soft adecvat inclusiv personal specializat, conform
documentaţiei depuse în dosarul de autorizare, respectând
prevederile art. 15, lit. e) din normele sus menţionate;
♦ Sub sancţiunile prevăzute de art. 215 şi 292 din Codul penal
declar pe propria răspundere că datele şi informaţiile de
mai sus sunt reale, corecte şi complete.
Data: ............... Semnătura, ...............
Anexa 5a)
──────────
la norme
──────────────
PERSOANE FIZICE
| A. Prime încasate, cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare: _____________________________ | |
| B. |
| Număr curent B(1) | Număr de poliţe cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(2) | Volum prime încasate cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(3) | Număr de poliţe valabile 12 luni cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(4) | Volum de prime încasate pentru poliţele valabile 12 luni cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(5) | Număr de poliţe valabile 6 luni cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(6) | Volum de prime încasate pentru poliţele valabile 6 luni cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(7) | Număr de poliţe cu valabilitate pe o lună de zile cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(8) | Volum de prime încasate pentru poliţele cu valabilitate pe o lună de zile cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(9) | |
| 1a) | |||||||||
| 1b) | |||||||||
| 1c) | |||||||||
| 1d) | |||||||||
| 1e) | |||||||||
| 1f) | |||||||||
| 2a) | |||||||||
| 2b) | |||||||||
| 2c) | |||||||||
| 3 | |||||||||
| 4a) | |||||||||
| 4b) | |||||||||
| 5a) | |||||||||
| 5b) | |||||||||
| 5c) | |||||||||
| 5d) | |||||||||
| 5e) | |||||||||
| II.1 | |||||||||
| II.2 | |||||||||
| II.3 | |||||||||
| TOTAL |
Anexa 5b)
──────────
la norme
──────────────
PERSOANE JURIDICE
| A. Prime încasate, cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare: _____________________________ | |
| B. |
| Număr curent B(1) | Număr de poliţe cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(2) | Volum prime încasate cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(3) | Număr de poliţe valabile 12 luni cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(4) | Volum de prime încasate pentru contractele valabile 12 luni cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(5) | Număr de poliţe valabile 6 luni cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(6) | Volum de prime încasate pentru contractele valabile 6 luni cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(7) | Număr de contractele cu valabilitate pe o lună de zile cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(8) | Volum de prime încasate pentru contractele cu valabilitate pe o lună de zile cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare B(9) | |
| 1a) | |||||||||
| 1b) | |||||||||
| 1c) | |||||||||
| 1d) | |||||||||
| 1e) | |||||||||
| 1f) | |||||||||
| 2a) | |||||||||
| 2b) | |||||||||
| 2c) | |||||||||
| 3 | |||||||||
| 4a) | |||||||||
| 4b) | |||||||||
| 5a) | |||||||||
| 5b) | |||||||||
| 5c) | |||||||||
| 5d) | |||||||||
| 5e) | |||||||||
| II.1 | |||||||||
| II.2 | |||||||||
| II.3 | |||||||||
| TOTAL |
────────
la norme
────────────
SOCIETATEA DE ASIGURĂRI .................
LUNA DE RAPORTARE ........................
Situaţia dosarelor de daună avizate, a despăgubirilor
plătite, a dosarelor de daună nelichidate şi a
rezervelor de daună în LUNA, _________________
| Număr curent | Forma juridică a persoanelor | Număr de daune avizate cumulat de la începutul exerciţiului financiar de raportare | Despăgubiri plătite cumulat de la începutul exerciţiului financiar - mii lei - | Număr de daune nelichidate cumulat de la momentul autorizării ca emitent de răspundere civilă auto | Rezerva aferentă daunelor nelichidate de la momentul autorizării ca emitent de răspundere civilă auto - mii lei - | |||||||||||||||||||||||
| Aferente exerciţiilor financiare anterioare | Aferente exerciţiului financiar de raportare | Pentru daune avizate în exerciţiile financiare anterioare exerciţiului financiar de raportare | Pentru daune avizate în exerciţiul financiar de raportare | Aferente poliţelor emise în următoarele exerciţii financiare | Aferente poliţelor emise în următoarele exerciţii financiare | |||||||||||||||||||||||
| 2002 | 2003 | 2004 | 2002 | 2003 | 2004 | 2002 | 2003 | 2004 | 2005 | 2002 | 2003 | 2004 | 2005 | 2002 | 2003 | 2004 | 2005 | |||||||||||
| a | b | a | b | a | b | a | b | a | b | a | b | a | b | |||||||||||||||
| 1. | Persoane fizice | |||||||||||||||||||||||||||
| 2. | Persoane juridice | |||||||||||||||||||||||||||
a - vătămări corporale
b - daune materiale
────────
la norme
────────────
SC .............................. S.A.
Adresă, RC, CUI
Sucursala/Agenţia .................
Contract de asigurare Seria ..... Nr. ..../...... (data emiterii) privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule
| ASIGURAT (nume/denumire, adresă, telefon, fax) ............................... | |
| CNP/CUI ...................................................................... | |
| UTILIZATOR (nume/denumire, adresă, telefon, fax) ............................. | |
| CNP/CUI ...................................................................... |
I. LIMITA DESPĂGUBIRILOR DE ASIGURARE ...............................
II. OBIECTUL ASIGURĂRII
Societatea............ S.A., numită în continuare Asigurător RCA, asigură în baza prezentului contract, încheiat în conformitate cu prevederile art. 48^1 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, asiguratul pentru cazurile de răspundere civila, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule.
III. DURATA ASIGURĂRII
(1)Prezentul contract se încheie pe o durată nelimitată.
(2)Asigurarea continuă nelimitat, valabilitatea acestuia menţinându-se prin plata primelor de asigurare, pe perioade de câte 6 sau 12 luni, în funcţie de opţiunea asiguratului; primele de asigurare sunt cele calculate în conformitate cu tariful de primă stabilit de asigurătorul RCA şi publicat potrivit art. 2, alin. (4) din Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la data plăţii acestora.
(3)Asiguratul poate denunţa prezentul contract, cu notificarea prealabilă a asigurătorului RCA, care trebuie făcută cu cel puţin 30 zile, înainte de expirarea perioadelor menţionate la alin. (2).
IV. RISCURI ASIGURATE
Asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguratul răspunde, în baza legii, faţă de persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la data producerii accidentului.
V. EXCLUDERI
În baza prezentului contract Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:
1.cazurile în care proprietarul sau conducătorul autovehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidental a fost produs:
a)dintr-un caz de forţă majoră;
b)din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
c)din culpa exclusivă a unei terţe persoane;
2.prejudiciile produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un autovehicul asigurat RCA ce se afla în proprietate sau este utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi este condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
3.prejudiciile cauzate în situaţiile în care proprietarul, autovehiculului nu face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau Asigurătorul RCA nu are răspundere;
4.prejudiciile situate sub limita minimă a despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul României;
5.partea din prejudiciu care depăşeşte limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare stabilite prin documentul de asigurare produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul României;
6.amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;
7.cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
8.sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
9.prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul, utilizatorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducătorul auto răspunzător şi persoanele păgubite a existat un raport contractual;
10.prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în autovehiculul care a produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că autovehiculul respectiv era furat;
11.prejudiciile produse de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;
12.prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
13.prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase - radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile -, care au determinat sau au agravat producerea pagubei;
14.pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.
VI. OBLIGAŢIILE ASIGURATULUI
Asiguratul este obligat: (1) să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare pe perioade de câte 6 sau 12 luni, în funcţie de opţiunea sa.
(2)să notifice Asigurătorului RCA, despre intenţia de a denunţa asigurarea obligatorie RCA, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea perioadelor menţionate la alin. 1.
VII. OBLIGAŢIILE ASIGURĂTORULUI
Să respecte obligaţiile care îi revin din prevederile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurarii obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la data producerii accidentului.
VIII. DISPOZIŢII FINALE
(1)Limita despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, durata asigurării, limitele teritoriale de acoperire ale asigurării, începutul şi încetarea răspunderii asigurătorului, constatarea, evaluarea pagubelor şi plata despăgubirilor, sunt cele prevăzute în Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la data producerii accidentului, norme care fac parte integrantă din prezentul contract de asigurare.
(2)Prezentul contract de asigurare este valabil numai cu condiţia achitării primelor de asigurare prevăzute în Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la data producerii accidentului.
(3)Dovada achitării primelor şi a valabilităţii contractului se face cu poliţele de asigurare care fac parte integrantă din contractul de asigurare şi cu documentele de plată.
(4)Prezentul contract este încheiat în 2 exemplare, din care unul a fost înmânat Asiguratului.
(5)Am luat la cunoştinţă de dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
| ASIGURAT (numele, semnătura şi ştampila) | ASIGURĂTOR, (numele, semnătura şi ştampila) | |
| Agent/Broker ..................... | ||
| (numele, semnătura şi ştampila, CUI/CNP, numărul de înmatriculare/înregistrare în Registrul Intermediarilor) | ||
Anexe:
–poliţele de asigurare pentru autovehiculul (autovehiculele) proprietatea asiguratului, emise în baza prezentului contract;
–eşalonarea primelor de asigurare fracţionate, pentru proprietarii de parcuri auto formate din cel puţin 15 autovehicule supuse înmatriculării;
–Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
| POLIŢĂ DE ASIGURARE OBLIGATORIE S.C................................ S.A. DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO Sucursala/Agenţia........ R.C.:......... Seria...... nr. ...... Tel/Fax......... C.U.I.: ............... din data de ZZ/LL/AAAA anexă la CONTRACTUL DE ASIGURARE nr. ......./.................... |
| Asigurat ....................... Adresă ................................... CUI/CNP ........................ Tel/Fax: ................................. Utilizator ..................... Adresă ................................... CUI/CNP ........................ Tel/Fax .................................. |
| AUTOVEHICUL:Fel...... Marca..... Capacitatea cilindrică ...............(cmc) Tip ......Număr inmatriculare... Putere motor.....(CP/KW), Nr.n locuri...... Nr. identificare/serie şasiu ... Masa totală maximă autorizată ........(kg); ................................ |
| Valabilitate: de la .../.../.... Prima de asigurare ................... lei la ....../...................... s-a platit ........................... (ziua,luna.anul) Asigurator ..................... cu ................................... (nume, semnatura şi (chitanta nr. O.P. nr. etc.) stampila) Broker/Agent ................... Asigurat ............................. (CUI/CNP/nume) (nume,semnatura şi stampila) |
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
