Decizie nr. 654 din 5 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.590/2006 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curţii că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare autorul excepţiei a menţionat faptul că solicită judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.590/2006, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de normele constituţionale, precum şi de cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate, prin aceea că nu permite proba cu martori, cel care a făcut plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată având dreptul de a depune ca probe, potrivit textului de lege criticat, numai "înscrisuri noi". Totodată, se arată că se încalcă egalitatea în drepturi, precum şi normele constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, prin aceea că, "în unele situaţii identice de cercetare a procurorilor, unii făptuitori sunt cercetaţi penal, iar alţi făptuitori primesc soluţii de neîncepere a urmăririi penale, deşi cei care au dreptul să judece persoanele sunt magistraţii judecători".

Judecătoria Arad consideră că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu urmăresc îngrădirea libertăţilor constituţionale ale părţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.

Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin niciunui text din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate".

Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 20, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 16, privind egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, şi în art. 124 alin. (2), privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin raportare la dispoziţiile art. 11, 20 şi 21 din Legea fundamentală, precum şi prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi faţă de motivări similare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 165 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, prin care Curtea Constituţională, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a statuat următoarele: "Limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen, sub aspectul legalităţii, al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice, pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale."

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea.

Nu poate fi reţinută, de asemenea, nici critica în sensul că se încalcă egalitatea în drepturi şi normele constituţionale privind înfăptuirea justiţiei prin aceea că procurorii pot dispune, ca urmare a cercetărilor efectuate, soluţii de începere sau de neîncepere a urmăririi penale, după caz, "deşi cei care au dreptul să judece persoanele sunt magistraţii judecători". Curtea constată în acest sens că atât în cazul începerii urmăririi penale şi al trimiterii în judecată, prin rechizitoriu, cât şi al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, atacată pe calea plângerii, instanţa de judecată este cea care apreciază asupra legalităţii cercetării efectuate în cauză, respectiv asupra actelor emise de procuror. Aceasta este, de altfel, chiar raţiunea introducerii în Codul de procedură penală, prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, a dispoziţiilor art. 278^1 . În temeiul acestui text legal, instanţele judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează justiţia [art. 126 alin. (1) din Constituţie], verifică soluţiile de netrimitere în judecată pronunţate de procuror, confirmându-le sau infirmându-le, după caz.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.590/2006 al Judecătoriei Arad.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta