Decizie nr. 292 din 27 martie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 3.498/89/2010 al acestei instanţe, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 774D/2011.

La apelul nominal se prezintă, personal, partea Virgil Popa, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.498/89/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile privind drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că recalcularea prin reducerea substanţială, cu aproximativ 69%, a pensiilor ocupaţionale (de serviciu), chiar dacă pentru viitor, dar pentru pensii stabilite în condiţiile unei legi speciale în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie, constituie o încălcare a dreptului de proprietate, ce are semnificaţia exproprierii. Se arată că dispoziţiile legii criticate au semnificaţia nerecunoaşterii de către stat a principiilor prevăzute de lege anterior, care au stat la baza calculării pensiilor ocupaţionale (de serviciu), ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil şi aduce atingere drepturilor câştigate.

De asemenea, se arată că se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât în cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 119/2010 nu rezultă nici că măsurile bugetare se impun şi nici faptul că acestea ar fi proporţionale cu situaţia care le-a determinat. În plus, măsura restrângerii dreptului la pensie nu are un caracter temporar. Nu este respectat nici caracterul proporţional al măsurii de restrângere cu situaţia care a determinat-o. Reducerea definitivă a pensiei reclamantului ca urmare a recalculării şi imposibilităţii acestuia de a-şi mai recupera vreodată sumele de bani aferente duce la ruperea, în defavoarea pensionarilor, beneficiari ai pensiilor stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general, fiind astfel atinsă chiar substanţa dreptului de proprietate al reclamantului. Totodată, se arată că interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporţionalităţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de Constituţie, prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general prin privarea de dreptul de a beneficia de pensie în cuantumul garantat de dispoziţiile legii speciale, respectiv a Legii nr. 96/2006.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, având în vedere calitatea în care partea a formulat contestaţia împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, respectiv de beneficiar al unei pensii de serviciu stabilită conform Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cărora urmează să se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:

–Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

[...]

f)pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;";

–Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";

–Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

–Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:[...] b)într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2)Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

–Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."

Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul de proprietate.

Totodată, sunt invocate cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, Hotărârea din 18 noiembrie 2004, pronunţată în Cauza Pravednaya contra Rusiei, Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii împotriva Belgiei ş.a.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se reţin următoarele:

Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, ocazii cu care Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.

Cu aceste prilejuri Curtea a statuat că, având în vedere faptul că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult ori mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.

Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Curtea a arătat, în privinţa pretinsei încălcări a art. 47 din Constituţie, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În fine, Curtea reţine că art. 53 din Constituţie nu are incidenţă în cauză, din moment ce nu există nicio încălcare a vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea observă că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 14 februarie 2012, pronunţată în Cauza Arras şi alţii împotriva Italiei (paragraful 78), a statuat că "orice ingerinţă de către o autoritate publică, în ceea ce priveşte respectarea bunurilor poate fi justificată numai în cazul în care serveşte unui interes legitim (sau general)." Datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor acesteia, autorităţile naţionale sunt, în principiu, mai potrivite decât o instanţă internaţională pentru a aprecia ce reprezintă interesul public. (paragraful 78)

Curtea a mai arătat că adoptarea legislaţiei în domeniu în vederea armonizării sistemului de pensii prin tratarea în mod egal a tuturor pensionarilor urmăreşte interesul public. (paragraful 81)

În opinia Curţii, o măsură de reducere a pensiilor, de principiu, nu este de natură a aduce atingere esenţei drepturilor la pensie ale reclamanţilor, din moment ce această reducere a avut ca efect egalizarea unei situaţii de fapt şi evitarea unor avantaje nejustificate pentru reclamanţi şi pentru alte persoane aflate în aceeaşi situaţie. În acest context, Curtea a menţionat şi marja largă de apreciere a statului în reglementarea sistemului de pensii.

De altfel, în sensul unei libertăţi de apreciere a legiuitorului în domeniul pensiilor este şi Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei (paragraful 59), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că noţiunea de "utilitate publică" este în mod necesar generală. În special, decizia de adoptare a legilor privind prestaţiile de asigurări sociale va implica în mod firesc luarea în considerare a aspectelor economice şi sociale. Curtea a considerat că este firesc ca marja de apreciere de care dispune legiuitorul în punerea în aplicare a politicilor sociale şi economice ar trebui să fie una extinsă; astfel, ea va respecta hotărârea legiuitorului cu privire la ce este "pentru cauză de utilitate publică", cu excepţia cazului în care hotărârea respectivă este în mod vădit nefondată (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 23 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Ex-Regele şi alţii împotriva Greciei, paragraful 87).

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu, în speţă a celor ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul acesteia nr. 3.498/89/2010.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin