Decizie nr. 1.314 din 4 octombrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3), art. 103 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ştefan Dorin Pasc în Dosarul nr. 10.836/197/2010 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 837D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele invocate de autorul excepţiei sunt constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.836/197/2010, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3), art. 103 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ştefan Dorin Pasc într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că sunt încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât legiuitorul a acordat o putere deosebită unor cetăţeni învestiţi cu o funcţie publică, respectiv angajaţilor Poliţiei Rutiere, prin exercitarea căreia aceştia pot restrânge exerciţiul drepturilor sau libertăţilor altor cetăţeni.

De asemenea, se susţine că restrângerea exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule nu poate avea ca temei legal o ordonanţă de urgenţă, ci doar o lege, pentru că în caz contrar s-ar încălca prevederile art. 53 din Constituţie, potrivit căruia "exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege".

Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

Instanţa arată în acest sens că prevederea în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pe lângă sancţiunea principală, şi a unor sancţiuni complementare are ca scop înlăturarea stării de pericol social şi preîntâmpinarea săvârşirii de noi fapte sancţionate de legea contravenţională, nefiind contrară dispoziţiilor constituţionale, şi că reglementarea acestor sancţiuni prin ordonanţă de urgenţă nu atrage neconstituţionalitatea actului normativ criticat de autorul excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 100 alin. (3), art. 103 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Având în vedere că art. 115 din acest act normativ conţine doar două alineate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 100 alin. (3), art. 103 alin. (3) şi art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

–Art. 100 alin. (3): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a)depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

b)neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

c)neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;

d)nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;

e)nerespectarea regulilor privind depăşirea;

f)nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

g)neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).";

–Art. 103 alin. (3): "(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2) hotărârea de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se comunică titularului de către serviciul poliţiei rutiere, care are în evidenţă contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatării ultimei contravenţii.";

–Art. 115: "(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere se dispune de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârşită pe teritoriul altui stat, în condiţiile stabilite prin Convenţia europeană cu privire la efectele internaţionale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptată la Bruxelles la 3 iunie 1976, ratificată de România prin Legea nr. 126/1997.

(2)Hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul sau anulării permisului de conducere se comunică titularului de către poliţia rutieră care a dispus măsura."

În opinia autorului excepţiei, textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica ce vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 100 alin. (3), art. 103 alin. (3) şi art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât principiul egalităţii are în vedere egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, respectiv a persoanelor fizice, şi nu o potenţială egalitate între aceştia şi instituţiile statului sau persoanele care le reprezintă prin exercitarea unor funcţii al căror regim juridic este expres reglementat.

Curtea constată că prin numeroase decizii, cum sunt Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi Decizia nr. 331 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 19 mai 2011, a arătat, referitor la invocarea încălcării prin prevederile art. 100 alin. (3), art. 103 alin. (3) şi art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, că textul constituţional se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar textele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, Curtea a observat, prin aceleaşi decizii, că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Rezultă astfel că art. 53 din Constituţie nu este incident în cauză, nefiind indicat un drept sau o libertate fundamentală încălcată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3), art. 103 alin. (3) şi art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ştefan Dorin Pasc în Dosarul nr. 10.836/197/2010 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop