Decizie nr. 827 din 2 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, 26, 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 3.102/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.102/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, 26, 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Fane Ion Boroş în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în cauză s-au încălcat dispoziţiile art. 13, 14 şi 15 din Codul penal, întrucât, deşi Legea nr. 275/2006 nu cuprinde dispoziţii tranzitorii, instanţa de fond a făcut aplicarea unor prevederi din această nouă reglementare fără a ţine cont de faptul că plângerea a fost iniţial formulată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003. Totodată, se arată că dispoziţiile legale criticate nu au fost aplicate unitar de instanţele de judecată, precum şi faptul că în prezent judecătorul delegat lucrează în afara cadrului legal, deoarece nu are un statut bine definit, iar persoana privată de libertate nu beneficiază în faţa acestuia de dreptul fundamental de a fi apărat de un avocat, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât criticile formulate nu vizează aspecte de neconstituţionalitate, ci practica neunitară a instanţelor. Totodată, se arată că nu se încalcă dreptul la apărare, deoarece "judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate nu desfăşoară în niciun caz o activitate de judecată, iar procedura în faţa judecătorului delegat nu se circumscrie noţiunii de proces, ci este o procedură prealabilă, de natură administrativ-jurisdicţională". De asemenea, nu se încalcă nici accesul liber la justiţie, deoarece persoana condamnată poate introduce contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă liberul acces la justiţie şi nici dreptul la apărare, drepturi asigurate în momentul în care persoana aflată într-una dintre situaţiile prevăzute în art. 38 alin. (9) şi art. 74 alin. (7) face plângere la instanţa de judecată. Pentru procedura prealabilă, în faţa judecătorului delegat, legea a prevăzut obligativitatea acestuia de a asculta persoana condamnată la locul de deţinere, cu ocazia judecării plângerii, precum şi posibilitatea de a asculta oricare alte persoane în vederea aflării adevărului, asigurând astfel cadrul legal pentru luarea unei hotărâri corecte de către judecătorul delegat.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu conţin norme contrare principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi nu îngrădesc exerciţiul dreptului la apărare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cuprinse în art. 25 - "Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate", în art. 26 - "Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate", în art. 38 - "Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate" şi în art. 74 - "Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină".

În susţinerea excepţiei se invocă art. 21 şi 24 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi, respectiv, dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 25, 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. Cu acel prilej Curtea a reţinut că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată după ce nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. Totodată, Curtea a reţinut că niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimă dreptul la apărare în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală, întrucât nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 26 din Legea nr. 275/2006, faţă de care nu au fost formulate critici distincte.

În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora, în cauză, instanţele au făcut aplicarea unor dispoziţii din Legea nr. 275/2006 fără a ţine cont de faptul că plângerea sa a fost iniţial formulată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003, acestea vizează modul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de judecată. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, 26, 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 3.102/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta