Decizie nr. 92 din 3 martie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea "Oil Depol Service" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 330/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 563D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca nefondată.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 774 din 18 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5.Prin Încheierea din 16 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 330/118/2014, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului. Excepţia a fost ridicată de Societatea "Oil Depol Service" - S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu reglementează situaţiile în care autoritatea publică emitentă poate dispune suspendarea sau anularea acordului de mediu, autorizaţiei de mediu şi autorizaţiei integrate de mediu, respectiv condiţiile, modalităţile şi criteriile clare de aplicare a acestor sancţiuni. Maniera de reglementare a acestor sancţiuni, "dramatice" din punctul de vedere al consecinţelor produse asupra activităţii beneficiarului, este în mod evident defectuoasă, ele putând fi aplicate arbitrar, discreţionar, pentru orice gen de încălcare a actului de reglementare, indiferent de gravitatea acesteia. De asemenea, aceste sancţiuni nu sunt reglementate ca sancţiuni complementare pentru faptele de natură contravenţională şi/sau penală, suspendarea putând fi aplicată independent de existenţa şi constatarea unei fapte de natură contravenţională sau penală. Prin urmare, aplicarea acestor sancţiuni este lăsată la latitudinea discreţionară a autorităţii publice emitente. Mai mult, căile de atac reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 pentru sancţiunile suspendării şi anulării actului de reglementare sunt distincte de cele prevăzute pentru actele de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la protecţia mediului, ceea ce înseamnă că, în situaţia ipotetică în care cele două sancţiuni se aplică cumulativ, o eventuală cale de atac va trebui formulată distinct pentru fiecare dintre sancţiuni, în contencios administrativ pentru sancţiunea suspendării/ anulării autorizaţiei şi plângerea la judecătorie pentru sancţiunea contravenţională, iar soluţiile pronunţate pot fi contradictorii. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind respectarea exigenţei de previzibilitate a legii, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 552 din 22 aprilie 2008.

7.Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul legal criticat îndeplineşte exigenţele de precizie, claritate şi previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 stabileşte cazul în care se pot suspenda de către emitent acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu, şi anume pentru nerespectarea prevederilor acestora.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, modificate prin art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008, având următorul cuprins:

(3)Acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau a activităţii este interzisă.

(4)În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz.

12.Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 774 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 instituie sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor stabilite prin autorizaţia de mediu, acordul de mediu sau autorizaţia integrată de mediu, constând iniţial în suspendarea şi, ulterior, în anularea acestor acte. Asemenea sancţiuni au o natură juridică distinctă de cea specifică sancţiunilor contravenţionale sau penale, astfel încât este posibilă aplicarea lor independent de stabilirea răspunderii contravenţionale sau penale în cauză. Curtea a constatat că aceste reglementări constituie garanţii legale împotriva aplicării abuzive a sancţiunii suspendării autorizaţiei de mediu şi a interzicerii desfăşurării activităţii, dar şi o modalitate prin care legiuitorul a înţeles să ofere operatorului economic posibilitatea reală de a intra în legalitate, în sensul respectării prevederilor cuprinse în acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi în autorizaţia integrată de mediu.

14.Sub acest aspect, Curtea a precizat că prevederile legale criticate nu pot fi desprinse din ansamblul actului normativ, edictat în considerarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea fundamentală, care instituie obligaţia statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, recunoscut oricărei persoane prin prevederile alin. (1) ale aceluiaşi articol. Astfel, potrivit art. 94 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, care trebuie ca, în acest scop, să respecte condiţiile din actele de reglementare obţinute. De asemenea, art. 96-98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 instituie punctual cazurile în care intervin sancţiunile contravenţionale şi penale. Totodată, definirea semnificaţiei termenilor şi expresiilor din cuprinsul textelor de lege criticate este realizată de legiuitor prin art. 2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005.

15.În aceste condiţii, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prezintă, în sine, deficienţe de claritate, fiind redactate cu suficientă precizie pentru a permite beneficiarului acordului de mediu, autorizaţiei de mediu sau autorizaţiei integrate de mediu să îşi regleze conduita, astfel încât să prevadă consecinţele ce pot decurge din neîndeplinirea obligaţiilor stabilite. Pe cale de consecinţă, Curtea a statuat că normele supuse controlului de constituţionalitate, îndeplinind exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, nu încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie.

16.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia anterior menţionată îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza de faţă.

17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Oil Depol Service" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 330/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu