Decizie Nr. 135 din 5 noiembrie 1996

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Simion Nicolae împotriva Deciziei nr. 44 din 24 aprilie 1996, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 29 octombrie 1996 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 5 noiembrie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut în esenta următoarele:

–prevederile art. 5 din Legea nr. 17/1994, care exceptează de la prelungire contractele de închiriere în situaţiile în care între proprietar şi chiriaş exista litigii având ca obiect schimbul prevăzut de art. 64 din Legea nr. 5/1973, nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii sau discriminări. În art. 4 alin. (2) din Constituţie sunt prevăzute criteriile ce justifica considerarea ca discriminatorie a unei măsuri: rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, apartenenţa politică, averea sau originea socială. Faptul ca, datorită unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, nu reprezintă discriminări care să afecteze constituţionalitatea textelor respective;

–propunerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a se reglementa punerea la dispoziţia chiriaşului a unei suprafeţe cu acelaşi regim juridic, în cadrul proprietăţii de stat, nu poate fi primită de Curtea Constituţională, deoarece, dacă ea ar condiţiona astfel constituţionalitatea textului, ar face în esenta opera de legiuitor pozitiv;

–"schimbul fortat" nu poate fi nici el calificat drept neconstitutional, deoarece el reprezintă o măsura de reintregire a atributelor de proprietate, care operează sub autoritatea justiţiei, instanţele fiind libere sa pronunţe orice hotărâre pe care o considera temeinica în raport cu probele administrate în cauza.

Împotriva acestei decizii Simion Nicolae a declarat, în termen legal, recurs motivat, susţinând, în esenta, următoarele:

–prevederile art. 5 din Legea nr. 17/1994 încalcă principiul egalităţii cetăţenilor, stipulat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că "unii chiriaşi beneficiază de prelungirea contractelor de închiriere lt; lt;de drept gt; gt;, iar alţii sunt la cheremul proprietarilor, care-i pot forta, în temeiul art. 64 din Legea nr. 5/1973, să se mute unde doresc aceştia". Aceasta inegalitate se răsfrânge şi asupra dreptului de cumpărare, rezervat celor din imobile proprietate de stat, interzis celor din locuinţe aparţinând proprietarilor particulari;

–textul de lege a cărui excepţie de neconstituţionalitate a fost invocată ar fi fost constituţional, în opinia recurentului, dacă chiriaşilor li s-ar fi pus la dispoziţie suprafeţe locative cu acelaşi regim juridic ca cel anterior, adică un spaţiu "la stat".

CURTEA,

examinînd decizia atacată în raport cu motivul de recurs invocat, cu prevederile Constituţiei, ale art. 5 din Legea nr. 17/1994 şi ale Legii nr. 47/1992 şi vazind raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum şi concluziile reprezentantului Ministerului Public, retine următoarele:

Prin Legea nr. 17/1994 au fost prelungite pe o perioadă de 5 ani contractele de închiriere privind unele suprafeţe locative cu destinaţia de locuinţe, indiferent de proprietar, supuse normarii şi închirierii conform Legii nr. 5/1973, aflate în curs de executare la data legii respective.

Articolul 5 - criticat de recurent - exceptează de la prelungire situaţiile în care între proprietar şi chiriaş exista litigii având ca obiect schimbul prevăzut de art. 64 din Legea nr. 5/1973.

Recurentul Simion Nicolae susţine ca prin acest text se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, stipulat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că "unii chiriaşi beneficiază de prelungirea contractelor de închiriere lt; lt;de drept gt; gt;, iar alţii sunt la cheremul proprietarilor, care-i pot forta, în temeiul art. 64 din Legea nr. 5/1973, să se mute unde doresc aceştia".

Aceasta inegalitate, susţine recurentul, se răsfrânge şi asupra dreptului de cumpărare, rezervat celor din imobile proprietate de stat şi interzis celor din locuinţe aparţinând proprietarilor particulari. În opinia recurentului textul de lege invocat ar fi fost constituţional, dacă li s-ar fi pus la dispoziţie suprafeţe locative cu acelaşi regim juridic ca cel pe care l-au avut, adică un spaţiu "la stat".

Critica adusă de recurent sub acest aspect este neîntemeiată. Este de principiu ca egalitatea în drepturi nu înseamnă aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii diferite. În acest sens, în practica instanţei de justiţie constituţională s-a decis, în mod constant, ca principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

În speta, legiuitorul a fost liber sa reglementeze prelungirea contractelor de închiriere în curs de executare, pentru o perioadă de timp, cu menţiunea expresă, cuprinsă la art. 1, "indiferent de proprietar". Asadar, încă din primul text al legii, noua reglementare îşi legitimează caracterul sau perfect echitabil, de natura a nu favoriza posibile discriminări. Excepţia instituită prin art. 5 din Legea nr. 17/1994 şi criticata de recurent se întemeiază pe un aspect concret, şi anume existenta unui litigiu între proprietar şi chiriaş, având ca obiect schimbul prevăzut de art. 64 din Legea nr. 5/1973. Prin schimbul de locuinţe prevăzut de acest articol se asigura ca proprietarul să se poată muta în locuinta sa în condiţii în care chiriaşului, potrivit legii, i se oferă o alta locuinta corespunzătoare. De aceea, pe de o parte, în aceasta situaţie obiectul contractului de închiriere fiind modificat, soluţia prevăzută de art. 5 din Legea nr. 17/1994 este fireasca, altminteri schimbul de locuinţe permis de art. 64 din Legea nr. 5/1973 ar fi devenit, sub aspect juridic, imposibil. Pe de altă parte, chiriaşul care se muta în locuinta oferită, conform legii, de proprietar, nu se poate susţine ca ar fi discriminat faţă de chiriaşul din locuinta proprietate de stat, din moment ce în noua locuinta în care se muta are aceeaşi condiţie juridică de chiriaş cu aceea din locuinta din care s-a mutat. Aceasta condiţie a fost acceptată de chiriaş când a încheiat contractul de închiriere.

În ceea ce priveşte faptul ca reclamantul ar fi oferit pârâtului un spaţiu corespunzător sau ca, în urma Deciziei civile nr. 2.784/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, reclamantul şi-ar fi pierdut calitatea de proprietar al imobilului în discuţie, acestea constituie probleme aflate în competenţa exclusiva a instanţei de fond. Potrivit Constituţiei şi legii sale de organizare, Curtea se pronunţa numai asupra excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi nu îi revine atributia să soluţioneze pe fond litigiul. De asemenea, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din Decizia nr. 34 din 27 aprilie 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 79 din 14 iulie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 15 septembrie 1994.

Pentru motivele arătate şi vazind dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Simion Nicolae împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 44 din 24 aprilie 1996.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 5 noiembrie 1996.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof.univ.dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Maria Bratu