Decret nr. 783 din 15 noiembrie 1969 (republicat)

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Ministerul Muncii infaptueste politica partidului şi statului în domeniul salarizarii, organizării şi normarii muncii, legislaţiei muncii, forţei de muncă, protecţiei muncii, asigurărilor sociale, pensiilor şi asistenţei sociale.

Articolul 2

Ministerul Muncii asigura în activitatea sa aplicarea legilor, decretelor şi hotărîrilor Consiliului de Miniştri.

Articolul 3

Ministerul Muncii asigura îndrumarea metodologică a direcţiilor judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale şi le da, prin comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, indicaţii de specialitate în domeniul sau de activitate.

Articolul 4

Ministerul Muncii colaborează cu celelalte ministere şi organe centrale, precum şi cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în scopul îndeplinirii atribuţiilor ce-i revin. La elaborarea actelor normative în domeniul legislaţiei muncii şi asigurărilor sociale, Ministerul Muncii colaborează cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor.

Capitolul 2Atribuţii

Articolul 5

Ministerul Muncii are, în ce priveşte salarizarea şi celelalte forme de cointeresare materială, următoarele atribuţii:

a)efectuează, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale, interesate, studii şi cercetări în legătură cu perfecţionarea elementelor sistemului de salarizare şi supune Consiliului de Miniştri propuneri privind:

–cadrul de ansamblu al sistemului de salarizare, pentru toate categoriile de personal;

–salariile tarifare pentru muncitori, personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ şi de deservire;

–principiile generale de premiere, de acordare a sporurilor la salariu, precum şi ale altor forme de cointeresare materială;

–nomenclatorul general al funcţiilor, precum şi condiţiile de încadrare şi promovare pentru personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ şi de deservire;

b)coordonează întocmirea de către ministere şi celelalte organe centrale a indicatoarelor tarifare de calificare pentru muncitori şi personalul operativ; c) iniţiază şi experimenteaza, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale interesate, forme noi de salarizare şi premiere; d) asigura aplicarea unitară pe ansamblul economiei a sistemului de salarizare şi a celorlalte forme de cointeresare materială, în care scop da indicaţii metodologice şi precizări în interpretarea actelor normative care se referă la acest domeniu; e) controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale în domeniul salarizarii şi propune ministerelor şi celorlalte organe centrale măsurile ce trebuie luate pentru eliminarea deficienţelor constatate.

Articolul 6

Ministerul Muncii are, în ce priveşte organizarea şi normarea muncii, următoarele atribuţii:

a)întocmeşte, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale, şi supune Consiliului de Miniştri, împreună cu Consiliul Organizării Economico-Sociale, propuneri de măsuri de ansamblu privind perfecţionarea organizării muncii, în scopul creşterii productivitatii muncii, a eficientei economice a activităţii organizaţiilor socialiste; b) elaborează, pe baza studiilor efectuate, indicaţii metodologice legate nemijlocit de nevoile practice ale unităţilor socialiste cu privire la organizarea, pe baze ştiinţifice, a proceselor şi locurilor de muncă, stabilirea normativelor şi normelor de muncă pentru toate categoriile de personal, determinarea căilor de creştere a productivitatii muncii, precum şi alte indicaţii metodologice specifice organizării muncii; c) coordonează sau - după caz - elaborează, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, norme sau normative de muncă globale pe ramuri, subramuri, grupe de unităţi cu acelaşi specific, precum şi pentru unele sectoare sau domenii cu pondere însemnată în economie; îşi da acordul, din punct de vedere metodologic, la normele şi normativele de muncă unificate pe economia naţionala, elaborate de ministere şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat; d) elaborează proiectul planului de stat de normare a muncii pe ansamblul economie naţionale, pe baza propunerilor ministerelor şi celorlalte organe centrale, iar după aprobare urmăreşte modul de aplicare a acestuia; e) colaborează, cu Comitetul de Stat al Planificarii, la elaborarea propunerilor de plan anuale şi de perspectiva privind creşterea productivitatii muncii şi - pe baza propunerilor ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat- elaborează, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii, programele de măsuri pentru fundamentarea creşterii productivitatii muncii planificate; f) efectuează controlul de stat de specialitate asupra modului cum se elaborează şi se aplică normele de muncă, precum şi asupra modului cum se asigura modificarea acestora, atunci cînd intervin schimbări în organizarea producţiei, a muncii şi în inzestrarea tehnica, stabilind totodată răspunderile şi măsurile ce se impun pentru înlăturarea lipsurilor constatate: g) urmăreşte şi analizează modul în care se desfăşoară activitatea de organizare a muncii în unităţile economice; controlează modul de aplicare a măsurilor stabilite de conudcerea de partid şi de stat privind perfecţionarea organizării muncii şi măsurile luate pentru creşterea productivitatii muncii; informează Consiliul de Miniştri asupra constatărilor făcute; h) colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului şi celelalte organe interesate, în vederea includerii în programele de învăţămînt de toate gradele a cunoştinţelor necesare privind organizarea şi normarea muncii.

Articolul 7

Ministerul Muncii are, în ce priveşte legislaţia muncii, următoarele atribuţii:

a)elaborează, împreună cu Ministerul Justiţiei, Uniunea Generală a Sindicatelor din România şi alte organe centrale interesate, propuneri de reglementări pentru perfecţionarea legislaţiei muncii şi le supune Consiliului de Miniştri; b) îndrumă, coordonează şi controlează activitatea privind stabilirea, desfăşurarea şi încetarea raporturilor juridice de muncă; c) sprijină activitatea de încheiere a contractelor colective de muncă; d) sprijină activitatea comisiilor de judecată privind soluţionarea litigiilor de muncă.

Articolul 8

Ministerul Muncii are, în domeniul forţei de muncă, atribuţii de organ central de sinteza, după cum urmează:

a)analizează resursele de muncă şi gradul de ocupare a acestora, precum şi evoluţia şi structura forţei de muncă în perspectiva, în raport cu dezvoltarea economiei naţionale, şi colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii şi Direcţia Centrala de Statistica la elaborarea balanţei forţei de muncă: studiază şi organizează, împreună cu organele competente, orientarea profesională a forţei de muncă; propune măsuri pentru utilizarea raţională a forţei de muncă; b) colaborează la întocmirea planurilor de pregătire a cadrelor prin învăţămîntul profesional, tehnic, ucenicie la locul de muncă şi cursuri de scurta durata; urmăreşte şi controlează realizarea, de către ministere, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, a planurilor de pregătire a cadrelor, precum şi modul în care se face repartizarea absolvenţilor şi folosirea lor; c) elaborează planul de recrutare a muncitorilor necalificati, în funcţie de nevoile economiei naţionale şi urmăreşte îndeplinirea acestuia de către direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale; d) ia măsuri pentru plasarea în munca a persoanelor care solicită aceasta, în raport cu pregătirea lor profesională şi cu nevoile unităţilor.

Articolul 9

Ministerul Muncii are, în ce priveşte protecţia muncii, următoarele atribuţii:

a)îndrumă şi controlează activitatea de protecţie a muncii, în vederea asigurării unor condiţii normale de muncă, precum şi a prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; b) stabileşte, împreună cu Ministerul Sănătăţii, norme republicane de protecţie a muncii; stabileşte normativul republican pentru acordarea şi utilizarea echipamentului de protecţie şi de lucru şi controlează modul în care se acordă şi se foloseşte acest echipament; c) controlează dacă la punerea în funcţiune a unităţilor noi sau reutilate sînt asigurate măsurile de protecţie a muncii şi, împreună cu Ministerul Sănătăţii, autoriza funcţionarea totală sau parţială a acestora; stabileşte metodologia şi criteriile în conformitate cu care se face autorizarea; d) aproba clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze: e) controlează aplicarea normelor şi măsurilor de protecţie a muncii în elaborarea proiectelor, la construirea obiectivelor noi, instalaţiilor şi utilajelor, precum şi modul în care sînt nominalizate şi utilizate fondurile pentru protecţia muncii; f) analizează, împreună cu organele centrale interesate, cauzele accidentelor de muncă, stabilind măsuri de prevenirea a acestora; controlează înregistrarea, evidenta şi raportarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; cercetează, sub aspectul cauzelor şi raspunderilor, accidentele de muncă colective, accidentele de muncă mortale şi cele care au produs invaliditate, precum şi acele accidente tehnice şi avarii care au legătură cu protecţia muncii; g) urmăreşte generalizarea pe economie a introducerii celor mai bune aparate, dispozitive, instalaţii şi a altor mijloace de protecţie a muncii; îndrumă şi controlează activitatea de propaganda privind protecţia muncii.

Articolul 10

Ministerul Muncii are, în ce priveşte asigurările sociale şi pensiile, următoarele atribuţii:

a)organizează, îndrumă şi controlează activitatea de asigurări sociale de stat şi de pensii şi sprijină metodologic sectoarele de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale şi pensii; b) stabileşte, în condiţiile legii, cotele privind contribuţia pentru asigurările sociale de stat datorate de unităţi; pregăteşte proiectul de buget al asigurărilor sociale de stat şi asigura executarea lui; gestionează fondurile realizate din contribuţia angajaţilor pentru pensia suplimentară; c) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de stabilire şi plata a ajutoarelor şi pensiilor cuvenite în cadrul asigurărilor sociale de stat, a pensiei suplimentare, precum şi a pensiilor invalizilor şi accidentatilor de război, urmaşilor acestora şi urmaşilor celor morţi sau dispăruţi în război; d) organizează, îndrumă şi controlează, împreună cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor şi cu celelalte organe competente, trimiterea la odihna şi tratament balneoclimatic, în condiţiile legii, a angajaţilor, pensionarilor, inclusiv a celor militari, membrilor lor de familie şi a altor persoane; face propuneri în vederea modernizării şi dezvoltării staţiunilor balneoclimatice; e) organizează, împreună cu Ministerul Sănătăţii, activitatea de expertiza medicală a capacităţii de muncă şi de recuperare a acesteia.

Articolul 11

Ministerul Muncii are, în domeniul asistenţei sociale, următoarele atribuţii:

a)organizează, coordonează şi controlează activitatea de asistenţa socială; studiază problemele sociale ale proceselor de muncă, colectivităţilor sau persoanelor şi ia măsuri sau face propuneri, după caz, pentru rezolvara lor; b) înfiinţează şi organizează, cu acordul Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei şi Învăţămîntului şi al organelor locale ale administraţiei de stat, după caz, unităţi de asistenţa socială; c) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de orientare profesională şi de calificare şi recalificare, prin învăţămînt special, a deficientilor şi invalizilor, şi asigura plasarea lor în munca; d) asigura îndrumarea tehnica de specialitate în domeniul asistenţei sociale a organelor locale ale administraţiei de stat şi a unităţilor din subordinea acestora; e) îndrumă şi controlează activitatea privind stabilirea şi plata alocaţiei de stat pentru copii şi a celorlalte alocaţii familiale; acorda ajutoare şi alte prestaţii de asistenţa socială; f) sprijină asociaţiile de invalizi.

Articolul 12

Pe lîngă atribuţiile prevăzute la art. 5-11 inclusiv, Ministerul Muncii:

a)colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii la pregătirea proiectului planului de stat de perspectiva şi anual de muncă şi salarii, precum şi a indicatorilor de plan privind creşterea nivelului de trai al populaţiei, în vederea utilizării cu maximum de eficienta a fondurilor alocate; b) colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Banca Naţionala a Republicii Socialiste România şi Direcţia Centrala de Statistica la urmărirea şi informarea periodică a Consiliului de Miniştri asupra îndeplinirii planului de muncă şi salarii, propunind măsuri pentru asigurarea realizării lui; c) colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii, Direcţia Centrala de Statistica, Comitetul de Stat pentru Preţuri şi Banca Naţionala a Republicii Socialiste România la analiza evoluţiei nivelului de trai al angajaţilor şi la elaborarea de propuneri către Consiliul de Miniştri privind măsuri pentru asigurarea realizării indicatorilor de plan referitori la creşterea nvielului de trai; d) colaborează cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie la coordonarea activităţii de studii şi cercetări în domeniul sau de activitate; e) pregăteşte şi asigura, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe şi cu alte organe centrale competente, participarea României la organizaţiile internaţionale care au preocupări în domeniul muncii şi ocrotirii sociale şi face propuneri în vederea încheierii, aderării sau denunţării înţelegerilor internaţionale în acest domeniu; asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg din activitatea de colaborare în cadrul relaţiilor internaţionale privitoare la munca şi ocrotirea socială; f) organizează cooperarea tehnico-ştiinţifică cu alte tari în domeniul sau de activitate; g) stabileşte, potrivit legii, împreună cu organele centrale competente, condiţiile şi modul de exercitare a meseriilor de către mestesugari în ateliere proprii; h) acorda asistenţa tehnica şi face propuneri organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti în probleme specifice activităţii sale; i) asigura aplicarea politicii partidului şi statului în probleme de personal, în domeniul sau de activitate, în care scop:

–stabileşte criterii unitare de selecţionare, pregătire, perfecţionare şi promovare a personalului şi controlează aplicarea lor în unităţile subordonate:

–stabileşte necesarul de personal în perspectiva şi ia măsuri de pregătire a acestuia, potrivit legii;

–angajează personalul pentru aparatul propriu; numeşte organele de conducere ale unităţilor din subordinea sa;

–organizează şi asigura perfecţionarea cadrelor de conducere şi a specialiştilor;

–asigura baza materială şi dotarea liceelor de specialitate şi a şcolilor profesionale din subordinea sa, precum şi cadrele didactice de specialitate necesare;

j)editează lucrări şi publicaţii de specialitate pentru raspindirea experienţei celei mai înaintate din ţara şi din străinătate, precum şi a rezultatelor cercetărilor proprii, şi organizează expoziţii în domeniul sau de activitate; k) prezintă Consiliului de Miniştri proiecte de acte normative privitoare la problemele ce intră în atribuţiile sale: l) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Articolul 13

Ministerul Muncii are dreptul:

a)sa ceara organele şi organizaţiile socialiste actele, datele şi informaţiile necesare realizării atribuţiilor sale; b) sa ceara unităţilor sa ia măsuri pentru înlăturarea deficienţelor constatate în ce priveşte protecţia muncii; c) sa dispună oprirea, parţială sau totală, a activităţii în unităţi sau la locuri de muncă, prin proces-verbal şi cînd este cazul şi cu aplicarea de sigilii, atunci cînd nerespectarea normelor de protecţie a muncii prezintă un pericol iminent pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor încadrate în munca ori a populaţiei; d) să constate contravenţiile la normele de protecţie a muncii, la elaborarea şi aplicarea normelor de muncă, precum şi la celelalte dispoziţii ale legislaţiei muncii.

Drepturile prevăzute în prezentul articol se exercită şi de inspectoratele de stat teritoriale pentru protecţia muncii.

Inspectorii de stat pentru protecţia muncii, în exercitarea atribuţiilor lor, pot intră în incinta unităţilor la orice ora din zi sau din noapte, pe baza legitimatiilor eliberate de Ministerul Muncii.

Capitolul 3

Articolul 14

Ministerul Muncii este condus de consiliul de conducere, care hotărăşte în problemele generale privind activitatea ministerului.

Conducerea colectivă a activităţii operative a ministerului şi asigurarea aducerii la îndeplinire a hotărîrilor consiliului de conducere se realizează prin biroul executiv al acestuia.

Consiliul de conducere al ministerului şi biroului executiv al acestuia, organe cu caracter deliberativ, sînt organizate şi funcţionează potrivit Decretului nr. 76/1973 privind conducerea ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat pe baza principiului conducerii colective.

Articolul 15

Ministerul Muncii are în conducerea sa un ministru, un prim-adjunct al ministrului şi doi adjuncţi ai ministrului.

Primul adjunct al ministrului şi adjunctii ministrului se numesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, iar atribuţiile acestora se stabilesc de consiliul de conducere al ministrului.

Articolul 16

În cadrul Ministerului Muncii se organizează şi funcţionează, potrivit legii, Consiliului tehnico-economic, organ de lucru pe lîngă organele de conducere colectivă ale ministerului.

Articolul 17

Ministerul Muncii are următoarea structura organizatorică:

a)Direcţia generală a salarizarii, care cuprinde:

–Direcţia pentru elaborarea şi coordonarea sistemului de salarizare şi sectorul special;

–Direcţia salarizarii în industrie, construcţii, transporturi şi telecomunicaţii;

–Direcţia salarizarii în administraţia de stat, agricultura, circulaţia mărfurilor, economia locală şi activităţile social-culturale;

b)Direcţia pentru organizarea şi normarea muncii; c) Inspecţia de stat pentru protecţia muncii, care cuprinde:

–Inspectoratul general pentru protecţia muncii în industria grea, transporturi şi telecomunicaţii;

–Inspectoratul general pentru protecţia muncii în activitatea geologica, miniera, petroliera şi energetica;

–Inspectoratul general pentru protecţia muncii în industria bunurilor de consum, agricultura economia forestieră şi în economia locală;

–Biroul de propaganda şi informare operativă.

Şeful Inspecţiei de stat pentru protecţia muncii se numeşte de consiliul de conducere al ministerului dintre conducătorii inspectoratelor generale pentru protecţia muncii;

d)Direcţia generală de asigurări sociale, pensii, asistenţa socială, contabilitate şi control financiar; e) Direcţia forţei de muncă; f) Direcţia de organizare, control, sinteza economică, legislaţia muncii şi cooperare externa; g) Direcţia de personal învăţămînt şi secretariat; h) Serviciul plan economic-financiar.

Articolul 18

Numărul maxim de personal în aparatul ministerului este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul decret*)

Articolul 19

Ministerul Muncii are în subordinea sa:

a)Institutul de cercetări ştiinţifice pentru protecţia muncii;

b)Institutul de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă; c) Oficiul central de plată pensiilor; d) Oficiul de evidenta a documentelor de asigurare; e) Centrul de documentare şi publicaţii, cu redactia revistei "Protecţia muncii"; f) inspectorate de stat teritoriale pentru protecţia muncii; g) grupuri şcolare, licee de specialitate, şcoli profesionale pentru deficienti şi şcoli de reeducare a minorilor; h) cămine-şcoala, cămine-spital, cămine de invalizi, de batrini şi de pensionari, cămine atelier.

Articolul 20

Atribuţiile, normele de funcţionare şi structura organizatorică, precum şi competenţa materială şi teritorială a unităţilor prevăzute în art. 17 şi 19, se stabilesc de consiliul de conducere al ministerului, potrivit normelor legale.

Capitolul 4Dispoziţii finale

Articolul 21

În centralele industriale şi celelalte unităţi cu statut de centrala, întreprinderile industriale mari, exploatările miniere şi santierele stabilite de Ministerul Muncii vor funcţiona inspectori permanenţi pentru protecţia muncii.

Articolul 22

Atribuţiile de control în domeniul protecţiei muncii ale Ministerului Muncii nu se exercită în unităţile subordonate Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne.

De asemenea, prevederile art. 9 lit. f) nu se aplică la Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.

Articolul 23

Prezentul decret intră în vigoare pe data de 20 noiembrie 1969. Legea nr. 21/1967 privind înfiinţarea Ministerului Muncii, Decretul nr. 262/1969 privind reorganizarea activităţii în domeniul organizării şi salarizarii, precum şi orice alte dispoziţii contrare, se abroga pe aceeaşi dată.

────────────

Notă *) Anexa se comunică numai celor interesaţi.

────────────