Decret nr. 783 din 15 noiembrie 1969

Notă *) Acest decret a devenit Legea nr. 68/1969.

EXPUNERE DE MOTIVE

Ministerul Muncii a fost înfiinţat la începutul anului 1968, prin comasarea Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii, a Direcţiei Generale a Forţei de Muncă şi a compartimentelor ce se ocupau de pensii, asigurări şi asistenţa socială la Ministerul Sănătăţii şi la Uniunea Generală a Sindicatelor.

La 1 aprilie 1969, Ministerul Muncii a fost reorganizat ca urmare a comasarii cu fostul Comitet de Stat pentru Probleme de Organizare şi Salarizare. Cu acelaşi prilej, pe baza hotărîrii conducerii partidului, în cadrul Ministerului Muncii a luat fiinta Institutul central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizării muncii şi perfecţionării cadrelor (ICOP).

Atît la reorganizarea ministerului cît şi în analizele întreprinse în continuare s-au aplicat principiile indicate de conducerea de partid cu privire la organizarea aparatului central de stat, în sensul că s-au redus prin comasare o serie de direcţii şi servicii în scopul eliminării paralelismelor, a reducerii verigilor intermediare, asigurării unui raport corespunzător între numărul funcţiilor de execuţie şi al celor de conducere şi obţinerii unei proporţii rationale a personalului de deservire.

Cu acest prilej, s-a constatat şi necesitatea includerii în reglementările care privesc organizarea şi funcţionarea ministerului, a unor atribuţii noi, care au apărut în această perioadă. Astfel, Ministerul Muncii are sarcina de a analiza şi a efectua controlul periodic al încadrării cu personal a ministerelor, celorlalte organe centrale, a consiliilor populare şi a unităţilor din subordinea acestora, pe baza statelor de funcţiuni şi a structurilor organizatorice în vigoare.

Pentru a reglementa toate atribuţiile şi întreaga organizare şi funcţionare a Ministerului Muncii, s-a adoptat alăturatul decret.

*

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Ministerul Muncii înfăptuieşte politica partidului şi statului în domeniul salarizarii, al perfecţionării metodelor de conducere a activităţii economice, organizării producţiei, organizării şi normarii muncii, perfecţionării cadrelor ce lucrează în conducerea activităţii economice, al legislaţiei muncii, forţei de muncă, protecţiei muncii, asigurărilor sociale, pensiilor şi asistenţei sociale.

Articolul 2

Ministerul Muncii asigura în activitatea sa aplicarea legilor, decretelor şi hotărîrilor Consiliului de Miniştri.

Articolul 3

Ministerul Muncii asigura îndrumarea metodologică a direcţiilor judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale şi le da, prin comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, indicaţii de specialitate în domeniul sau de activitate.

Articolul 4

Ministerul Muncii colaborează cu celelalte ministere şi organe centrale, precum şi cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în scopul îndeplinirii atribuţiilor ce-i revin.

La elaborarea actelor normative în domeniul legislaţiei muncii şi asigurărilor sociale, Ministerul Muncii colaborează cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor.

Capitolul 2Atribuţii

Articolul 5

Ministerul Muncii are, în ce priveşte salarizarea şi celelalte forme de cointeresare materială, următoarele atribuţii:

a)efectuează, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale interesate, studii şi cercetări în legătură cu perfecţionarea elementelor sistemului de salarizare şi supune Consiliului de Miniştri propuneri privind:

–cadrul de ansamblu al sistemului de salarizare, pentru toate categoriile de personal;

–salariile tarifare pentru muncitori, personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ şi de deservire;

–principiile generale de premiere, de acordare a sporurilor la salariu, precum şi ale altor forme de cointeresare materială;

–nomenclatorul general al funcţiilor, precum şi condiţiile de încadrare şi promovare pentru personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ şi de deservire;

b)coordonează întocmirea de către ministere şi celelalte organe centrale a indicatoarelor tarifare de calificare pentru muncitori şi personalul operativ;

c)iniţiază şi experimenteaza, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale interesate, forme noi de salarizare şi premiere;

d)asigura aplicarea unitară pe ansamblul economiei a sistemului de salarizare şi a celorlalte forme de cointeresare materială, în care scop da indicaţii metodologice şi precizări în interpretarea actelor normative care se referă la acest domeniu;

e)controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale în domeniul salarizarii şi propune ministerelor şi celorlalte organe centrale măsurile ce trebuie luate pentru eliminarea deficienţelor constatate.

Articolul 6

Ministerul Muncii are, în ce priveşte perfecţionarea metodelor de conducere a activităţii economice, a organizării producţiei, a organizării şi normarii muncii, precum şi în domeniul perfecţionării cadrelor în probleme de conducere şi organizare, următoarele atribuţii:

a)întocmeşte, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale şi supune Consiliului de Miniştri propuneri de măsuri de ansamblu, în scopul creşterii eficientei economice a activităţii organizaţiilor socialiste;

b)efectuează studii şi cercetări şi elaborează indicaţii metodologice legate nemijlocit de nevoile practice ale economiei naţionale, cu privire la stabilirea structurilor organizatorice pentru întreprinderi, organizaţii economice şi instituţii de stat, perfecţionarea metodelor de conducere, a sistemului informaţional, a formelor şi metodelor de organizare a producţiei, a metodelor de organizare a proceselor şi locurilor de muncă, a metodelor de stabilire a normativelor şi normelor de muncă pentru toate categoriile de salariaţi, precum şi alte indicaţii metodologice în problemele specifice acestui domeniu de activitate;

c)acorda asistenţa de specialitate întreprinderilor, organizaţiilor economice şi instituţiilor în îmbunătăţirea metodelor de conducere, de organizare a producţiei, de organizare şi normare a muncii şi de perfecţionare a pregătirii cadrelor în aceste domenii;

d)elaborează norme sau normative de muncă pentru unele funcţii tehnice, economice, de specialitate, administrative şi de deservire, cu o larga raspindire în economie;

e)elaborează proiectul planului de stat de normare a muncii pe ansamblul economiei naţionale, pe baza propunerilor ministerelor şi celorlalte organe centrale, iar după aprobare, urmăreşte modul de aplicare a acestuia;

f)îşi da acordul, din punct de vedere metodologic, cu privire la normele şi normativele de muncă unificate pe ramuri ale economiei naţionale, elaborate de ministere şi celelalte organe centrale;

g)efectuează controlul de stat de specialitate asupra modului cum se elaborează şi se aplică normele de muncă, precum şi asupra modului cum se asigura modificarea acestora, atunci cînd intervin schimbări în organizarea producţiei, a muncii şi în inzestrarea tehnica, stabilind totodată răspunderile şi măsurile ce se impun pentru înlăturarea lipsurilor constatate;

h)analizează şi controlează periodic încadrarea cu personal a ministerelor, a celorlalte organe centrale şi a consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, pe baza statelor de funcţiuni şi a structurilor organizatorice în vigoare;

i)organizează, împreună cu Ministerul Învăţămîntului, cu celelalte organe de sinteza economică şi cu ministerele economice interesate, sistemul de calificare şi perfecţionare profesională a cadrelor ce lucrează în domeniul conducerii activităţii economice; asigura, prin unităţile sale, perfecţionarea pregătirii cadrelor de conducere şi a specialiştilor în probleme de conducere şi organizare; colaborează cu Ministerul Învăţămîntului în exercitarea atribuţiilor acestuia, în vederea includerii în programele de învăţămînt profesional, tehnic şi economic de nivel mediu şi superior a cunoştinţelor necesare privind conducerea, organizarea producţiei, organizarea şi normarea muncii;

j)urmăreşte şi analizează modul în care se desfăşoară activitatea de organizare a producţiei şi a muncii în întreprinderi, organizaţii economice şi instituţii de stat; controlează modul de aplicare a măsurilor stabilite de conducerea de partid şi de stat privind perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii şi informează Consiliul de Miniştri asupra constatărilor făcute;

k)sprijină activitatea cabinetelor judeţene, municipale şi orăşeneşti pentru probleme de organizare a producţiei şi a muncii.

Articolul 7

Ministerul Muncii are, în ce priveşte legislaţia muncii, următoarele atribuţii:

a)elaborează, împreună cu Ministerul Justiţiei, Uniunea Generală a Sindicatelor din România şi alte organe centrale interesate, propuneri de reglementări pentru perfecţionarea legislaţiei muncii şi le supune Consiliului de Miniştri;

b)îndrumă, coordonează şi controlează activitatea privind stabilirea, desfăşurarea şi încetarea raporturilor juridice de muncă;

c)sprijină activitatea de încheiere a contractelor colective de muncă;

d)sprijină activitatea comisiilor de judecată privind soluţionarea litigiilor de muncă.

Articolul 8

Ministerul Muncii are, în ce priveşte forta de muncă, următoarele atribuţii:

a)analizează resursele de muncă şi gradul de ocupare a acestora, precum şi evoluţia şi structura forţei de muncă în perspectiva, în raport cu dezvoltarea economiei naţionale şi colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii şi Direcţia Centrala de Statistica la elaborarea balanţei forţei de muncă; propune măsuri pentru utilizarea raţională a forţei de muncă;

b)studiază şi organizează, împreună cu organele competente, orientarea profesională a forţei de muncă; colaborează la întocmirea planurilor de pregătire a cadrelor prin învăţămîntul profesional, tehnic, ucenicie la locul de muncă şi cursuri de scurta durata şi urmăreşte modul în care se realizează repartizarea absolvenţilor şi folosirea lor;

c)elaborează planul de recrutare a muncitorilor necalificati, în funcţie de nevoile economiei naţionale şi urmăreşte îndeplinirea acestuia de către direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale;

d)ia măsuri pentru plasarea în munca a persoanelor care solicită aceasta, în raport cu pregătirea lor profesională şi cu nevoile unităţilor.

Articolul 9

Ministerul Muncii are, în ce priveşte protecţia muncii, următoarele atribuţii:

a)îndrumă şi controlează activitatea de protecţie a muncii, în vederea asigurării unor condiţii normale de muncă, precum şi a prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b)stabileşte, împreună cu Ministerul Sănătăţii, norme republicane de protecţia muncii; stabileşte normativul republican pentru acordarea şi utilizarea echipamentului de protecţie şi de lucru şi controlează modul în care se acordă şi se foloseşte acest echipament;

c)aproba clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze;

d)controlează aplicarea normelor şi măsurilor de protecţie a muncii în elaborarea proiectelor, la construirea obiectivelor noi, instalaţiilor şi utilajelor, precum şi modul în care sînt nominalizate şi utilizate fondurile pentru protecţia muncii;

e)analizează, împreună cu organele centrale interesate, cauzele accidentelor de muncă, stabilind măsuri de prevenire a acestora; controlează înregistrarea, evidenta şi raportarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; cercetează, sub aspectul cauzelor şi raspunderilor, accidentele de muncă colective, accidentele de muncă mortale şi cele care au produs invaliditate, precum şi acele accidente tehnice şi avarii care au legătură cu protecţia muncii;

f)urmăreşte generalizarea pe economie a introducerii celor mai bune aparate, dispozitive, instalaţii şi a altor mijloace de protecţie a muncii; îndrumă şi controlează activitatea de propaganda privind protecţia muncii.

Articolul 10

Ministerul Muncii are, în ce priveşte asigurările sociale şi pensiile, următoarele atribuţii:

a)organizează, îndrumă şi controlează activitatea de asigurări sociale de stat şi de pensii şi sprijină metodologic sectoarele de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale şi pensii;

b)stabileşte, în condiţiile legii, cotele privind contribuţia pentru asigurările sociale de stat datorate de unităţi; pregăteşte proiectul de buget al asigurărilor sociale de stat şi asigura executarea lui; gestionează fondurile realizate din contribuţia angajaţilor pentru pensia suplimentară;

c)organizează, îndrumă şi controlează activitatea de stabilire şi plata a ajutoarelor şi pensiilor cuvenite în cadrul asigurărilor sociale de stat, a pensiei suplimentare, precum şi a pensiilor invalizilor şi accidentatilor de război, urmaşilor acestora şi urmaşilor celor morţi sau dispăruţi în război;

d)organizează, îndrumă şi controlează, împreună cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor şi cu celelalte organe competente, trimiterea la odihna şi tratament balneoclimatic, în condiţiile legii, a angajaţilor, pensionarilor, inclusiv a celor militari, membrilor lor de familie şi a altor persoane; face propuneri în vederea modernizării şi dezvoltării staţiunilor balneoclimatice;

e)organizează, împreună cu Ministerul Sănătăţii, activitatea de expertiza medicală a capacităţii de muncă şi de recuperare a acesteia.

Articolul 11

Ministerul Muncii are, în domeniul asistenţei sociale, următoarele atribuţii:

a)organizează, coordonează şi controlează activitatea de asistenţa socială; studiază problemele sociale ale proceselor de muncă, colectivităţilor sau persoanelor, şi ia măsuri sau face propuneri, după caz, pentru rezolvarea lor;

b)înfiinţează şi organizează, cu acordul Ministerului Sănătăţii, Ministerului Învăţămîntului şi al organelor locale ale administraţiei de stat, după caz, unităţi de asistenţa socială;

c)organizează, îndrumă şi controlează activitatea de orientare profesională şi de calificare şi recalificare, prin învăţămînt special, a deficientilor şi invalizilor, şi asigura plasarea lor în munca;

d)asigura îndrumarea tehnica de specialitate în domeniul asistenţei sociale a organelor locale ale administraţiei de stat şi a unităţilor din subordinea acestora;

e)îndrumă şi controlează activitatea privind stabilirea şi plata alocaţiei de stat pentru copii şi a celorlalte alocaţii familiale; acorda ajutoare şi alte prestaţii de asistenţa socială;

f)sprijină asociaţiile de invalizi.

Articolul 12

Pe lîngă atribuţiile prevăzute la articolele 5-11 inclusiv, Ministerul Muncii:

a)colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii la pregătirea proiectului planului de stat de perspectiva şi anual de muncă şi salarii, precum şi a indicatorilor de plan privind creşterea nivelului de trai al populaţiei, în vederea utilizării cu maximum de eficienta a fondurilor alocate;

b)colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Banca Naţionala a Republicii Socialiste România şi Direcţia Centrala de Statistica la urmărirea şi informarea periodică a Consiliului de Miniştri asupra îndeplinirii planului de muncă şi salarii, propunind măsuri pentru asigurarea realizării lui;

c)colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii, Direcţia Centrala de Statistica, Comitetul pentru Preţuri şi Banca Naţionala a Republicii Socialiste România la analiza evoluţiei nivelului de trai al angajaţilor şi la elaborarea de propuneri către Consiliul de Miniştri privind măsuri pentru asigurarea realizării indicatorilor de plan referitori la creşterea nivelului de trai;

d)colaborează cu Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice la coordonarea activităţii de studii şi cercetări în domeniul sau de activitate;

e)pregăteşte şi asigura, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe şi cu alte organe centrale competente, participarea României la organizaţiile internaţionale care au preocupări în domeniul muncii şi ocrotirii sociale şi face propuneri în vederea încheierii, aderării sau denunţării înţelegerilor internaţionale în acest domeniu; asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg din activitatea de colaborare în cadrul relaţiilor internaţionale privitoare la munca şi ocrotirea socială;

f)organizează cooperarea tehnico-ştiinţifică cu alte tari în domeniul sau de activitate;

g)stabileşte, potrivit legii, împreună cu organele centrale competente, condiţiile şi modul de exercitare a meseriilor de către mestesugari în ateliere proprii;

h)acorda asistenţa tehnica şi face propuneri organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti în problemele specifice activităţii sale;

i)asigura aplicarea politicii partidului şi statului în probleme de personal, în domeniul sau de activitate, în care scop:

–stabileşte criterii unitare de selecţionare, pregătire, perfecţionare şi promovare a personalului şi controlează aplicarea lor în unităţile subordonate;

–stabileşte necesarul de personal în perspectiva şi ia măsuri de pregătire a acestuia, potrivit legii;

–angajează personalul pentru aparatul propriu; numeşte organele de conducere ale unităţilor din subordinea sa;

–organizează şi asigura perfecţionarea cadrelor de conducere şi a specialiştilor;

–asigura baza materială şi dotarea liceelor de specialitate şi a şcolilor profesionale din subordinea sa, precum şi cadrele didactice de specialitate necesare;

j)editează lucrări şi publicaţii de specialitate pentru raspindirea experienţei celei mai înaintate din ţara şi din străinătate, precum şi a rezultatelor cercetărilor proprii, şi organizează expoziţii în domeniul sau de activitate;

k)prezintă Consiliului de Miniştri proiecte de acte normative privitoare la problemele ce intră în atribuţiile sale;

l)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Articolul 13

Ministerul Muncii are dreptul:

a)sa ceara organelor şi organizaţiilor socialiste actele, datele şi informaţiile necesare realizării atribuţiilor sale;

b)sa ceara unităţilor sa ia măsuri pentru înlăturarea deficienţelor constatate în ce priveşte protecţia muncii şi sa dispună oprirea parţială sau totală a activităţii în unităţi sau locuri de muncă, în cazul cînd nerespectarea normelor de protecţie a muncii prezintă un pericol grav şi iminent pentru viaţa sau sănătatea oamenilor muncii;

c)să constate contravenţiile la normele de protecţie a muncii, la elaborarea şi aplicarea normelor de muncă, precum şi la celelalte dispoziţii ale legislaţiei muncii.

Drepturile prevăzute în prezentul articol se exercită şi de direcţiile judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale.

Inspectorii pentru protecţia muncii, în exercitarea atribuţiilor lor, pot intră în incinta unităţilor la orice ora din zi sau din noapte, pe baza legitimatiilor eliberate de Ministerul Muncii.

Capitolul 3Organizare şi funcţionare

Articolul 14

Ministerul Muncii este condus de Colegiul ministerului, organ deliberativ, care hotărăşte în problemele generale privind activitatea ministerului.

Articolul 15

Colegiul ministerului se compune din:

a)ministru, primul adjunct al ministrului şi adjunctii ministrului;

b)directori generali şi directori din aparatul ministerului, conducatori ai unor unităţi din subordine, precum şi specialişti cu experienta îndelungată şi înaltă calificare din cadrul ministerului sau din afară acestuia;

c)un secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor şi un secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, desemnaţi de conducerile acestor organe.

Componenta colegiului se aproba de Consiliul de Miniştri, la propunerea ministrului.

Preşedintele colegiului este ministrul; în lipsa ministrului, atribuţiile de preşedinte se îndeplinesc de primul adjunct al ministrului.

Articolul 16

La şedinţele colegiului pot fi invitaţi delegaţi ai unor organe şi organizaţii de stat ori obşteşti, interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii. De asemenea, la şedinţele colegiului pot fi invitaţi specialişti din cadrul ministerului sau din afară acestuia.

Articolul 17

Colegiul ministerului îşi desfăşoară activitatea în prezenta a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adopta hotărîri cu majoritatea membrilor ce-l compun.

În caz de divergenta între ministru şi majoritatea membrilor colegiului, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord se supune vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri care coordonează activitatea ministerului; dacă una dintre părţi nu este de acord cu soluţia data, problema va fi supusă Biroului Permanent al Consiliului de Miniştri, pentru a hotărî.

Articolul 18

Şedinţele colegiului au loc cel puţin o dată pe trimestru şi se convoacă, în timp util, de ministru. Colegiul poate fi convocat şi la cererea a cel puţin o treime din numărul membrilor săi.

Articolul 19

Colegiul ministerului în întregul său şi fiecare membru în parte răspund în faţa Consiliului de Miniştri pentru întreaga activitate a ministerului; fiecare membru al colegiului răspunde în faţa colegiului şi a preşedintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredinţate.

Articolul 20

Între şedinţele colegiului, ministrul împreună cu primul adjunct al ministrului şi adjunctii ministrului dezbat şi rezolva probleme curente ale activităţii ministerului şi stabilesc măsurile necesare pentru îndeplinirea operativă a hotărîrilor colegiului.

Articolul 21

În executarea hotărîrilor colegiului şi în exercitarea atribuţiilor proprii, ministrul emite, potrivit legii, ordine, instrucţiuni, precum şi alte acte prevăzute de lege, şi da indicaţii obligatorii în domeniul de activitate al ministerului.

Articolul 22

Ministrul informează colegiul ministerului asupra principalelor probleme rezolvate în perioada dintre şedinţe.

Articolul 23

Pentru analizarea unor probleme de mare complexitate sau care interesează întreaga activitate a ministerului, colegiul poate constitui colective de lucru cuprinzînd specialişti din cadrul ministerului sau din afară acestuia. Desemnarea specialiştilor din afară ministerului se va face cu acordul ministrului sau al conducătorului organului central respectiv.

Articolul 24

Ministerul are în conducerea sa un ministru, un prim-adjunct al ministrului şi cinci adjuncţi ai ministrului.

Primul adjunct al ministrului şi adjunctii ministrului se numesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, iar atribuţiile acestora se stabilesc de colegiul ministerului.

Articolul 25

Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte organe şi organizaţii din ţara, precum şi în relaţiile internaţionale.

Articolul 26

În cadrul Ministerului Muncii funcţionează Consiliul tehnico-ştiinţific, care se organizează şi funcţionează pe baza regulamentului emis de colegiul ministerului.

Din Consiliul tehnico-ştiinţific fac parte specialişti ai Ministerului Muncii şi ai altor organizaţii socialiste; pentru angajaţii altor organizaţii socialiste, desemnarea se face cu acordul conducerii acestor organizaţii.

Articolul 27

Ministerul Muncii are următoarea structura organizatorică:

a)Departamentul salarizarii, cu:

–Direcţia coordonării salarizarii;

–Direcţia industrie;

–Direcţia social-cultural, administraţie de stat şi economie locală;

–Direcţia agricultura şi circulaţia mărfurilor;

–Direcţia construcţii şi transporturi;

–Oficiul special;

b)Institutul central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizării muncii şi perfecţionării cadrelor, cu:

–Centrul de studii pentru conducerea economiei şi organizarea producţiei;

–Centrul de studii pentru organizarea şi normarea muncii;

–Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de conducere din întreprinderi, care funcţionează ca unitate exterioară;

c)Inspecţia de stat pentru protecţia muncii, cu:

–Inspectoratul general pentru protecţia muncii în industria grea, transporturi şi telecomunicaţii;

–Inspectoratul general pentru protecţia muncii în activitatea geologica, miniera şi petroliera;

–Inspectoratul general pentru protecţia muncii în industria bunurilor de consum, agricultura şi economia forestieră;

–Direcţia norme, echipament şi dispozitive de protecţia muncii;

d)Direcţia de sinteza şi cooperare;

e)Direcţia legislaţiei muncii;

f)Direcţia generală a forţei de muncă;

g)Direcţia generală de asigurări sociale şi pensii;

h)Direcţia asistenţa socială;

i)Direcţia plan-finanţe;

j)Direcţia de control;

k)Direcţia de personal şi învăţămînt;

l)Direcţia secretariat-administrativă.

Articolul 28

Departamentul salarizarii este condus de un consiliu de conducere, organ deliberativ, format din: şeful departamentului, care este şi preşedintele acestuia, adjunctul sau, precum şi un număr de membri dintre lucrătorii cu funcţii de conducere din aparatul ministerului, desemnaţi de ministru.

Din consiliul de conducere al departamentului mai fac parte, ca membri, şi cîte un reprezentant al Comitetului de Stat al Planificarii, Ministerului Finanţelor, Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România, Direcţiei Centrale de Statistica şi Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, desemnaţi de conducerile organelor centrale respective.

Şeful departamentului este şi prim-adjunct al ministrului.

Articolul 29

Institutul central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizării muncii şi perfecţionării cadrelor este condus de un consiliu de conducere, organ deliberativ, format din preşedinte, care este adjunct al ministrului, şi un număr de membri dintre conducătorii şi specialiştii din unităţile componente, precum şi ai unor ministere şi organe centrale.

Componenta consiliului de conducere al institutului se aproba de ministrul muncii. Pentru membrii consiliului desemnaţi din afară institutului, numirea se va face cu acordul ministrului sau al conducătorului organului central respectiv.

Pe lîngă institut va funcţiona o comisie de coordonare a pregătirii şi perfecţionării cadrelor din economie în probleme de conducere şi organizare.

Articolul 30

Prevederile art. 16, 17 alin. 1, 18 şi 23 se aplică în mod corespunzător şi activităţii Consiliului Departamentului salarizarii şi al Institutului central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizării muncii şi perfecţionării cadrelor din economie.

În caz de divergenta între şeful departamentului sau preşedintele institutului central şi majoritatea membrilor consiliului departamentului, respectiv al institutului central, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord se supune Colegiului Ministerului Muncii, pentru a hotărî.

Consiliul departamentului, respectiv al institutului central, în întregul său şi fiecare membru în parte, răspund în faţa colegiului ministerului pentru întreaga activitate a departamentului, respectiv a institutului; fiecare membru al consiliului răspunde în faţa consiliului şi a preşedintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredinţate.

Articolul 31

Conducerea Inspecţiei de stat pentru protecţia muncii este asigurata de şeful inspecţiei, care este şi adjunct al ministrului, împreună cu inspectorii generali şefi şi directorul Direcţiei norme, echipament şi dispozitive de protecţia muncii.

Articolul 32

Numărul maxim de posturi în administraţia centrala, raportul minim dintre numărul funcţiilor de execuţie şi cel al funcţiilor de conducere, precum şi ponderea personalului de deservire faţă de totalul salariaţilor, sînt cele prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul decret.

Notă *) Anexa se comunică celor interesaţi.

Articolul 33

Ministerul Muncii are în subordine institute şi alte unităţi de cercetări ştiinţifice, unităţi de prestaţii, de adaptare profesională, de asistenţa socială şi de învăţămînt special pentru calificarea şi recalificarea deficientilor şi invalizilor, unităţi de evidenta şi plata pensiilor şi a altor prestaţii, precum şi un centru de documentare şi publicaţii.

Articolul 34

Atribuţiile, normele de funcţionare şi structura organizatorică, precum şi competenţa materială şi teritorială a unităţilor prevăzute în articolele 27 şi 33, se stabilesc de colegiul ministerului, potrivit normelor legale.

Capitolul 4Dispoziţii finale

Articolul 35

În centralele industriale şi celelalte unităţi cu statut de centrala, întreprinderile industriale mari, exploatările miniere şi santierele stabilite de Ministerul Muncii vor funcţiona inspectori permanenţi pentru protecţia muncii.

Articolul 36

Atribuţiile de control în domeniul protecţiei muncii ale Ministerului Muncii nu se exercită în unităţile subordonate Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securităţii Statului.

De asemenea, prevederile art. 9 lit. e) nu se aplică la Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securităţii Statului.

Articolul 37

Prezentul decret intră în vigoare pe data de 20 noiembrie 1969. Legea nr. 21/1967 privind înfiinţarea Ministerului Muncii, Decretul nr. 262/1969 privind reorganizarea activităţii în domeniul organizării şi salarizarii, precum şi orice alte dispoziţii contrare, se abroga pe aceeaşi dată.