Decizie nr. 510 din 6 octombrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 48/2005 al Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei, Federalcoop Constanţa, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, pe care îl consideră neconstituţional "prin raportare la prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dar şi referitor la art. 16 din Constituţie". Astfel, arată că persoana care revendică un imobil şi unitatea deţinătoare a acestuia sunt tratate în mod diferit, deoarece persoana îndreptăţită la restituire nu plăteşte taxă de timbru, în vreme ce unitatea deţinătoare, care revendică o parte din imobil sau cere despăgubiri pentru îmbunătăţirile substanţiale aduse acestuia, este obligată la plata unei sume mari, cu titlu de taxă de timbru.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că plata taxelor sau impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor, iar textul legal criticat nu face diferenţieri între contribuabili pe criterii arbitrare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 48/2005, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor a art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de către Federalcoop Constanţa cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat, sumar, că invocă "neconstituţionalitatea art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 raportată la art. 51 din Legea nr. 10/2001, în raport cu art. 16 din Constituţia României", fără a-şi prezenta însă argumentele pe care înţelege să îşi întemeieze critica de neconstituţionalitate.

Judecătoria Mangalia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, arătând că nemulţumirea autorului acesteia se leagă, în principal, de faptul că nu a fost scutit de taxa de timbru în baza Legii nr. 10/2001, iar nu de încălcarea vreunui text din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, autorul excepţiei îşi raportează critica mai degrabă la art. 55 din Legea nr. 10/2001, decât la un text din Constituţie. "Aşa fiind, este evident că cele invocate de semnatarul excepţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci vizează modul de interpretare şi de aplicare a normelor în discuţie de către instanţa de judecată." De altfel, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, textul de lege criticat de autorul excepţiei nu face nici o discriminare între contribuabili şi nu constituie o atingere adusă principiului egalităţii în drepturi consacrat de Legea fundamentală.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat este constituţional. Astfel, faţă de prevederile art. 16 din Constituţie, se constată că "instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nici o diferenţiere între contribuabili şi nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi [...]." Totodată, stabilirea şi dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuţia exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 162/2003. Mai mult, dispoziţiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale şi pentru faptul că, potrivit art. 21 din Legea nr. 147/1996, "[...] instanţa judecătorească, pe baza unor criterii clare şi în condiţiile prevăzute de art. 74-81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări) la plata taxelor judiciare de timbru".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispoziţii potrivit cărora:

Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:

[...] p) orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru.

Din susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege reiese că autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora:

(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Legii nr. 146/1997 au fost supuse în numeroase rânduri controlului de constituţionalitate, iar, prin numeroase decizii, instanţa de contencios constituţional a respins criticile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. În acest sens sunt Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, Decizia nr. 151 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004, Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, ori Decizia nr. 509 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005.

În aceste decizii, Curtea a statuat că stabilirea cuantumului taxelor de timbru, precum şi posibilitatea scutirii anumitor subiecte de drept de la plata acestora nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, deoarece nu fac diferenţieri între contribuabili pe criterii arbitrare. Cu privire la obligativitatea plăţii taxelor de timbru, Curtea a arătat că Legea fundamentală nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, aşa încât este legal şi firesc ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor sau impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Pe de altă parte, Curtea a arătat că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.

De asemenea, nici scutirea anumitor subiecte de drept de la plata taxei de timbru nu este neconstituţională dacă este prevăzută prin lege şi este justificată, în mod obiectiv şi raţional, aşa cum este cazul, spre exemplu, în art. 17 din Legea nr. 146/1997 sau în legi speciale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile menţionate mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 48/2005 al Judecătoriei Mangalia.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Ştefania Diaconu