Decizie nr. 750 din 20 septembrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ioan Gancea şi Maria Gancea în Dosarul nr. 821/57/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 556D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 557D/2012, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Ioan Liviu Şerbu în Dosarul nr. 822/57/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 557D/2012 la Dosarul nr. 556D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.072 din 8 septembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 31 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 821/57/2011 şi nr. 822/57/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ioan Gancea şi Maria Gancea, respectiv de Ioan Liviu Şerbu în cauze de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în anulare a unor acte administrative.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă asupra Legii nr. 163/2005, deşi vizează dispoziţiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, prin care a fost introdus capitolul VIII^1 în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, compus din art. 77^1, art. 77^2 şi art. 77^3.

Se susţine în acest sens că în cadrul procedurii de adoptare a Legii nr. 163/2005 nu au fost respectate prevederile art. 61 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul bicameralismului şi la votul majorităţii membrilor fiecărei Camere cu care sunt adoptate legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor. Astfel, se arată că există diferenţe majore între forma adoptată în Senat, ca primă Cameră sesizată, şi forma adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, sens în care sunt redate considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici este neconstituţională, sub aspectul încălcării principiului constituţional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 din Legea fundamentală.

Se arată că dispoziţiile cuprinse în capitolul VIII^1 din Legea nr. 571/2003 s-au regăsit, iniţial, în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ respins însă prin Legea nr. 164/2005. Or, în forma adoptată de Senat, Legea nr. 163/2005 nu cuprindea şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005, acestea fiind introduse ulterior, ca urmare a propunerii Comisiei de buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, Cameră decizională în materie.

Cât priveşte pretinsa contradicţie faţă de prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie, se arată că Legea nr. 163/2005 a fost adoptată cu majoritatea specifică legilor ordinare, deşi are un caracter organic, deoarece actul normativ pe care îl modifică - Legea nr. 571/2003 - a căpătat caracter organic prin includerea în cuprinsul său a unor infracţiuni.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 61 din Constituţie, întrucât există deosebiri majore de conţinut juridic între forma proiectului de lege adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională.

Cât priveşte criticile întemeiate pe art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală, instanţa de judecată apreciază că reglementările în materie fiscală nu fac obiectul legilor organice, iar Legea nr. 163/2005, deşi modifică o lege organică, are ca obiect de reglementare exclusiv domeniul fiscal, astfel că aceste critici nu pot fi reţinute.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În privinţa pretinsei contrarietăţi faţă de prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie, se susţine, cu trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.072 din 8 septembrie 2009, că, în procesul de calificare a unei legi ca fiind organică sau ordinară, mai importantă este majoritatea de voturi înregistrată la data votului final asupra legii şi că reglementările fiscale nu fac obiectul legilor organice nici în sensul prevederilor art. 73 alin. (3) şi nici în temeiul vreunei alte prevederi constituţionale. Cât priveşte pretinsa nerespectare a principiului bicameralismului, se face trimitere la considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 şi se conchide că "doar Curtea Constituţională se poate pronunţa în ce măsură forma legii adoptate în Senat diferă substanţial de forma adoptată de Camera Deputaţilor, cu consecinţa încălcării art. 61 din Legea fundamentală".

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 sunt constituţionale. În esenţă, se arată că, deşi o lege organică poate cuprinde, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, nu înseamnă că aceste norme capătă caracter organic, deoarece altfel s-ar contraveni art. 73 din Constituţie, care reglementează domeniile strict rezervate legii organice. În cazul de faţă, deşi Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a înglobat şi unele prevederi cu caracter organic, aceste modificări nu au transformat întregul Cod fiscal într-o lege organică.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare şi motivării autorilor excepţiei, prevederile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005. Prin aceste dispoziţii a fost introdus în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal capitolul VIII^1 - "Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal", capitol format iniţial din art. 77^1, art. 77^2 şi art. 77^3. Obiectul de reglementare al acestor norme juridice îl reprezintă impozitul asupra veniturilor realizate din transferul dreptului de proprietate asupra construcţiilor de orice fel şi terenului aferent acestora, stabilirea cotelor procentuale datorate, modalităţile de plată, precum şi obligaţiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietăţilor imobiliare.

Având în vedere motivarea autorilor excepţiei, şi anume criticile de neconstituţionalitate de natură extrinsecă, Curtea Constituţională constată că obiectul excepţiei nu poate fi stabilit în raport cu dispoziţiile art. 77^1, art. 77^2 şi ale art. 77^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ci prin raportare la prevederile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care aceste texte legale au fost introduse în cuprinsul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Textele din Constituţie invocate de autorii excepţiei sunt cele ale art. 61 referitor la rolul şi structura Parlamentului şi ale art. 76 alin. (1), care stabileşte că legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că autorii acesteia invocă vicii de neconstituţionalitate extrinsecă ale Legii nr. 163/2005, apreciind că procedura de adoptare a acestui act normativ s-a desfăşurat cu încălcarea principiului bicameralismului şi a regulilor constituţionale referitoare la domeniul rezervat legii organice, şi anume procedura de vot specifică şi necesară adoptării legilor organice.

1.Cu privire la pretinsa încălcare a principiului bicameralismului, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţională, urmărind desfăşurarea procesului legislativ propriu adoptării Legii nr. 163/2005 şi fişa legislativă corespunzătoare acestui act normativ, constată următoarele:

Obiectul acestui proiect de lege îl constituie aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004, prima Cameră sesizată - Senatul - adoptând proiectul de lege cu includerea unor amendamente.

Camera decizională - Camera Deputaţilor - a adoptat proiectul de lege formulând, la rândul său, unele amendamente, legea devenind Legea nr. 163/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005.

Analizând conţinutul şi sursa amendamentelor formulate în Camera Deputaţilor, mai exact în cadrul raportului înaintat de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că o parte semnificativă a acestora preia, integral sau cu foarte mici modificări, texte din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005 a fost adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată, împreună cu unele amendamente formulate faţă de prevederile proiectului propus de Guvern în calitate de iniţiator. Din motive de raţionalizare a procesului legislativ, Camera Deputaţilor, având pe rol de dezbătut două proiecte de lege ce priveau Codul fiscal, a preluat din proiectul de lege de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005, adoptat de Senat, dispoziţiile Capitolului VIII^1 pe care le-a inclus în Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005 a fost respins de Camera decizională - Camera Deputaţilor -, devenind, după promulgare, Legea nr. 164/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 1 iunie 2005.

Revenind la Legea nr. 163/2005 şi procesul său legislativ, Curtea observă, aşadar, că aceasta conţine texte din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005 şi, în special, prevederile capitolului VIII^1, vizate de autorul excepţiei. Totodată, se regăsesc şi amendamentele formulate de Senat cu prilejul dezbaterii proiectului de lege pentru aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă, alături de amendamentele aceleiaşi Camere formulate cu prilejul dezbaterii şi votului proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (viitoarea Lege nr. 163/2005). Legea mai cuprinde şi amendamentele Camerei Deputaţilor, formulate cu prilejul dezbaterii şi votului asupra acestui proiect de lege, fără însă ca acestea să aducă modificări de substanţă faţă de forma adoptată în Senat, multe dintre acestea fiind impuse din raţiuni de tehnică legislativă.

Urmărind strict comparaţia dintre forma adoptată de Senat a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 şi forma finală a Legii nr. 163/2005, rezultată ca urmare a dezbaterilor şi votului acordat în Camera Deputaţilor, se creează, cel puţin aparent, impresia încălcării principiului bicameralismului, diferenţa de conţinut fiind vizibilă, flagrantă şi de substanţă.

Examinând, însă, cuprinsul normativ al prevederilor Legii nr. 163/2005 şi fişa legislativă, astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea constată că, în aceeaşi zi, Camera Deputaţilor a adoptat două proiecte de legi ce vizează aceeaşi materie, respectiv Codul fiscal. Prin Legea nr. 163/2005 au fost preluate, de Camera Deputaţilor, texte din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005, împreună cu amendamentele adoptate de Senat şi propriile amendamente, iar în finalul legii a fost introdus un text prin care se dispune abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005. Prin urmare, proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanţe, rămânând fără obiect de reglementare, a fost respins de aceeaşi Cameră, în calitate de Cameră decizională, şi a devenit Legea nr. 164/2005 de respingere a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005.

Atât Legea nr. 163/2005, cât şi Legea nr. 164/2005 au fost adoptate de Parlament şi publicate în Monitorul Oficial al României, la aceeaşi dată de 1 iunie 2005. Prin urmare, nu se poate susţine că Senatul, prima Cameră sesizată în ambele cazuri de dezbatere a celor două proiecte de lege, este complet străin de conţinutul legislativ final al viitoarei Legi nr. 163/2005, deoarece a acordat votul său cu prilejul dezbaterii fiecăruia dintre cele două proiecte de lege şi a exercitat, în concret, dreptul său de a depune şi adopta amendamente. Cât priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2005 şi, în special, prevederile cuprinse în Legea nr. 571/2003 la capitolul VIII^1, Senatul a adoptat un proiect de lege prin care aproba această ordonanţă, ceea ce exprimă votul său favorabil cu privire la cuprinsul său normativ.

În concluzie, nu se poate afirma că, în cazul de faţă, Legea nr. 163/2005 a fost adoptată cu încălcarea exigenţelor impuse de principiul constituţional al bicameralismului. Camera decizională, având în vedere circumstanţele specifice procesului legislativ astfel cum s-a arătat mai sus, nu a făcut altceva decât să dea eficienţă şi operativitate activităţii de legiferare, fără a aduce atingere autorităţii de legiferare a primei Camere, ci, dimpotrivă, ţinând cont de voinţa sa exprimată prin vot.

2.Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reţinute. Curtea a mai examinat susţineri similare, potrivit cărora introducerea în Codul fiscal a titlului IX^1 - Infracţiuni prin Legea nr. 494/2004 şi dobândirea cu această ocazie a caracterului de lege organică fac necesară modificarea sa cu cvorumul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Constituţie pentru legile organice. Prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea Constituţională, respingând sesizarea de neconstituţionalitate, a statuat că domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constituţiei, astfel încât legiuitorul va adopta legi organice numai în acele domenii. Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate legii organice de art. 73 alin. (3) din Constituţie. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice.

Cele reţinute de Curtea Constituţională prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, sub aspectul considerentelor pe care se fundamentează soluţia pronunţată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ioan Gancea şi Maria Gancea în Dosarul nr. 821/57/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Ioan Liviu Şerbu în Dosarul nr. 822/57/2011 al aceleiaşi instanţe de judecată.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi