Decizie nr. 161 din 27 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Rico Servicom" - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 7.583/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.583/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Rico Servicom" - R.L. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine următoarele:

–dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie, întrucât legiuitorul avea obligaţia de a consacra sancţiunea prin lege, iar nu printr-o ordonanţă;

–dispoziţiile art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9), precum şi ale art. 136 alin. (6). În acest sens, apreciază că se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, precum şi prezumţiei de dobândire licită a bunurilor, prin instituirea unei prezumţii "absolute de ilegalitate" asupra provenienţei unor sume de bani.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, şi a celor ale art. 10 lit. b) şi c), ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi ale art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.";

–Art. 10 lit. b) şi c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:[...]

b)neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative;

c)emiterea bonului fiscal fără ca acesta să conţină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1)";

–Art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999:

(1)Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel:

a)faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţionează cu amendă de la 20 milioane lei la 40 milioane lei;

b)faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei; [...] (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14.

Autoarea excepţiei susţine, pe de o parte, că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie referitoare la impozite, taxe şi alte contribuţii, iar, pe de altă parte, că prevederile art. 10 lit. b) şi c), ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi ale art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9) privind dreptul de proprietate privată, precum şi celor ale art. 136 alin. (6) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. Prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele privind impozite, taxe şi alte contribuţii, invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 228 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 21 iunie 2005, Curtea Constituţională, respingând o excepţie cu acelaşi obiect şi întemeiată tot pe invocarea pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, a reţinut că, "deşi, potrivit legii, amenzile se fac venit la bugetul de stat, stabilirea lor pentru săvârşirea contravenţiilor nu are aceeaşi semnificaţie cu stabilirea impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului de stat, în sensul textului constituţional al art. 139 alin. (1), cu caracter obligatoriu şi prestabilit. În cazul amenzilor, baza legală a prevederii lor ca venituri la buget o constituie reglementarea cuprinsă în art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, potrivit căreia «Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat», precum şi dispoziţiile din anexa nr. 1 la Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, dispoziţii care prevăd, la «diverse venituri», cuantumul total estimat al veniturilor din amenzi şi din alte sancţiuni aplicate, potrivit dispoziţiilor legale. Spre deosebire de plată impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului de stat, a cărei obligaţie constituţională a cetăţenilor este prevăzută de art. 56 din Constituţie, în sensul că aceştia contribuie prin impozite şi taxe la finanţarea cheltuielilor publice, amenda nu face parte din categoriile de venituri prevăzute de art. 139 alin. (1) din Constituţie; ea nu este o sursă de venit dacă legea este respectată, ceea ce reprezintă situaţia normală, dezirabilă. Specificul derivă din caracterul de sancţiune al amenzii, de consecinţă a încălcării unei norme legale prin săvârşirea unei contravenţii. Faptul generator al raportului juridic al obligaţiei de plată a amenzii îl constituie comiterea contravenţiei".

Soluţia Curţii Constituţionale în cauza respectivă, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudenţă.

II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, se constată că acestea au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, şi Decizia nr. 299 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, Curtea Constituţională a statuat că aceste texte de lege sunt constituţionale. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fiind deci în deplină concordanţă cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei.

Soluţia şi considerentele deciziilor sus-menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Rico Servicom" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.583/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu