Decizie nr. 633 din 11 noiembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicoleta Mirela Blebea în Dosarul nr. 3.588/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 298D/2014.

2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Iulia Vucmanovici, din Baroul Constanţa, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, având în vedere că la termenul din 16 octombrie 2014 Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat judecarea cauzei pentru data de 11 noiembrie 2014.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. În acest sens arată că excepţia priveşte dispoziţiile legale cuprinse în noul Cod de procedură civilă referitoare la modalitatea de administrare a probei interogatoriului în cazul în care într-un litigiu în care această probă este propusă, încuviinţată şi administrată de către instanţă, aceasta se administrează oral pentru persoanele fizice şi în scris de către persoanele juridice. Tratamentul în această situaţie este unul inegal, respectiv discriminatoriu pentru cei care răspund oral şi privilegiat pentru cei care răspund în scris. Învederează faptul că această excepţie a fost invocată în faţa instanţei de fond chiar la momentul în care această probă a fost administrată în sala de judecată. Mai arată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 33 din 19 ianuarie 2006 şi Decizia nr. 30 din 11 ianuarie 2007, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că prevederile aproape identice cuprinse în art. 222 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale, iar diferenţa de tratament dintre persoanele fizice şi cele juridice este normală, deoarece există o justificare obiectivă şi rezonabilă. Însă, la momentul pronunţării acestor decizii, Curtea Constituţională a avut în vedere că se critica modalitatea de administrare a interogatoriului în scris de către persoanele juridice. Arată că nu ar fi însă mai puţin obiectiv şi rezonabil ca în aceeaşi modalitate să se administreze şi interogatoriul persoanelor fizice în situaţia în care acestea se confruntă în litigii cu persoane juridice care au posibilitatea de a răspunde în scris la interogatoriu. În continuare arată că Legea fundamentală stabileşte că cetăţenii sunt egali în faţa legii. Egalitatea în faţa legii trebuie să izvorască din prevederile legale, care, însă, în cazul de faţă instituie un tratament diferenţiat. Prin modul diferenţiat de a răspunde la interogatoriu se creează privilegii. Astfel, consideră că persoanele juridice răspund în mod formal la interogatoriu, fără a se angaja o mărturisire, pe când persoanele fizice suportă un tratament inegal, fiind nevoite să răspundă în condiţii de "surpriză", fără posibilitatea de a da interpretări şi fiind obligate să răspundă la întrebări suplimentare, adresate chiar de completul de judecată. Evidenţiază că vechea jurisprudenţă a fost aplicabilă în contextul în care Codul de procedură civilă din 1865 nu reglementa în mod expres mărturisirea şi nu stabilea valoarea probantă a acesteia, astfel cum o face noul Cod de procedură civilă. Susţine că persoanele fizice nu sunt discriminate prin faptul că trebuie să răspundă direct în faţa instanţei, ci prin faptul că răspunsurile date în asemenea circumstanţe ar putea avea aparenţa unei mărturisiri.

5.În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă, arată că modalitatea în care se încuviinţează această probă pentru a fi administrată poate duce la schimbări de apărare, ceea ce contravine principiului egalităţii în faţa legii şi principiului egalităţii armelor în proces consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dacă se constată încălcarea art. 6 din Convenţie, cere să se constate, implicit, şi încălcarea art. 20 şi art. 148 din Constituţie, care obligă la respectarea prioritară a acestor dispoziţii legale.

6.Referitor la punctul de vedere al Avocatului Poporului privind excepţia de neconstituţionalitate invocată, susţine că acesta preia jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi face referire la Hotărârea din 13 iunie 1979 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Marckx împotriva Belgiei prin care s-a constatat încălcarea unui drept fundamental. Prin urmare, susţine că este de acord să se aibă în vedere considerentele acestei hotărâri.

7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este în competenţa exclusivă a legiuitorului. Diferenţa de regim aplicabil persoanelor fizice şi celor juridice în ceea ce priveşte interogatoriul ca probă în procesul civil este justificată de deosebirea de situaţii în care se află cele două persoane. Referitor la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţie, arată că instanţa de contencios constituţional a constatat în jurisprudenţa sa că deosebirea de statut juridic dintre persoanele fizice şi cele juridice justifică în mod obiectiv aplicarea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte răspunsul dat la un interogatoriu în procesul civil. De asemenea, arată că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 13 iunie 1979 pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, a statuat că principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar situaţiilor egale şi analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat stabilit în considerarea unor situaţii obiective diferite nu reprezintă privilegii şi nici discriminări. În continuare arată că o asemenea reglementare se regăsea şi în Codul de procedură civilă din 1865, respectiv la art. 222. De asemenea, învederează faptul că modificarea textelor legale criticate este atributul exclusiv al puterii legiuitoare şi excedează competenţelor Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

8.Prin Sentinţa civilă nr. 799 din 10 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.588/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicoleta Mirela Blebea într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii sale de anulare a unui act administrativ.

9.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât persoanele fizice răspund direct unor întrebări adresate acestora oral, necunoscându-le în prealabil şi răspunzând la acestea pe loc, adeseori în condiţii de presiune şi de stres emoţional datorat înfăţişării în instanţă, spre deosebire de persoanele juridice de drept privat, Statul român şi celelalte persoane de drept public, care răspund în scris la interogatoriu, având suficient timp pentru redactarea răspunsurilor şi de reflecţie asupra acestora. O asemenea diferenţiere este contrară principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi principiului egalităţii armelor în cadrul unui proces.

10.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Codul de procedură civilă reglementează condiţiile în care poate fi încuviinţată chemarea la interogatoriu şi procedura de administrare a acestei dovezi, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul părţilor la egalitatea în faţa legii.

11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

12.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

13.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

14.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

–Art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra din Codul de procedură civilă: "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: [...] e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;";

–Art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă: "Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condiţiile prevăzute la art. 194 lit. e).".

16.În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 148 privind principiul aplicării prioritare a actelor obligatorii ale Uniunii Europene. De asemenea, este invocată şi încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 20 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. În consecinţă, având în vedere că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate, îmbracă şi forma principiului egalităţii armelor, ceea ce semnifică tratarea egală a părţilor dintr-un proces, Curtea reţine că autoarea excepţiei invocă drept normă de referinţă art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile legale criticate se regăseau, de principiu, şi în Codul de procedură civilă din 1865, respectiv la art. 222 referitor la luarea interogatoriului persoanelor juridice şi la art. 112 pct. 5 privitor la elementele pe care trebuie să le cuprindă o cerere de chemare în judecată. Asupra constituţionalităţii soluţiei legale cuprinse la art. 222 Curtea s-a mai pronunţat, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, respectiv prin Decizia nr. 30 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2007.

18.Cu acel prilej Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură referitoare la administrarea probei cu înscrisuri, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident fără a fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât deosebirea de statut juridic dintre persoanele fizice şi persoanele juridice justifică în mod obiectiv aplicarea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte răspunsul dat la interogatoriu, în cadrul unui proces civil. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, în deplin acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, şi Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60), principiul egalităţii în drepturi se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, stabilit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări.

19.Distinct de cele statuate în decizia amintită, Curtea reţine că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu. Curtea constată că procedura de administrare a probei interogatoriului nu încalcă principiul egalităţi armelor, întrucât acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat.

20.În prezenta cauză Curtea constată că diferenţa de tratament rezultă, astfel cum s-a arătat şi la paragraful 18, din deosebirea de statut juridic dintre cele două categorii de persoane. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 209 din Codul civil, Curtea reţine că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii. Organele de administrare a persoanei juridice pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. Având în vedere natura probei interogatoriului, precum şi faptul că accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procesuale se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de lege, Curtea apreciază că administrarea în mod oral a acestei probe nu poate fi aplicată persoanei juridice, care prezintă anumite particularităţi determinate de însăşi natura acestui subiect de drept. Rezultă că legiuitorul a ţinut cont de aceste particularităţi obiective şi a adaptat modul de administrare a acestei probe în mod corespunzător şi în privinţa persoanei juridice. Prin urmare nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii de arme în proces în sensul că persoana juridică ar beneficia de un tratament juridic mai favorabil în ceea ce priveşte luarea interogatoriului, ci de un tratament adaptat naturii sale juridice.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicoleta Mirela Blebea în Dosarul nr. 3.588/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin