Decizie nr. 561 din 16 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 119, art. 120^1, art. 121, art. 122 şi art. 124^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 32.275/212/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 247D/2014.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile legale criticate reprezintă măsuri de politică fiscală pe care legiuitorul le instituie în vederea sancţionării conduitei culpabile pe care contribuabilii o au pentru neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată, iar stabilirea unor sancţiuni cu caracter fiscal pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor bugetare se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 56 şi art. 139 din Constituţie. Totodată, apreciază că atât timp cât nivelul dobânzii calculate pentru fiecare zi de întârziere are o valoare stabilită şi un cuantum rezonabil nu poate fi reţinută contrarietatea reglementării legale criticate cu Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 20 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 32.275/212/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 119, art. 120^1, art. 121, art. 122 şi art. 124^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gilmar Belecciu într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect o contestaţie la executare.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor constituţionale invocate, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, însă prevederile de lege criticate contravin principiului echităţii. Astfel, arată că "în cazul în care statul, prin instituţiile sale, datorează contribuabilului o sumă căreia îi este aplicabilă o dobândă, în temeiul art. 124 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, atunci această dobândă poate fi acordată doar la cererea justiţiabilului şi într-un procent nespecificat în legislaţia fiscală". În schimb, "statul poate impune penalităţi şi majorări la sumele datorate, pe care le impune în baza unui temei de drept", acelaşi temei "care nu acordă însă şi cetăţeanului contribuabil dreptul la o despăgubire echitabilă". Aşa fiind, apreciază că "justiţiabilul român este discriminat în relaţia cu instituţia, prin aplicarea unor pretenţii fiscale doar unilateral".

6.De asemenea, arată că prevederile de lege criticate încalcă şi principiul impunerii fiscale şi al unicităţii taxei, în sensul că "pentru una şi aceeaşi impunere în sarcina unei persoane aceasta nu datorează o taxă decât o singură dată, iar în acest caz apreciază că justiţiabilul nu poate datora daune pentru neplată decât o singură dată, şi nu de trei ori, aşa cum este reglementat de Codul de procedură fiscală". În acest context, arată că se încalcă principiul justei aşezări a taxelor fiscale, deoarece "statul, prin pretenţia unei plăţi inechitabile, beneficiază de o sumă nedatorată şi de o dobândă la bani care nu sunt datoraţi".

7.Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate "dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a reglementa raportul juridic de drept fiscal, care este caracterizat prin existenţa unei legături de subordonare în favoarea statului, fiind vorba de un regim de drept public". Consideră că în cauză nu poate fi vorba despre încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), câtă vreme părţile raportului juridic fiscal nu se situează pe poziţii de egalitate.

8.De asemenea, instanţa de judecată apreciază că nu se poate reţine nici încălcarea art. 56 din Constituţie, întrucât "modalitatea de reglementare a penalităţilor de întârziere şi a dobânzilor în materie fiscală constituie o măsură de politică fiscală, incidentă prin ipoteză în situaţia comportamentului culpabil al unui contribuabil".

9.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 119, art. 120^1, art. 121, art. 122 şi art. 124^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 886/2010, nr. 889/2010 şi nr. 1.542/2011.

11.Totodată, Avocatul Poporului reţine că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci "deduce contrarietatea textelor de lege criticate cu Legea fundamentală prin comparaţia dintre articolele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care reglementează nivelul dobânzii, penalităţilor şi majorărilor de întârziere pentru obligaţiile de plată către stat, şi dispoziţiile legale care reglementează nivelul dobânzilor în cazul sumelor restituite sau rambursate de la buget". Or, aşa cum a statuat instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa constantă, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

12.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13.Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 119, art. 120^1, art. 121, art. 122 şi art. 124^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 119: Dispoziţii generale privind dobânzi şi penalităţi de întârziere

"(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.

(2)Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

(3)Dobânzile şi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală.

(4)Dobânzile şi penalităţile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 142 alin. (6).";

Art. 120^1: Penalităţi de întârziere

"(1) Penalităţile de întârziere reprezintă sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispoziţiile art. 120 alin. (2)-(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2)Nivelul penalităţii de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.

(3)Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.";

–Art. 121: Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară

"(1) Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 120 şi 120^1, după termenul de 3 zile.

(2)Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere prevăzute la alin. (1), plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.";

–Art. 122: Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul compensării

"(1) În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:

a)pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;

b)pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operaţiei de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare întocmite de către organul competent;

c)pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.

(2)În cazul în care în urma exercitării controlului sau analizării cererii de compensare s-a stabilit că suma ce urmează a se compensa este mai mică decât suma cuprinsă în cererea de compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere se recalculează.

(3)Pentru obligaţiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevăzute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectuează compensarea prevăzută în actul normativ care o reglementează sau în normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.";

–Art. 124^1 Majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale

"(1) Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

(2)Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(3)Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4)Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2)."

15.În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi şi art. 56 referitor la Contribuţii financiare.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu: Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008; Decizia nr. 248 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010; Decizia nr. 886 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010; Decizia nr. 889 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, sau Decizia nr. 1.542 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 8 martie 2012.

17.Prin aceste decizii, cu privire la problema tratamentului diferenţiat de care beneficiază statul în raport cu contribuabilii în ceea ce priveşte satisfacerea creanţelor, Curtea a reţinut, în esenţă, că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalităţii în faţa legilor prevăzut de art. 16 din Constituţie. De altfel, autorul excepţiei porneşte de la o premisă greşită, întrucât şi statul datorează dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

18.Curtea a constatat, totodată, că reglementarea criticată reprezintă o măsură de politică fiscală pe care legiuitorul a instituit-o în vederea sancţionării conduitei culpabile pe care contribuabilii o au prin neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată. O atare sancţiune, evident, are o repercusiune directă cu privire la patrimoniul debitorului, însă diminuarea corespunzătoare a patrimoniului acestuia se datorează faptei culpabile pe care a săvârşit-o.

19.Stabilirea printr-o dispoziţie legală expresă a unor sancţiuni cu caracter fiscal pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor bugetare se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 şi art. 139, şi reprezintă regula generală în materia impozitelor şi taxelor, legiuitorul fiind îndreptăţit inclusiv la a adopta reglementări care să reprezinte un mijloc suplimentar pentru a asigura executarea obligaţiilor fiscale. Atât timp cât nivelul dobânzii calculate pentru fiecare zi de întârziere are o valoare stabilită într-un cuantum rezonabil, dar suficient de disuasiv pentru a nu îşi pierde raţiunea pentru care a fost instituită, nu poate fi reţinută nicio încălcare a prevederilor constituţionale invocate.

20.De altfel, Curtea nu ar putea să modifice nivelul dobânzilor de întârziere stabilite prin lege sau să introducă anumite criterii pentru determinarea nivelului acestora, întrucât o atare competenţă aparţine, în mod exclusiv, legiuitorului.

21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

22.Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 32.275/212/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 119, art. 120^1, art. 121, art. 122 şi art. 124^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora