Reglementare tehnică din 8 august 2013

Publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 595 bis din 24 septembrie 2013

(1)Prevederile prezentului normativ reprezintă condițiile minime care se aplică la proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor noi de stingere a incendiilor în construcții și instalații, indiferent de specific, forma de proprietate și destinația acestora, precum și la extinderea, schimbarea de destinație, modernizarea sau refacerea celor existente.

(2)Atunci când, în mod justificat tehnic, la construcțiile și instalațiile existente, nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativului, trebuie să se asigure prin proiect, în funcție de riscurile și/sau pericolele de incendiu actualizate, măsuri alternative care să asigure nivelurile minime de performanță pentru cerința fundamentală securitatea la incendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice.

(3)Normativul cuprinde și prevederi referitoare la proiectarea, executarea și exploatarea rețelelor exterioare de alimentare cu apă pentru intervenții în caz de incendiu la ansambluri de clădiri și incinte de producție și depozitare.

1.2.Proiectarea și executarea de noi tipuri de instalații pentru stingerea incendiilor este admisă numai dacă sunt, după caz, certificate sau agrementate tehnic, conform legii.

1.3.Pentru construcții și obiective ale structurilor de apărare națională, ordine publică și siguranță națională nominalizate prin acte normative ale conducătorilor structurilor respective în care nu are acces publicul, prevederile normativului nu sunt obligatorii. La acestea se asigura măsurile de securitate la incendiu stabilite de organele proprii de specialitate ale acestora, aprobate de conducătorii structurilor respective.

1.4.Pentru construcțiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentului normativ au caracter de recomandare, urmând a fi aplicate de la caz la caz, sau înlocuite cu măsuri de îmbunătățire a cerinței fundamentale securitate la incendiu posibil de realizat și care să nu afecteze caracterul monumentului.

1.5.Pentru construcțiile destinate fabricării, manipulării și depozitării explozivilor, substanțelor nucleare, instalațiilor subterane hidroenergetice, ale metroului, specifice organizării de șantier precum și instalațiile și echipamentele tehnologice de producție (sisteme, utilaje, agregate, dispozitive etc.), prevederile normativului se aplică în măsura în care nu contravin altor reglementări specifice.

1.6.Pentru asigurarea îndeplinirii măsurilor de securitate la incendiu, a criteriilor și nivelurilor de performanță prevăzute în normativ, în proiectare, execuție și exploatare trebuie să fie utilizate numai produse pentru construcții și instalații pentru care sunt efectuate determinări funcționale de comportare la foc și condițiile legii.

1.7.Standardele de referință menționate în prezentul normativ se consideră cu ediția în vigoare (anexa nr. 1).

2.Condiții tehnice generale de realizare a instalațiilor de stingere a Incendiilor Echiparea și dotarea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor2.1. Echiparea și dotarea tehnică minimă obligatorie a construcțiilor și instalațiilor cu sisteme și instalații de stingere a incendiilor, trebuie să corespundă prezentului normativ și reglementărilor specifice, îndeplinind principiile și cerințele din normele generale de apărare împotriva incendiilor.

2.2.Investitorul poate solicita echiparea și dotarea suplimentară a construcțiilor și instalațiilor și cu alte sisteme și instalații sau elemente de instalații de stingere a incendiului, în condițiile în care nu este afectată cerința de securitate la incendiu referitor la condițiile, criteriile și nivelurilor de performanță specifice.Proiectarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.3.

(1)La proiectarea instalațiilor de stingere a incendiilor, se au în vedere compatibilitatea dintre substanțele de stingere utilizate și mediul combustibil, eficiența de stingere a substanțelor utilizate, siguranța utilizatorilor spațiului protejat, precum și efectele asupra mediului.

(2)Principalele proprietăți specifice ale substanțelor utilizate în instalațiile de stingere, trebuie să asigure în principal:

a)eficiența stingerii;

b)afectarea într-o cât mai mică măsură a obiectelor și a materialelor din spațiul incendiat;

c)continuarea desfășurării în siguranță a activității oamenilor în spațiul protejat;

d)nedeteriorarea calitativă a substanței de stingere în timpul stocării;

e)consecințe nesemnificative asupra mediului, sănătății și a vieții utilizatorilor de către substanța de stingere și produșii rezultați în urma acțiunii de stingere;

f)caracteristici dielectrice.

(3)Domeniile recomandate, mecanismul stingerii și proprietățile substanțelor de stingere tratate în normativ sunt menționate în anexe.

2.4.

(1)Alegerea tipului de instalație de stingere a incendiului, a substanței de stingere utilizată și valorile intensităților de stingere, protecție și răcire, trebuie să corespundă naturii produselor combustibile din spațiul protejat, condițiilor specifice concrete ale incintei respective, importanței și valorii produselor protejate, tipului de construcție etc.

(2)În lipsa unor valori normate, se recomandă folosirea valorilor intensităților de stingere, protecție și răcire redate în anexa nr. 2.

2.5.Componentele specifice instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să îndeplinească cerințele minime prevăzute de normativ, sau să aibă performanțe de stingere echivalente.

2.6.Componentele instalațiilor de stingere a incendiilor care în mod normal lucrează sub presiune, trebuie să îndeplinească cerințele reglementărilor tehnice specifice.2.7.

(1)Proiectul instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să cuprindă piese scrise și desenate și instrucțiuni de funcționare și verificare periodică, conform celor precizate în standardele europene de referință, acolo unde acestea există.

(2)Aceste instrucțiuni trebuie să cuprindă schemele de principiu, parametrii proiectați (debite, presiuni etc.), descrierea, modul de utilizare și întreținere a instalațiilor în situația normală și în caz de incendiu, în anumite cazuri inclusiv pentru situația de avarie.

2.8.În prezentul normativ se utilizează terminologia din anexa nr. 33, termeni definiți prin standardul de referință SR EN ISO 13943, precum și cei utilizați în reglementările tehnice specifice ori în uzul curent, conform terminologiei adoptate în reglementările tehnice ale Uniunii Europene.Dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.9. La dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor și a componentelor acestora se respectă prevederile specifice substanțelor de stingere utilizate, precum și condițiile și specificațiile producătorilor de echipamente.

2.10.Dimensionarea și executarea sistemelor de ventilare aferente incintelor protejate la incendiu cu instalații de stingere, se realizează conform prevederilor reglementării tehnice specifice și specificațiilor producătorilor de echipamente.Amplasare2.11. Componentele instalațiilor de stingere a incendiilor se amplasează cu respectarea prevederile reglementărilor tehnice și ale prezentului normativ, precum și cerințele și condițiile producătorilor acestora.

2.12.În funcție de natura substanței de stingere utilizate, se recomandă dispunerea stațiilor de distribuție și a rezervelor în apropierea incintei la care asigură stingerea incendiilor.2.13.

(1)Stațiile de distribuție trebuie să aibă acces din exterior pe căi de circulație funcționale, dimensionate corespunzător reglementărilor tehnice și necesității executării operațiunilor de montaj, manevră (operare), reparații și întreținere.

(2)Căile de acces în stația de distribuție, precum și din zona de amplasare a acesteia se prevăd cu iluminat de siguranță corespunzător prevederilor normativului I 7 sau a reglementărilor echivalente.

2.14.În toate situațiile se recomandă asigurarea ventilării natural-organizate a stațiilor de distribuție a substanțelor de stingere.2.15.

(1)În funcție de condițiile specifice și de natura substanței de stingere, se prevăd instalații de ventilare mecanică a stațiilor de distribuție. Evacuarea eventualelor scăpări de gaze se face numai direct în exterior.

(2)Instalația de ventilare mecanică a stației de distribuție va asigura evacuarea scăpărilor de substanțe de stingere direct în exterior, până la un nivel nenociv pentru oameni. Ventilarea va asigura un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare.

2.16.Corespunzător condițiilor concrete ale spațiilor protejate cu instalații fixe pentru stingerea incendiului, pot fi prevăzute instalații mecanice de ventilare capabile să asigure evacuarea degajărilor rezultate în urma incendiului (fum, gaze de ardere).

2.17.Instalațiile mecanice de ventilare, atunci când se prevăd, trebuie să fie acționate cu butoane manuale amplasate centralizat în apropierea ușilor de acces în spațiile protejate. Aceste instalații se dimensionează corespunzător evacuării sigure a degajărilor, asigurând un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare. Tubulatura de evacuare va avea trasee cât mai scurte și dacă este posibil, fără a traversa alte spații neprotejate.Executarea și montarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.18. Producătorii instalațiilor de stingere a incendiilor și, după caz, furnizorii acestora, precum și proiectanții și executanții instalațiilor de stingere, răspund - potrivit competențelor legale ce le revin - de calitatea lucrărilor executate și de asigurarea condițiilor de siguranță a utilizatorilor, precum și de eficiența stingerii incendiilor în spațiile protejate.

2.19.La executarea instalațiilor de stingere a incendiilor este obligatorie respectarea întocmai a proiectului, a prevederilor prezentului normativ și a condițiilor și specificațiilor producătorilor de instalații, aparatură, echipamente și substanțe de stingere.

2.20.Subansamblurile și echipamentele instalației de stingere a incendiului se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice și constructive cu care au fost realizate de producător și se depozitează în condiții de siguranță.

2.21.Înainte de montarea conductelor și a celorlalte accesorii aferente instalațiilor de stingere a incendiilor, se verifică starea lor, neadmițându-se montajul dacă prezintă deformări, urme de lovire ori fisuri vizibile.

2.22.Producătorii și, după caz, furnizorii de butelii și echipamente trebuie să livreze odată cu acestea și piesele de rezervă necesare.

2.23.Pe timpul montării instalației de stingere a incendiului, se iau măsuri speciale pentru ca în interiorul conductelor să nu pătrundă corpuri străine care ar putea stânjeni transportul sau refularea substanței de stingere.

2.24.Rețelele de distribuție pe care se montează duzele de refulare se fixează rigid cu bride care să preia efortul produs la refularea substanței de stingere. La conductele de transport, bridele de fixare trebuie să permită dilatări și contracții funcționale.

2.25.Conductele pentru comenzi pneumatice se montează astfel încât să nu stânjenească intervenția personalului de exploatare și verificare.

2.26.Este interzisă montarea în instalație a recipienților (buteliilor) cu scăpări de substanță de stingere.

2.27.După montare, conductele se curăță, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sau alt gaz sub presiune, îndepărtându-se eventualele corpuri străine pătrunse accidental.

2.28.La montarea duzelor de refulare se urmărește ca acestea să nu se înfunde, deformeze etc. Duzele de refulare se fixează bine, astfel încât să nu fie posibilă desprinderea lor la reacțiunile rezultate din funcționare.

2.29.Pe timpul executării instalațiilor de stingere a incendiilor, executantul va respecta prevederile reglementărilor tehnice de prevenire și stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, sau a altor reglementări tehnice echivalente.Acționare2.30. În raport de natura incendiului, de viteza de evoluție a acestuia și de consecințele posibile, instalațiile de stingere se acționează automat sau manual. În toate cazurile, acționările automate trebuie să fie dublate de acționari manuale pentru comanda punerii în funcțiune a instalației.

2.31.La instalațiile cu funcționare automată, sistemul de semnalizare a incendiului și de acționare a comenzii de funcționare a instalației va asigura detectarea incendiului în faza incipientă.Probarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.32. După executarea instalațiilor de stingere a incendiilor se verifică rigiditatea îmbinărilor prin proba hidraulică de rezistență la presiune și proba de etanșeitate cu aer comprimat.

2.33.Probele de funcționare au ca obiectiv principal controlul funcționării armăturilor de comandă și după caz, a dispozitivelor de alarmă. În cadrul probei de funcționare se verifică acționarea instalației atât local, cât și de la distanță (când este astfel proiectată).

2.34.Pe timpul probei de stingere se iau măsuri de siguranță pentru evitarea accidentelor și a pagubelor materiale. Probele se realizează coordonat, sub conducerea executantului lucrării și în prezența beneficiarului, iar rezultatele verificărilor și a probelor efectuate se consemnează într-un proces verbal.

2.35.Odată cu încheierea probelor trebuie definitivată și instruirea personalului care va asigura exploatarea și întreținerea instalației de stingere, consemnându-se acest lucru în procesul verbal.Recepția instalațiilor de stingere a incendiilor2.36. Recepția instalației de stingere a incendiilor se face de către comisia constituită în conformitate cu legislația în vigoare. Comisia de recepție este obligată să verifice dacă au fost:

a)respectate condițiile privind sistemele de detectare, semnalizare și stingere prevăzute în proiectele de execuție și în documentațiile tehnice ale producătorului, precum și în reglementările tehnice în vigoare;

b)montate și puse în funcțiune toate instalațiile, aparatura și echipamentele din sistemele de semnalizare și stingere a incendiului;

c)predate beneficiarului instrucțiunile de folosire a tuturor aparatelor și echipamentelor instalației și s-a instruit personalul de servire a acestora.

2.37.Recepția lucrărilor constă în verificarea respectării legislației în vigoare și reglementărilor tehnice privind:

a)funcționarea instalației de detectare și semnalizare a incendiilor și comandă a intrării în funcțiune a instalației de stingere;

b)funcționarea sistemului de distribuție a substanței de stingere;

c)existența panourilor și dispozitivelor de avertizare privind evacuarea oamenilor, a instrucțiunilor de exploatare și a măsurilor ce se întreprind în timpul intervenției în caz de incendiu.

2.38.Rezultatele verificărilor și a probelor efectuate în prezența comisiei de recepție se consemnează într-un proces verbal de recepție. La recepția instalației de stingere, executantul acesteia va prezenta toate documentele necesare întocmirii cărții tehnice a construcției. Orice neconcordanță între proiect și execuție se remediază în funcție de importanță (pe loc, imediat sau cu termen stabilit, corelat cu darea în exploatare a instalației), astfel încât să fie asigurate condițiile de securitate la incendiu pentru spațiul protejat.2.39.

(1)Odată cu recepția instalației de stingere a incendiului, beneficiarul are obligația de a înființa un registru de evidență (numerotat și sigilat), în care trebuie să fie consemnate datele principale privind exploatarea, verificarea și întreținerea instalației de stingere.

(2)Registrul va conține:

a)caracteristicile principale ale instalației;

b)data punerii în funcțiune;

c)data verificării;

d)elementele verificate;

e)numele și prenumele persoanei care a efectuat verificarea instalației;

f)data încărcării și punerii instalației în stare de intervenție;

g)defecțiuni apărute.

(3)În registrul de evidență se precizează și operațiunile ce trebuie să se execute în concordanță cu instrucțiunile de exploatare și cu prevederile cărții tehnice.

Exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.40. Pentru buna exploatare a sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor este obligatorie respectarea întocmai a proiectului, a prevederilor prezentului normativ și a instrucțiunilor și regulilor cuprinse în fișele și specificațiile tehnice ale producătorilor de aparate, echipamente, utilaje și substanțe de stingere.2.41.

(1)În spațiile echipate cu sisteme automate de inundare cu substanțe de stingere cu nivel de concentrație toxic organismului uman, pe perioada de timp cât în spațiile respective există oameni, comanda declanșării instalației de stingere trebuie să fie obligatoriu în poziția "manual".

(2)Instalațiile de stingere care utilizează substanțe de stingere cu nivel de concentrație toxic organismului uman se prevăd cu sisteme de temporizare a declanșării astfel încât să existe condiții de evacuare în siguranță.

2.42.Acționările, precum și comenzile automat și/sau manual de punere în funcțiune ale instalațiilor de stingere a incendiilor se mențin în permanentă stare de funcționare.

2.43.În caz de incendiu se asigură evacuarea rapidă și în condiții de siguranță a oamenilor din spațiile supuse inundării cu substanțe de stingere, pe căi de acces marcate și păstrate libere.

2.44.După stingerea incendiului, accesul oamenilor în spațiile inundate cu substanțe, trebuie să fie permis numai după ce aceste spații au fost bine ventilate.

2.45.Stațiile de distribuție a substanțelor de stingere a incendiului trebuie să aibă menținut permanent accesul liber din exterior, pe căi de circulație funcționale, astfel încât să permită executarea operativă a lucrărilor de reparații și întreținere. Iluminatul de siguranță al căilor de acces la stațiile de distribuție, precum și a zonelor unde sunt amplasate acestea, se menține în stare de funcționare.

2.46.Se va asigura controlul și verificarea permanentă a recipientelor (buteliilor) montate în stațiile de distribuție pentru depistarea oricăror scăpări de substanțe de stingere. Recipientele (buteliile) cu defecțiuni se înlocuiesc.

2.47.Se va asigura funcționarea la parametrii proiectați a sistemelor și instalațiilor de ventilare natural-organizată sau mecanică a stațiilor de distribuție a substanțelor speciale de stingere a incendiilor.

2.48.Este obligatorie efectuarea reviziilor și reparațiilor prevăzute în reglementările tehnice, în documentația de execuție și specificațiile producătorului.

2.49.Este interzisă modificarea instalațiilor de stingere a incendiilor fără acordul factorilor în drept, potrivit legislației în construcții.Măsuri de tehnica securității și sănătății în muncă și de apărare împotriva incendiilor2.50. Responsabilii cu exploatarea și întreținerea sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să aibă afișată la loc vizibil și în vecinătatea incintelor protejate panouri cu următorul conținut:

a)schemele de funcționare ale instalațiilor de stingere a incendiilor;

b)instrucțiunile de exploatare ale instalațiilor de stingere;

c)instrucțiuni specifice de securitate și sănătate în muncă și măsuri pentru prevenirea accidentelor umane în timpul și după inundarea cu substanță de stingere.

2.51.Personalul de exploatare și întreținere a sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor, trebuie să fie instruit și va lua la cunoștință de prevederile prezentului normativ și celorlalte reglementări specifice, precum și cu privire la măsurile necesare de protecție împotriva contaminării, a intoxicării cu substanțe periculoase precum și împotriva electrocutărilor.

2.52.Personalul de exploatare a sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor, trebuie să fie instruit asupra practicilor de salvare și intervenție în caz de necesitate.

2.53.În toate locurile unde se folosesc substanțe de stingere a incendiilor cu nivel de concentrație toxic organismului uman, se prevăd prin proiectare indicatoare corespunzătoare de avertizare și se asigură menținerea în exploatare a stării corespunzătoare a acestora.

2.54.Pentru salvarea oamenilor din spațiile inundate cu substanțe de stingere cu nivel de concentrație toxic organismului uman, se iau măsuri de evacuare imediată și de evitare a accesului în aceste spații. Se va acorda primul ajutor persoanelor afectate de substanțele speciale de stingere.

2.55.Mijloacele și echipamentele de protecție necesare intervenției la incintele, sistemele și instalațiile de stingere a incendiilor, se mențin în stare de funcționare la parametrii proiectați și se recomandă a se păstra într-o încăpere apropiată, protejată față de spațiul ce se inundă cu substanța specială de stingere și la care accesul să fie ușor.

2.56.Pentru atenționarea personalului din interiorul spațiilor supuse inundării cu substanțe speciale de stingere trebuie să fie afișate la loc vizibil panouri de avertizare inscripționate cu următorul text, conform modelului prezentat în figura 2.1.!Imagine

Figura 2.1. Indicator pentru avertizare asupra faptului că spațiile sunt protejate cu substanțe speciale de stingere2.57. În toate spațiile în care sunt amplasate baterii de recipienți (butelii) cu substanțe speciale de stingere a incendiilor și în special, pe fețele exterioare ale ușilor stațiilor de stocare și distribuție, se va afișa următoarea inscripție, conform modelului prezentat în figura 2.2.!Imagine

Figura 2.2. Indicator pentru avertizare pentru spațiile în care se depozitează butelii cu substanțe de stingere3. Cerințe 3.1. Construcțiile trebuie să corespundă, atât în ansamblu, cât și pe părți separate, utilizării preconizate, ținând seama mai ales de sănătatea și siguranța persoanelor implicate de-a lungul întregului ciclu de viață al construcțiilor. În condițiile unei întrețineri normale, construcțiile trebuie să îndeplinească aceste cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor pe o durată de utilizare rezonabilă din punct de vedere economic.

3.2.La proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor, trebuie să se stabilească măsuri, condiții și nivelurile de performanță potrivit prevederilor prezentului normativ și reglementărilor specifice care să asigure îndeplinirea cerințelor fundamentale din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 din 9 martie 2011 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitoare la:

1.rezistența mecanică și stabilitate;

2.securitate la incendiu;

3.igiena, sănătate și mediu înconjurător;

4.siguranță și accesibilitate în exploatare;

5.protecția împotriva zgomotului;

6.economie de energie și izolare termică;

7.utilizare sustenabilă a resurselor naturale.3.3.

(1)Construcțiile trebuie proiectate și executate astfel încât încărcările care pot fi exercitate asupra lor în timpul construirii și utilizării să nu ducă la niciunul dintre următoarele evenimente:

a)prăbușirea întregii construcții sau a unei părți a acesteia;

b)deformații de o mărime inadmisibilă;

c)deteriorarea altor părți ale construcției sau a instalațiilor sau a echipamentelor instalate ca urmare a unor deformații majore ale elementelor portante;

d)deteriorare disproporționată față de evenimentul cauzator inițial.

(2)Îndeplinirea cerinței fundamentale de calitate, rezistența mecanică și stabilitate se realizează prin dimensionarea și executarea corespunzătoare a structurii de rezistență a instalațiilor de stingere a incendiilor, în corelare cu sistemul constructiv al clădirii în care sunt amplasate.

3.4.Elementele componente ale instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să fie fixate de structura de rezistență a construcției prin dispozitive corespunzător dimensionate, în colaborare cu specialistul structurist al construcției. La proiectarea și executarea rețelelor exterioare de alimentare cu apă a instalațiilor de stingere a incendiilor, se va ține seama de tipul și caracteristicile terenului, precizate prin studii geotehnice.

3.5.Stațiile de distribuție aferente instalațiilor fixe de stingere a incendiilor se amplasează, de regulă, în încăperi proprii. Aceste încăperi, trebuie să fie situate la nivelurile inferioare ale construcției sau, atunci când acest lucru nu este posibil, construcția trebuie să fie corespunzător dimensionată încărcărilor statice și dinamice ale instalației de stingere. Sunt exceptate instalațiile fixe de stingere a incendiilor care utilizează substanțe pentru care producătorii nu solicită restricții de păstrare și de utilizare.3.6.

(1)Construcția trebuie să fie proiectată și executată în așa fel încât, în caz de incendiu:

a)stabilitatea elementelor portante ale construcției să poată fi asumată pe o perioadă determinată;

b)apariția și propagarea incendiului și a fumului în interiorul construcției să fie limitate;

c)extinderea incendiului către construcțiile învecinate să fie limitată;

d)utilizatorii să poată părăsi construcția sau să poată fi salvați prin alte mijloace;

e)să fie luată în considerare siguranța echipelor de intervenție.

(2)Cerința fundamentală securitate la incendiu are în vedere asigurarea condițiilor sigure de funcționare a instalațiilor de stingere a incendiilor. Pentru aceasta este necesară amplasarea și montarea corespunzătoare a instalațiilor de stingere a incendiilor în construcție față de spațiul protejat, avându-se în vedere și protecția acestor instalații împotriva radiațiilor termice generate de surse de încălzire învecinate.

3.7.Pentru asigurarea eficienței stingerii incendiilor, instalația trebuie conformată și dimensionată în funcție de spațiul protejat și de caracteristicile incendiului, utilizând tipul corespunzător de instalație și de substanță de stingere.

3.8.Construcțiile trebuie să fie proiectate și executate astfel încât să nu reprezinte, pe întregul lor ciclu de viață, o amenințare pentru igiena sau pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor, a utilizatorilor sau a vecinilor, nici să exercite un impact exagerat de mare asupra calității mediului sau a climei pe întregul lor ciclu de viață, în cursul construirii, utilizării, demolării, în special ca rezultat al oricărora din următoarele:

a)emanații de gaze toxice;

b)emisii de substanțe periculoase, de compuși organici volatili (COV), de gaze care produc efect de seră sau de particule periculoase în aerul din interior sau în atmosferă;

c)emisie de radiații periculoase;

d)scurgerea de substanțe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de suprafață sau în sol;

e)scurgerea de substanțe periculoase în apa potabilă sau substanțe care au un impact negativ diferit asupra apei potabile;

f)evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide;

g)prezența umidității în anumite părți ale construcției sau pe suprafețe din interiorul acesteia.3.9.

(1)Igienă, sănătate și mediu înconjurător constituie o cerință fundamentală care necesită tratarea cu deosebită atenție a fiecărui caz în parte, având în vedere riscul pe care-l prezintă substanța de stingere utilizată.

(2)În toate situațiile în care utilizarea substanțelor de stingere a incendiilor determină riscuri pentru utilizatori, este obligatorie realizarea tuturor măsurilor de protecție a vieții și a sănătății acestora.

(3)Pentru asigurarea protecției și refacerii mediului se utilizează numai substanțe de stingere a incendiului care nu au influențe majore asupra mediului.

3.10.

(1)Pentru realizarea cerinței fundamentale siguranță și accesibilitate în exploatare a instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie îndeplinite condițiile necesare funcționării acestora în deplină siguranță. În documentațiile de proiectare trebuie să se evidențieze influențele instalațiilor de stingere a incendiilor asupra utilizatorilor și construcției.

(2)Construcțiile trebuie proiectate și executate astfel încât să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidente sau pagube în cursul funcționării sau al utilizării, cum ar fi alunecări, căderi, loviri, arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de explozii și tâlhării. În special, construcțiile trebuie să fie proiectate și executate astfel încât să fie accesibile și utilizabile pentru persoanele cu dizabilități.

3.11.Pentru funcționarea instalațiilor de stingere a incendiilor în condiții de siguranță în exploatare sunt necesare măsuri, dispozitive, echipamente etc. corespunzătoare de protecție, care să elimine posibilitatea producerii unor riscuri pentru utilizatori (răniri, arsuri, asfixieri, electrocutări, contaminări, explozii etc.).

3.12.Instalațiile de stingere a incendiilor, în funcționare normală și în stare de avarie, nu trebuie să influențeze negativ parametrii și nivelurile de performanță ale construcției, referitoare la cerințele de calitate prevăzute de lege.

3.13.Cerința fundamentală protecția împotriva zgomotului se asigură prin măsuri corespunzătoare astfel realizate încât prin funcționare să nu afecteze confortul acustic al utilizatorilor și al zonelor învecinate. Construcția trebuie proiectată și executată în așa fel încât zgomotul perceput de către utilizatori sau de către persoane aflate în apropiere să fie menținut la un nivel la care să nu fie periclitată sănătatea acestora și să le permită să doarmă, să se odihnească și să lucreze în condiții satisfăcătoare.

3.14.Cerința fundamentală economie de energie și izolare termică se asigură prin analize și soluții de caz, în funcție de condițiile specifice în care se folosesc instalațiile, de cerințele acestora și caracteristicile substanțelor utilizate la stingerea incendiilor.Construcțiile cu instalațiile aferente de încălzire, răcire, iluminare și ventilare trebuie astfel proiectate și executate încât consumul de energie necesar funcționării să fie mic, ținând cont de utilizatori și de condițiile locale de climă. Construcțiile trebuie, de asemenea, să fie eficiente din punct de vedere energetic, consumând cât mai puțină energie pe parcursul construirii și demontării lor.

3.15.Cerința fundamentală utilizare sustenabilă a resurselor naturale se realizează prin proiectarea, executarea și demolarea construcțiilor astfel încât utilizarea resurselor naturale să fie sustenabilă și să asigure în special următoarele:(a) reutilizarea sau reciclabilitatea construcțiilor, a materialelor și părților componente, după demolare;(b) durabilitatea construcțiilor;(c) utilizarea la construcții a unor materii prime și secundare compatibile cu mediul.

3.16.Componentele instalațiilor de stingere a incendiilor, care necesită izolări termice - potrivit cerințelor producătorului - trebuie să fie, de regulă, izolate cu materiale din clasa de reacție la foc minim A2-s1, d0.3.17. La proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să se aibă în vedere și prevederile reglementărilor tehnice conexe și documentele normative de referință, nominalizate în anexa nr. 1.Partea a II-a PROIECTAREA ȘI EXECUTAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE CU APĂ A INCENDIILOR4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori Echiparea tehnică a clădirilor cu hidranți de incendiu interiori4.1.

(1)Echiparea tehnică cu hidranți de incendiu interiori se realizează la:

a)clădiri închise din categoriile de importanță excepțională A ori deosebită B;

b)clădiri înalte;

c)clădiri foarte înalte;

d)clădiri cu săli aglomerate;

e)clădiri de învățământ sau cultură, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane;

(ii)au aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;

f)clădiri pentru turism, precum și cele cu destinația de cazare a elevilor, studenților, sportivilor, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au mai mult de 50 locuri de cazare;

(ii)au aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;

g)clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea ori cazarea/adăpostirea copiilor preșcolari, a bătrânilor, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au capacitatea maximă simultană mai mare de 50 de persoane;

(ii)au volumul mai mare de 2000 mc;

h)clădiri și spații (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulațiile lor comune) pentru comerț cu aria desfășurată mai mare de 600 mp;

i)clădiri administrative ori de cult, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane;

(ii)au aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;

j)clădiri de sport în care se pot afla simultan mai mult de 200 de persoane;

k)clădiri și spații (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulațiile lor comune) de producție și/sau depozitare cu aria desfășurată mai mare de 600 mp și risc mare sau foarte mare de incendiu;

l)clădiri și spații (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulațiile lor comune) subterane, cu excepția locuințelor, având aria desfășurată mai mare de 300 mp;

m)clădiri civile, cu excepția locuințelor și a celor menționate la lit. a)-l), având aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;

n)parcaje supraterane închise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au mai mult de 10 autoturisme;

(ii)au peste 2 (două) niveluri;

o)parcaje supraterane deschise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au mai mult de 50 de autoturisme;

(ii)au peste 2 (două) niveluri;

p)parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice specifice în vigoare.

(2)În vederea echipării cu hidranți de incendiu interiori, pentru clădirile cu funcțiuni mixte se stabilește funcțiunea civilă ori de producție și/sau depozitare.

15.11.2018Punctul 4.1. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.2.Enumerarea de la art. 4.1. nu este limitativă, investitorii putând stabili necesitatea echipării cu hidranți interiori de incendiu și pentru alte tipuri de clădiri.

4.3.În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de echipare cu hidranți de incendiu interiori se stabilește pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, iar gospodăria de apă aferentă clădirii se dimensionează astfel încât să asigure sarcina hidrodinamică necesară cea mai mare și debitul cel mai mare.

4.4.Nu se prevăd hidranți de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată ca substanță de stingere și când stingerea incendiului se asigură cu alte substanțe de stingere: gaze inerte, spumă, abur, pulberi, precum și la construcțiile parter, cu destinația de producție și/sau depozitare, Ia care stingerea incendiului în interior se asigură de la hidranții de incendiu exteriori cu debitele și presiunile necesare, cu furtun având lungimea de maxim 40 m.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor cu hidranți de incendiu interiori4.5. Hidranții de incendiu interiori se amplasează în locuri vizibile și ușor accesibile în caz de incendiu, în funcție de lungimea furtunurilor și de geometria spațiilor protejate ale clădirii, în următoarea ordine: lângă intrări în clădiri, în case de scări, în holuri sau în vestibuluri, pe coridoare, lângă intrarea în încăperi și în interiorul acestora.4.6.

(1)În sălile aglomerate, atunci când rețeaua interioară de alimentare cu apă a clădirii permite, se amplasează în sală un număr suficient de hidranți de incendiu pentru a putea acționa în fiecare punct al sălii cu cel puțin două jeturi, iar restul hidranților (necesari conform datelor din anexa nr. 3) se amplasează în exteriorul sălii, lângă uși.

(2)În sălile de spectacole, atunci când distribuția interioară a clădirii permite, se va amplasa, în sală, un număr suficient de hidranți interiori pentru a putea acționa în fiecare punct al sălii cu cel puțin un jet, iar restul hidranților necesari pentru realizarea cerințelor trebuie să fie amplasați în exteriorul sălii, lângă uși.

(3)Pe scenele amenajate ale sălilor de spectacole și pe coridoarele de acces la scenă se prevede un număr suficient de hidranți astfel încât să se poată acționa simultan cu numărul de jeturi prevăzut în anexa nr. 3.

4.7.În clădirile civile înalte, definite conform reglementărilor specifice, hidranții de incendiu interiori se amplasează numai pe coridoare, sau în încăperile tampon de acces în casele scării.

4.8.În clădirile civile foarte înalte definite conform reglementărilor specifice, se respectă următoarele:

a)hidranții de incendiu se amplasează numai pe coridoare sau în încăperile tampon de acces în casele de scări;

b)conductele se leagă în inel și se prevăd cu robinete de închidere, astfel încât să nu existe pericolul scoaterii din funcțiune a mai mult de 5 hidranți pe nivel;

c)se prevăd robinete și pe coloane, din 5 în 5 niveluri, sigilate în poziția "normal deschis";

d)pentru alimentarea cu apă a instalației interioare cu hidranți de incendiu, direct de la pompele mobile de incendiu, se prevede o conductă cu Dn100 mm, cu robinet de închidere, două clapete de sens și două racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm, amplasate pe peretele exterior al clădirii, în nișe cu geam, marcate cu indicatoare la înălțimea de maximum 1.40 m de la nivelul trotuarului clădirii, racordată la conducta principală a rețelei de alimentare cu apă.

4.9.La clădirile monobloc, la care nu se poate asigura protecția întregii suprafețe de la hidranții de incendiu exteriori, se prevăd hidranți de incendiu interiori pe tunelurile speciale de evacuare.

4.10.În clădirile de producție și/sau depozitare hidranții de incendiu interiori se prevăd pentru protecția tuturor zonelor în care acest lucru este obligatoriu în condițiile art. 4.1, compartimentate corespunzător cu elemente de construcție rezistente la foc, potrivit reglementărilor specifice.

4.11.În clădirile închise ale depozitelor cu stive înalte (cu înălțime mai mare de 6 m), clădiri monobloc, gări, aerogări, metrou etc. se admite ca hidranții de incendiu interiori, necesari pentru protejarea zonelor ce nu pot fi acoperite cu jeturile celor montați pe pereți sau pe stâlpi, să fie amplasați la nivelul pardoselii sau îngropați în pardoseală, în cutii speciale, corespunzătoare.

4.12.Hidranții de incendiu interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se corespunzător. Standardele de referință sunt ISO 3864/1,2, 3, 4 și ISO 7010.4.13. În lipsa iluminatului normal, identificarea hidranților trebuie să se facă prin iluminat de securitate pentru marcarea hidranților interiori.

4.14.Robinetul hidrantului de incendiu, împreună cu echipamentul de serviciu format din furtun, tamburul cu suportul său și dispozitivele de refulare a apei, se montează într-o cutie, amplasată în nișă sau firidă în zidărie, la înălțimea de 0,80 m-1,50 m măsurată de la pardoseală până la partea superioară a cutiei.

15.11.2018Punctul 4.14. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.15.Nișele hidranților de incendiu interiori nu trebuie să străpungă pereții rezistenți la foc, pe cei care despart încăperi cu risc de incendiu diferit sau care delimitează căi de evacuare. În cazul în care se montează în nișă, rezistența la foc a peretelui, după montarea nișei, trebuie să rămână neschimbată.

4.16.Hidranții de incendiu interiori se echipează cu furtunuri semirigide sau cu furtunuri plate și cu țevi de refulare universale montate la extremitățile furtunurilor pentru a forma, dirija și controla jetul de apă (standarde de referință SR EN 671-1 sau SR EN 671-2).

4.17.Furtunurile semirigide trebuie să aibă unul din următoarele diametre interioare: 19 mm; 25 mm; 33 mm. Diametrul nominal al furtunului plat nu trebuie să depășească 52 mm. Fac excepție aplicațiile specifice care permit alte valori.4.18.

(1)Lungimea furtunului semirigid trebuie să fie de maxim 30 m.

(2)Lungimea furtunului plat trebuie să fie de maxim 20 m.

(3)Fac excepție aplicațiile specifice care permit alte lungimi ale furtunurilor.

4.19.Țeava de refulare universală trebuie să permită următoarele poziții de reglare: închidere și jet pulverizat și/sau jet compact. Când jetul pulverizat și jetul compact sunt condiționate, se recomandă să se poziționeze jetul pulverizat între poziția de închidere și poziția jetului compact.

4.20.Țeava de refulare universală trebuie prevăzută cu un robinet de închidere a alimentării cu apă. Robinetul de închidere trebuie să fie cu supapă sau de alt tip cu deschidere lentă. Robinetul trebuie să se închidă prin acționarea unei roți de manevră în sens orar, iar sensul de deschidere trebuie marcat.

4.21.Pentru hidrantul interior de incendiu echipat cu furtun semirigid, tamburul trebuie dotat cu două flanșe circulare cu diametrul maxim de 800 mm și cu sectoare interioare sau cu o bobină cu diametrul minim de 200 mm pentru furtunurile de 19 mm și 25 mm și cu diametrul minim de 280 mm pentru furtunurile de 33 mm. Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale.4.22.

(1)Suportul de furtun plat pentru hidrantul interior de incendiu, poate fi: cu tambur, cu furtun pliat de două sau cu furtun bobinat.

(2)Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale în așa fel încât să permită desfășurarea liberă a furtunului. Tamburul interior trebuie să aibă diametrul minim de 70 mm, cu o fantă largă de cel puțin 20 mm în care se așează cuta mediană din lungul furtunului.

4.23.

(1)Cutiile trebuie prevăzute cu o ușă și pot fi echipate cu o încuietoare. Cutiile care pot fi zăvorâte, trebuie prevăzute cu un dispozitiv de deschidere în caz de urgență care să fie protejat cu ajutorul unui material transparent, care să poată fi spart cu ușurință. Robinetul de închidere cu supapă înșurubat până la capăt, trebuie poziționat astfel încât să permită rămânerea a cel puțin 35 mm spațiu liber în jurul diametrului exterior a roții de manevră.

(2)Dacă dispozitivul de deschidere în caz de urgență este protejat printr-un geam frontal, acesta trebuie să poată fi spart cu ușurință, fără a exista riscul de a lăsa bucăți sau corpuri ascuțite care să poată provoca rănirea celor care acționează dispozitivul de deschidere în caz de urgență.

(3)Ușile cutiilor trebuie să se deschidă cu minimum 170 grade pentru a permite furtunului să fie mișcat liber în toate direcțiile. Pentru anumite condiții climatice este necesar să se prevadă cutia cu găuri cu ventilare corespunzătoare.

4.24.Alimentarea cu apă a hidranților de incendiu interiori, din construcțiile prevăzute cu instalații de apă potabilă sau industrială se poate face prin rețele separate sau comune, inelare ori ramificate.

4.25.Se prevăd rețele de distribuție separate în următoarele situații:

a)la clădirile echipate cu instalații interioare cu sprinklere, sprinklere deschise, apă pulverizată sau ceață de apă;

b)la clădirile în care pentru apa potabilă sau industrială s-au utilizat rețelele de distribuție din materiale plastice;

c)în cazurile în care presiunea necesară în instalațiile pentru stingerea incendiilor este mai mare de 6 bar;

d)când, potrivit avizului societății de distribuție a apei, nu se poate asigura debitul de apă pentru stins incendiul din conductele publice și este necesar a se prevedea o gospodărie de apă proprie (rezervor cuplat cu stație de pompare a apei) pentru debitul de incendiu;

e)în cazul rețelelor interioare cu hidranți de incendiu pentru care este prevăzut timpul teoretic de funcționare de 60 minute și mai mult.4.26.

(1)În rețelele instalațiilor interioare de apă pentru incendiu, separate sau comune, se folosesc numai conducte metalice.

(2)Nu sunt admise conducte din materiale plastice.

4.27.Rețelele interioare care alimentează cu apă mai mult de 8 hidranți de incendiu pe nivel se proiectează inelare. În distribuitorul rețelei de alimentare cu apă se prevede o conductă cu Dn100 mm cu robinet de închidere, două clapete de sens și două racorduri fixe având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu.

15.11.2018Punctul 4.27. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.28.Rețelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu se întrerupă funcționarea a mai mult de 5 hidranți pe un nivel al clădirii.

4.29.Robinetele de pe rețelele inelare se sigilează în poziție «normal deschis», cu excepția cazurilor în care sunt prevăzute dispozitive de acționare de la distanță.

15.11.2018Punctul 4.29. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.30.Alimentarea cu apă a hidranților interiori se asigură la presiunile necesare menționate în SR EN 671-1 sau SR EN 671-2, având în vedere și presiunile minime indicate de producător, necesare asigurării debitului hidrantului.

15.11.2018Punctul 4.30. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.31.Pentru reducerea presiunii la valorile admise se recomandă prevederea de regulatoare de presiune locale sau diafragme, amplasate înaintea hidranților respectivi.

4.32.Instalațiile cu hidranți de incendiu interiori se proiectează și se execută astfel încât să poată fi acționate operativ la izbucnirea incendiului. Se admite acționarea electrică de la distanță pentru pornirea pompelor și operarea robinetelor.

15.11.2018Punctul 4.32. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.33.Toate rețelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor cu hidranți interiori se proiectează și se execută astfel încât să fie ferite de îngheț, iar reviziile și eventualele reparații să se poată face cu ușurință. Zonarea adâncimii maxime de îngheț este prezentată în anexa 32.4.34.

(1)Spațiile cu pericol de îngheț trebuie să fie echipate cu instalații cu hidranți interiori în sistem aer-apă.

(2)Robinetului de secționare (electrovană) care separă conducta de alimentare cu apă de conducta uscată se montează într-un spațiu în care se asigură temperaturi de minim 4°C.

(3)Instalațiile cu hidranți de incendiu, amplasate în spații cu pericol de îngheț se echipează cu armături de golire, dispuse în imediata apropiere a robinetului de secționare (electrovanei).

Dimensionarea instalațiilor cu hidranți de incendiu interiori4.35. Timpul teoretic de funcționare a instalației de hidranți interiori este de:a) 120 de minute pentru clădirile foarte înalte;b) 60 de minute pentru clădirile închise de importanță excepțională și deosebită, clădirile înalte, clădirile cu săli aglomerate, parcaje subterane cu patru niveluri sau mai mult;c) 30 de minute la parcaje subterane din categoriile P1 și P2, definite conform reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalații de stingere cu sprinklere, parcaje supraterane închise cu mai mult de 10 autoturisme ori cu peste 2 (două) niveluri, parcaje supraterane deschise cu peste 2 (două) niveluri sau cu mai mult de 50 de autoturisme clădiri de producție și/sau depozitare care nu sunt echipate cu instalații de stingere cu sprinklere;d) 10 minute pentru celelalte categorii de construcții echipate cu instalație de hidranți interiori.

15.11.2018Punctul 4.35. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.36.

(1)Numărul de hidranți de incendiu interiori se determină ținând seama de numărul de jeturi în funcțiune simultană, de lungimea furtunului hidrantului, configurația constructivă și lungimea culoarelor de acces dintre utilaje, mobilier, agregate sau materiale depozitate.

15.11.2018Alineatul (1) din Punctul 4.36., Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

(2)Numărul de jeturi în funcțiune simultană ai hidranților de incendiu interiori, în funcție de destinațiile și caracteristicile clădirilor, este dat în anexa nr. 3.

(3)Jeturile simultane, trebuie obținute de la hidranții de incendiu situați pe același palier și în același compartiment de incendiu al clădirii.

4.37.

(1)Fiecare punct din interiorul clădirii trebuie protejat cu cel puțin un jet.

(2)Prin excepție de la alin. (1), se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puțin două jeturi în funcțiune simultană în următoarele situații:

a)încăperi sau grupuri de încăperi cu risc mare și foarte mare, precum și la depozitele cu stive înalte (peste 6 m înălțime), care au un volum mai mare de 5.000 mc;

b)în clădiri civile (publice) înalte și foarte înalte;

c)clădiri pentru comerț cu volum mai mare de 5.000 mc;

d)săli aglomerate (numai sala și, după caz, scena, depozitele și atelierele anexe).

(3)Pentru clădirile (încăperile și spațiile) menționate în anexa nr. 3, echipate cu instalații automate de stingere, se asigură protejarea cu un singur jet, cu excepția clădirilor foarte înalte la care fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puțin două jeturi simultane. Dimensionarea instalației de hidranți interiori se face după destinația și caracteristicile clădirii protejate. Fac excepție situațiile din reglementările specifice în care este prevăzută stingerea cu mai multe jeturi, indiferent de echiparea cu instalații automate de stingere.

15.11.2018Punctul 4.37. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.38.

(1)Debitele minime ale jetului compact și pulverizat în funcție de diametrele duzelor de refulare sau diametrele echivalente, la diferite presiuni disponibile ale apei în secțiunile de ieșire din robinetul hidrantului, pentru hidranții de incendiu interiori, echipați cu furtunuri semirigide, sunt date în anexa nr. 4, iar pentru hidranții de incendiu interiori echipați cu furtunuri plate, în anexa nr. 5.

(2)Valoarea presiunii în secțiunea robinetului de hidrant se verifică și în declarația de performanță, astfel încât să se asigure valorile minime ale debitului.

15.11.2018Punctul 4.38. din Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.39.Presiunea minimă necesară la robinetul hidrantului de incendiu interior, trebuie să acopere pierderile totale de sarcină în furtun și să asigure formarea unor jeturi de apă compacte sau pulverizate, cu debitele din anexa nr. 4, respectiv anexa nr. 5, în funcție de diametrele duzelor de refulare sau diametrelor echivalente.

4.40.Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor instalației de alimentare cu apă a hidranților de incendiu interiori, se determină astfel:

a)când alimentarea cu apă a hidranților de incendiu interiori se face printr-o rețea comună cu alimentarea cu apă potabilă sau industrială, debitul de calcul se determină adăugând la debitul de incendiu al hidranților (stabilit conform datelor din anexele nr. 4 și nr. 5.) debitul de calcul de apă potabilă sau industrială stabilit conform reglementărilor specifice sau prescripțiilor tehnologice, cu excepția a 85% din debitul de calcul necesar dușurilor și a debitului pentru spălări tehnologice și a pardoselilor, care nu se iau în calcul;

b)când alimentarea cu apă a hidranților de incendiu interiori se face printr-o rețea separată, debitul de calcul și numărul de jeturi în funcțiune simultană, se determină conform datelor din anexele nr. 3, 4 și 5.4.41. Coloana de alimentare cu apă a hidranților de incendiu interiori are diametrul minim constant de 2 inch (țoli) pe întreaga înălțime. Dacă rețeaua de hidranți de incendiu interiori este comună cu instalațiile sanitare coloana de alimentare cu apă potabilă se racordează la partea superioară la un punct de utilizare curentă a apei, pentru a se asigura circulația permanentă a apei în coloană.

4.42.Dimensionarea conductelor rețelei ramificate de alimentare cu apă a hidranților de incendiu interiori și calculul pierderilor totale de sarcină (liniare și locale) se efectuează mai întâi pe traseul principal de alimentare cu apă al rețelei, de la hidrantul de incendiu cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic din întreaga instalație (amplasat cel mai depărtat pe orizontală de punctul de alimentare cu apă al rețelei și având cota geodezică cea mai mare) spre punctul de alimentare cu apă al rețelei.

4.43.Ramificațiile rețelei se dimensionează la presiunile disponibile ale apei din nodurile traseului principal.

4.44.În cazul în care rezultă necesitatea funcționării simultane a două sau mai multe jeturi, se efectuează calculul hidraulic de echilibrare a rețelei, astfel încât să se asigure la hidranții de incendiu în funcțiune simultană, debitele și presiunile necesare pentru formarea jeturilor compacte, conice și pulverizate.

4.45.La calculul hidraulic al rețelei inelare de conducte de alimentare cu apă a hidranților de incendiu interiori se asigură parametrii de funcționare în cazul sectorizării rețelei.

4.46.La dimensionarea instalațiilor cu hidranți de incendiu interiori, pentru clădirile civile foarte înalte, se respectă următoarele:

a)se prevăd minimum două coloane de alimentare, dimensionate astfel încât fiecare să asigure un debit de apă pentru incendiu de minim 6,3 l/s pentru clădirile cu volum de până la 50.000 mc și de minim 8,4 l/s pentru clădirile cu un volum mai mare de 50.000 mc;

b)pe fiecare nivel se prevăd un număr de hidranți care să asigure debitul minim de stingere, în funcție de volumul construcției, amplasați, de regulă, unul față de altul la distanțe astfel încât fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puțin două jeturi simultane, conform precizărilor din anexa nr. 3, alimentate de la coloane diferite.

4.47.Instalațiile de hidranți interiori pot fi alimentate cu apă, astfel:

a)direct de la grupul de pompare;

b)din rețeaua de apa de incendiu, comuna pentru alimentarea hidranților interiori și exteriori, prin intermediul unui racord prevăzut cu clapeta de sens și cu robinet de închidere sigilat în poziția "deschis" sau cu două racorduri în cazul echipării cu mai mult de opt hidranți pe nivel;

c)din rețeaua publică, dacă compania de apă certifică în scris funcționarea rețelei la debitul și presiunea necesare funcționării instalației de stingere a incendiilor.

15.11.2018Litera c) din Punctul 4.47., Punctul 4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori, Partea a II-a a fost modificată de Punctul 10, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

4.48.Verificarea și mentenanța hidranților interiori se efectuează conform SR EN 671-3 sau o reglementare echivalentă.

5.Coloane uscate 5.1. Coloanele uscate sunt instalații fixe, rigide, montate în interiorul construcțiilor, utilizate numai de serviciile pentru situații de urgență.

5.2.Echiparea construcțiilor cu coloane uscate este obligatorie la următoarele categorii de clădiri:

a)clădiri civile înalte și foarte înalte, precum și la clădiri cu săli aglomerate cu mai mult de două niveluri supraterane;

b)parcaje supraterane închise sau deschise cu mai mult de 4 (patru) niveluri, precum și la parcajele subterane conform reglementării specifice;

c)clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 mp și cu două sau mai multe niveluri subterane;

d)construcții de producție și/sau depozitare cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane.

e)clădiri de locuit colective cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane.

15.11.2018Punctul 5.2. din Punctul 5. Coloane uscate, Partea a II-a a fost completat de Punctul 11, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

5.3.Echiparea construcțiilor cu coloane uscate nu exclude celelalte instalații de stingere cu apă a incendiilor, conform prevederilor din prezentul normativ.

5.4.Pentru alimentarea cu apă, se asigură accesul mașinilor serviciilor pentru situații de urgență în orice anotimp; distanța de la calea de acces cea mai apropiată până la racordul de alimentare cu apă nu trebuie să depășească 40 m.5.5. Racordul având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea cu apă a coloanei uscate, se amplasează pe peretele exterior al clădirii și se obturează cu un racord înfundat, la baza coloanei prevăzându-se un ventil de reținere și un robinet de golire. Robinetului de golire de la coloanele uscate din subsol trebuie să fie normal închis.

5.6.Racordul de alimentare cu apă al coloanei uscate se montează la loc vizibil, separat de orice alt racord, la o înălțime de maximum 1,5 m față de sol și o înclinare de 45° față de verticală.

5.7.Pentru recunoaștere, racordul de alimentare se marchează prin indicator "COLOANĂ USCATĂ", conform modelului prezentat în figura 5.1.!Imagine

Figura 5.1. Indicator pentru coloanele uscate5.8. Se instalează coloană uscată independentă pentru fiecare casă de scară a clădirii. Conducta de legătură dintre racordul pentru autospeciale și coloana uscată trebuie să fie orizontală și cât mai scurtă, astfel proiectată încât să asigure golirea întregii cantități de apă. Această conductă trebuie să treacă prin locuri accesibile din subsol sau parter, fără a traversa tuneluri de cabluri electrice, ghene ale instalațiilor sanitare sau golul liftului.

15.11.2018Punctul 5.8. din Punctul 5. Coloane uscate, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 12, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

5.9.Coloana uscată propriu-zisă se montează în zona de acces a fiecărei case de scară, în casele scărilor sau în ghenele adiacente acesteia.

5.10.Coloana uscată poate fi aparentă sau îngropată. Când se montează mascat în grosimea peretelui, acesta trebuie să aibă o rezistență la foc conform reglementărilor specifice.

5.11.Traseul coloanei uscate este vertical, admițându-se, în situații justificate tehnic, deviații locale.

5.12.Pentru recunoaștere, punctele de alimentare și racordul se marchează corespunzător. Standardul de referință este ISO 3864/1,2, 3, 4 și ISO 7010.5.13. Coloanele uscate au diametrul de 75 mm și racordurile pentru furtun având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 45 mm, pe fiecare nivel al clădirii.

5.14.Pe fiecare nivel, înaintea racordului pentru furtun, se prevede un robinet. Racordurile pentru furtun se amplasează pe casa scării sau în zonele de acces la scări, în funcție de construcție, astfel încât să poată servi fiecare nivel. Înălțimea maximă de montaj a racordurilor pentru furtun este de 1,5 m față de pardoseală.

5.15.Este necesar să existe spațiu suficient pentru racordarea furtunurilor și manevrarea robinetelor.

5.16.Racordurile pentru furtun se pot monta aparent sau îngropat. Ele se marchează cu inscripția: "RACORD INCENDIU", conform modelului prezentat în figura 5.2.!Imagine

Figura 5.2. Indicator pentru racordurile pentru incendiu de la coloanele uscate5.17. Se menționează în proiect că presiunea de încercare a coloanelor uscate este de 1,5 ori presiunea de regim dar minimum 16 bar.

5.18.Coloanele uscate se execută din țevi metalice protejate anticorosiv.

6.Instalații cu hidranți de incendiu exteriori Echiparea tehnică cu hidranți de incendiu exteriori6.1.

(1)Rețelele de distribuție a apei din centrele populate (localități) trebuie să fie echipate cu hidranți exteriori, care trebuie să asigure condițiile de debit și presiune necesare stingerii incendiilor, potrivit prevederilor prezentului normativ și celorlalte reglementări tehnice referitoare la instalații de alimentare cu apă și canalizare a localităților, după caz.

15.11.2018Alineatul (1) din Punctul 6.1., Punctul 6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

(2)În cazurile în care, conform avizului regiei/societății furnizoare de apă din centre populate (localități), rețelele nu asigură satisfacerea condițiilor de debit și presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată conform art. 13.31 din prezentul normativ.

(3)Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor la construcțiile precizate la alin. (2) poate fi asigurat prin extinderea rețelei de distribuție din centrul populat (localitate), din rețelele de distribuție și rezerva proprie sau numai din rezerva proprie.

(4)Echiparea tehnică cu hidranți exteriori se realizează la:

a)clădiri închise din categoriile de importanță excepțională A ori deosebită B;

b)clădiri înalte;

c)clădiri foarte înalte;

d)clădiri cu săli aglomerate;

e)clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea ori cazarea/adăpostirea copiilor preșcolari, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au capacitatea maximă simultană mai mare de 100 de persoane;

(ii)au peste 2 (două) niveluri și aria construită mai mare de 600 mp;

f)clădiri de cultură sau învățământ, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane;

(ii)au mai mult de 2 (două) niveluri supraterane și aria construită mai mare de 600 mp;

g)clădiri de sport în care se pot afla simultan mai mult de 300 de persoane;

h)clădiri de comerț, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 1.250 mp;

i)clădiri administrative sau de cult, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane;

(ii)au mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane și aria construită peste 600 mp;

j)clădiri pentru turism, precum și cele cu destinația de cazare a elevilor, studenților, sportivilor, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au mai mult de 100 de locuri de cazare;

(ii)cu aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;

k)clădiri montane sau din Delta Dunării, cu capacități mai mari de 150 de locuri de cazare și mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane;

l)clădiri de producție și/sau depozitare, cu risc mare sau foarte mare de incendiu și volumul peste 3.000 mc;

m)depozite deschise pentru materiale sau substanțe combustibile, cu aria construită mai mare de 1.200 mp;

n)parcaje subterane, potrivit reglementării specifice;

o)parcaje supraterane închise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au mai mult de 10 autoturisme;

(ii)au peste 2 (două) niveluri;

p)parcaje supraterane deschise dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au mai mult de 50 de autoturisme;

(ii)au peste 2 (două) niveluri;

q)clădiri civile subterane, cu excepția locuințelor, având aria desfășurată mai mare de 800 mp;

r)clădiri civile, cu excepția locuințelor, având un volum mai mare de 10.000 mc.

În vederea echipării cu hidranți de incendiu exteriori, pentru clădirile cu funcțiuni mixte se stabilește riscul de incendiu și funcțiunea civilă ori de producție și/sau depozitare.

15.11.2018Alineatul (4) din Punctul 6.1., Punctul 6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

6.2.

(1)Pentru categoriile de construcții precizate la art. 6.1 alin. (2), amplasate în intravilanul sau extravilanul centrelor populate (localităților) care nu sunt echipate cu rețele de alimentare cu apă, stingerea din exterior a incendiilor se asigură din gospodării proprii de apă și rețele de distribuție prevăzute cu hidranți, alcătuite și dimensionate corespunzător prezentului normativ.

(2)Hidranții de incendiu exteriori nu sunt obligatorii pentru protecția construcțiilor menționate la art. 6.1 alin (4) amplasate izolat (la mai mult de 500 m de zone construite) și care nu sunt echipate cu instalații de alimentare cu apă, precum și la construcții izolate de producție sau depozitare cu arii construite sub 2000 mp și maximum două niveluri. În asemenea situații trebuie să se asigure posibilități de alimentare cu apă a pompelor mobile de intervenție din surse naturale învecinate (râuri, lacuri, fântâni) sau din rezervoare (bazine).

(3)Rețelele de alimentare cu apă ale condominiilor cu peste 20 de unități individuale, definite potrivit legii locuinței, care nu sunt racordate la rețele de alimentare cu apă a localităților, se prevăd cu hidranți de incendiu exteriori.

15.11.2018Punctul 6.2. din Punctul 6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori, Partea a II-a a fost completat de Punctul 14, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

Soluții tehnice de realizare și montare a instalațiilor cu hidranți de incendiu exteriori6.3.

(1)Hidranții exteriori pot fi subterani sau supraterani;

(2)Montarea cutiei obturatorului hidranților exteriori se face sub limita de îngheț, conform anexei 32, măsurată de la partea superioară a cutiei până la suprafața terenului amenajat.

6.4.Conductele pe care se amplasează hidranții de incendiu exteriori au următoarele diametre minime:a) 100 mm pentru hidranții Dn 80 mm, standarde de referință SR EN 14384 sau SR EN 14339;b) 150 mm pentru hidranții Dn 100 mm, standarde de referință SR EN 14384 sau SR EN 14339;c) 250 mm pentru hidranții Dn 150 mm, standard de referință SR EN 14384.6.5. Hidranții de incendiu exteriori se dotează cu accesorii pentru trecerea apei în funcție de scenariul de securitate la incendiu pentru situațiile cele mai defavorabile, adoptate în proiect (la clădirea sau compartimentul de incendiu cu debitul cel mai mare, intervenție la nivelul cel mai înalt etc.).

6.6.Pentru rețele a căror presiune nu poate asigura intervenția directă, utilajul, accesoriile și materialul de intervenție se păstrează la serviciul privat/voluntar pentru situații de urgență, acolo unde aceste servicii sunt constituite, astfel încât să poată fi utilizate în caz de incendiu.

15.11.2018Punctul 6.6. din Punctul 6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 15, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

6.7.Rețelele exterioare de alimentare cu apă la care debitele și presiunile disponibile asigură posibilitatea intervenției directe în caz de incendiu, de la hidranții de incendiu exteriori, se dotează cu accesorii în conformitate cu normele de dotare. Aceste accesorii pot fi păstrate în cutii fixate pe pereții construcțiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite în încăperile serviciului de pompieri.

6.8.Jeturile de apă realizate cu ajutorul hidranților de incendiu exteriori trebuie să atingă toate punctele clădirilor (obiectivelor) protejate, considerând raza de acțiune a hidranților în funcțiune cu lungimea furtunului de:

a)maximum 120 m la rețelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranți;b) 150 m în cazul folosirii motopompelor și 200 m în cazul folosirii autopompelor.

6.9.Hidranții de incendiu exteriori se amplasează la o distanță de minimum 5 m de pereții exteriori ai clădirilor pe care le protejează.6.10.

(1)Hidranții de incendiu exteriori racordați la rețelele la care presiunea apei se asigură cu ajutorul pompelor mobile, se amplasează la cel mult 2 m de marginea căilor de circulație.

(2)Hidranții de incendiu exteriori racordați la rețelele de alimentare cu apă, ce se montează în spațiile verzi ale ansamblurilor de locuințe (rețele de serviciu), pot fi amplasați la o distanță de maximum 6m de la marginea căii de circulație.

(3)Hidranții de incendiu exteriori racordați la rețelele de alimentare cu apă care au presiune suficientă pentru asigurarea intervenției directe (fără ajutorul pompelor mobile) se pot monta și la distanțe mai mari față de calea de circulație.

(4)Hidranții de incendiu subterani, nu se montează sub carosabilul străzilor.

(5)Se interzice acoperirea hidranților subterani cu asfalt sau orice alte materiale care conduce la imposibilitatea identificării sau utilizării acestora.

6.11.Hidranții de incendiu subterani, care nu sunt montați sub trotuare pavate, se fixează în blocuri de beton. În toate cazurile în care este posibil se recomandă montarea hidranților de incendiu supraterani.

6.12.Poziția hidranților de incendiu exteriori și a căminelor de vane pentru instalații de incendiu se marchează prin indicatoare. Standardul de referință este ISO 3864/1,2,3, 4 și ISO 7010.6.13. Alimentarea cu apă a hidranților de incendiu exteriori se poate face prin unul din următoarele sisteme:

a)din rețele la care presiunea apei permite intervenția la stingerea incendiului, cu linii de furtun racordate direct de la hidranți. Acest sistem se recomandă să se prevadă atunci când incendiul poate evolua rapid datorită combustibilității elementelor de construcție și a materialelor utilizate sau depozitate (depozite de cherestea, paie, stuf, lichide combustibile etc.), precum și în cazul când nu se dispune de suficient personal și de utilaje mobile de intervenție;

b)din rețele la care presiunea apei la hidranții de incendiu exteriori (măsurată la suprafața terenului) nu permite stingerea incendiului fără pompe mobile de intervenție. La aceste rețele presiunea apei nu trebuie să fie mai mică de 0,7 bar.

6.14.Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoare și alte surse naturale cu ajutorul pompelor mobile de stins incendiu (autopompe sau motopompe) din dotarea serviciului propriu de pompieri pentru:

a)construcții și instalații de producție și/sau depozitare cu risc de incendiu mare, mijlociu și mic cu suprafața incintei mai mică de 20 ha și care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de cel mult 20 l/s.;

b)depozite de material lemnos situate în afara incintelor de producție sau a centrelor populate, care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de maximum 35 l/s.;

c)grupuri de clădiri cu maximum 5000 locuitori;

d)colonii de cazare temporară pentru maximum 1000 locuri.

6.15.Atunci când este indicat din punct de vedere tehnico-economic și al protecției împotriva incendiilor, se poate adopta un sistem combinat de rețele sau rețele și bazine (rezervoare).6.16.

(1)Racordurile fixe ale hidranților de suprafață trebuie să aibă cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm, iar mecanismul de acționare trebuie să poată fi manevrat prin intermediul unei chei fixe, sau printr-o roată de mână.

(2)Culoarea hidrantului exterior suprateran trebuie să fie "roșu" conform ISO 3864: 1, 2, 3, 4, ISO 7010 și SR ISO 6309.

6.17.Acolo unde acesta este instalat, capacul hidrantului trebuie să fie fixat sigur în poziție în timpul folosirii uzuale. Mijloacele de fixare trebuie să fie construite astfel încât să permită îndepărtarea capacului de către utilizatori autorizați dar și să prevină îndepărtarea neintenționată. Proiectul nișei capacului tijei trebuie să fie adecvat cu capătul tijei ventilului.6.18.

(1)Hidranții de incendiu subterani prin construcție trebuie să permită racordarea hidrantului portativ prin rotire spre dreapta, standard de referință STAS 698-86 și a hidrantului portativ cu robinete, standard de referință STAS 697-82.

(2)Acționarea hidranții de incendiu subterani trebuie să se realizeze cu ajutorul cheii pentru hidranți, standard de referință STAS 696-80 sau de alte dispozitive nedemontabile, montate pe hidrant.

(3)Garnitura tijei hidrantului subteran trebuie să fie conform STAS 7277-86 sau SR 7278:1999 sau cu reglementări echivalente.

Dimensionarea instalațiilor cu hidranți de incendiu exteriori6.19. Timpii teoretici de funcționare pentru hidranții exteriori și tunurile de apă sunt de:a) 120 de minute pentru clădirile din categoria de importanță normală și cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV sau V: clădirile civile, clădiri de producție și/sau depozitare și clădiri cu funcțiuni mixte;

15.11.2018Litera a) din Punctul 6.19., Punctul 6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori, Partea a II-a a fost modificată de Punctul 16, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

b)180 minute pentru clădirile de importanță excepțională și deosebită, clădirile înalte și foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri de importanță normală și cu nivel de stabilitate la incendiu I sau II: construcții civile, clădiri de producție și/sau depozitare, clădiri cu funcțiuni mixte, tunuri de apă și racordurile fixe montate în bloc, depozite deschise precum și clădirile agrozootehnice;c) 240 minute pentru rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalații fixe;d) 360 minute pentru rafinării, unități petrochimice, protejate cu instalații mobile.

6.20.Numărul, tipul, distanțele de amplasare și debitul specific al hidranților exteriori pentru stingerea incendiilor se stabilesc astfel încât, debitul de calcul al conductei de distribuție a apei pentru stingerea din exterior a incendiului, Q(ie) [l/s], să fie asigurat pentru fiecare compartiment de incendiu, ținând seama de schema adoptată pentru stingerea incendiilor (cu pompe mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranții exteriori).

6.21.Numărul hidranților exteriori se determină astfel încât fiecare punct al clădirilor să fie atins de numărul de jeturi în funcțiune simultană, debitul însumat al acestora trebuind să asigure debitul de apă de incendiu prescris pentru fiecare tip de clădire.

6.22.Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriile operatorilor economici se stabilește astfel:

a)dacă suprafața teritoriului este mai mică de 150 ha, un incendiu;

b)dacă suprafața teritoriului este mai mare de 150 ha, se consideră două incendii simultane, alegând două clădiri sau instalații care necesită cele mai mari debite de apă de incendiu;

c)dacă în zona sau platforma industrială având o suprafață mai mare de 150 ha, se află mai mulți operatori economici, fiecare cu incinta mai mică de 150 ha, alimentate cu apă prin rețele comune, rețelele din fiecare incintă trebuie să fie calculate considerând un singur incendiu, iar rețelele comune pentru două incendii simultane care necesită cele mai mari debite de apă;

d)pentru zone industriale cu suprafața mai mare de 300 ha, numărul de incendii simultane trebuie să fie stabilit de comun acord cu Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență;

e)pentru depozite sau grupe de depozite de cherestea, bușteni, traverse, lemne de foc și depozite de cărbuni, având o suprafață mai mare de 20 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, considerând două sectoare diferite care necesită debitele cele mai mari.

6.23.Numărul de incendii simultane pentru centre populate și zone industriale, în cazul în care se asigură alimentarea cu apă rece prin rețele comune, se stabilește astfel:

a)pentru centrele populate cu mai puțin de 10.000 locuitori și o zonă industrială cu suprafața până la 150 ha, se consideră un singur incendiu, la centrul populat sau la zona industrială, unde debitul de incendiu este cel mai mare;

b)pentru centrele populate cu populația cuprinsă între 10.000 și 25.000 locuitori având și o zonă industrială cu suprafața până la 150 ha, trebuie să se considere două incendii simultane, unul la centrul populat și unul la zona industrială, sau amândouă la centrul populat, dacă rezultă în ultimul caz un debit mai mare;

c)pentru centrele populate cu mai puțin de 25.000 locuitori și o zonă industrială având suprafața peste 150 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, unul la centrul populat și unul la zona industrială sau ambele la centrul populat sau zona industrială, corespunzătoare debitului de incendiu cel mai mare;

d)pentru centrele populate cu populația egală sau mai mare de 25.000 locuitori, având o zonă industrială cu suprafața mai mare de 150 ha, numărul incendiilor simultane și debitele de calcul se stabilesc separat pentru centrul populat, pe baza datelor din anexa nr. 6 și separat pentru zona industrială, după care se însumează debitele de apă pentru incendiu.

6.24.Repartizarea incendiilor simultane se face astfel încât un incendiu să revină unei suprafețe locuite de cel mult 10.000 locuitori.6.25.

(1)Distanțele de amplasare a hidranților de incendiu exteriori se stabilesc în funcție de raza de acțiune a hidranților care se consideră de 120 m când presiunea apei necesară la hidranți este asigurată de rețeaua exterioară, de (100 ..... 150) m în cazul folosirii motopompelor, funcție de performanțele tehnice ale acestora și de 200 m în cazul folosirii autopompelor. La stabilirea distanțelor de amplasare a hidranților exteriori pentru incendiu trebuie să se țină seamă și de faptul că înălțimea protejată a clădirilor din exterior nu depășește 45 metri.

(2)Amplasarea hidranților de incendiu exteriori în localități se asigură conform reglementării tehnice specifice.

15.11.2018Alineatul (2) din Punctul 6.25., Punctul 6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 17, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

6.26.Hidranții exteriori de incendiu ai rețelelor de joasă presiune se amplasează la 2 m de bordura părții carosabile a drumului;

6.27.În terenurile sensibile la umezire pe lângă distanțele impuse de condițiile de siguranță trebuie să se țină seamă că distanța față de clădiri să fie de o dată și jumătate înălțimea stratului de pământ sensibil la umezire.

6.28.Debitul specific al unui hidrant exterior pentru incendiu se consideră de 5 l/s. În lipsa unor măsurători asupra variației debitului hidranților de incendiu exterior fără furtun, acesta poate fi stabilit în funcție de presiunea din rețeaua de alimentare cu apă.

6.29.Presiunea minimă la hidranții de incendiu exteriori de la care se intervine direct pentru stingere, trebuie să asigure realizarea de jeturi compacte de minimum 10 m lungime, țeava de refulare acționând în toate punctele, cele mai înalte și cele mai depărtate ale acoperișului (stivelor), cu un debit de minimum 5 l/s.6.30. Presiune minimă (măsurată la suprafața terenului) la hidranții exteriori de la care intervenția pentru stingere se asigură folosind pompe mobile, trebuie să fie de minimum 0,7 bar (7 mH(2)O).

6.31.Debitul de calcul pentru stingerea din exterior a incendiilor și numărul de incendii simultane pentru centre populate se determină pe baza datelor din anexa nr. 6.6.32. În cazul în care operatorii economici sau zonele industriale au instalații comune cu centrele populate, la determinarea numărului de calcul al incendiilor simultane se iau în considerare și prevederile din SR 1343-1:2006.6.33. Debitul de calcul al rețelelor exterioare comune de alimentare cu apă pentru nevoi menajere, industriale și pentru stingerea incendiilor, se determină cu relația:

q(c) = K(p)[ Σ q'(ci) + Σ q'(ce)]+ q(ie)

i=1 i=1

în care:

q'(ci) - este debitul de calcul al instalației interioare pentru fiecare clădire sau grup de clădiri de același fel, la care nu s-a luat în calcul 85% din debitul de apă necesar dușurilor sau băilor și debitul pentru spălarea utilajului tehnologic și pardoselilor, în l/s;

q'(ce) - debitul de calcul al consumatorilor din exteriorul clădirilor mai puțin debitul de apă necesar pentru stropit străzile și spațiile verzi, în l/s;

q(ie) - debitul hidranților exteriori pentru toate incendiile simultane, în l/s;

K(p) = 1,10 - coeficient pentru acoperirea pierderilor de apă.

6.34.Dacă debitul de calcul pentru alimentarea cu apă a instalațiilor interioare pentru stingerea incendiilor este mai mare decât debitul de calcul pentru hidranții exteriori de incendiu, prin aplicarea relației de la art. 6.33 se poate obține un debit de calcul mai mic decât cel necesar și pentru evitarea subdimensionării rețelei exterioare se verifică debitul de calcul cu relația:

q(c) = K(p)[ Σ q'(ci) + Σ q'(ce)]+ q'(ie) + q(ii)

în care q'(ie) este debitul de calcul al hidranților exteriori calculat pentru numărul de incendii simultane mai puțin un incendiu, q(ii) este cel mai mare debit de calcul al instalațiilor interioare de stingere a incendiilor iar q'(ci), q'(ce) și K(p) au semnificațiile din relația de la art. 6.33.

6.35.Debitul de calcul pentru un incendiu, al conductelor de distribuție care alimentează cu apă două sau mai multe sisteme de stingere (protecție) a incendiilor, se determină, după caz, prin însumarea debitelor de calcul ale instalațiilor prevăzute să funcționeze simultan.

6.36.Calculul hidraulic de dimensionare și de determinare a pierderilor totale de sarcină ale apei, în conductele rețelelor ramificate, se efectuează mai întâi pentru traseul principal (cel mai defavorabil), determinându-se sarcina hidrodinamică necesară a apei reci în punctul de racord al rețelei exterioare la conducta de serviciu a sistemului de alimentare cu apă a localității, H_nec [mH_2O], iar ramificațiile se dimensionează în limitele sarcinilor disponibile din nodurile respective ale traseului principal. Sarcinile în exces se pot prelua prin robinete de reglaj sau prin diafragme calibrate, dimensionate corespunzător.

15.11.2018Punctul 6.36. din Punctul 6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

6.37.Calculul hidraulic al rețelelor exterioare inelare, se efectuează prin metoda compensării pierderilor totale de sarcină pe fiecare inel al rețelei.

6.38.Debitul specific al unui hidrant exterior și debitul de calcul al instalației se determină în funcție de lungimea jetului compact necesar intervenției, destinația și caracteristicile construcției protejate.

6.39.Lungimea jetului compact se alege conform Anexei 14bis astfel încât să se asigure intervenția pentru stingerea în cele mai îndepărtate puncte combustibile din spațiul încăperilor.6.40

(1)Debitele de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor, q(ie), la clădiri civile cu excepția locuințelor sunt date în anexa nr. 7, la clădirile de producție și depozitare în anexa nr. 8, la clădirile monobloc în anexa nr. 9, la depozitele deschise de cherestea în anexa nr. 10 la depozitele de bușteni, traverse de cale ferată și lemne de foc în anexa nr. 11, la depozitele de rumeguș și tocătură de lemn în anexa nr. 12, la depozitele de talaș în anexa nr. 13 și la depozitele de cărbuni în anexa nr. 14.

(2)Debitele de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la construcțiile agrozootehnice sunt:a) 5 l/s pentru construcții cu nivel I și II de stabilitate la incendiu, precum și pentru construcții cu nivel III-V de stabilitate la incendiu cu volum mai mic de 1.000 mc fiecare;b) 10 l/s pentru construcții cu nivel III-V de stabilitate la incendiu, cu volum de peste 1.000 mc fiecare.

15.11.2018Punctul 6.40 din Punctul 6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori, Partea a II-a a fost completat de Punctul 19, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

6.41.Presiunea minimă necesară la țevile de refulare trebuie să acopere pierderile de sarcină pe furtun și să asigure realizarea debitului specific și lungimea jetului compact necesar intervenției, conform art. 6.38.6.42. Numărul, tipul, amplasarea și debitul specific al hidranților exteriori se stabilesc astfel încât să se asigure debitul pentru fiecare compartiment de incendiu, ținând seamă de soluția tehnică adoptată pentru stingerea incendiilor, dacă se asigură de la pompe mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranții exteriori.

7.Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere standard. Încadrarea clădirilor și spațiilor protejate de instalații (sisteme) automate cu sprinklere standard, în clase de pericol de incendiu7.1.

(1)Echiparea tehnică cu instalații automate de stingere a incendiilor, tip sprinkler, se asigură la:

a)clădiri civile închise din categoriile de importanță excepțională A ori deosebită B, având densitatea de sarcină termică mai mare sau egală cu 420 MJ/mp;

b)clădiri înalte, cu excepția locuințelor;

c)clădiri foarte înalte, cu excepția locuințelor;

d)platouri de filmare închise, studiouri de televiziune și scene amenajate în construcții închise, cu arii mai mari de 150 mp, inclusiv buzunarele, depozitele și atelierele anexă ale acestora;

e)clădiri închise sau încăperi subterane pentru comerț, cu aria desfășurată mai mare de 500 mp și densitatea de sarcină termică mai mare sau egală cu 420 MJ/mp;

f)clădiri închise sau încăperi supraterane pentru comerț, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 1.500 mp și densitatea de sarcină termică mai mare sau egală cu 840 MJ/mp;

g)clădiri închise sau încăperi de producție dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

(i)au risc mare sau foarte mare de incendiu;

(ii)au densitatea de sarcină termică mai mare sau egală cu 420 MJ/mp;

(iii)au aria desfășurată de peste 2.000 mp;

h)clădiri închise sau încăperi de depozitare, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

(i)au densitatea de sarcină termică mai mare sau egală cu 840 MJ/mp;

(ii)au aria desfășurată de peste 600 mp;

i)parcaje subterane conform reglementărilor tehnice specifice;

j)parcaje supraterane închise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)au mai mult de 50 de autoturisme;

(ii)au mai mult de 3 (trei) niveluri;

(iii)sunt dispuse în clădiri înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, indiferent de numărul autoturismelor;

k)alte clădiri civile închise, cu excepția locuințelor, având aria construită mai mare de 1.250 mp și densitatea de sarcină termică mai mare sau egală cu 840 MJ/mp;

l)spații (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulațiile lor comune) cu destinația de discotecă sau club, cu aria desfășurată mai mare de 1.000 mp.

(2)În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de echipare cu instalații automate de stingere a incendiilor, tip sprinkler, se stabilește pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, cu excepția clădirilor înalte și foarte înalte.

15.11.2018Punctul 7.1. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.2.Enumerarea echipării cu instalații automate de stingere precizate la pct. 7.1, este minimală. Investitorii pot prevedea și în alte situații astfel de instalații, în funcție de pericolul și/sau riscul de incendiu, amplasare, contribuția la foc, valoarea clădirii și a bunurilor protejate etc.

7.3.Nu se prevăd instalații automate de stingere tip sprinkler în cazurile în care stingerea incendiului se asigură cu instalații automate de stingere cu alte substanțe prevăzute în prezenta reglementare tehnică: gaze, pulbere, spumă, aerosoli, abur, apă pulverizată, ceață de apă etc., precum și atunci când apa nu este indicată ca substanță de stingere, situație în care se prevăd instalații automate de stingere cu alte substanțe prevăzute în normativ.

15.11.2018Punctul 7.3. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 21, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.4.

(1)Clădirile și spațiile care urmează a fi protejate de sisteme automate cu sprinklere trebuie încadrate în clase de pericol de incendiu, după cum urmează:

a)pericol mic de incendiu - LH;

–spații cu sarcina termică mică și materiale cu combustibilitate scăzută delimitate de elemente rezistente la foc cel puțin 30 min cu suprafața maximă de 126 mp;

–pentru exemple trebuie consultată anexa nr. 15 (conform EN 12845).

b)pericol mediu de incendiu - OH, care se împarte în 4 subgrupe:

–OH1, pericol mediu grupa 1;

–OH2, pericol mediu grupa 2;

–OH3, pericol mediu grupa 3;

–OH4, pericol mediu grupa 4.

(2)Materialele pot fi depozitate în încăperi încadrate în clasele de pericol mediu de incendiu OH1, OH2 și OH3 dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

–protecția întregii încăperi trebuie proiectată conform clasei OH3 minimum;

–nu trebuie depășită înălțimea maximă de depozitare stabilită în tabelul 7.1;

–aria maximă de depozitare a unei stive trebuie să fie de maximum 50 mp la cel puțin 2,4 m de orice alt loc de depozitare a unei alte stive.

TABEL 7.1Înălțimea maximă de depozitare pentru clasele de pericol mediu OH1, OH2 și OH3

(3)Modurile de depozitare se clasifică după cum urmează (fig. 7.1):

–ST1: vrac sau stivă;

–ST2: palete pe un singur rând, cu alei cu lățimea mai mare de 2,4 m;

–ST3: palete pe mai multe rânduri (inclusiv duble);

–ST4: stelaje;

–ST5: rafturi cu lățime mai mică sau egală cu 1 m;

–ST6: rafturi cu lățime cuprinsă între 1 m și 6 m.!Imagine

Figura 7.1. Moduri de depozitare conform (conform EN 12845): 1 - vrac sau stive (ST1); 2 - depozitare pe rafturi (ST4); 3 - depozitare pe paleți (ST2); 4 - depozitare pe paleți (ST3); 5 - rafturi solide sau cu goluri (ST5/6).

(4)Pentru ca instalația cu sprinklere să fie eficientă trebuie îndeplinite cerințele de limitare și protecție pentru diverse moduri de depozitare, prezentate în tabelul 7.2.

(5)Se încadrează în pericol mediu de incendiu OH locurile unde sunt procesate sau fabricate materiale combustibile cu o sarcină termică medie și combustibilitate medie.

(6)Pentru exemple trebuie consultată anexa nr. 15.

(7)Când procesul desfășurat în clădire este încadrat la OH4, zona trebuie tratată ca fiind de pericol mare de incendiu HHS (depozitare cu pericol ridicat).

c)spații de producție cu pericol mare de incendiu - HHP, care se împarte în 4 subgrupe:

–HHP1 Activități cu pericol mare grupa 1;

–HHP2 Activități cu pericol mare grupa 2;

–HHP3 Activități cu pericol mare grupa 3;

–HHP4 Activități cu pericol mare grupa 4.

(8)Clasele de activități cu pericol mare de incendiu acoperă activitățile unde materialele implicate au o sarcină termică mare și combustibilitate mare și incendiile au o dezvoltare rapidă sau intensă.

(9)În cazul în care zone cu pericol de incendiu diferit comunică între ele, criteriile de proiectare pentru zona cu pericol mare de incendiu trebuie aplicate și cel puțin primelor două conducte ale instalației cu sprinklere din zona cu pericol mediu sau mic de incendiu.

d)depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, care se subîmpart în 4 categorii:

–HHS1 depozite cu pericol mare categoria I;

–HHS2 depozite cu pericol mare categoria II;

–HHS3 depozite cu pericol mare categoria III;

–HHS4 depozite cu pericol mare categoria IV.

7.5.

(1)Metodologia de clasificare pe categorii a mărfurilor depozitate este redată în ANEXA B din standardul SR EN 12845+A2: 2009. Lista alfabetică a produselor depozitate și categoriilor depozitate este redată în ANEXA 15 tabelul 15.4, identică cu Anexa C din standardul SR EN 12845. Protecția pentru mai multe riscuri speciale, este redată în ANEXELE E, F și ANEXA G la standardul SR EN 12845+A2: 2009.

(2)Pentru a determina criteriile de proiectare a instalației cu sprinklere necesare pentru protecția contra incendiului a mărfurilor depozitate trebuie urmată procedura redată în figura 7.2.

7.6.Clasele de depozite cu pericol mare de incendiu acoperă depozitele de mărfuri în care înălțimea de depozitare depășește limitele date în tabelul 7.1.

Tabelul 7.2Cerințe de limitare și protecție pentru diverse moduri de depozitare(standard de referință SR EN 12845)

7.7.Pericolul total de incendiu al mărfurilor depozitate se determină în funcție de combustibilitatea materialelor stocate, inclusiv ambalajele lor și modul de stocare (ST1 ÷ ST6).7.8.

(1)Riscul general de incendiu al mărfurilor depozitate (definite ca produs și ambalajul său) este o funcție de sarcina termică (kW) care la rândul ei este o funcție de căldura de ardere (kJ/kg) și de viteza de ardere (kg/s).

(2)Căldura de ardere este determinată de materialul sau de amestecul de materiale din care sunt făcute mărfurile. Viteza de ardere este determinată atât de materialele implicate, cât și de configurația materialului.

Condiții tehnice generale pentru echiparea clădirilor cu instalații automate cu sprinklere7.9. Distanța dintre materialele combustibile depozitate în aer liber și clădirea ce urmează a fi protejată de instalația cu sprinklere trebuie să corespundă prevederilor de reglementare în vigoare la locul de utilizare. Unde nu este reglementată, distanța dintre materialele combustibile depozitate în aer liber și clădirile protejate de instalația sprinkler trebuie să fie de 1,5 ori înălțimea materialului depozitat dar nu mai mică de 10 m.7.10.

(1)Pereții care despart compartimente protejate cu instalații cu sprinklere și compartimente neprotejate trebuie să aibă rezistența la foc specificată de legislația în vigoare dar nu mai puțin de EI 60. Ușile trebuie să aibă un dispozitiv de închidere automată sau să se închidă automat în caz de incendiu, minimum EI(1) 60 - C.

(2)O separare pentru preîntâmpinarea propagării incendiului poate fi obținută printr-un perete rezistent la foc sau printr-un sistem de protecție corespunzător, împotriva exploziei.

┌──────────────────┐ ┌────────────────────┐ ┌──────────────────────┐

│ Este un pericol │ DA │ Se utilizează │ │ Anexa G Protecția │

│ special ? ├───────>│ criterii specifice ├────>│ pericolelor speciale │

└────────┬─────────┘ └────────────────────┘ │ SR EN 12845 │

│ NU └──────────────────────┘

v

┌──────────────────┐ ┌──────────────────┐ ┌────────────────────────┐

│ Conține │ DA │ Se utilizează │ │ Anexa B │

│ material plastic ├───────>│ metodologia de ├─────>│ Metodologia de │

│ sau cauciuc ? │ │ clasificare │ │ clasificare a │

│ │ │ │ │ mărfurilor SR EN 12845 │

└────────┬─────────┘ └──────────────────┘ └────────────────────────┘

│

v

┌──────────────────┐ ┌─────────────────────┐ ┌──────────────────────┐

│ Se consultă │ DA │ Se utilizează │ │ Tabelul 15.4 din │

│ lista alfabetică ├───────>│ categorii specifice ├────>│ Anexa 15 sau Anexa C │

│ │ │ │ │ din SR EN 12845 │

└──────────────────┘ └─────────────────────┘ └──────────────────────┘

Figura 7.2. Schemă de determinare a claselor de pericol la incendiu pentru depozite (conform SR EN 12845)7.11.

(1)Dacă înălțimea spațiului ascuns la nivelul tavanului și acoperișului este mai mare de 0,8 m, măsurat între partea interioară a acoperișului și fața superioară a tavanului suspendat sau între pardoseală și fața interioară a pardoselii înălțate, aceste spații trebuie protejate cu instalații sprinkler, conform celor prezentate în figura 7.3. Distanța măsurată pe orizontală de la sprinklerul de sub tavan până la niplu de diametru D trebuie să îndeplinească condiția: A ≥ 3D;

(2)Dacă înălțimea spațiului ascuns la nivelul tavanului și acoperișului este mai mare de 0,8 m, măsurat între partea interioară a acoperișului și fața superioară a tavanului suspendat sau între pardoseală și fața interioară a pardoselii înălțate, iar aceste spații sunt echipate cu mai multe rânduri de tavane suspendate, aceste spații trebuie protejate cu instalații sprinkler, conform celor prezentate în figura 7.4. Distanța măsurată pe orizontală de la sprinklerul de sub tavanul superior până la niplu de diametru D trebuie să îndeplinească condiția: A ≥ 3D;

!Imagine

Figura 7.3. Amplasarea sprinklerelor în spațiul ascuns la nivelul tavanelor și a acoperișurilor!Imagine

Figura 7.4. Amplasarea sprinklerelor în spațiul dintre nivelul tavanelor și a acoperișurilor7.12. Dacă înălțimea spațiului ascuns la nivelul tavanului și acoperișului este mai mică de 0,8 m, aceste spații trebuie să fie protejate cu instalații cu sprinklere numai dacă conțin materiale combustibile sau acestea sunt delimitate de materiale combustibile. De asemenea, este permisă utilizarea instalațiilor cu sprinklere la cabluri electrice pentru curent monofazat, sub 250 V cu maxim 15 cabluri pe canal.

7.13.Protecția în spațiile închise trebuie să se încadreze în clasa de pericol mic de incendiu LH când clasa de pericol de incendiu este LH și de tip OH1 pentru celelalte situații.

7.14.Diferența de înălțime dintre sprinklerul cel mai înalt și sprinklerul cel mai de jos al unei instalații (sprinklerele fiind alimentate de la aceeași supapă de control și semnalizare) nu trebuie să depășească 45 m.7.15. Acolo unde diferența de înălțime între sprinklerul cel mai înalt și partea cea mai joasă a unei instalații sau dacă clădirea depășește 45 m trebuie aplicate cerințele speciale pentru sisteme de mare înălțime, redate în ANEXA E la standardul SR EN 12845.7.16. Toate zonele unei clădiri protejate cu instalații cu sprinklere trebuie să fie încadrate în clasele de pericol de incendiu conform celor precizate la art. 7.1 și în anexa nr. 15 (conformă cu ANEXA A din standardul SR EN 12845). Aceste prevederi sunt obligatorii și pentru zonele din clădire care comunică cu aceasta, exceptând cazurile prezentate la art. 7.17 și 7.187.17.

(1)Protecția cu instalații cu sprinklere nu trebuie utilizată în următoarele zone ale unei clădiri sau fabrici:

a)silozuri sau hambare în care sunt depozitate materialele care în contact cu apa pot expanda;

b)în vecinătatea cuptoarelor industriale sau a cuptoarelor de var, a băilor de sare, oalelor de turnare sau echipamentelor similare dacă pericolul crește prin utilizarea apei la stingerea incendiilor;

c)zone, camere sau locuri unde proiectarea jetului de apă poate prezenta un risc.

(2)În aceste cazuri, trebuie luate în considerare alte sisteme automate de stingere (de exemplu cu gaze, aerosoli sau cu pulberi).

7.18.După o analiză aprofundată a sarcinii termice nu se echipează cu sprinklere următoarele spații:

a)băi și toalete (cu excepția vestiarelor) care sunt constituite din materiale incombustibile și care nu sunt utilizate pentru depozitarea materialelor combustibile;

b)case de scări închise și puțuri verticale (de exemplu puțuri de lifturi și canale tehnice) care nu conțin materiale combustibile și sunt construite astfel încât să constituie un compartiment;

c)camere protejate de alte sisteme automate de stingere (de exemplu gaze, pulberi sau apă pulverizată);

d)ateliere de tratare pe cale umedă, (de exemplu umezirea mașinilor din industria hârtiei).

7.19.Se interzice dispunerea spațiilor din clădire menționate la art. 7.17 și 7.18. sub alte spații protejate de instalații cu sprinklere.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor cu sprinklere pentru stingerea incendiilor7.20. Instalația cu sprinklere trebuie să fie permanent sub presiune și se poate realiza în următoarele sisteme: apă-apă, apă-aer, mixt, cu preacționare, în derivație.Instalații cu sprinklere în sistem apă-apă7.21. Instalațiile cu sprinklere în sistem apă-apă trebuie montate doar dacă se asigură o temperatură a mediului ambiant de minimum 4°C, precum și în locurile unde acesta nu depășește 95°C. Pentru sistemele interconectate și închise trebuie utilizate numai instalații apă-apă.7.22.

(1)Părțile instalației predispuse la îngheț pot fi protejate prin introducerea în conducte a unor soluții pe bază de glicerină sau propilenglicol, astfel încât prin amestec cu apa să se obțină un punct de îngheț corespunzător destinației spațiului protejat, prin încălzirea conductelor folosind curentul electric sau cu ajutorul unor instalații în derivație de tip apă-aer sau mixte.

(2)În instalațiile de stingere predispuse la îngheț, alimentate din surse de apă potabilă, se poate folosi glicerină sau propilenglicol.

(3)În instalațiile de stingere predispuse la îngheț, alimentate din surse de apă nepotabilă, se poate folosi glicerină, etilenglicol, dietilenglicol sau propilenglicol.

(4)Aceste instalații trebuie prevăzute cu un dispozitiv cu clapetă de reținere pentru a preveni contaminarea sursei de apă.

7.23.Numărul de sprinklere din fiecare secțiune de conducte protejate cu glicerină sau propilenglicol nu trebuie să depășească 20. Acolo unde mai mult de două secțiuni protejate cu glicerină sau propilenglicol sunt controlate de o singură supapă de control și semnalizare, numărul total al capetelor sprinkler nu trebuie să depășească 100. Soluția de apă cu glicerină sau propilenglicol trebuie să aibă un punct de îngheț sub temperatura minimă estimată din spațiul protejat. Densitatea specifică a soluției trebuie verificată folosind aparate de măsură specifice.7.24.

(1)Pentru alimentarea cu apă a instalației de stingere cu sprinklere de la pompele mobile, se prevăd racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm (DN 65) amplasate în exterior, în locuri accesibile autospecialelor de intervenție.

(2)Numărul acestora se stabilește în funcție de debitul instalației considerând 15 l/s pentru fiecare racord.

(3)Pe fiecare conductă de alimentare cu racord exterior se montează câte o clapetă de reținere.

(4)Alimentarea cu apă a instalației de stingere cu sprinklere de la pompele mobile ale autospecialelor de intervenție se realizează în aval de supapa de control și semnalizare a instalațiilor tip apă-apă, cu preacționare și sprinklere deschise și respectiv în amonte la instalațiile apă-aer și sistem mixt.

(5)Racordul de alimentare cu apă se montează la loc vizibil, separat de orice alt racord, la o înălțime de maximum 1,5 m, marcat corespunzător, pe care trebuie să se menționeze inclusiv diametrul nominal și presiunea necesară.

7.25.

(1)Conductele de apă care traversează spații neîncălzite trebuie prevăzute cu sisteme de încălzire proprii. Sistemul de încălzire aferent conductelor trebuie supravegheat pentru a preveni căderea sursei de alimentare și defectarea elementelor sau senzorilor de încălzire.

(2)Conducta trebuie să fie încadrată în clasele A1 sau A2 - s1,d0. Conductele neîncălzite trebuie protejate împotriva înghețului prin două sisteme electrice de încălzire. Fiecare din cele două sisteme de încălzire trebuie să fie capabil să mențină o temperatură în conducte de minimum 4°C. Fiecare circuit de încălzire trebuie monitorizat și pe circuite separate. Cablurile electrice încălzitoare nu trebuie să se intersecteze și trebuie fixate pe conductă pe partea opusă capului sprinkler. De asemenea ele trebuie să se termine cu 25 mm înainte de capătul conductei. Un material izolant din clasele A1 sau A2 - s1,d0 cu o grosime a stratului de protecție de cel puțin 25 mm cu un înveliș hidrofug trebuie instalat pe toate conductele protejate prin încălzire electrică. Extremitățile trebuie etanșate astfel încât să asigure împiedicarea oricărei pătrunderi a apei. Cablurile electrice încălzitoare trebuie să aibă o sarcină maximă de 10 W/m.

7.26.

(1)Aria maximă controlată de o supapă de control și semnalizare apă-apă, incluzând orice conductă auxiliară a sprinklerului nu trebuie să depășească 10.000 mp pentru clasa de pericol mic de incendiu (LH), 12.000 mp pentru clasa de pericol mediu de incendiu (OH), incluzând toate sprinklerele clasate LH, cu excepția cazurilor prezentate în anexele D și F din standardul SR EN 12845 și 9.000 mp pentru clasa de pericol mare de incendiu (HH), incluzând toate sprinklerele clasate OH și LH.

(2)Timpul de funcționare al instalațiilor de stingere cu sprinklere este de:a) 30 minute pentru LH;b) 60 minute pentru OH;c) 90 minute pentru HH.

(3)Aria maximă controlată de o supapă de control și semnalizare apă-apă nu trebuie să depășească 3.720 mp, în cazul utilizării sprinklerelor cu răspuns rapid ESFR.

15.11.2018Punctul 7.26. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost completat de Punctul 22, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

Instalații cu sprinklere în sistem apă-aer7.27.

(1)Instalațiile cu sprinklere în sistem apă-aer sunt încărcate în mod normal cu aer sau gaz inert sub presiune în aval de supapa de control și semnalizare și cu apă în amonte de aceasta.

(2)Instalațiile cu sprinklere în sistem apă-aer trebuie să fie realizate numai în configurație ramificată.

7.28.Instalațiile cu sprinklere în sistem apă-aer trebuie instalate doar acolo unde există pericol de îngheț sau temperatura mediului ambiant depășește 70°C, de exemplu cuptoare de uscare.

7.29.Trebuie asigurată o rezervă de aer/gaz inert pentru a menține presiunea necesară funcționării instalației. Instalația trebuie presurizată la o valoare stabilită de furnizorul supapei de control și semnalizare.

7.30.Volumul net al conductelor în aval de supapa de control și semnalizare, nu trebuie să depășească valorile din tabelul 7.3, doar dacă din calcule și încercări se demonstrează că timpul maxim între declanșarea unui sprinkler și proiectarea apei pe suprafața protejată nu depășește 60 s.7.31. Instalația de încercare pentru determinarea timpului maxim între declanșarea unui sprinkler și proiectarea (dispersarea) apei pe suprafața protejată trebuie racordată la o conductă de distribuție, în amplasamentul hidraulic cel mai îndepărtat, această instalație conține un robinet de încercare prevăzut cu racorduri și conducte asociate pentru a furniza un debit echivalent pentru simularea declanșării unui singur sprinkler.

7.32.Se recomandă ca instalațiile cu sprinklere în sisteme apă-aer și mixte, să nu fie folosite pentru zone cu pericol mare de incendiu HHS, din moment ce întârzierea cu care apa ajunge la primele sprinklere declanșate, poate diminua serios performanțele sistemului.

TABEL 7.3Volumul maxim net al conductelor în aval de supapa de control și semnalizare la sisteme apă-aer și mixte

Instalații cu sprinklere în sistem mixt7.33. Instalațiile cu sprinklere în sistem mixt încorporează fie o supapă de control și semnalizare mixtă fie un sistem mixt format dintr-o supapă de control și semnalizare apă-apă și una umplută apă-aer. Pe timpul lunilor de iarnă instalația aflată în aval de supapa de control și semnalizare mixtă sau supapa apă-aer este umplută cu aer sau gaz inert sub presiune, iar în amonte instalația este umplută cu apă sub presiune. În celelalte perioade ale anului instalația funcționează ca o instalație cu sprinklere în sistemul apă-apă. Conductele instalațiilor cu sprinklere în sistem mixt se execută din țevi din oțel zincat.

7.34.Volumul net al conductelor aflate în aval de supapa de control și semnalizare a instalațiilor cu sprinklere în sistem mixt nu trebuie să depășească valorile prevăzute în tabelul 7.3.Instalații cu sprinklere în sisteme cu preacționare7.35. Instalațiile de stingere a incendiilor tip sprinkler cu preacționare pot fi de tip A, tip B sau cu mai multe sisteme de preacționare.

7.36.Instalațiile cu sprinklere cu preacționare de tip A sunt instalații în sistemul apă-aer în care supapele de control și semnalizare sunt acționate de un sistem automat de detectare și semnalizare a incendiului și nu de declanșarea sprinklerelor.

7.37.Presiunea aerului/gazului inert în instalații cu sprinklere cu preacționare trebuie monitorizată tot timpul. Pentru acționarea supapei cu preacționare în caz de urgență, trebuie asigurat și un robinet de pornire rapidă a instalației.

7.38.Instalațiile cu preacționare de tip A trebuie instalate doar în zone unde pot avea loc pagube importante în cazul unei descărcări accidentale de apă.

7.39.Instalațiile cu sprinklere cu preacționare de tip B sunt instalații în sistemul apă-aer în care supapele de control și semnalizare sunt activate fie de un sistem automat de detectare și semnalizare a incendiului, fie de declanșarea sprinklerelor. Independent de răspunsul detectoarelor un șoc de presiune în instalație provoacă deschiderea supapei de control și semnalizare.

7.40.Sistemul de detecție a incendiului trebuie instalat în toate locurile și compartimentele protejate de sistemul de stingere tip sprinkler cu preacționare și trebuie să corespundă cu cerințele din celelalte reglementări tehnice specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcțiilor și instalațiilor.

7.41.Sistemele de stingere tip sprinkler având cel puțin două instalații cu preacționare trebuie realizate după evaluarea pericolelor de incendiu pentru a stabili dacă pot acționa simultan mai multe instalații cu preacționare. Dacă este oportună declanșarea simultană a mai multor instalații tip sprinkler cu preacționare trebuie luate în considerare următoarele:

a)volumul surselor de apă trebuie mărit cu volumul instalațiilor cu preacționare;

b)timpul dintre declanșarea instalațiilor multiple cu preacționare și descărcarea apei la cel mai îndepărtat robinet de încercare din instalațiile considerate, nu trebuie să depășească 60 s.7.42. Instalația de detecție a incendiului trebuie instalată în toate locurile și compartimentele protejate de sistemul de stingere tip sprinkler cu preacționare și trebuie să fie conformă cu părțile relevante ale standardului european EN 54 sau reglementări echivalente.

7.43.Numărul de sprinklere controlate de o supapă de control și semnalizare în sistemele cu preacționare se determină conform art. 7.26.Instalații cu sprinklere în derivație apă-aer sau mixte7.44.

(1)Instalațiile tip sprinkler în derivație în sisteme apă-aer sau mixte trebuie montate respectând exclusiv următoarele:

a)sub forma unei derivații apă-aer sau mixte la o instalație apă-apă în arii reduse, acolo unde există pericol de îngheț în interiorul clădirii sau prin orice dispozitiv de încălzire corespunzător;

b)sub forma unei derivații apă-aer la o instalație apă-apă sau instalație mixtă în depozite cu temperaturi scăzute și în cuptoare sau etuve cu temperaturi ridicate.

(2)Instalațiile tip sprinkler în derivație trebuie conectate la sisteme apă-aer sau mixte prin electrovană acționată de către o instalație de detecție și semnalizare a incendiilor.

7.45.Numărul de sprinklere din instalația în derivație, nu trebuie să depășească 100. Acolo unde două astfel de instalații sunt controlate de aceeași supapă de control și semnalizare, numărul total de sprinklere nu trebuie să depășească 250.Instalații în derivație cu apă pulverizată7.46.

(1)Instalațiile cu sprinklere în derivație cu apă pulverizată utilizează sprinklere deschise (drencere) sau pulverizatoare, conectate la o instalație cu sprinklere având propriul robinet de comandă (robinet cu inundare sau comandă multiplă) acționat de către o instalație de semnalizare a incendiilor.

(2)Derivațiile cu apă pulverizată pot fi conectate la o instalație de stingere cu sprinklere dacă conexiunea nu depășește 80 mm iar necesarul de apă suplimentar este luat în considerare în calculul surselor de apă.

(3)Aceste instalații sunt montate în zone în care se preconizează incendii violente cu o propagare rapidă sau se dorește inundarea rapidă cu apă a unei zone determinate în care se așteaptă originea incendiului.

Tipuri de sprinklere și condiții de montare a acestora7.47.

(1)În instalațiile de stingere cu sprinklere se folosesc numai componente care îndeplinesc condițiile de introducere pe piață a produselor pentru construcții.

(2)Se folosesc tipurile de sprinklere specificate în standardele europene sau reglementări echivalente și anume:

a)constructiv (modul de deschidere a orificiului de refulare a apei):

–sprinkler cu element fuzibil;

–sprinkler cu fiolă de sticlă;

–sprinkler deschis - sprinkler neobturat de un element termosensibil (vechea denumire din reglementările românești era drencer);

b)după modul de amplasare:

–sprinkler perdea - sprinkler care protejează, o ușă sau o fereastră situată între două zone, din care doar una este protejată cu sprinklere; sprinkler care protejează un gol;

–sprinkler de tavan sau la același nivel - sprinkler cu deflectorul în jos sau în sus montat parțial deasupra celui mai jos plan al tavanului și cu elementul sensibil de declanșare la temperatură sub acesta;

–sprinkler ascuns(mascat)- sprinkler încastrat acoperit cu un capac care se desprinde la atingerea unei anumite temperaturi;

–sprinkler cu deflectorul apă-aer în jos (sprinkler antigel cu deflectorul în jos) - sistem alcătuit dintr-un cap sprinkler și o conductă apă-aer descendentă cu un robinet la baza conductei, menținut închis de un dispozitiv acționat de elementul termic al capului sprinkler;

–sprinkler cu deflectorul apă-aer în sus (sprinkler antigel cu deflectorul în sus) - sistem alcătuit dintr-un cap sprinkler și o conductă apă-aer ascendentă cu un robinet la baza conductei, menținut închis de un dispozitiv acționat de elementul termic al capului sprinkler;

–sprinkler încastrat - cap sprinkler al cărui element termosensibil este situat fie parțial fie total, deasupra nivelului cel mai de jos al tavanului;

c)după forma jetului refulat:

–sprinkler convențional - sprinkler care realizează o formă sferică a jetului de apă;

–sprinkler cu jet plat (spray) - sprinkler care produce un jet de apă numai deasupra nivelului deflectorului;

–sprinkler orizontal - sprinkler care refulează apa orizontal;

–sprinkler cu deflectorul în jos - sprinkler care refulează apa în jos;

–sprinkler mural - sprinkler care refulează apa sub forma unei jumătăți de paraboloid spre exterior;

–sprinkler cu pulverizare medie - sprinkler care refulează apa în jos sub forma unui paraboloid;

–sprinkler cu deflectorul în sus - sprinkler care refulează apa în sus;

–perdea de apă - cap de pulverizare a apei pe o suprafață, utilizat pentru a asigura protecție împotriva incendiului.

7.48.În instalațiile de stingere a incendiilor este obligatorie folosirea numai a sprinklerelor noi fabricate (neutilizate).

7.49.Sprinklerele trebuie inscripționate în conformitate cu prescripțiile din standardele europene aplicabile sau dintr-o reglementare echivalentă, standard de referință SR EN 12259-1 sau o reglementare echivalentă.

7.50.Sprinklerele nu trebuie modificate în nici un fel sau să aibă ornamente aplicate, sau cu suprafața acoperită, ulterior livrării efectuate de producător, exceptând specificațiile privind protecția anticorozivă a sprinklerelor în conformitate cu standardele europene aplicabile sau a reglementărilor echivalente.7.51.

(1)Sprinklerele montate în locuri unde există frecvent o atmosferă corozivă, trebuie protejate prin unul dintre următoarele moduri:

a)printr-o protecție anticorozivă aplicată de către producător în conformitate cu prevederile din standardele europene aplicabile sau o reglementare echivalentă;

b)printr-un strat de parafină care trebuie aplicat o dată înainte și o dată după instalare.

(2)Tratamentul anticorosiv nu trebuie aplicat pe fiolele sprinklerelor.

7.52.Deflectoarele sprinklerelor trebuie să fie confecționate din metale sau din materiale plastice termorezistențe. Deflectoarele nu trebuie utilizate pentru a susține tavane sau alte structuri.

7.53.Nici o parte a deflectorului nu trebuie să constituie suport pentru plafon sau pentru alte structuri. De asemenea, elementul termosensibil al sprinklerului nu trebuie ecranat de plafon sau de alte structuri.

7.54.Sprinklerele se montează cu deflectorul în sus sau în jos, în funcție de tipul (sistemul) instalației și de specificațiile producătorului sau furnizorului. Cu excepția cazului utilizării sprinklerelor antigel care se montează cu deflectorul în jos, la instalațiile în sistemele apă-aer, mixte sau cu preacționare trebuie să se utilizeze sprinklere montate cu deflectorul în sus. Acestea trebuie montate în poziție verticală pe ramurile paralele racordate la conducta principală.7.55.

(1)Sprinklerele montate cu deflectorul în jos în instalațiile din sistemul apă-apă au posibilitatea de a realiza o densitate mai mare de stropire la o viteză mai mare imediat sub și adiacent axei sprinklerului; totodată ele pot prezenta posibilități mai mari de control a incendiilor și sunt mult mai eficiente în cazul protecției structurii, în rafturi și protecției zonelor de depozitare.

(2)Pentru a se evita colmatarea orificiului sprinklerelor montate cu deflectorul în jos, acestea se montează pe ramura (ramificație) prin legarea laterală sau superioară a racordului sprinklerului.

7.56.Sprinklerele montate cu deflectorul în sus sunt mai puțin expuse deteriorărilor mecanice și acumulării de impurități în racorduri. Totodată ele facilitează drenajul complet al apei din conductele sprinklerelor.

7.57.Sprinklerele trebuie instalate cu deflectoarele paralele cu înclinația tavanului sau acoperișului. Acolo unde înclinația este mai mare de 30° față de planul orizontal, trebuie amplasate sprinklere la vârf sau la distanțe de cel mult 0,75 m circular față de acest vârf.

7.58.Sprinklerele care se montează sub tavan, la același nivel, încastrate și ascunse nu trebuie instalate în zone din clasele de pericol de incendiu OH4, HHP sau HHS.

7.59.Sprinklerele fără deflectoare fixe, de exemplu cu deflectoare care se retrag, care coboară în momentul punerii în funcțiune, nu trebuie instalate în următoarele situații:

a)când tavanul are un unghi mai mare de 45° față de orizontală;

b)în situații sau atmosferă corosive sau susceptibile de a prezenta un conținut ridicat de praf;

c)în rafturi sau sub rastele.

7.60.Sprinklerele murale nu trebuie amplasate în zonele din clasele de pericol mare de incendiu HH și în zonele de depozitare din clase de pericol mediu de incendiu OH sau deasupra tavanelor suspendate. Ele pot fi instalate numai sub tavane plate.

15.11.2018Punctul 7.60. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.61.Sprinklerele murale trebuie utilizate numai în următoarele cazuri:

a)în zonele din clasele de pericol de incendiu LH, OH1, OH2 și în OH3, fără depozitare;

b)în zonele din clasele de pericol de incendiu OH3 cu riscuri de depozitare;

c)pentru protecția coridoarelor, canalelor de cabluri și stâlpilor în zonele din clasele de pericol de incendiu HH.

15.11.2018Punctul 7.61. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.62.Sprinklerele cu refulare plată trebuie utilizate numai în spații închise, deasupra tavanelor false suspendate care nu sunt pline, precum cele de tip perforat, lamelar, fagure sau grătar și în rafturi.

15.11.2018Punctul 7.62. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.63.Atunci când sprinklerele, altele decât cele montate sub tavan sau cele de la același nivel, sunt instalate într-o poziție care poate genera un risc accidental prin deteriorări mecanice, trebuie să fie prevăzute cu protecție metalică adecvată.

7.64.Sprinklerele instalate pe rafturi sau sub rastele perforate, platforme, pardoseli sau amplasări similare, unde apa de la unul sau mai multe sprinklere situate deasupra poate influența temperatura de declanșare a fiolei sau elementului fuzibil, trebuie echipate cu un ecran metalic de protecție cu un diametru cuprins între 0,075 m și 0,15 m.7.65. Ecranele de protecție contra apei de pe sprinklerele cu deflectorul în sus nu se montează direct pe deflector sau pe cadrul sprinklerului, și orice suport trebuie proiectat astfel încât să micșoreze influența distribuției apei sprinklerului.Amplasarea sprinklerelor7.66. La amplasarea sprinklerelor se ține seamă de:

a)clasele de pericol de incendiu;

b)aria maximă acoperită de un sprinkler;

c)structura clădirii (stâlpi, grinzi, ferme, platforme, scări rulante, case de scări, puțuri verticale, tavane suspendate etc.);

d)moduri de depozitare (ST1÷ST6) și categoria de depozitare (C I÷C IV);

e)specificațiile producătorului (furnizorului) de sprinklere.

7.67.În funcție de încadrarea în clasele de pericol de incendiu, sub deflectorul sprinklerelor de acoperiș sau tavan trebuie păstrat un spațiu liber de cel puțin:

a)pentru instalații din clasele de pericol mic și respectiv, pericol mediu de incendiu, LH și OH:

–0,3 m pentru sprinklere cu difuzare plană;

–0,5 m pentru celelalte tipuri.

b)pentru instalații din clasele de pericol mare de incendiu, HHS și HHP:

–1,0 m7.68.

(1)Aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler amplasat în plan orizontal, sub tavan, se determină conform datelor din tabelul 7.4, cu excepția sprinklerelor de perete pentru care trebuie să se utilizeze datele din tabelul 7.5. Distanțele maxime S și D de amplasare (dispunere) a sprinklerelor în plan orizontal, sub tavan, se determină conform figurii 7.5,a pentru dispunere standard (în rânduri paralele) și figurii 7.5, b, pentru dispunere în zig-zag.

(2)Aria maximă acoperită de un sprinkler este data de relația S x D.

7.69.Distanța minimă dintre sprinklere este de 2 m, exceptând următoarele cazuri:

a)acolo unde amplasarea (dispunerea) sprinklerelor este astfel făcută încât sprinklerele adiacente să se ude reciproc. Acest lucru se poate obține utilizând deflectoare cu dimensiuni de aproximativ 200 mm x 150 mm sau folosind elemente de construcție ce pot interveni în acest sens;

b)sprinklere de raft;

c)scări rulante și casele scărilor.7.70.

(1)Distanța maximă de la perete la cele mai apropiate sprinklere, trebuie să aibă valoarea cea mai mică corespunzătoare, după cum urmează:a) 2 m pentru amplasarea standard (în rânduri paralele);b) 2,3 m pentru amplasarea în zig-zag;c) 1,5 m unde tavanul sau acoperișul au grinzi aparente sau căpriorii sunt aparenți;d) 1,5 m de la fața deschisă a clădirilor cu fațadă deschisă;e) 1,5 m acolo unde pereții exteriori sunt construiți din materiale combustibile;f) 1,5 m acolo unde pereții exteriori sunt de metal, cu sau fără căptușeală combustibilă sau material izolator;

g)jumătate din distanța maximă indicată în tabelele 7.4 și 7.5.

(2)Distanța de la sprinkler la perete trebuie să fie măsurată perpendicular pe acesta.

Tabelul 7.4Aria maximă acoperită de un sprinkler, cu excepția sprinklerelor de perete, în funcție de clasa de pericol de incendiu și de distanțele maxime de amplasare (dispunere), S și D, în plan orizontal, sub tavan, conform figurii 7.3 (SR EN 12845)

!Imagine

Figura 7.5. Distanțele maxime S și D de amplasare (dispunere) a sprinklerelor, în plan orizontal, sub tavan: a - amplasare (dispunere) standard (în rânduri paralele); b - amplasare (dispunere) în zig-zag7.71. Distanța de la marginea unei cupole la cele mai apropriate sprinklere nu trebuie să depășească 1,5 m.7.72. Sprinklerele trebuie instalate la distanța maximă de 0,3 m sub partea de dedesubt a tavanelor combustibile sau 0,45 m sub tavanele sau acoperișurile încadrate în clasele A1 sau A2-s1,d0 de reacție la foc. Acolo unde este posibil, sprinklerele trebuie să fie situate cu deflectorul între 0,075 m și 0,15 m sub tavan sau acoperiș, cu excepția cazului când sunt utilizate sprinklerele la nivelul tavanului sau încastrat în acesta. Acolo unde condițiile fac inevitabilă folosirea distanțelor maxime de 0,3 m și 0,45 m, zona respectivă trebuie să fie cât mai mică posibilă.

7.73.Luminatoarele cu un volum mai mare de 1 mc măsurat deasupra nivelului normal al tavanului trebuie protejate cu sprinklere, cu excepția cazurilor în care distanța de la nivelul normal al tavanului la marginea de sus a luminatorului nu depășește 0,3 m sau dacă există un cadru etanș și geamuri montate la același nivel cu acoperișul sau tavanul.

Tabelul 7.5Aria maximă acoperită de un sprinkler de perete, în funcție de clasa de pericol de incendiu, distanțele de-a lungul peretelui, lățimea și lungimea camerei, numărul de rânduri de sprinklere de perete și modul de amplasare în plan orizontal a sprinklerelor de perete (SR EN 12845)

Notă 2:

Valoarea poate fi majorată până la 3,7 m dacă tavanul are o rezistență la foc de cel puțin 120 minute.

Notă 3:

Se recomandă amplasarea deflectoarelor sprinklerelor la o distanță între 0,1 m și 0,15 m sub tavan și la o distanță orizontală cuprinsă între 0,05 m și 0,15 m de perete.

Notă 4:

Se recomandă ca tavanul să nu prezinte nici un obstacol într-un patrulater cu lungimea de 1 m de fiecare parte a sprinklerului paralel cu peretele și de 1,8 m perpendicular pe perete.

7.74.La amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile așezate la distanțe între axe sub 1,5 m, trebuie să se țină seamă de următoarele reguli:

a)trebuie să se amplaseze un rând de sprinklere în centrul fiecărei a treia travee și un alt rând de sprinklere sub linia centrală a grinzii care separă cele două travee neprotejate (fig. 7.6 și fig. 7.7);

b)distanța maximă dintre sprinklere de-a lungul traveei (S în figurile 7.6 și 7.7) trebuie să fie în concordanță cu regulile aplicabile la clasa de pericol de incendiu implicată (a se vedea art. 7.66 și tabelul 7.4);

c)sprinklerele trebuie montate la o distanță de maximum 1 m față de pereții paraleli cu grinzile și nu mai mare de 1,5 m față de pereții perpendiculari pe grinzi;

d)sprinklerele montate în interiorul traveelor trebuie amplasate astfel încât deflectorul să se situeze la o distanță cuprinsă între 0,075 m și 0,15 m sub fața inferioară a tavanului.!Imagine

Figura 7.6 Amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile așezate pe o singură direcție, la distanța sub 1,5 m: 1 - tavan; 2 - perete!Imagine

Figura 7.7 Amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile așezate pe două direcții, la distanțe sub 1,5 m: 1 - tavan; 2 - perete7.75. Dacă deflectorul sprinklerului (D din figura 7.8) este amplasat deasupra nivelului feței inferioare a grinzilor sau alte elemente de structură asemănătoare, trebuie adoptată una dintre următoarele soluții pentru a asigura buna funcționare a sprinklerelor:

a)dimensiunile prezentate în figura 7.5 trebuie să fie conforme cu valorile prezentate în figura 7.6;

b)trebuie aplicate prevederile de la art. 7.72 privind amplasarea sprinklerelor;

c)grinda trebuie protejată pe fiecare parte ca și cum ar fi un perete.!Imagine

Figura 7.8 Amplasarea sprinklerelor față de grinzi: D - deflector; a - distanța până la grindă; b - distanța de la marginea inferioară a grinzii7.76. Sprinklerele trebuie instalate în concordanță cu una din situațiile de mai jos:

a)direct deasupra sau imediat sub fermă, acolo unde lățimea fermei nu este mai mare de 0,2 m;

b)lateral la o distanță de cel puțin de 0,3 m lateral față de elementele fermei a căror lățime nu este mai mare de 0,1 m;

c)lateral la o distanță de cel puțin de 0,6 m lateral față de elementele fermei a căror lățime este mai mare de 0,1 m.7.77. Dacă sprinklerele sunt instalate sub acoperiș sau tavan la mai puțin de 0,6 m de la fața laterală a unui stâlp, un alt sprinkler trebuie amplasat în partea opusă a stâlpului la o distanță de 2 m față de aceasta.!Imagine

Figura 7.9 Grafic pentru determinarea distanțelor (a) și (b) de amplasare a sprinklerelor fată de grinzi (conform SR EN 12845 + A2: 2009): x - distanța minimă orizontală (a) de la sprinkler la grindă, în metri; y - înălțimea deflectorului (b) deasupra (+) sau dedesubt (-) față de grindă, în metri; 1 - sprinkler cu jet pulverizat cu deflectorul în jos; 2 - sprinkler convențional cu deflectorul în sus; 3 - sprinkler cu jet pulverizat cu deflectorul în sus; 4 - sprinkler convențional cu deflectorul în jos; 5 - sprinkler convențional cu deflectorul în jos7.78. Numărul de sprinklere trebuie să fie mai mare în jurul tavanului deschis format de scările rulante, casele de scări etc. Sprinklerele trebuie amplasate la o distanță cuprinsă între 1,5 m și 2 m unul de celălalt (a se vedea figura 7.10). Dacă, datorită structurii, distanța minimă nu poate fi păstrată, pot fi folosite spații mai mici cu sprinklere așezate adiacent astfel încât să nu se ude unul pe celălalt. Distanța orizontală dintre sprinklere și deschiderea tavanului nu trebuie să depășească 0,5 m (a se vedea figura 7.10). Aceste sprinklere trebuie să fie capabile să furnizeze debitul minim necesar per sprinkler în restul zonei de protecție de sub tavan. Din considerente de calcule hidraulice trebuie luate în considerare doar sprinklerele de pe latura mai lungă a deschiderii.!Imagine

Figura 7.10 Amplasarea sprinklerelor în jurul golurilor din tavane7.79. În puțurile verticale care conțin materiale combustibile trebuie instalate sprinklere din două în două etaje și la vârful fiecărei secțiuni închise.

7.80.Cel puțin un sprinkler trebuie instalat la vârful tuturor puțurilor cu excepția cazului când puțul este incombustibil și inaccesibil și conține materiale cu clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0, cu excepția cablurilor electrice.

7.81.Folosirea tavanelor suspendate sub sprinklerele proiectate pentru a asigura protecția la nivelul pardoselii nu este permisă, cu excepția cazurilor când acestea nu diminuează aria de stropire a sprinklerelor. Acolo unde sprinklerele sunt montate sub tavane suspendate, materialul tavanului trebuie să fie dintr-un tip a cărui stabilitate a fost demonstrată în condiții de incendiu.7.82.

(1)Tavanele suspendate cu secțiuni deschise, de exemplu tavane cu secțiuni regulate din construcție, pot fi folosite sub instalațiile de sprinklere pentru sistemele LH și OH, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)suprafața deschisă totală a tavanului, incluzând luminatoarele, nu este mai mică de 70% din suprafața tavanului;

b)dimensiunea minimă a deschiderilor din tavan nu este mai mică de 0,025 m sau nu este mai mică decât grosimea tavanelor suspendate;

c)integritatea structurală a tavanului și a oricărui alt echipament cum ar fi luminatoarele înțelegând volumul situat deasupra tavanului suspendat, nu trebuie să influențeze funcționarea sistemului de stingere tip sprinklere;

d)nu există spații de depozitare sub tavan.

(2)În astfel de cazuri, sprinklerele trebuie instalate după cum urmează:

a)înălțimea de deasupra tavanului protejată de sprinklere nu trebuie să depășească 3 m;

b)distanța verticală dintre orice deflector de sprinkler convențional sau pulverizator și marginea de sus a tavanului suspendat trebuie să fie de cel puțin 0,8 m pentru sprinklere altele decât cele pulverizatoare plate și cel puțin 0,3 m pentru cele plate;

c)sprinklere suplimentare trebuie instalate pentru refularea apei sub obstacole (de exemplu luminatoare) a căror lățime depășește 0,8 m.

7.83.La amplasarea sprinklerelor, dacă obstacolele aflate deasupra tavanului pot influența refularea apei, acestea trebuie considerate, similar ca în cazul pereților.Amplasarea sprinklerelor intermediare în spații cu pericol mare de incendiu HH7.84. Sprinklerele care protejează rafturi amplasate pe două rânduri trebuie montate în spațiile libere longitudinale, de preferință la intersecția cu spațiile libere transversale.

7.85.Distanța dintre mărfurile (bunurile) depozitate în stelaj, așezate cap la cap, trebuie să fie de cel puțin 0,15 m, și, dacă este necesar, se va opri încărcarea paletelor. Spațiul liber dintre deflectoarele sprinklerelor și partea de sus a materialelor depozitate nu trebuie să fie mai mică de 0,10 m pentru sprinklere cu deflectoare plate și 0,15 m pentru celelalte tipuri.

7.86.Distanța maximă verticală de la pardoseală la cel mai jos nivel intermediar și dintre niveluri nu trebuie să depășească 3,50 m sau două niveluri, oricare din cele două distanțe ar fi mai mică. Un nivel intermediar trebuie instalat sub nivelul superior al depozitului, excepție făcând sprinklerele de tavan sau acoperiș situate la cel mult 4 m deasupra părții superioare a materialelor depozitate. Nivelul cel mai înalt de sprinklere intermediare nu trebuie instalat în nici un caz cu un etaj în plus deasupra părții superioare a mărfurilor (materialelor) depozitate.

7.87.Amplasarea sprinklerelor la nivelele intermediare între rafturi trebuie să realizeze, acolo unde este posibil, în spațiile libere longitudinale la intersecția cu fiecare al doilea rând liber transversal, în zig-zag față de rândul de deasupra. În cazul mărfurilor depozitate de categoria I sau II, distanța orizontală între sprinklere nu trebuie să depășească 3,75 m și produsul dintre distanța orizontală și distanța verticală dintre sprinklere nu trebuie să depășească 9,8 mp. În cazul mărfurilor depozitate de categoria III sau IV, distanța orizontală între sprinklere, nu trebuie să depășească 1,90 m, iar produsul dintre distanța orizontală și distanța verticală între sprinklere nu trebuie să depășească 4,9 mp.

7.88.Numărul de rânduri de sprinklere pe nivel trebuie determinat în funcție de mărimea scheletului metalic al raftului. Atunci când acesta nu este continuu, mărimea totală trebuie calculată prin adunarea mărimii fiecărui raft incluzând distanța dintre ele. Pentru fiecare 3,2 m de lățime a raftului, trebuie montat, un rând de sprinklere pe nivel, acolo unde este posibil, în spațiul liber.

7.89.Sprinklerele intermediare pentru depozite din clasa de pericol mare de incendiu, HHS, pentru depozitare în palete pe rafturi sau depozitare în stelaje neetajate pe mai multe rânduri (a se vedea tipul ST4 din figura 7.1 și tabelul 7.2) se amplasează ținând seamă de următoarelea) stelajele pe un singur rând, cu lățimea până la 3,2 m, trebuie protejate prin rânduri unice de sprinklere instalate la nivelul etajelor;

b)stelajele pe rânduri duble, cu lățimea până la 3,2 m, trebuie protejate cu sprinklere instalate în poziția centrală din spațiul longitudinal, la extremitățile etajului și la nivelurile intermediare între rafturi (vezi art. 7.85);

c)stelajele pe rânduri duble sau multiple cu lățime mai mare de 3,2 m, dar nu mai mult de 6,4 m, trebuie protejate de două rânduri de sprinklere instalate la distanță de maximum 3,2 m între ele. Fiecare rând trebuie să aibă aceeași distanță față de marginea celui mai apropiat stelaj. Sprinklerele de la un nivel intermediar din fiecare linie trebuie să se afle pe aceeași linie a spațiului liber. Acolo unde orice stelaj sau structură de oțel poate influența negativ distribuția apei de la un sprinkler, trebuie montat un sprinkler suplimentar.

7.90.Sprinklerele intermediare pentru depozite din clasa de pericol mare de incendiu HHS, pentru depozitare ST5 și ST6 (vezi figura 7.1), trebuie amplasate deasupra fiecărui raft (incluzând ultimul raft dacă sprinklerele de acoperiș sau de tavan sunt mai sus de 4 m deasupra mărfurilor depozitate sau dacă accesul apei la mărfurile din rafturi este împiedicat), în locațiile specificate în tabelul 7.6 și figura 7.11. Distanța verticală între rânduri nu trebuie să depășească 3,5 m. Rândurile singulare de sprinklere trebuie montate central, deasupra rafturilor. Rândurile duble trebuie poziționate astfel încât fiecare din acestea să aibă aceeași distanță față de marginea celui mai apropiat raft.

Tabelul 7.6

Amplasarea sprinklerelor intermediare pentru tipurile de depozitare ST5 și ST6 (fig. 7.1, conform SR EN 12845)

!Imagine

Figura 7.11 Amplasarea sprinklerelor intermediare pentru tipurile de depozitare ST5 și ST6: 1 - rând de sprinklereDimensionarea instalațiilor cu sprinklere pentru stingerea incendiilorCaracteristicile hidraulice, tehnice și funcționale ale sprinklerelor7.91. Debitul de apă evacuat prin orificiul sprinklerului, numit și debit specific al sprinklerului, q(is) (l/min) se calculează cu relația:

q(is) = K√P

în care:

P este presiunea apei în secțiunea orificiului sprinklerului, [bar];

K - factorul nominal al tipului de sprinkler, având valori redate în tabelul 7.7 în funcție de clasele de pericol de incendiu (conform SR EN 12845).

7.92.

(1)Densitatea de calcul (intensitatea de stingere) cu apă a unui tip (i) de sprinkler, i(is) se determină ca raportul între debitul specific al tipului (i) de sprinkler, q(is) și aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler, Ap, (aria suprafeței protejate de un sprinkler):

i(is) = q(is) / A(p)

(2)Aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler, se determină în funcție de clasele de pericol de incendiu, conform datelor din tabelul 7.4 pentru sprinklerele obișnuite și din tabelul 7.5 pentru sprinklerele de perete.

(3)Valorile densității de calcul (intensității de stingere) a sprinklerelor, în funcție de clasele de pericol de incendiu, sunt redate în tabelul 7.7 (conform SR EN 12845).

7.93.Temperatura nominală de declanșare a sprinklerelor trebuie să fie mai mare cu cel puțin 20°C față de temperatura ambiantă a spațiului în care sunt montate, ținând seamă de prevederile tabelului 7.8.7.94. Fiecărei temperaturi nominale de declanșare îi corespunde un cod al culorilor elementului fuzibil sau fiolei care obturează orificiul de evacuare a apei din sprinkler, în conformitate cu standardele europene aplicabile sau o reglementare echivalentă (vezi tabelul 7.8).

Tabelul 7.7Valorile factorilor nominali K pentru sprinklere, în funcție de clasele de pericol de incendiu (conform SR EN 12845)

7.95.În condiții normale de climă temperată se recomandă ca temperatura nominală de declanșare a sprinklerelor să fie de 68°C sau 74°C.7.96. În spațiile închise neventilate, sub luminatoare sau acoperișuri de sticlă etc, poate fi necesară montarea unor sprinklere cu temperatura nominală de declanșare mai mare, până la 93°C sau 100°C.

Tabelul 7.8Coduri de culori folosite la marcarea sprinklerelor

7.97.O atenție deosebită trebuie acordată alegerii temperaturii nominale de declanșare a sprinklerelor aflate în vecinătatea cuptoarelor de uscare, aparatelor de încălzit și altor echipamente, care furnizează căldură radiantă.7.98.

(1)(1) Sensibilitatea termică a sprinklerelor reprezintă răspunsul (declanșarea) sprinklerului la acțiunea termică produsă de incendiu.

(2)Majoritatea sprinklerelor sunt clasificate conform standardelor europene aplicabile, în ordinea descrescătoare a sensibilității termice în una din următoarele clase (tabelul 7.12).

Tabelul 7.9Clase de sensibilitate termică pentru sprinklere

7.99.Sprinklerele cu diverse sensibilități termice trebuie utilizate în concordanță cu tabelul 7.8. Sprinklerele sub tavan trebuie să prezinte o sensibilitate termică egală sau mai mică decât sprinklerele situate în rafturi.Cerințe minime de proiectare a instalațiilor cu sprinklere7.100.

(1)Valorile minime de calcul ale densității (intensității) de stropire la funcționarea simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau sub acoperiș, dintr-un sector al instalației care protejează o anumită suprafață, numită aria de declanșare simultană a sprinklerelor, sunt redate în tabelul 7.10, în funcție de clasele de pericol de incendiu LH, OH și HHP (conform SR EN 12845).

(2)Pentru depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, valorile minime de calcul ale densității (intensității) de stropire și ale ariei protejate la declanșarea simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau acoperiș dintr-un sector al instalației sunt redate în tabelul 7.11 în funcție de categoria și înălțimea maximă autorizată de depozitare pentru diverse moduri de depozitare cu protecție unică numai sub tavan sau sub acoperiș. Înălțimea indicată în tabelul 7.11 este considerată ca fiind înălțimea maximă pentru care instalația are sprinklere montate numai la nivelul tavanului sau acoperișului.

7.101.La depozitele cu pericol mare de incendiu - HHS, distanța dintre înălțimea maximă de depozitare autorizată și sprinklerele montate sub acoperiș sau sub tavan nu trebuie să depășească 4 m. Acolo unde înălțimea de depozitare depășește aceste limite sau unde distanța dintre înălțimea maximă de depozitare și tavan sau acoperiș este mai mare de 4 m, trebuie montate sprinklere de raft.

7.102.Când sunt montate mai mult de 50 de sprinklere de raft, ele nu trebuie alimentate cu apă de la aceeași supapă de control și semnalizare ca și sprinklerele montate sub acoperiș sau sub tavan. Supapa de control și semnalizare trebuie să aibă minimum DN 100.7.103. Pentru proiectarea instalațiilor cu sprinklere montate sub acoperiș sau sub tavan și cu sprinklere de raft, pentru depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, dacă mărfurile (materialele) sunt depozitate deasupra celui mai înalt nivel de protecție intermediară, valorile minime de calcul ale densității (intensității) de stropire și ale ariei protejate la declanșarea simultană a sprinklerelor dintr-un sector al instalației, sunt redate în tabelul 7.12.

Tabelul 7.10Valorile minime de calcul ale densității (intensității) de stingere și ale ariei de declanșare simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau sub acoperiș, dintr-un sector al instalației, în funcție de clasele de pericol de incendiu LH, OH și HHP (conform SR EN 12845)

15.11.2018Tabelul 7.10 a fost modificat, prin înlocuirea unei sintagme, de Punctul 24, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

Calculul hidraulic al conductelor instalațiilor cu sprinklere7.104.

(1)Diametrele conductelor instalațiilor cu sprinklere pot fi determinate utilizând una din următoarele metode:

a)predimensionare, în care unele diametre sunt date în tabele (vezi art. 13.3, tabelele 30, 31, 32, 33, 34 și 35 din standardul SR EN 12845+A2: 2009) iar restul diametrelor conductelor se determină prin calcul hidraulic al rețelei de conducte;

b)calcul hidraulic complet, în care toate diametrele conductelor rețelei (conducte principale de distribuție a apei, ramificații etc) se determină prin calcule hidraulice, folosind, de regulă, programe de calcul (având precizate numărul și data versiunii programului și să cuprindă prevederile art. 13.4 din standardul SR EN 12845);

c)se pot folosi și alte variante de calcul și dimensionare a instalației de stingere cu sprinklere, astfel încât aceasta să asigure cerințele minime de presiune și debit, parametrii necesari realizării funcțiilor de stingere și limitare a incendiilor pe durata de timp normată, numai dacă metodele și procedurile respective sunt recunoscute prin reglementări europene.

(2)în interiorul conductelor instalațiilor de stingere cu sprinklere viteza apei trebuie să fie mai mică decât:a) 6 m/s prin armături, debitmetre și/sau filtre;b) 10 m/s la orice punct din instalație, astfel încât să se asigure alimentarea numărului total cerut de sprinklere care se presupune că pot intra în funcționare simultan.

Tabelul 7.11Valorile minime de calcul ale densității (intensității) de stingere și ale ariei protejate la declanșarea simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau acoperiș, dintr-un sector al instalației, pentru depozite cu pericol mare de incendiu - HHS (conform SR EN 12845)

15.11.2018Tabelul 7.11 a fost modificat, prin înlocuirea unei sintagme, de Punctul 24, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.105.Proiectantul poate alege între cele două metode de calcul, cu excepția următoarelor cazuri în care se efectuează calculul hidraulic complet al conductelor:

a)instalații cu sprinklere la clădiri (depozite) cu nivele intermediare cu pericol mare de incendiu - HHS;

b)instalații cu sprinklere cu rețele inelare de conducte sau cu rețele de conducte sub formă de grilă.

7.106.Pentru calculul hidraulic al conductelor instalațiilor cu sprinklere de rafturi la depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, trebuie considerată funcționarea simultană a trei capete de sprinkler amplasate pe ramurile cele mai defavorabile, aflate pe unul până la trei rafturi, după cum urmează:

a)dacă distanța dintre rafturi este egală sau mai mare de 2,4 m numai un raft poate fi considerat ca fiind afectat de incendiu;

b)dacă această distanță este mai mică de 2,4 m dar mai mare de 1,2 m două rafturi pot fi considerate ca fiind afectate de incendiu;

c)această distanță este mai mică de 1,2 m trebuie considerate ca fiind afectate de incendiu trei rafturi. Nu este necesar a se considera funcționarea simultană a mai mult de trei rânduri de sprinklere în plan orizontal sau vertical.

Tabelul 7.12Valorile minime de calcul ale densității (intensității) de stingere și ale ariei protejate la declanșarea simultană a sprinklerelor dintr-un sector al instalației montate sub acoperiș sau sub tavan și cu sprinklere de raft, pentru depozite cu pericol mare de incendiu - HHS (conform SR EN 12845)

15.11.2018Titlul Tabelului 7.12 a fost modificat, prin înlocuirea unei sintagme, de Punctul 24, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.107.Pentru efectuarea calculului hidraulic al conductelor instalației cu sprinklere se determină în prealabil forma geometrică a ariei protejate la declanșarea simultană a sprinklerelor din sectorul instalației cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic (cel mai depărtat pe orizontală și pe verticală de punctul de alimentare cu apă a instalației). În acest mod, se identifică pe schema de calcul, traseul principal de alimentare cu apă al rețelei. Calculul hidraulic se efectuează mai întâi, pe traseul principal al rețelei.

7.108.Presiunea apei în secțiunea orificiului sprinklerului amplasat în aria de declanșare simultană, în poziția cea mai nefavorabilă din punct de vedere hidraulic, trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu:a) 0,70 bar pentru instalații din spațiile cu pericol mic de incendiu, LH;b) 0,35 bar pentru instalații din spațiile cu pericol mediu de incendiu, OH;c) 0,50 bar pentru instalații din spațiile cu pericol mare de incendiu, HHP și HHS excepție făcând sprinklerele instalate în rafturi;d) 1,00 bar pentru sprinklerele instalate în rafturi care au K 115;e) 2,00 bar pentru sprinklerele instalate în rafturi.7.109.

(1)Sprinklerele cu deflectorul în sus nu trebuie să fie conectate direct la o conductă cu diametru mai mare de DN 65 pentru conducte aparente sau DN 50 pentru conducte acoperite, inclusiv cu izolație.

(2)Sprinklerele cu deflectorul în jos nu trebuie conectate direct la o conductă cu diametrul mai mare de DN 80.

7.110.Pentru diametre ale conductelor principale de distribuție a apei, mai mari decât cele menționate la art. 7.109, sprinklerul trebuie montat pe o conductă cu diametrul de cel mult DN 80, racordată la conducta principală astfel încât distanța de la deflectorul sprinklerului la marginea conductei principale să nu fie mai mică de 1,5 ori diametrul acestei conducte.7.111.

(1)Conductele instalației de stingere cu sprinklere trebuie să respecte prevederile SR EN 12845.

(2)Diametrele minime ale conductelor instalațiilor cu sprinklere nu trebuie să fie mai mici ca cele prezentate în tabelul 7.13

Tabelul 7.13Diametrele minime ale conductelor instalațiilor cu sprinklere, în funcție de clasele de pericol de incendiu

Alimentarea cu apă7.112. Sursele de alimentare cu apă trebuie să fie conforme cu art. 8.1.1. și 8.1.2. din SR EN 12845.7.113. Cu excepția încercărilor, presiunea apei nu trebuie să depășească 12 bar, conform precizărilor din SR EN 12845.7.114. Rezervoarele de acumulare trebuie să fie conforme cu cap. 9.3. din SR EN 12845.7.115. Rezervoarele tampon închise trebuie să fie conforme cu cap. 9.5. din SR EN 12845.7.116. Se admite ca surse de apă combinate să alimenteze mai multe instalații fixe de stingere (de exemplu, hidranți, furtunuri ș.a.) cu condiția unui calcul corespunzător al rezervei de apă necesare.Stații de pompare7.117. Stațiile de pompare trebuie să fie realizate conform recomandărilor cap.10 din SR EN 12845 sau o reglementare echivalentă.

15.11.2018Punctul 7.117. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 25, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.118.În cazul grupurilor de pompare acționate de motoare diesel, trebuie să se respecte prevederile cap. 10.9 din SR EN 12845.7.119. Motorul diesel trebuie să fie capabil să funcționeze continuu la sarcină maximă, cu putere nominală de ieșire continuu conform ISO 3046 sau o reglementare echivalentă.

7.120.Pompa acționată de motorul diesel trebuie să fie complet operațională într-un interval de 15 s de la începutul fiecărei proceduri de pornire.

15.11.2018Punctul 7.120. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 26, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.121.Rezervorul de combustibil trebuie să conțină suficient combustibil pentru a asigura o funcționare la nivel maxim a motorului astfel:a) 3 ore pentru LH;b) 4 ore pentru OH;c) 6 ore pentru HHP și HHS.Robinete7.122. Robinetele instalației de stingere cu sprinklere trebuie să fie conforme cu cap. 15 din SR EN 12845.7.123.

(1)Aparatele de control și semnalizare trebuie să fie conforme cu SR EN 12259-2 sau cu SR EN 12259-3 sau o reglementare echivalentă.

(2)Aparatele de control și semnalizare (ACS), cu dispozitivele anexe, se montează într-o încăpere proprie, separată de restul construcției cu elemente rezistente la foc, corespunzător densității sarcinii termice din încăperile adiacente, dar minimum EI 180 pentru pereți și REI 90 pentru planșee sau într-o altă încăpere cu altă destinație, cu densitatea de sarcină termică mai mică de 420 MJ/mp ori în încăperea stației de pompare a apei destinate stingerii incendiilor.

(3)Încăperea trebuie să asigure spațiul necesar exploatării și reparării aparatelor de control și semnalizare, să fie încălzită și cu acces direct din spațiile de circulație comună, prin ușă cu rezistența la foc de minimum EI_2 90-C_3 sau încăpere-tampon prevăzută cu uși rezistente la foc EI_2 45-C_3 ori direct din exterior.

(4)Dacă încăperea are și altă destinație decât stație de pompare a apei destinate stingerii incendiilor, aparatele de control și semnalizare se montează într-un dulap metalic închis, cu ușiță și geam, asigurat cu încuietoare și iluminat de securitate pentru intervenții, nefiind obligatorii condițiile de separare și de protejare a golului de acces prevăzute la alin. (2) și (3).

15.11.2018Punctul 7.123. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

Interacțiunea cu alte măsuri de apărare împotriva incendiilor7.124.

(1)În proiectare și în exploatare, trebuie luată în considerare posibila interacțiune între instalațiile de stingere cu sprinklere și alte măsuri de apărare împotriva incendiilor. Sensibilitatea instalațiilor cu sprinklere nu trebuie diminuată.

(2)Funcționarea altor dispozitive de securitate la incendiu poate depinde de declanșarea adecvată a instalației de sprinklere și, ca urmare, totalitatea măsurilor de securitate la incendiu nu trebuie să fie afectată.

(3)Funcționarea efectivă a instalațiilor de stingere cu sprinklere se bazează pe stingerea sau controlul focarului în stadiul inițial. Cu excepția sprinklerelor amplasate în rafturi, sprinklerele sunt acționate în mod normal prin contactul cu gazele de ardere fierbinți provenite de incendiu și care curg în plan orizontal printre sprinklere. Ca urmare, trebuie luate măsuri pentru ca să nu se împiedice această curgere orizontală a gazelor de ardere.

Încercări și verificări periodice7.125. Încercările și verificările periodice se efectuează conform cap. 19 din SR EN 12845 și conform prezentului normativ.

7.126.Întreținerea se efectuează conform cap. 20 din SR EN 12845.Supravegherea instalațiilor de stingere cu sprinklere7.127. Supravegherea instalațiilor de stingere cu sprinklere se efectuează conform Anexei H din SR EN 12845.7.128. Transmiterea alarmelor trebuie să fie conformă cu Anexa I din SR EN 12845.Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații cu sprinklere deschise pentru limitarea și stingerea incendiilor7.130. În România pentru sprinklerele deschise se utilizează și denumirea de drencere.

7.131.Instalațiile cu sprinklere deschise pot fi utilizate pentru:

a)protecția împotriva propagării incendiilor, utilizând perdele de apă;

b)stingerea incendiilor.

7.132.Perdele de apă pentru protecția împotriva propagării incendiilor folosind sprinklere deschise se pot prevedea pentru:

a)protejarea elementelor de închidere a golurilor (uși, ferestre etc.) din pereții despărțitori, pentru a evita propagarea focului de la o încăpere la alta;

b)protecția cortinelor, ușilor sau obloanelor din pereții rezistenți la foc;

c)protejarea unor porțiuni de încăperi cu pericol de incendiu;

d)protecția golurilor scărilor rulante;

e)protecția clădirilor (fațade, acoperișuri) în exterior, când nu sunt amplasate la distanțe corespunzătoare.

7.133.Sprinklerele deschise pentru stingerea incendiilor se recomandă la:

a)încăperile cu pericol mare de incendiu ca: platouri de filmare, hangare pentru avioane, garaje mari etc., unde, din cauza propagării rapide a focului sau din alte considerente, nu pot fi utilizate cu destulă eficiență alte mijloace de stingere;

b)scenele teatrelor, expoziții și alte săli aglomerate, în care publicul se află în prezența unor cantități mari de materiale combustibile;

c)depozite de materiale sau substanțe combustibile cu degajări mari de căldură (cauciuc, celuloid, alcooli etc.).Soluții tehnice de realizare a instalațiilor cu sprinklere deschise7.134. Instalația de sprinklere deschise are în componență:

a)vanele (robinetele) de acționare (manuale sau electrice) montate pe conductele de alimentare cu apă de la o sursă (care trebuie să asigure parametrii de debit și presiune necesari funcționării);

b)rețelele de distribuție;

c)sprinklere deschise7.135. Amplasarea sprinklerelor deschise, utilizate pentru stingerea incendiilor, față de spațiul protejat, se face similar sprinklerelor standard. Distanțele față de plafoane se stabilesc în funcție de rolul sprinklerelor deschise față de acestea (de protecție, de stingere etc.).7.136.

(1)La sălile de spectacole, care au scenă amenajată sprinklere deschise se prevăd:

a)sub plafonul scenei, când acesta este executat din materiale combustibile, sub grătare, sub pasarele și în buzunarele scenei, neseparate de acestea prin cortine de siguranță;

b)de ambele părți ale cortinei de siguranță, pentru protecția acesteia;

c)deasupra golurilor protejate care leagă scena sau buzunarele scenei de încăperile vecine.

(2)Atunci când sunt separate prin cortine, buzunarele scenei se prevăd cu sprinklere standard.

7.137.În funcție de cerințele de stingere, se montează, de regulă, grupe de maximum 72 de sprinklere deschise, care au conducte de alimentare cu vane de acționare separate pentru fiecare grupă.7.138.

(1)Acționarea robinetelor de alimentare a instalațiilor cu sprinklere deschise se face:

a)manual, în cazul în care sprinklere deschise sunt utilizate pentru stingerea incendiilor în încăperi industriale și pentru protejarea prin perdele de apă, a unor porțiuni din încăperile cu pericol de incendiu sau golurile din pereții despărțitori, dacă există, în permanență, personal, iar operațiile de acționare manuale pot fi efectuate în timpul normat de la semnalarea incendiului;

b)automat, se recomandă în toate cazurile, iar în mod obligatoriu în cazul în care sprinklerele deschise sunt utilizate pentru stingerea incendiilor în încăperi sau pentru crearea unor perdele de apă pentru protecția golurilor din pereții rezistenți la foc, în locurile în care nu se lucrează permanent sau dacă operațiunile de acționare manuală nu se pot efectua în timp util.

(2)Intrarea automată în funcțiune a instalațiilor cu sprinklere deschise se semnalizează optic și acustic la serviciul privat/voluntar pentru situații de urgență și la camera de comandă sau dispeceratul instalației tehnologice cu supraveghere permanentă, dacă aceasta există.

7.139.Instalațiile cu sprinklere deschise cu acționare automată trebuie să aibă asigurată și posibilitatea acționării manuale.7.140.

(1)Amplasarea robinetelor de acționare (manuală sau automată) a instalației cu sprinklere deschise se face în locuri încălzite, ușor accesibile pentru personalul de exploatare, ferite de acțiunea focului, retrase față de circulația de evacuare.

(2)Deasupra robinetelor de acționare se montează robinete de golire, iar dedesubt manometre de control.

7.141.Pentru alimentarea instalației cu sprinklere deschise de la pompele mobile de stins incendiu se prevăd aceleași echipări ca și la instalația cu sprinklere standard.

7.142.Robinetele de acționare a instalației se marchează cu indicatoare.

7.143.Pentru fiecare instalație cu sprinklere deschise - atât sprinklere deschise pentru stingere, cât și sprinklere deschise pentru perdele de protecție - se asigură o rezervă de sprinklere deschise, calculată separat pentru fiecare tip din cele montate, de 2-5%, însă nu mai mică de 10 buc. (procentul mare se aplică la instalațiile cu un număr redus de sprinklere deschise).

7.144.Alegerea tipului de sprinkler deschis, forma deflectorului pentru dispersarea apei, precum și modul de montare, se stabilesc de către proiectant funcție de locul de montaj și suprafața protejată, având în vedere scopul urmărit.Dimensionarea instalațiilor cu sprinklere deschise7.145.

(1)Timpul teoretic de funcționare a instalațiilor cu sprinklere deschise trebuie să fie de 60 minute. Fac excepție situațiile în care se utilizează sprinklere deschise pentru protecția golurilor, pentru care trebuie să asigure funcționarea pentru un interval de timp egal cu cel de rezistență la foc a elementului de construcție în care golul este practicat;

(2)Tipul, modul și distanțele de amplasare a sprinklerelor deschise utilizate la protecția prin răcire a elementelor de construcții și a utilajelor se stabilesc astfel încât să se asigure în punctul cel mai dezavantajos o intensitate de răcire, ir, de:a) 0,1

0,2 l/s.mp pentru elementele orizontale sau înclinate, în funcție de natura, poziția și dimensiunile instalațiilor, utilajelor sau materialelor protejate, precum și de caracteristicile hidraulice ale sprinklerelor deschise utilizate; pentru instalații tehnologice vulnerabile la incendii din secții cu pericol deosebit, intensitatea de stropire este, după caz, mai mare și anume de 0,2

0,5 l/s mp;b) 0,2 l/s.m pentru perdele de apă sau pelicule de protecție pentru elementele verticale;c) 0,10

0,15 l/s.mp pentru rezervoarele orizontale sau sferice, incendiate sau expuse radiației termice; pentru determinarea debitului de apă necesar pentru răcirea rezervoarelor cilindrice învecinate se ia în considerare un sfert din suprafețele lor laterale totale;d) 0,5 l/s.m pentru circumferința rezervorului incendiat și 0,25 l/s.m pentru semisuma circumferinței rezervoarelor expuse radiației termice, protejate cu instalații mobile;e) 0,5 l/s.mp pentru tamburii deschiși.

7.146.Pentru rezervoarele cilindrice orizontale învecinate neizolate termic, ce conțin lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste 55°C, depozitate la o temperatură inferioară celei de inflamabilitate, intensitățile de răcire se reduc cu 50%.

7.147.Pentru rezervoarele cilindrice orizontale izolate termic cu izolații incombustibile, nu se prevăd instalații de răcire.

7.148.În cazurile când se prevede răcirea elementelor orizontale, înclinate sau verticale prin instalații mobile, debitul se majorează, după caz, cu 30

50%. Procentele mici sunt aplicabile pentru răcirea elementelor orizontale iar procentele mari pentru elementele verticale.

7.149.Prin "rezervoare învecinate expuse radiației" se înțeleg rezervoarele situate la o distanță de rezervorul incendiat mai mică decât 1,5 x diametrul rezervorului incendiat.

7.150.Sprinklerele deschise utilizate pentru stingerea incendiilor se amplasează la fel ca sprinklerele standard, fără a se impune o distanță maximă față de plafon, dacă nu trebuie să asigure protecția elementelor de construcție ale tavanului.

7.151.Sprinklerele deschise pentru protecția cu peliculă de apă a elementelor de construcție și a utilajelor se amplasează cu paleta orizontal sau înclinat la 45°.

7.152.Distanța dintre două sprinklere deschise se recomandă să fie de 1,5 ÷ 2,5 m, funcție de caracteristicile tehnice ale produselor, astfel încât să se realizeze o perdea de apă continuă Distanța între rândul de sprinklere deschise și golul de protejat trebuie să fie, în funcție de forma jeturilor, între 0,25 ÷ 1,20 m. Dacă distanța între două sprinklere deschise este mai mică de 1 m, acestea se amplasează alternativ, unele cu orificiul de stropire în sus, altele în jos.7.153.

(1)Sprinklerele deschise pentru protecția golurilor se amplasează cu cel puțin 40 cm deasupra golurilor protejate și cu orificiul de stropire orientat în jos.

(2)Sprinklerele deschise utilizate pentru protecția golurilor trebuie să funcționeze un timp egal cu timpul de rezistenta la foc a elementului constructive, în care este practicat golul protejat.

(3)Sprinklerele deschise utilizate pentru stingerea incendiului trebuie să aibă același timp de funcționare ca și în cazul sprinklerelor.

7.154.Numărul, tipul și amplasarea sprinklerelor deschise utilizate pentru formarea perdelelor de apă se stabilesc astfel încât să se asigure în punctul cel mai dezavantajos, intensitatea de stropire de minimum:a) 0,5 l/s m, în cazul în care golul sau elementul de compartimentare protejat are o înălțime până la 3 m inclusiv;b) 1 l/s m, în cazul în care suprafața protejată are o înălțime mai mare de 3 m; aceeași intensitate se adoptă indiferent de înălțime la construcțiile la care propagarea incendiului prezintă pericol deosebit pentru aglomerări de oameni sau bunuri de mare valoare.

7.155.Sprinklerele deschise pentru perdele de apă se amplasează astfel încât să formeze o pânză continuă de apă pe toată suprafața perdelei.

7.156.Debitele specifice, q(is), (l/min) și presiunile normale de utilizare, P, (bar) ale apei în secțiunile orificiilor de refulare ale sprinklerelor deschise, sunt date de producător.

7.157.Numărul de sprinklere deschise (de un anumit tip, i), N(i), se stabilește în funcție de debitul specific minim, q(is min), mărimea zonei protejate, A(i), sau L(i), și intensitatea minimă de debitare a apei, i(i), cu relațiile:

A(i) . i(i) L(i) . i(i)

N(i) = ------------- sau N(i) = ------------

q(is min) q(is min)

în care:

A(i), L(i), reprezintă aria, respectiv lungimea zonei care trebuie protejată, conform prescripțiilor legale în vigoare cu privire la gradul de dotare a obiectivelor, în mp respectiv, m;

i(i) - intensitatea minimă de debitare a apei (după caz: intensitatea de stingere, intensitatea de răcire, intensitatea de protecție), în l/s mp, respectiv l/s m;

q(ismin) - debitul specific minim al unui sprinkler deschis, în l/s.

7.158.Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor instalației cu sprinklere deschise, Q(id), utilizate la protecția prin răcire a elementelor de construcții și utilajelor, sau pentru formarea perdelelor de apă necesare limitării propagării incendiilor, se stabilește cu relația:

n

Q(id) = Σ q(is) [l/s]

i=1

în care:

n este numărul sprinklerelor deschise prevăzute să funcționeze simultan, situate într-un sector al instalației cu sprinklere deschise;

q(is) - debitul specific al sprinklerului deschis.

7.159.Calculul hidraulic al conductelor instalației cu sprinklere deschise se efectuează după aceeași metodologie ca la instalația cu sprinklere standard.Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere cu răspuns rapid tip EFSR

Domenii de utilizare7.160. Sprinklerul tip ESFR este o duză cu un element termosensibil proiectat să acționeze la o temperatură predeterminată printr-o refulare automată a apei într-o astfel de distribuție și cu o astfel de intensitate încât să asigure stingerea rapidă a incendiului pentru aria protejată proiectată.7.161.

(1)Instalațiile de stingere a incendiilor cu sprinklere cu răspuns rapid, tip ESFR se utilizează numai pentru echiparea construcțiilor având ca destinație depozitarea de materiale combustibile solide, paletizate sau dispuse pe rafturi.

(2)Există diferențe majore între proiectarea instalațiilor cu sprinklere cu răspuns rapid și proiectarea instalațiilor cu sprinklere standard.

În general, sprinklerele cu răspuns rapid sunt utilizate în situația în care sprinklerele de raft nu pot fi utilizate din motive tehnice. În faza de proiectare trebuie să se ia în considerare dacă acestea sunt indicate pentru protecția bunurilor depozitate și a construcției propriu zise. Sprinklerele tip ESFR nu se utilizează pentru echiparea construcțiilor cu altă destinație decât cea de depozitare (industriale, de locuit etc.).

Cerințe pentru sprinklerele cu răspuns rapid7.162. Sprinklere cu răspuns rapid trebuie să îndeplinească cerințele standardului ISO 6182-7 sau o reglementare echivalentă.

7.163.Sprinklere cu răspuns rapid trebuie să aibă un element de declanșare cu răspuns rapid care trebuie să acționeze la una din următoarele temperaturi:

a)sprinklere cu bulb:

68°C - 74°C, cod culoare lichid, roșu;

93°C - 104°C, cod culoare lichid, verde;

b)sprinklere cu element fuzibil:

între 68°C și 74°C, cod culoare, necolorat;

între 93°C și 104°C, cod culoare, alb

7.164 Factorul nominal K al sprinklerelor cu răspuns rapid trebuie să fie între 200 și 360 [l/min.bar^1/2].Configurații de depozitare7.165. Depozitele trebuie să aibă între rafturi spații libere longitudinale și transversale, cu următoarele caracteristici:

a)continui pe toată înălțimea de depozitare;

b)aliniate vertical;

c)depozitare liberă.7.166.

(1)Configurații de depozitare ST1, ST2, ST3 și ST4

(2)Configurațiile de depozitare ST1, ST2, ST3 și ST4 trebuie să aibă spații libere regulate și care au următoarele dimensiuni:

a)spațiile libere transversale trebuie să aibă o lățime de cel puțin 0,08 m iar distanța între acestea să nu fie mai mare de 3 m (vezi figura 7.12);

b)spațiile libere longitudinale trebuie să aibă o lățime de cel puțin 0,15 m iar distanța între acestea să nu fie mai mare de 3 m.

!Imagine

Figura 7.12 - Caracteristicile spațiilor libere longitudinale și transversale pentru configurații de depozitare ST1, ST2, ST3 și ST4 în cazul utilizării sprinklerelor ESFR7.167.

(1)Configurații de depozitare ST5 și ST6

(2)Rastelele cu un rând sau cu două rânduri de rafturi trebuie să îndeplinească următoarele:

a)rafturile care au deschideri mai mici cu 50% decât suprafața în plan trebuie să nu fie mai mari de 2 mp și trebuie să fie delimitate pe toate cele patru fețe de spații libere care trebuie să aibă lățimea minimă de 0,15 m;

b)rafturile trebuie să aibă polițe cu arii deschise, uniform distribuite pentru cel puțin 50% din suprafața totală. Distanța deschiderilor nu trebuie să fie mai mare de 0,15 m; sauc) grătare sau rafturi tip plasă trebuie să aibă deschideri uniforme pentru cel puțin 50% din suprafața în plan a acesteia. Distanța măsurată pe orizontală nu trebuie să fie mai mare de 0,15 m.

7.168.Proiectarea instalațiilor cu sprinklere cu răspuns rapid trebuie să se realizeze în conformitate cu prevederile din tabelul 7.14 a, 7.14 b și SR EN 12845.

15.11.2018Punctul 7.168 din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.169.Sprinklerele cu răspuns rapid trebuie instalate în clădiri cu acoperișuri sau tavane cu următoarele caracteristici:

a)pantă mai mică de 170 mm/m;

b)sunt continui și nu are deschideri permanente;

c)produsele pentru construcții sunt din materiale incombustibile;

d)să fie rezistente la o presiune ascendentă de 150 N/mp;

e)înălțimea maximă a tavanului să fie de maximum 13,7 m de la pardoseală. Înălțimea tavanului este distanța maximă măsurată pe verticală de la nivelul pardoselii la suprafața tavanului sau partea inferioară a acoperișului.

NOTA 1:

Pentru acoperișurile sau pantele cu pante mai mari de 170 mm/m, acestea pot fi compartimentate cu tavane false ancorate și cu ESFR -urile montate sub nivelul acestor tavane false.

NOTA 2:

Cele mai uzuale produse pentru construcții utilizate pentru tavane false sunt din gips carton cu grosimi de 10 mm ondulate sau din panouri sandwich din fibre minerale acoperite cu foi din tablă metalică.

Situații în care nu se recomandă protecția cu sprinklere ESFR7.170. Sprinklerele cu răspuns rapid nu se utilizează în următoarele situații:

a)depozitare exponate fără performanțe de comportare la foc, cum ar fi, de exemplu, sulurile din stofă;

b)containere combustibile deschise la partea superioară;

c)produse uzuale sau depozitare pentru care nu a fost demonstrată, prin testare sau alte metode, eficiența acestui sistem;

d)magazii în care pentru produsele sau materialele depozitate nu se cunoaște modul de comportare în caz de incendiu sau în contact cu apa;

e)depozitarea substanțelor care prezintă riscuri speciale: aerosoli, lichide inflamabile, alcooli, precum și a produselor în ambalaje din polipropilenă sau polistiren;

15.11.2018Punctul 7.170. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 29, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

Proiectarea instalațiilor de stingere cu sprinklere cu răspuns rapid (ESFR)Generalități7.171.

(1)Instalațiile de stingere cu sprinklere cu răspuns rapid se proiectează și se realizează conform prevederilor prezentului normativ și conform instrucțiunilor producătorilor.

(2)Instalațiile de stingere cu sprinklere cu răspuns rapid se proiectează și se realizează numai în sisteme apă-apă.

(3)Pot fi utilizate și în sisteme aer-apă sau în sisteme cu preacționare, numai dacă soluția tehnică respectivă este agrementată sau aprobată conform legii.

7.172.

(1)Protecția cu sprinklere cu răspuns rapid se asigură la construcții fără goluri în acoperiș sau alte deschideri în acesta.

(2)Dacă prin construcție nu poate fi evitată realizarea golurilor sau deschiderilor, elementele de închidere a acestora trebuie prevăzute cu dispozitive acționate manual. Cortinele aferente golurilor sau deschiderilor din acoperiș trebuie să fie limitate ca înălțime și astfel amplasate încât distanța dintre capetele sprinkler să respecte distanțele prevăzute în tabelul nr. 7.17.

15.11.2018Alineatul (2) din Punctul 7.172., Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 30, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

Tabelul 7.14 aProiectarea instalațiilor cu sprinklere cu răspuns rapid și înălțimi maxime de montaj

Nota 2:

Autoritățile trebuie să fie consultate pentru protecția maselor plastice

Nota 3:

Masele plastice (expandabile sau neexpandabile) trebuie să fie depozitate în cutii din lemn, carton sau materiale incombustibile. Plasticul expandabil și cauciucul celular nu trebuie să ocupe un volum mai mare de 15% din capacitatea cutiei

Nota 4:

Cu excepția hârtiei ușoare

Nota 5:

hârtie ușoară - toate hârtiile cu o greutate mai mică decât 50 g/mp și hârtiile cu caracteristici absorbante (cum ar fi hârtia igienică, prosoape din hârtie, produse din hârtie absorbante) indiferent de greutate. Hârtia cu greutate medie - hârtii fără caracteristici absorbante cu o mare sau finisaj neted cu greutăți specifice între 50 g/mp și 100 g/mp. Hârtia cu greutate mare - hârtii fără caracteristici absorbante sau care au greutatea specifică mai mare de 100 g/mp.

Nota 6:

Se va alege valoarea mai mică dintre distanța măsurată pe verticală de la nivelul pardoselii la deflectorului unui sprinkler din care se scade 1 metru sau valoarea prezentată în tabel

Nota 7:

Trebuie utilizate valorile date pentru înălțimea maximă a tavanului, respectiv 12,2 m

Tabelul 7.14 bElemente de proiectare a instalațiilor cu sprinklere cu răspuns rapid

(3)Toate golurile sau deschiderile din acoperiș trebuie să fie închise automat preferabil înainte de intrarea în funcțiune a primului sprinkler. Se acceptă o întârziere de maxim 30 de secunde între cele două momente.

7.173.Spațiul liber sub deflectorul sprinklerului până la materialele depozitate nu trebuie să fie mai mic de 1 metru.

7.174.Luminatoarele trebuie amplasate la același nivel sau sub nivelul tavanului. Luminatoarele trebuie să reziste la o temperatură de 300°C pentru cel puțin cinci minute. În situațiile în care spațiile protejate sunt echipate cu instalații de ventilare, clădirea trebuie să fie echipată cu o instalație de semnalizare a incendiilor. Instalația de semnalizare are și rolul de a opri ventilatoarele acestor instalații și de comandă a închiderii automate a tuturor clapetelor.Dimensionare hidraulică7.175. Instalațiile cu sprinklere ESFR trebuie să fie complet calculate din punct de vedere hidraulic.

7.176.Dimensionarea hidraulică presupune calculul pierderilor de presiune în conducte. Pentru dimensionarea instalațiilor cu sprinklere cu răspuns rapid se adoptă metoda de calcul similară sistemelor complet dimensionate a sprinklerelor standard.7.177.

(1)Aria de declanșare se alege ca suma ariilor de stropire a 12 sprinklere de tavan dar aceasta să fie minimum 90 mp. Această suprafață trebuie să fie aleasă ca fiind determinată de sprinklerele cu răspuns rapid cele mai defavorizate din punct de vedere hidraulic. În situațiile în care este necesară echiparea cu sprinklere sub obstacole sau în porțiuni care nu pot fi protejate/acoperite de sprinklerele de tavan atunci în calcul trebuie să se cuprindă încă 6 sprinklere suplimentare din afara acestei arii de declanșare.

(2)Dimensionarea instalațiilor cu sprinklere cu răspuns rapid trebuie să fie realizată astfel încât să se asigure presiuni minime de lucru conform celor prezentate în tabelele 7.14.

(3)Rezerva de apă trebuie să asigure alimentarea la debitele normate pentru cel puțin 60 de minute.

(4)Pentru scopurile calculului hidraulic, se presupune că intră în funcțiune câte 4 sprinklere pe trei ramificații diferite. În situațiile în care ramificațiile au mai puțin de patru sprinklere, se presupune că intră în funcțiune toate sprinklerele de pe acele ramuri iar numărul de ramificații care se ia în calcul trebuie să fie ales astfel încât să totalizeze 12 sprinklere care intră în funcțiune. Pentru sprinklerele amplasate sub obstacole sau în porțiuni care nu pot fi protejate/acoperite de sprinklerele de tavan se presupune că intră în funcțiune câte 3 sprinklere pe două ramificații diferite.

7.178.În situațiile în care sprinklerele cu răspuns rapid sunt instalate sub mezanine cu înălțimi de 4,5 m sau mai mici măsurate de la nivelul pardoselii, se presupune că cel puțin 6 sprinklere cu răspuns rapid intră în funcțiune (trei sprinklere cu răspuns rapid pe două ramificații diferite) la o presiune de lucru de cel puțin 3,5 bar.

Nota 1:

Condiții:

a)Pentru protecția golurilor de la mezaninele deschise se instalează ecrane verticale incombustibile care asigură protecția pentru cel puțin 1,2 m de la nivelul tavanului;

b)Se menține un culoar între fețele ecranelor și centrul acestuia de cel puțin 0,6 m față de fiecare ecran; nu este necesară introducerea în calcul a rezervei de apă pentru sprinklerele amplasate suplimentar.

Amplasarea sprinklerelor cu răspuns rapid7.180. Aria de acoperire a sprinklerelor cu răspuns rapid nu trebuie să fie mai mică de 7,5 mp și nu mai mare de 9 mp. Distanța între sprinklere trebuie să fie în concordanță cu prevederile prezentate în tabelul 7.17.

Tabelul 7.17Distanța între sprinklerele ESFR

7.181.

(1)Linia care unește centrul elementelor sensibile la temperatură ale sprinklerelor trebuie să fie între 0,1 și 0,33 față de acoperiș sau tavan pentru sprinklerele cu răspuns rapid care au K = 200 (a se vedea figura 7.13). Linia care unește centrul elementelor sensibile la temperatură ale sprinklerelor trebuie să fie între 0,1 m și 0,33 m față de acoperiș sau tavan sau 0,46 m pentru sprinklerele cu răspuns rapid care au K = 322 și K = 360. Atunci când sunt instalate sprinklere ESFR la acoperișuri ondulate, cum sunt cele indicate în figura 7.14, distanța maximă se consideră de la o linie mediană fictivă care trece prin centrul profilului și baza deflectorului. Baza deflectorului sprinklerului nu trebuie să depășească nivelul marginii inferioare a profilului ondulat.!Imagine

Figura 7.13 - Distanțe de amplasare a sprinklerelor față de elementele vecine!Imagine

Figura 7.14 - Distanțe de amplasare a sprinklerelor față de marginea inferioară a unui plafon ondulat

(2)În situațiile în care acoperișurile sau tavanele sunt alcătuite din grinzi și ferme metalice sau panouri profilate, sprinklerele trebuie să fie amplasate în deschideri mai exact sub grinzi. Înălțimea deschiderilor practicate nu trebuie să fie mai mare de 0,75 m. În situația tavanelor profilate, distanța de la tavan la sprinkler trebuie să fie măsurată de la limitele profilului (vezi figurile de la 7.15 la 7.17). Unde nu este practică o asemenea soluție trebuie să se adopte soluția montării unor tavane suspendate.!Imagine

Figura 7.15 - Distanțe de amplasare a sprinklerelor față de marginea inferioară a unei grinzi sau a altui obstacol!Imagine

Figura 7.16 - Distanțe de amplasare a sprinklerelor față de obstacole care sunt în întregime sub nivelul deflectorului!Imagine(a) distanța măsurată pe orizontală de la sprinkler la fața unei grinzi sau a unui obstacol(b) distanța maximă între deflectorului amplasat deasupra părții inferioare a unei grinzi și un alt obstacol

Figura 7.17 - Nomogramă de stabilire a distanțelor de amplasare a sprinklerelor față de elementele vecine

(3)Exemplul din nomograma din figura 7.17 prezintă faptul că dacă distanța măsurată pe verticală de la deflector la partea inferioară a unui obstacol este de 40 cm, atunci distanța permisă de la muchia obstacolului până la linia verticală imaginară o centrului orificiului sprinklerului trebuie să fie 1,25 m.

7.182.În situațiile în care deflectoarele sprinklerelor sunt amplasate deasupra tălpii grinzilor, a fermelor metalice, conductelor, dispozitivelor pentru fixarea corpurilor pentru iluminatul fluorescent sau a altor obstacole amplasate lângă tavan, amplasarea sprinklerelor trebuie să se realizeze cu respectarea distanțelor față de aceste obstacole în conformitate cu cele prezentate în figurile 7.15, 7.16 și 7.17.7.183. Obstacolele continue amplasate sub capul sprinkler, cum ar fi conductele instalației de tip sprinkler, conductele instalațiilor utilitare sau ghenele cu lățimi de până la 0,3 m amplasate la o distanță, măsurată pe orizontală, de cel puțin 0,6 m față de verticala capului sprinkler, nu necesită protecția suplimentară, dedesubt, cu alte sprinklere. Capete sprinkler suplimentare se prevăd sub obstacole cu lățimi mai mari sau amplasate la distanțe mai mici decât cele menționate.

15.11.2018Punctul 7.183. din Punctul 7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

7.184.Sprinklerele montate cu capul în sus trebuie să fie amplasate cu deflectorul la o distanță minimă de 0,18 m deasupra conductei de alimentare.7.185.

(1)Sprinklerele ESFR cu capul în jos care au factorul sprinklerului 201 sau 242 trebuie să fie amplasate astfel încât distanța de la deflector la tavan să fie mai mare de 150 mm, dar mai mică decât 350 mm.

(2)Sprinklerele ESFR cu capul în jos care au factorul sprinklerului 322 sau 363 trebuie să fie amplasate astfel încât distanța de la deflector la tavan să fie mai mare de 150 mm, dar mai mică decât 450 mm.

(3)Sprinklerele ESFR cu capul în sus care au factorul sprinklerului 201 sau 242 trebuie să fie amplasate astfel încât distanța de la deflector la tavan să fie mai mare de 76 mm, dar mai mică decât 305 mm.

(4)Direcția deflectoarelor sprinklerelor ESFR trebuie să fie paralelă cu tavanul sau acoperișul.spațiului protejat.

7.186.Transportoarele cu role și pasarelele cu grătare care au 50% sau mai mult deschideri repartizate uniform nu sunt considerate obstacole. Totodată, în situațiile în care fiecare alt transportor sau pasarelă au deschideri de 50% sau mai mult, trebuie să fie amplasată o linie de sprinklere cu răspuns rapid sub fiecare nivel al acestora începând de la cel de-al doilea nivel de sub tavan (vezi figura 7.18).!Imagine

Figura 7.18 - Dispunerea sprinklerelor ESFR în cazul benzilor transportoare și al pasarelelorSepararea între arii protejate cu sprinklerele cu răspuns rapid și cele protejate cu alte tipuri de sprinklere7.187. Între arii protejate de sprinklerele cu răspuns rapid și arii protejate de alte tipuri de sprinklere trebuie să fie instalate ecrane verticale. Acestea se aplică în situațiile în care acoperișul care acoperă două zone protejate sunt la aceeași înălțime sau la înălțimi diferite. Ecranele realizate din materiale incombustibile trebuie să coboare cel puțin 1,2 m sub nivelul tavanului. Culoarele de trecere delimitate de astfel de ecrane trebuie să asigure între fețele acestora un spațiu liber de cel puțin 1,5 metri.

8.Instalații de stingere a incendiilor cu apă pulverizată Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor cu apă pulverizată8.1. Instalațiile cu apă pulverizată se prevăd pentru:

a)protejarea obiectelor (structuri și echipamente ale instalațiilor tehnologice, recipiente pentru lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 60°C și gaze inflamabile, motoare cu ardere internă, gospodării mari de cabluri electrice cu izolație combustibilă), împotriva radiației termice emise de un incendiu învecinat, pentru a limita absorbția căldurii până la limita care previne sau micșorează avariile;

b)localizarea incendiilor de substanțe ce se pot revărsa;

c)protecția împotriva căldurii transmise prin radiație (protecție prin răcire);

d)prevenirea formării unor amestecuri explozibile în spații închise (reducerea evaporării prin răcirea suprafețelor care vin în contact cu lichide inflamabile) sau în spații deschise (prin diluarea amestecurilor explozive sau a scăpărilor de gaze ce pot forma amestecuri explozive), inclusiv în spațiile unde se depozitează sau se manipulează explozivi;

e)stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, hârtie, textile, materiale plastice etc.); Instalațiile cu apă pulverizată sunt adecvate pentru stingerea incendiilor izbucnite la mașinile de hârtie, tipar și în alte echipamente tridimensionale și unde materialele combustibile cum sunt hârtia sunt transportate în interiorul echipamentului ca parte integrată a procesului;

f)stingerea incendiilor în canale, precum cele de cabluri, în care incendiile se pot propaga rapid;

g)stingerea incendiilor izbucnite la scările rulante, benzile rulante de transport și alte utilaje în mișcare, unde incendiul se poate propaga cu ușurință;

h)limitarea posibilităților de propagare rapidă a incendiului prin stropirea zonei de ardere;

i)degazarea spațiilor incendiate prin spălarea atmosferei cu jeturi de apă pulverizatăj) protecția contra încălzirii excesive, prin răcirea intensă a materialelor, elementelor de construcții și instalațiilor tehnologice amenințate de incendiu;

k)prevenirea incendiului prin stropirea cu apă a zonei care scapă, în caz de avarie, lichide sau gaze combustibile, spre a se evita aprinderea;

l)neutralizarea unor agenți agresivi asupra mediului.

8.2.Instalațiile de stingere cu apă pulverizată se utilizează atunci când este necesară refularea unei anumite cantități de apă, în același timp, pe întreaga arie protejată.

8.3.Instalațiile cu apă pulverizată nu se utilizează în situațiile în care materialele reacționează cu apa producând reacții violente sau produși periculoși.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată8.4. Instalația de stingere cu apă pulverizată destinată protecției suprafețelor expuse la incendiu, trebuie să fie realizată pentru a intra în funcțiune înainte de apariția depunerilor de carbon pe suprafețele expuse și înainte ca recipientele cu lichide inflamabile să cedeze datorită creșterii de temperatură. În cazul în care protecțiile (flanșe de vizitare, flanșe de legătură, suporturi de susținere etc.) obstrucționează jetul de apă, inclusiv spargerea sau antrenarea jetului pe suprafețe verticale, este necesară instalarea unor pulverizatoare suplimentare în jurul lor pentru a proteja și zonele mascate de acestea.

8.5.Sistemul trebuie să asigure o funcționare efectivă pe toată durata estimată a incendiului, apreciere făcută pe baza cantităților și a naturii materialelor combustibile și ținând seamă de influența echipamentelor de stingere.8.6.

(1)Durata estimată a expunerii trebuie să fie una adecvată, în conformitate cu prevederile aplicabile în locul de utilizare a sistemului.

(2)La nevoie sistemul trebuie să fie operațional timp de mai multe ore.

a)Instalații de stingere cu apă pulverizată pentru recipiente sub presiune cu gaze lichefiate inflamabile 8.7.

(1)Pentru protecția împotriva incendiilor a părților expuse de deasupra recipientelor sub presiune cu gaze lichefiate inflamabile, apa este pulverizată pe suprafețele verticale și pe cele înclinate ale vasului cu o densitate minimă de 10 mm/min (0,166 l/smp).

(2)Densitatea de pulverizare a apei poate fi crescută pentru fiecare pulverizator în parte pentru a compensa obstrucționările apărute prin spargerea sau antrenarea jetului pe suprafețe. În situațiile în care proiectarea sistemului ține cont de spargerea jetului, distanța măsurată pe verticală între pulverizatoare nu trebuie să depășească 3,7 m. Jeturile de la extremitățile orizontale trebuie să se întrepătrundă.

8.8.Acolo unde temperatura vasului sau a conținutului acestuia trebuie limitată la o anumită valoare, sunt necesare densități mai mari.

8.9.PARTEA inferioară și partea superioară a recipientelor verticale trebuie să fie acoperite complet de jeturi cu o densitate minimă de 10 mm/min pe suprafața expusă. Trebuie să se acorde atenție fenomenului de antrenare a jetului pe suprafețe, dar la partea inferioară a vasului jeturile pulverizatoarelor aflate la extremitățile orizontale trebuie să se întrepătrundă.

8.10.Cămașa rezervorului trebuie să fie pulverizată cu apă pe partea expusă, fie la interior fie la exterior cu o densitate minimă de 10 mm/min.

8.11.Pulverizatoarele trebuie să se amplaseze la o distanță stabilită de producător față de mantaua recipientului, cu scopul de a minimiza efectul vântului asupra formei jetului iar distanța nu trebuie să depășească 0,35 m de suprafața rezervorului.

8.12.Pentru suprafețele sferice sau cilindrii orizontali, jeturile pulverizatoarelor trebuie să întrepătrundă.

8.13.O atenție deosebită trebuie să se acorde distribuției pulverizatoarelor în jurul supapelor de descărcare, în jurul conductelor de alimentare și a proeminențelor de la îmbinări.

8.14.Pentru protecția împotriva incendiilor a suprafețelor expuse ale rezervoarelor de depozitare la presiune atmosferică a lichidelor inflamabile, trebuie să se țină seamă de informațiile oferite de producător referitoare la substanța stocată în rezervor, iar poziționarea pulverizatoarelor trebuie să permită stropirea mantalei rezervorului și chiar a capacului, dacă această protecție este indicată.

8.15.Distanța dintre pulverizatoarele de pe inelul cel mai înalt și marginea superioară a rezervorului nu depășește 0,35 m.8.16. Pulverizatoarele instalate pe conducte dispuse circular în jurul rezervorului trebuie montate decalate față de cele de pe inelul de mai jos. Distanța maximă pe verticală dintre pulverizatoarele ce protejează mantaua rezervorului nu trebuie să depășească 5 m. Numărul de inele depinde de înălțimea rezervorului. Distanța dintre inelul inferior și baza rezervorului nu trebuie să depășească 8 metri.

8.17.În cazul rezervoarelor orizontale, distanța până la mantaua rezervorului nu trebuie să depășească 650 mm. Trebuie să se asigure protecția totală a suprafaței rezervorului. Trebuie să se asigure inclusiv protecția structurii de susținere a rezervorului. Conductele și pulverizatoarele destinate protecției mantalei trebuie să fie dispuse sub linia de rupere predeterminată.

8.18.În situația în care rezervorul este acoperit cu capac, trebuie să i se asigure protecție și acestuia.

8.19.În cazul în care rezervorul este introdus într-un cilindru de oțel ce este protejat pentru răcire nu mai este necesară protejarea suprafeței de la interiorul cilindrului.

b)Instalații cu apă pulverizată pentru protecția împotriva incendiilor a structurilor metalice 8.20. Elementele de oțel ale structurii verticale trebuie protejate împotriva incendiilor cu pulverizatoare dispuse la o distanță maximă de 3 m față de centrul acestora (de preferabil pe fețe opuse), astfel încât să ofere o densitate minimă de 10 mm/min (0,166 l/smp), iar elementele din oțel solicitate (încărcate) ale structurii orizontale trebuie protejate cu pulverizatoare dispuse la o distanță maximă de 3 m față de centrul acestora (de preferabil pe fețe opuse), astfel încât să ofere o densitate minimă de 4 mm/min (0,067 l/smp).

c)Instalații cu apă pulverizată pentru protecția împotriva incendiilor a suprafețelor verticale ale unei construcții 8.21. Când structura ce trebuie protejată are două părți expuse, sistemul nu trebuie separat pe fiecare față ci trebuie făcut să funcționeze ca un singur sistem.

8.22.Suprafața expusă este proiecția sursei pe clădirea expusă la care se adaugă 10 metri la ambele extremități pe toată înălțimea acesteia.

8.23.Distribuirea conductelor și pulverizatoarelor în instalații separate trebuie să țină cont de gradul de expunere al fiecărei clădiri sau structuri ce poate fi cuprinsă de un eventual incendiu. Se poate presupune că incendiul este limitat la o suprafață mai mică de radiație și convecție a căldurii comparativ cu toată construcția adiacentă în cazul în care clădirea expusă este compartimentată cu elemente de construcții precum compartimentările și pereții rezistenți la foc.

8.24.Dacă sunt necesare mai multe rânduri orizontale de pulverizatoare, distanța pe verticală dintre pulverizatoare nu trebuie să fie mai mare de 3,7 m și acestea trebuie să fie dispuse decalat unul față de celălalt. Jeturile extremităților orizontale trebuie să se întâlnească.

8.25.Dacă suprafața expusă este un perete plin, nu este necesar ca sistemul de protecție a acestuia să funcționeze simultan cu sistemul de sprinklere, dacă acesta este prevăzut în clădirea expusă.

8.26.Dacă suprafața expusă conține ferestre uși sau alte deschideri, sursa de apă trebuie să asigure funcționarea simultană a sistemului de protecție și a sistemului de sprinklere din clădirea expusă.

d)Instalația de inundare cu apă pulverizată pentru stingerea incendiilor 8.27. Toate zonele protejate de o instalație de inundare autonomă ce se află pe o rază mai mică de 7 m de cea mai defavorabilă locație posibilă a incendiului trebuie să fie prevăzute cu instalații care să intre în funcțiune simultan.

8.28.Pentru o suprafață mai mare de 200 mp, zona protejată de o singură instalație de inundare nu trebuie să fie mai mică de 100 mp. Pentru o suprafață de până la 200 mp trebuie să fie definite zone mici. Sursele de alimentare trebuie să asigure apa necesară operațiunilor de stingere pentru întreaga suprafață protejată.

e)Instalații de stingere cu apă pulverizată pentru diferite pericole industriale 8.29. Criteriile de proiectare dimensionare ale instalațiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată (redate în reglementarea tehnică SR CEN/TS 14816) sunt exemplificate după cum urmează:Industria lemnului (uscătoare de așchii lemnoase; cicloane; buncăre de rumeguș; mori de lemn; filtre; silozuri de așchii lemnoase):

● protecția minimă: 30 min;

● densitatea proiectată minimă a jetului pulverizat: 5 mm/min (0,083 l/smp);

● dacă este utilizat un sprinkler de detecție distanța maximă: 3,75 m;

Benzi rulante

● protecția minimă: 30 min;

● densitatea proiectată minimă a jetului pulverizat: 7,5 mm/min (0,125 l/smp);

● distanța maximă dintre tamburi și pulverizatoare (pentru tamburi): 2,5 m;

● distanța maximă măsurată pe verticală dintre banda rulantă și sprinklerul deschis ce protejează tavanul: 4 m;

● suprafața maximă pentru fiecare sprinkler deschis ce protejează tavanul: 12 mp.

Sistemele pot fi proiectate și pe baza suprafeței maxime per pulverizator dată de producător în urma rezultatelor testelor de încercare la foc.

Activarea automată sau cea manuală trebuie să pună în funcțiune sistemul de stingere cu apă pulverizată iar banda rulantă trebuie să fie oprită automat.

● densitatea proiectată minimă a jetului pulverizat: 7,5 mm/min (0,125 l/smp) pentru fiecare raft de cablu;

● lungimea minimă de acțiune: 30 m sau lungimea zonei despărțită de un element rezistent la foc, în funcție de valoarea mai mică.

În cazul pulverizării apei pe o suprafață, considerând suprafața proiectată calculată ca produsul între înălțimea traseului de cabluri și lungimea de acțiune, datele de proiectare trebuie fie următoarele:

● protecția minimă: 30 min;

● densitatea proiectată minimă de pulverizare a apei: 10 mm/min (0,166 l/smp);

● lungimea minimă de acțiune: 30 m sau lungimea zonei despărțită de un element rezistent la foc, în funcție de valoarea mai mică;

● distanța minimă măsurată pe verticală între rafturile de cabluri și tavan: 200 mm;

● distanța măsurată pe orizontală între rafturile de cabluri: între 700 mm și 900 mm;

● lățimea maximă a unui raft de cabluri: 600 mm;

● înălțimea maximă a cablului pe fiecare raft: 60 mm;

● presiunea minimă la pulverizator: 2 bar;

● deschiderea minimă a raftului de cabluri: 33%.

Transformatoare electrice cu ulei

Pentru protejarea suprafețelor exterioare ale unui transformator, trebuie să fie aplicate următoarele criterii numai în cazul în care distanța dintre transformatoare este de cel puțin 5 m sau când acestea sunt separate de un perete cu rezistență la foc de minimum 60 min:

<> pentru stingere:

● protecția minimă: 5 min;

● densitatea proiectată minimă: 15 mm/min pentru suprafețe netede sau 30 mm/min pentru celelalte.

<> pentru localizare:

● protecția minimă: 60 min;

● densitatea proiectată minimă: 10 mm/min (0,166 l/smp);

Distanța maximă dintre pulverizatoare: 1,5 m.

Centrale electrice

Pentru protecția buncărelor de cărbune, trebuie să fie aplicate următoarele criterii:

● densitatea proiectată minimă: 7,5 mm/min (0,125 l/smp);

● protecția minimă: 90 min;

● suprafața maximă protejată de un pulverizator: 9 mp;

Pentru protecția camerei de depozitare a uleiului de turbină, băilor de ulei sau conductelor de ulei, supapelor hidraulice, lagărelor turbinelor și generatoarelor, pompelor de ulei pentru lubrifiere antrenate de turbine cu abur, pompelor alimentate cu ulei, pompelor și ventilatoarelor (suflantelor) antrenate cu abur, trebuie să fie aplicate următoarele criterii:

● protecția minimă: 30 min sau cel puțin timpul de oprire a turbinei;

● densitatea proiectată minimă: 10 mm/min (0,166 l/smp);

Acolo unde pot fi implicate lichide inflamabile se trebuie să fie utilizați aditivi spumogeni.

Incineratoare de gunoi

Pentru protecția împotriva incendiilor, cu sisteme cu apă pulverizată a următoarelor spații: spațiul de alimentare cu gunoi, depozitul de gunoi, coșul de fum al incineratorului, moara de gunoi, depozitele de deșeuri toxice, spațiile ce adăpostesc utilaje hidraulice, trebuie să se aplice următoarele criterii:

● protecția minimă: 60 min;

● densitatea de apă pulverizată: 20 mm/min (0,33 l/smp);

În cazul în care deșeurile conțin preponderent mase plastice trebuie utilizați spumanți cu proprietăți de formare a peliculei apoase (AFFF).

Combustibili solizi

Pentru protecția împotriva incendiilor a combustibililor solizi, cu sisteme de apă pulverizată se aplică criteriile redate în tabelul 8.1.

Lichide inflamabile

Pentru lichidele inflamabile cu punctul de inflamabilitate sub 66°C trebuie să se utilizeze sisteme cu apă pulverizată de velocitate medie, iar pentru lichidele cu punctul de inflamabilitate peste 66°C trebuie să se utilizeze sisteme cu apă pulverizată de velocitate mare.

f)Sisteme de stingere a incendiului cu apă pulverizată de velocitate medie 8.30. Densitatea de pulverizare a apei, proiectată, trebuie să fie determinată în funcție de următoarele aspecte:

a)substanța implicată;

b)rolul protecției, spre exemplu:

–localizarea incendiului;

–protecția suprafețelor expuse;

c)înălțimea de la suprafața protejată până la tavan;

d)suprafața pe care se manifestă incendiul;

e)tipul de containere utilizate pentru stocarea substanțelor.

8.31.Densitatea de pulverizare a apei, proiectată, (de calcul), se obține folosind datele din figura 8.1.

Tabelul 8.1

Criterii de proiectare pentru instalații de stingere a incendiilor cu apă pulverizată, în funcție de combustibilii solizi

15.11.2018Tabelul 8.1 din Punctul 8.31., Litera f) Sisteme de stingere a incendiului cu apă pulverizată de velocitate medie, Punctul 8. Instalații de stingere a incendiilor cu apă pulverizată, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 32, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

8.32.Densitatea de pulverizare a apei, proiectată, pentru stingerea incendiilor de produse petroliere, determinată din figura 1, trebuie să fie multiplicată cu factorul suprafeței incendiate (f) dat de relația:

f = {(b(a + b))/90}+ 0,33

în care a și b sunt dimensiunile în plan orizontal a incendiului, exprimate în metri și presupuse a fi perpendiculare, unde a este mai mare sau egal cu b.

8.33.Dacă pardoseala nu permite împărțirea în mai multe zone și incendiul poate cuprinde întreaga suprafață atunci aceasta trebuie să fie considerată ca fiind suprafață probabilă a fi incendiată.

8.34.În situațiile în care camerele nu sunt rectangulare, dimensiunile de calcul trebuie să fie date de cele mai mari cote perpendiculare ce pot fi cuprinse în acel spațiu.!Imagine

Figura. 8.1 Densitatea de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor de produse petroliere vărsate, pe baza punctelor de inflamabilitate a lichidului. Curbele 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7 corespund pentru înălțimi ale tavanului mai mici respectiv de 3m, 4m, 5 m, 6m, 7m, 8 m și 9m.8.35. Dacă incendiul este unul circular, atunci dimensiunile utilizate trebuie să fie a = b = diametrul incendiului. În cazul în care factorul suprafeței incendiate este subunitar atunci acesta poate fi neglijat. Dacă a este mai mare decât 3b, a trebuie să fie considerat ca fiind egal cu 3b.8.36. În multe cazuri dimensiunile incendiului trebuie să fie date de digurile amenajate pentru retenție.

8.37.Valorile densității de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor, determinate cu ajutorul figurii 8.1 trebuie să se utilizeze pentru toate suprafețele orizontale, inclusiv pardoselile pe care se pot vărsa lichide inflamabile sau suprafețele libere ale containerelor cu lichide inflamabile (suprafețele orizontale cu lățimi mai mici de 1,5 m nu trebuie să fie luate în considerare).

8.38.Înălțimea tavanului se consideră a fi minimul distanței dintre orice suprafață și plafon. Înălțimea tavanului implică de asemenea și înălțimea celor mai joase nivele.

8.39.Înălțimea de amplasare a pulverizatorului deasupra pardoselii determină unghiul conului de apă, conform figurii 8.2. Se acceptă orice unghi cuprins în zona 3 din figura 8.2.8.40. Pentru protecția părților expuse ale rezervoarelor de depozitare la presiune atmosferică a lichidelor inflamabile, densitatea proiectată de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor, se determină în funcție de diametrul rezervorului (densitatea proiectată este raportată la suprafața acestuia), după cum urmează:

a)până la 20 m: 1,114 mm/min (0,0185 l/smp);

b)între 20 m și 80 m:

D(p) = 1,114 - 0,0057d

unde:

D(p) reprezintă densitatea proiectată (mm/min);

d reprezintă diametrul rezervorului (m)

g)peste 80 m: 0,66 mm/min (0,011 l/smp).

8.41.Pentru materialele protejate ce pot polimeriza sau se pot descompune datorită căldurii trebuie să se utilizeze o densitate dublă.

8.42.Timpul minim de funcționare trebuie să fie de 120 min.

8.43.În general suprafața protejată și distanța dintre pulverizatoare trebuie să fie determinate prin intermediul densității proiectate specifice riscului considerat. În această situație trebuie să se echipeze cel puțin un pulverizator la o suprafață de 9 mp cu o distanță maximă de 3 m între centrele suprafețelor stropite și 1,5 m între centrele suprafețelor de la extremități și pereți sau limitele zonei protejate. Cu toate acestea, următoarele aspecte trebuie să fie luate în considerare:

a)dacă plafoanele sau acoperișurile sunt confecționate din materiale combustibile trebuie să se echipeze sprinklere deschise pentru protejarea acestora;

b)atunci când sistemele pentru protejarea bazinelor sunt dispuse la nivelul plafonului se recomandă ca pulverizatoarele să fie amplasate în lateralul acestora cu acțiune directă asupra lor;

c)pentru platforme și bazine, precum și sub liniile de conducte sunt necesare pulverizatoare adiționale în vederea asigurării unei protecții corespunzătoare la nivelul pardoselii;

d)pentru structuri deschise (ex: structuri cu plafoane tip grătar) și bazine aflate în cadrul unei construcții trebuie să se asigure protecția pardoselii sub platforma situată cel mai jos; pulverizatoarele de pe nivelele superioare și cele amplasate la nivelul tavanului sunt destinate protecției echipamentului și a structurii metalice portantă cu o rată de 10 mm/min (pentru alte cazuri decât combustibili cu suprafețe libere sau potențiale suprafețe libere ce depășesc 1,5 m lățime, situații ce necesită o stropire mai intensă).

g)Sisteme de stingere a incendiului cu apă pulverizată de velocitate mare8.44. În clădirile prevăzute cu sisteme cu apă pulverizată de velocitate mare, trebuie să se amplaseze pe rețeaua de conducte sprinklere deschise pentru stropirea tavanului.

8.45.Suprafața ce trebuie protejată trebuie să fie considerată delimitată pe contur de bariere fizice pentru a preveni scurgerea lichidelor inflamabile. În cazul suprafețelor mari unde este posibilă situația ca mai multe sisteme de protecție să intre în funcțiune concomitent, trebuie să se acorde o atenție deosebită alegerii pompelor, a rezervei de apă, a pierderilor de sarcină și dimensiunilor conductelor astfel încât să se poată asigura cel puțin presiunea minimă necesară la nivelul pulverizatoarelor.

8.46.Pulverizatoarele trebuie să fie amplasate astfel încât jetul pulverizat să stropească în totalitate potențialul pericol și suprafața adiacentă acestuia.

8.47.Exceptând situațiile în care autoritățile stabilesc alte modalități, sistemele trebuie să intre în funcțiune automat, acționate de o comandă multiplă sau o supapă de curgere. Pentru fiecare supapă de curgere trebuie să fie prevăzut un mecanism de deschidere manuală de urgență.!Imagine

Figura 8.2 Alegerea unghiului de pulverizare în funcție de înălțimea de amplasare a pulverizatorului deasupra suprafeței protejate

1 - Limita superioară - unghiul de pulverizare; 2 - Limita inferioară - unghiul de pulverizare; 3 - Alegerea unghiului de pulverizare în domeniul dintre limita superioară și limita inferioară; 4 - Limita domeniului de utilizare; 5 - Pentru o înălțime mai mică de 1 m trebuie să se utilizeze un unghi de pulverizare de 1000.Sisteme de pulverizare pentru protejarea împotriva incendiilor de lichide inflamabile8.48. Sistemele de pulverizare ce utilizează aditivi sunt indicate în următoarele situații:

a)utilaje folosite în procesul tehnologic în care lichidele inflamabile sunt prezente în rezervoare și/sau conducte de vehiculare ce formează un mecanism complex, indiferent dacă sunt amplasate într-o încăpere sau în aer liber, sub un acoperiș sau neacoperite;

b)utilaje ce presupun prezența lichidelor inflamabile în containere fixe sau mobile.

8.49.Aditivii utilizați pentru protejarea împotriva incendiilor de lichide inflamabile necesită avizul autorităților.

8.50.Concentrația aditivului trebuie specificată de producător. Aditivul trebuie să fie compatibil cu lichidele inflamabile pentru care este utilizat.

8.51.Cerințele minime depind de tipul de aditiv folosit. Următoarele criterii de proiectare sunt aplicabile pentru aditivi AFFF:

a)densitatea minimă de proiectare (de calcul) a amestecului trebuie să fie de 12,5 mm/min;

b)fiecare sursă de apă trebuie să asigure funcționarea sistemului minim 30 min;

c)rezerva de aditiv trebuie să asigure funcționarea sistemului minim 30 min.Rețeaua de conducte8.52. Calculul hidraulic de dimensionare a conductelor rețelei ramificate sau inelare, de alimentare cu apă a pulverizatoarelor (duzelor) se efectuează după aceeași metodologie ca și în cazul instalației cu sprinklere.

8.53.Rețeaua de conducte principale de alimentare cu apă se execută, de regulă, de formă inelară, iar cea de conducte secundare cu pulverizatoare (duze), urmărește pe cât posibil, forma obiectului protejat.

8.54.Trebuie să fie luate măsuri pentru asigurarea protecției împotriva coroziunii pentru toată rețeaua de conducte atunci când sistemul nu poate fi activat în totalitate pentru cel puțin un test pe an. În funcție de condițiile de ambient existente, conductele galvanizate sau cele de o calitate superioară acestora pot fi o soluție de protecție anticorozivă. Toate conductele exterioare trebuie galvanizate atât la interior cât și la exterior.

8.55.Se impune o protecție suplimentară pentru mediile deosebit de corozive.

8.56.În absența altor specificații, sistemul și sursa de apă trebuie să fie proiectate pentru a asigura o stropire la nivelul tuturor pulverizatoarelor timp de 60 de secunde după intrarea în funcțiune a sistemului de detecție.

8.57.Trebuie să se echipeze un dispozitiv de evacuare a apei în vederea evitării rămânerii acesteia pe conductele instalației. Toată rețeaua supraterană de conducte trebuie să reziste la o temperatură de 770°C timp de 15 min.Componentele instalației de stingere cu apă pulverizată8.58. În proiectarea și execuția instalației și a componentelor instalației cu apă pulverizată (pompe, conducte, valve, marcare, mentenanță ș.a.) se aplică prevederile capitolelor corespunzătoare din SR EN 12845: capitolele 4, 8, 9, 10, 13, 15, 17, 18, 19, 20, precum și anexele J, H, I.8.59. Fiecare instalație de stingere a incendiului cu apă pulverizată trebuie să fie prevăzută cu o supapă de control și semnalizare. Supapa de control și semnalizare trebuie să conțină un robinet de oprire cu una din supapele de mai jos:

a)supapă de alarmă apă-apă în conformitate cu SR EN 12259-2 sau o reglementare echivalentă;

b)supapă de alarmă apă-aer în conformitate cu SR EN 12259-3 sau o reglementare echivalentă;

c)supapă de curgere în conformitate cu SR EN 12259-9 sau o reglementare echivalentă.

8.60.Fiecare supapă de control și semnalizare trebuie să fie prevăzută cu un sesizor de presiune pentru a comanda la distanță semnalul de alarmă.

8.61.Trebuiesc asigurate mijloace automate de comunicație pentru a facilita informarea directă a unei stații deservite de operator uman.

8.62.Activarea manuală a instalației de pulverizare a apei pentru stingerea incendiului este acceptată ca unică modalitate de acționare a sistemului atunci când activarea automată poate prezenta riscuri pentru personal sau poate provoca dificultăți operaționale (ex: acționări imprudente), doar cu acordul autorităților.

8.63.Atunci când instalațiile de pulverizare a apei pentru stingerea incendiului sunt prevăzute doar cu activări manuale, acestea trebuie supravegheate permanent de personal specializat.

8.64.Sistemele de detecție trebuie instalate în toate zonele protejate de sistemul de stingere cu apă pulverizată și trebuie să respecte aspectele relevante din SR EN 54 (de exemplu SR EN 54-2, SR EN 54-3, SR EN 54-4, SR EN 54-5, SR EN 54-10 și SR EN 54-11) sau reglementări echivalente.

8.65.Temperatura de activare a sprinklerelor folosite ca detectoare de incendiu și a comenzilor multiple trebuie să fie cât mai apropiată de o valoare cu 30°C peste temperatura maximă anticipată a ambientului, dar nu mai mică decât aceasta.

8.66.Când este folosit aer sau gaz inert, presiunea de lucru a sistemului nu trebuie să depășească 3,5 bar, cu excepția cazurilor în care acest lucru face obiectul unor specificații oferite de producătorul supapei de curgere. Linia de detectare a presiunii trebuie să fie monitorizată.

8.67.Rețeaua de conducte folosite pentru detecție trebuie să fie realizată din oțel sau cupru. Rețeaua folosită pentru detecție trebuie să fie realizată cu o pantă de curgere de cel puțin 1 la 250 și trebuie să fie prevăzută cu o supapă de curgere în punctul cel mai de jos. Sistemul de conducte folosit pentru detecție nu trebuie să aibă în componențe conducte cu diametru nominal mai mic de 15 mm. Acest sistem trebuie să aibă o capacitate de cel puțin 10 l.Dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată8.68. Pulverizarea apei se realizează în scopul creșterii raportului între suprafața exterioară a picăturilor și masa lor pentru a se obține un contact mai bun între apă și mediul ambiant în zona focarului, intensificarea transferului de căldură și în consecință stingerea rapidă a incendiului.

8.69.Principalele particularități ale pulverizatoarelor sunt:

a)factorul K;

b)unghiul conului format de jetul de apă pulverizată;

c)toleranța presiunii minime de funcționare;d) -limitele spațiale.

8.70.Debitul de apă al unui pulverizator poate fi calculat cu relația:

Q = K√P

unde:

Q este debitul pulverizatorului (l/min);

K este constanta dată de producător;

P este presiunea în bar.

8.71.Alimentarea cu apă trebuie să asigure condițiile de presiune și debit necesare, pe durata minimă specificată în acest normativ, pentru riscul specific. Dacă aceasta nu este specificată, durata minimă trebuie să fie de 60 de minute.

8.72.Dacă funcționează simultan sub 20 de pulverizatoare se poate prevede o singură sursă de alimentare cu apă, cu un singur rezervor. Pentru celelalte cazuri se prevăd două rezervoare.

8.73.Proiectarea alimentării cu apă se face conform capitolului 9 din SR EN 12845.9. Instalații de stingere a incendiilor cu ceață de apă Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor cu ceață de apă9.1. Instalațiile de stingere a incendiilor cu ceață de apă (standard de referință pentru proiectare CEN/TS 14972:2011) se prevăd pentru:

a)protecția elementelor de structură ale clădirii (grinzi, stâlpi etc.);

b)protecția echipamentelor instalațiilor tehnologice a recipientelor pentru lichide combustibile cu temperaturi de inflamabilitate a vaporilor mai mari de 60°C și gaze inflamabile, a motoarelor cu ardere internă, precum și a gospodăriilor de cabluri electrice cu izolație combustibilă;

c)protecția împotriva radiației termice emise de un incendiu învecinat, pentru a limita absorbția căldurii până la limita care previne sau micșorează avariile;

d)stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, hârtie, textile, materiale plastice etc.);

e)prevenirea formării unor amestecuri explozibile în spații închise, sau în spații deschise, prin diluarea amestecurilor explozive sau a scăpărilor de gaze ce pot forma amestecuri explozive.

9.2.Se recomandă adoptarea instalațiilor de limitare și stingere a incendiilor cu ceață de apă în situațiile în care rezervele de apă sunt limitate sau când alimentarea cu apă se face cu restricții.

9.3.Instalațiile cu ceață de apă se recomandă pentru limitarea și stingerea incendiilor de clasă A, B și/sau C.9.4. Instalațiile de limitare și stingere a incendiilor cu ceață de apă, nu sunt recomandate în cazurile în care apa în contact cu substanțele combustibile care ard, formează amestecuri explozibile sau toxice.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor de stingere a incendiilor cu ceață de apă9.5. Componentele principale ale instalațiilor de stingere a incendiilor cu ceață de apă sunt următoarele:

a)sursa de alimentare cu apă;

b)rezervoare (sau recipiente) pentru stocarea rezervei de apă necesară stingerii incendiilor cu ceață de apă;

c)stația de pompare a apei (din rezervoarele de stocare, prin rețeaua de conducte, la duzele de pulverizare);

d)rețeaua de conducte de alimentare cu apă a duzelor de pulverizare;

e)duze de pulverizare a apei;

f)armături, aparate și dispozitive de comandă, siguranță și control;

g)instalația proprie de detectare, semnalizare și comandă în caz de incendiu;

h)sursele de alimentare cu energie electrică.

9.6.După modul de formare a ceței de apă necesară stingerii incendiului, se disting:

a)instalații cu pulverizare directă a apei reci, la presiunea apei din conductă;

b)instalații cu pulverizarea apei reci folosind un gaz de atomizare, de regulă, aerul comprimat sau azotul sub presiune.

9.7.În cazul instalațiilor de stingere funcționând cu apă și aer (sau azot) comprimat pentru formarea ceței de apă, pe lângăcomponentele de la art. 10.5 mai intervin:

a)bateria cu butelii de aer (sau azot) comprimat;

b)dispozitivele de acționare a bateriei cu butelii de aer (sau azot) comprimat;

c)conductele de distribuție pentru aer (sau azot) comprimat;

d)armături de închidere, siguranță și control pentru aer (sau azot) comprimat;

9.8.Instalațiile cu pulverizarea directă a apei reci, la presiunea apei din conductă, pot folosi duze de construcție obișnuită (standard), având orificiile de refulare în permanență deschise, sau duze de construcție specială (automate), prevăzute cu dispozitive de activare termică (în funcție de temperatura provocată de incendiu).

9.9.În primul caz, (art. 9.8) instalația este plină cu apă rece sub presiune până la o supapă de comandă și control, acționată de sistemul de detectare a incendiului. În caz de incendiu, detectoarele transmit semnalul la centrala de detecție și semnalizare, care verifică autenticitatea semnalului și în caz afirmativ, comandă deschiderea supapei, astfel încât apa rece sub presiune din conducte se descarcă direct prin toate duzele de pulverizare montate pe conductele respective, formând ceața de apă.

9.10.În cazul al doilea, (art. 9.8) instalația este plină cu apă rece sub presiune până la duzele prevăzute cu dispozitive de activare termică. În caz de incendiu, dispozitivele de activare termică, deschid automat orificiile de refulare a duzelor, la o temperatură prestabilită (de producătorul duzelor) și apa rece sub presiune din conducte este pulverizată prin duze, formând ceața de apă.

9.11.Instalațiile cu pulverizarea apei reci folosind un gaz de atomizare (aer comprimat sau azot comprimat) sunt echipate cu duze automate, prevăzute cu dispozitive de activare termică și se pot realiza în următoarele sisteme:

a)cu o rețea de conducte plină cu apă rece sub presiune până la supapa de comandă și control și cu aer (sau azot) comprimat, de la supapa de comandă și control până la duze;

b)cu rețele distincte de conducte, de apă rece sub presiune, respectiv de aer (sau azot) comprimat, de la care se alimentează, prin conducte de racord, fiecare duză.

9.12.La primul sistem, (art. 9.11) în caz de incendiu, dispozitivele de activare termică deschid orificiile de refulare ale duzelor, la temperatura prestabilită și aerul (sau azotul) comprimat este evacuat prin duze. Datorită diferenței de presiune între presiunea apei și respectiv, a aerului (sau azotului) comprimat, supapa de comandă și control deschide admisia apei reci sub presiune din conducte, care pulverizată prin duzele activate formează ceața de apă.9.13.

(1)La al doilea sistem, (art. 9.11) în caz de incendiu, dispozitivele de activare termică deschid orificiile de refulare ale duzelor, la temperatura prestabilită și aerul (sau azotul) comprimat antrenează curentul de apă rece sub presiune, la fiecare duză activată, prin fenomenul de ejecție, pulverizând apa sub formă de ceață.

(2)Acest sistem are aplicații, în special, în instalații locale de stingere a incendiului cu ceață de apă, când numărul duzelor este relativ mic. În instalațiile locale, apa și aerul (sau azotul) comprimat pot fi stocate în butelii amplasate în vecinătatea obiectului protejat împotriva incendiului.

9.14.După valorile presiunilor de pulverizare a apei (de lucru), instalațiile de stingere a incendiilor cu ceață de apă sunt:

a)instalații cu presiune înaltă: peste 34 bar;

b)instalații cu presiune medie: între 12 bar și 34 bar;

c)instalații cu presiune joasă: între 6 bar și 12 bar.

9.15.În funcție de modul în care se asigură stingerea incendiului în spațiul protejat, instalațiile de stingere cu ceață de apă pot fi:

a)cu inundare totală;

b)cu inundare zonală;

c)cu inundare locală;

9.16.Inundarea totală cu ceață de apă se poate realiza numai la incinte închise, la care ușile, ferestrele, tubulaturile etc. se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării ceței de apă.9.17.

(1)Pentru stingerea incendiilor din interiorul incintelor prin inundare totală, întreg spațiul incintei trebuie să fie umplut cu ceață de apă, astfel încât procentul de oxigen să scadă, în timpul cel mai scurt posibil, sub valoarea de menținere a arderii.

(2)Inundarea totală cu ceață de apă a unei incinte, se realizează, de regulă, prin activarea simultană a tuturor duzelor de pulverizare a apei, amplasate în instalația aferentă incintei.

9.18.La sistemele cu inundare totală, pentru incendii instantanee și de suprafață (declanșate de lichide inflamabile), cantitatea de ceață de apă introdusă, trebuie să acopere pierderile prin scurgere datorate neetanșeităților. Suprafața totală - în mp - a golurilor ce nu pot fi închise nu trebuie să depășească 3% din volumul - în mc - al incintei protejate sau 10% din suprafața totală - în mp - a suprafețelor laterale și părților superioare și inferioare ale incintei. În situația în care din motive tehnice sau tehnologice aceste condiții nu se pot realiza, trebuie să se adopte un sistem de inundare locală.9.19.

(1)Inundarea zonală cu ceață de apă, se realizează, în caz de incendiu, prin activarea unui anumit grup de duze, amplasate, de regulă, într-un compartiment de incendiu al clădirii.

(2)În sistemul cu inundare zonală, se pot folosi duze automate, activate termic, sau printr-un sistem propriu de detectare, semnalizare și comandă, în caz de incendiu.

9.20.

(1)La sistemele cu inundare locală, se asigură inundarea cu ceață de apă pe suprafețe limitate sau în jurul obiectului protejat. Procedeul se folosește la stingerea incendiilor de suprafață, în special de lichide combustibile sau suprafețe solide și în general, în spații unde nu sunt condiții pentru inundare totală.

(2)Sistemele cu inundare locală, se activează în caz de incendiu, prin duze automate, sau printr-un sistem propriu de detectare, semnalizare și comandă.

9.21.Abrogat.

15.11.2018Punctul 9.21. din Punctul 9. Instalații de stingere a incendiilor cu ceață de apă, Partea a II-a a fost abrogat de Punctul 33, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

9.22.Duzele de pulverizare trebuie să fie marcate de producător cu principalele lor caracteristici tehnice, respectiv: tipul duzei, diametrul orificiului de refulare și protecția anticorosivă.

9.23.Temperatura nominală de declanșare a duzelor prevăzute cu sistem de activare termică, trebuie să fie mai mare decât temperatura maximă a mediului ambiant în care sunt montate (pentru a se evita declanșarea falsă), conform precizărilor producătorului.

9.24.După timpul de răspuns termic al duzelor cu funcționare automată prin sistem de activare termică, duzele pot fi: cu răspuns termic rapid, special sau standard.

9.25.Timpul de răspuns termic pentru fiecare tip de duze cu funcționare automată este precizat de producător și intervine în stabilirea timpului de operare pentru formarea perdelei de ceață de apă și a timpului total de inundare a incintei protejate împotriva incendiului.

9.26.Duzele se amplasează în funcție de riscul de incendiu, combustibilitatea și rezistența la foc a elementelor de construcție, de poziția și dimensiunile grinzilor, stâlpilor etc., ale diferitelor instalații, utilaje sau stive de materiale, precum și de parametrii hidraulici (debit, presiune, forma și caracteristicile jetului) dați de producător, astfel încât să se asigure:

a)intrarea în funcțiune a duzelor în cel mai scurt timp, de la momentul declanșării incendiului;

b)intensitatea de stingere minimă normată;

c)protecția elementelor portante ale construcției cu limită de rezistență la foc redusă;

d)realizarea unei perdele de ceață de apă cât mai uniformă pe suprafața protejată.

9.27.Duzele de pulverizare se amplasează în încăperile și spațiile ce se protejează, în așa fel încât să se realizeze o inundare rapidă și uniformă.

9.28.Duzele se amplasează, de regulă, perpendicular pe suprafața protejată, direcția de pulverizare a apei fiind de sus în jos.

9.29.Duzele se montează pe ramificațiile (ramurile) conductelor rețelei, cât mai aproape de obiectul protejat, în funcție de tipul instalației de stingere a incendiului: cu inundare locală, zonală sau totală.

9.30.În cazul instalațiilor de stingere a incendiilor cu ceață de apă, cu inundare totală, duzele se amplasează, de regulă, la plafonul încăperii.

9.31.Dacă prin instrucțiunile date de producător nu se specifică altfel, la amplasarea duzelor se recomandă următoarele distanțe:

a)între duze și tavanul continuu, minimum 8 cm și maximum 40 cm;

b)între duze și suprafața (obiectul) protejat, minimum 60 cm;

c)între duze și pereții incintei, distanța nu trebuie să fie mai mare decât jumătatea distanței dintre duze;

d)distanța dintre duze se stabilește în funcție de parametrii hidraulici ai duzelor indicați de producător și de intensitatea minimă de pulverizare a apei, dar se recomandă să nu fie mai mare de 1,5 m;

e)dacă obiectele existente în încăpere sunt stivuite, introduse în cutii sau depozitate pe etajere (exceptând cazul depozitelor cu stive înalte), spațiul liber în jurul duzelor trebuie să fie de 0,90 m (emisferă cu rază de 0,90 m sub duze).

9.32.Se recomandă ca, duzele de pulverizare pentru obținerea ceței de apă, să fie executate din metale și aliaje rezistente la coroziune.

9.33.Duzele de pulverizare a apei trebuie să aibă rezistența mecanică corespunzătoare utilizării în condiții normale de funcționare a instalației de stingere a incendiilor cu ceață de apă (presiuni, temperaturi, deteriorări mecanice).

9.34.Dacă condițiile de amplasare și de funcționare a duzelor pot conduce la înfundarea lor, trebuie să fie prevăzute cu discuri de ruptură sau capace. Aceste dispozitive de obturare trebuie să asigure o deschidere sigură, totală și rapidă, atunci când sistemul de stingere intră în funcțiune, fără riscuri de accidente pentru personalul de intervenție și exploatare.

9.35.La sistemele de stingere cu ceață de apă, în special la cele cu inundare locală sau zonală, fixarea duzelor trebuie să fie sigură, pentru a nu permite desprinderea lor.

9.36.Atât prin modul de amplasare și montare în instalație, cât și prin măsurile de protecție, duzele se protejează împotriva deteriorărilor mecanice, a efectelor termice și a influențelor reciproce în timpul declanșării lor.

9.37.Pentru a evita colmatarea orificiilor duzelor de pulverizare a apei, pe ramificațiile rețelei de conducte pe care acestea sunt montate, se prevăd filtre de apă.

9.38.Pentru înlocuirea duzelor de pulverizare fină a apei, deteriorate sau declanșate în caz de incendiu, se prevede o rezervă de duze de același tip și cu aceleași caracteristici, după cum urmează:

a)pentru sisteme cu până la 50 de duze, rezerva este de minimum 3 duze;

b)pentru sisteme cu 51 până la 300 de duze, rezerva este de minimum 6 duze;

c)pentru sisteme cu 301 până la 1000 de duze, rezerva este de minimum 12 duze;

d)pentru sisteme cu peste 1000 de duze, rezerva este de minimum 24 de duze;Dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor cu ceață de apă9.39. Debitul specific q(is) (l/s) al unui tip i de duză de pulverizare pentru formarea ceței de apă, de determină cu relația:

q(is) = K√P

unde:

Q este debitul pulverizatorului (l/min);

K este constanta dată de producător;

P este presiunea în bar.

9.40.Tipul duzelor se alege din catalogul producătorului în funcție de tipul instalației (de înaltă, medie sau joasă presiune) și de modul de declanșare, astfel încât valorile intensităților de pulverizare a apei sub formă de ceață, să fie mai mari sau cel puțin egale cu valorile intensităților de stingere a incendiului.

9.41.Aria de declanșare simultană a duzelor, A(s) (mp), reprezintă aria în care sunt acționate, în caz de incendiu, n duze din totalul de N duze existente într-un sector al instalației de pulverizare a apei și este dată de relația:

A(s) = nA(p) [mp]; n ≤ N

9.42.Intensitatea de pulverizare a apei pe suprafața protejată, i(i) (l/smp), este dată de raportul între debitul specific q(is) (l/s) și aria protejată A(p) (mp):

i(i) = q(is) / A(p) [l/smp]

9.43.Intensitatea de stingere a incendiului, i(i) (l/smp), este o caracteristică specifică a materialelor care sunt protejate și reprezintă intensitatea minimă de pulverizare a apei, i(i) (l/smp), la care arderea încetează:

i(s) = q(is min) / A(p) [l/smp]

în care q(is min) (l/s), reprezintă debitul specific al duzei de pulverizare a apei, amplasată în min poziția cea mai dezavantajoasă din punct de vedere hidraulic (în punctul cel mai înalt și mai îndepărtat de punctul de alimentare cu apă a instalației).

Pentru stingerea incendiului cu ceață de apă, trebuie îndeplinită condiția:

i(i) ≥ i(s) [l/smp]

respectiv:

i(i) ≥ i(i min) [l/smp]

9.44.(1) Numărul n de duze care funcționează simultan, din numărul total N de duze care se montează în instalație, amplasate în aria de declanșare, A(s), dintr-un sector al instalației, se determină cu relația:

n = A(s) / A(p)

(2)În funcție de natura materialelor combustibile, respectiv de valorile intensităților de stingere ale acestora (care variază între 0,07 l/smp și 0,17 l/smp), se recomandă ca aria de declanșare simultană a duzelor, A(s), să nu depășească 200 mp.

9.45.Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor, Q(is) (l/s), se determină considerând funcționarea simultană a duzelor de pulverizare a apei amplasate în aria de declanșare, As, a duzelor dintr-un sector al instalației, cu relația:

n

Q(is) = Σ q(is) [l/s]

j=1

în care:

q(is) este debitul specific al unei duze de tip i, în l/s;

n - numărul duzelor de același tip, i, prevăzute să funcționeze simultan în aria de declanșare, A(s).

10.Branșamentele instalațiilor interioare de stingere cu apă a incendiilor la rețelele exterioare10.1. Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă, prevăzută cu instalații de stins incendiu, se alimentează de regulă, printr-un singur branșament.

10.2.Pot fi prevăzute două branșamente în situațiile în care nu se poate realiza debitul necesar printr-un singur branșament;10.3.

(1)În situațiile în care nu se pot asigura cerințele de la art. 10.2 precum și în cazurile în care rețeaua exterioară nu prezintă continuitate în asigurarea debitului și presiunii ori atunci când investitorul dorește o mai mare siguranță în exploatare, se admite alimentarea printr-un branșament de la rețeaua exterioară și altul de la o sursă proprie de rezervă de apă, dimensionată conform normativului.

(2)În acest caz trebuie să se monteze ventile de reținere pe legătura rețelei exterioare la sursa proprie

10.4.În cazul prevederii mai multor branșamente, pe fiecare din ele se montează armături de închidere, precum și ventil de reținere, astfel încât să poată fi scoase separat din funcțiune în caz de avarii și să împiedice circulația apei în sens invers, prin contor.

11.Rețele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor11.1. Rețelele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor aferente ansamblurilor de clădiri și incinte industriale se fac, de regulă, comune cu cele pentru apa menajeră sau industrială.

11.2.Realizarea unei rețele exterioare separate de alimentare cu apă pentru incendiu se recomandă atunci când este rațională din punct de vedere economic sau când este cerută de considerente speciale. Se recomandă rețele inelare pentru debite de incendiu mai mari de 20 l/s.11.3. (1) Rețelele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor, se împart în sectoare prin vane de sectorizare, după cum urmează:

a)la grupuri de clădiri cu rețele inelare, în așa fel încât să se poată izola, în caz de avarie, porțiuni de maximum 300 m;

b)la incinte industriale, astfel încât să nu se scoată din funcțiune, în caz de avarie, mai mult de 10 hidranți sau două tunuri de apă pentru stingerea incendiului.

(2)Vanele de sectorizare se sigilează în poziția "normal deschis".

11.4.Nu se admite trecerea rețelelor exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiului neprotejate corespunzător, prin clădiri, subsoluri tehnice, precum și prin canale de conducte, cabluri etc. care prezintă risc de incendiu sau explozie numai în condițiile în care se asigură funcționarea acestora pentru timpul normat de funcționare al acestora prin separări sau compartimentări corespunzătoare.

12.Rezervoare și bazine pentru rezerva de apă necesară stingerii incendiilor. Surse de apă.Rezerva de apă12.1. Rezerva de apă necesară stingerii incendiilor se stabilește conform prevederilor din normativ. Aceasta se asigură din una sau mai multe surse de alimentare cu apă.12.2.

(1)Alimentarea cu apă a instalațiilor de stingere a incendiilor se realizează din:

a)rețeaua de distribuție publică;

b)rezervoare de acumulare cu capacitate totală și stație de pompare;

c)rezervoare de acumulare cu capacitate capacitate redusă și stație de pompare;

d)surse inepuizabile și stație de pompare;

e)rezervor tampon închis și stație de pompare.

(2)Pentru instalațiile cu hidranți interiori se admit alimentările cu apă prevăzute la alin. (1) lit. a) și b).

(3)Pentru instalațiile cu hidranți exteriori se admit alimentările cu apă prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) și d).

(4)Pentru instalațiile cu sprinklere se admit alimentările cu apă prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și e) conform precizărilor de la art. 7.112 - 7.116.

(5)Pentru instalațiile cu apă pulverizată, ceață de apă și spumă se admit alimentările cu apă prevăzute la alin. (1) lit. b).

12.3.

(1)Rețeaua de distribuție publică trebuie să asigure necesarul de apă pentru stingerea incendiilor conform prevederilor din normativ sau celor din reglementările tehnice specifice.

(2)Se pot adopta soluțiile de alimentare cu apă prezentate în pct. 12.2 alin. (1) lit. a), b), c) și e) cu următoarele condiții:

a)instalația de incendiu se racordează direct la conducta de alimentare cu apă dacă compania de apă certifică în scris funcționarea rețelei la debitul și presiunile necesare funcționării instalației de stingere a incendiilor;

b)rezervoare de acumulare cu capacitate totală și stație de pompare, când compania de apă nu asigură debitul și presiunea necesare funcționării instalației de stingere a incendiilor;

c)rezervoare de acumulare cu capacitate redusă și stație de pompare, dacă compania de apă certifică în scris funcționarea rețelei la debitul constant, dar insuficiente funcționării instalației de stingere a incendiilor;

d)rezervor-tampon închis și stație de pompare, dacă compania de apă certifică în scris funcționarea rețelei, la debit și presiune constante, dar insuficiente funcționării instalației de stingere a incendiilor și soluția se adoptă conform cap. 9.5 din SR EN 12845.

15.11.2018Alineatul (2) din Punctul 12.3., Punctul 12., Partea a II-a a fost modificat de Punctul 34, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

(3)Rezerva de apă se determină pentru fiecare categorie de instalație de stingere a incendiilor în parte.

12.4.Rezerva de apă necesară stingerii incendiilor se poate păstra în rezervoare de acumulare independente sau comune, care servesc și alți consumatori.

15.11.2018Punctul 12.4. din Punctul 12., Partea a II-a a fost modificat de Punctul 35, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

12.5.Se prevede rezervă de apă intangibilă pentru instalațiile de stingere cu sprinklere, sprinklere deschise, apă pulverizată, ceață de apă și spumă.

12.6.În mod excepțional, se admite să se utilizeze pentru stingerea incendiului apă potabilă sau industrială ori apă rece de alimentare a centralelor de apă caldă ale incintei respective, dacă procesul tehnologic permite acest lucru și pentru utilizarea ei nu se manevrează mai mult de 2 vane din stația de pompare sau din cămine exterioare accesibile în timpul incendiilor și astfel amplasate sau telecomandate încât să poată fi acționate în timp util.

12.7.În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a rezervoarelor se prevăd instalații pentru semnalizare optică și acustică a nivelului rezervei de incendiu, care să permită, în caz de necesitate, luarea măsurilor de utilizare a rezervei de incendiu în regim de avarii, stabilite prin instrucțiunile de exploatare (înlăturarea avariilor în timp util, restrângerea sau suprimarea unor consumuri, întărirea regimului de supraveghere etc.).

12.8.Rezervoarele și castelele de apă se prevăd cu traductoare de nivel pentru comanda automată a pompelor. De asemenea se pot prevedea indicatoare de nivel montate pe rezervoare.

12.9.Când rezerva de incendiu este mai mare de 1.000 mc, aceasta se păstrează în cel puțin două rezervoare sau compartimente ale rezervorului, legate între ele, proiectate astfel încât să poată fi scoase individual din funcțiune.

12.10.La instalațiile care au rezerva de incendiu mai mică de 1.000 mc și sunt prevăzute cu un singur rezervor, se face o legătură între conducta de aducțiune a apei și cea de debitare (plecare), prin ocolirea pompelor, care să fie folosită pentru alimentarea cu apă direct de la sursă pe timpul când rezervorul este scos din funcțiune (pentru a fi spălat sau reparat).

12.11.La toate rezervoarele și bazinele amplasate la o distanță mai mică de 1.000 m de construcție, inclusiv la cele interioare, se prevede posibilitatea alimentării cu apă direct din acestea a pompelor mobile de intervenție în caz de incendiu prin intermediul racordurilor Storz DN 100. Fac excepție rezervoarele independente și rezervoarele interioare, cu capacitate de maximum 10 mc, și rezervoarele la care nu se asigură înălțimea maximă de aspirație.

15.11.2018Punctul 12.11. din Punctul 12., Partea a II-a a fost modificat de Punctul 36, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

12.12.Punctele de alimentare a pompelor mobile de incendiu din bazine sau rezervoare exterioare, precum și punctele de staționare a pompelor se recomandă să fie amplasate la minimum 10 m de clădirile cu nivel de stabilitate la foc I-II și la 20 m de cele încadrate în nivelurile de stabilitate III-V sau față de depozite deschise de materiale și lichide combustibile.

15.11.2018Punctul 12.12. din Punctul 12., Partea a II-a a fost modificat de Punctul 36, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

12.13.Râurile, lacurile, iazurile sau fântânile cu debit suficient și cu adâncime corespunzătoare pot fi amenajate pentru a servi la alimentarea cu apă în caz de incendiu, asigurându-se accesul autovehiculelor de intervenție și posibilitățile de alimentare a autopompelor sau, după caz, a unor pompe fixe, la debitul de calcul.

12.14.Rezervoarele se pot amplasa în interiorul clădirilor sau în exteriorul acestora.12.15.

(1)Amplasarea rezervoarelor și a bazinelor de apă pentru stingerea incendiilor se face astfel încât să fie asigurat accesul mașinilor de intervenție pentru incendiu la punctele de alimentare.

(2)Racordurile fixe ale autovehiculelor de intervenție la punctul de alimentare cu apă direct din rezervor la conductei de aspirație trebuie să aibă garnituri de absorbție și racord înfundat, prevăzut cu lanț și asamblat la racordul fix, pentru a se evita pătrunderea corpurilor străine în conducta de aspirație și înfundarea acesteia. Punctele de staționare și alimentare a pompelor mobile de incendiu direct din rezervoare vor fi marcate cu indicatoare, conform SR ISO 3864 și menținute libere.

(3)Căminele de alimentare directă cu apă a pompelor mobile în caz de incendiu constituie o alternativă la alimentarea cu apă a pompelor mobile direct din rezervoare și bazine prin intermediul racordurilor Storz DN 100.

15.11.2018Punctul 12.15. din Punctul 12., Partea a II-a a fost completat de Punctul 37, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

12.16.În sistemele de stingere a incendiilor cu pompe mobile, alimentate direct din rezervoare (bazine), amplasarea se face astfel încât să se asigure intervenția cu apă la clădiri și depozite, considerând lungimea maximă a furtunului (dispozitivului de intervenție) de 150 m în cazul motopompelor și 200 m în cazul autopompelor.12.17.

(1)Durata pentru refacerea rezervei de apă pentru incendiu, Tr, se alege conform prevederilor din tabelul 12.1.

(2)Refacerea rezervei de apă pentru stingerea incendiilor se face, de regulă, pe seama retrângerii consumului pentru alte nevoi, precizându-se măsurile necesare a se lua în funcționare a instalațiilor

12.18.

(1)Se admite, în condițiile normativului, ca sursă de apă pentru instalațiile de stingere cu sprinklere și/sau apă pulverizată utilizarea rezervoarelor tampon închise. Nu se admite alimentarea de la aceleași rezervor tampon închis a altor consumatori de apă.

(2)Rezervorul tampon închis trebuie să fie accesibil pentru inspecție din interior și din exterior. Acesta trebuie să fie protejat împotriva coroziunii.

(3)Conducta de refulare a rezervorului tampon închis trebuie să fie amplasată la maximum 0,05 m față de marginea inferioară a rezervorului.

12.19.În situațiile în care rezervorul tampon închis reprezintă singura sursă de alimentare cu apă, acestea trebuie echipate cu dispozitive de alarmare a nivelului de presiune scăzut de aer și respectiv a nivelului scăzut de apă, dispozitive care trebuie alimentate separat de circuitele aferente compresorului de aer.

Tabelul 12.1Durata pentru refacerea rezervei de apă pentru incendiu

Nota 2:

Dacă debitul sursei de alimentare este insuficient pentru refacerea rezervei de apă în timpul prevăzut mai sus, se admite prelungirea termenului de refacere, mărindu-se rezerva cu volumul de apă ce nu poate fi completat.

Nota 3:

Prin debit de stingere se înțelege suma debitelor tuturor instalațiilor de stingere.

12.20.

(1)Volumul de aer al rezervorului tampon închis nu trebuie să fie mai mic decât o treime din volumul total al rezervorului.

(2)Presiunea în rezervor trebuie să fie de maximum 12 bar.

(3)Presiunea aerului și debitul de apă de la rezervor trebuie să asigure cerințele funcționale ale instalației de stingere la punctul de alimentare a acestora.

(4)Volumul minim de apă din rezervorul tampon închis trebuie să aibă:a) 15 mc pentru LH și 23 mc pentru LH și OH1 pentru cele care au o singură alimentare;b) 15 mc pentru LH și toate clasele OH pentru cele care au o dublă alimentare.

12.21.Sursele inepuizabile sunt constituite din surse de apă naturale sau artificiale cum ar fi râurile, canalele și lacurile, care pot asigura cantitatea de apă necesară funcționării instalațiilor pentru tot timpul anului. Sursele inepuizabile trebuie să îndeplinească condițiile secțiunii 9.4 din SR EN 12845.12.22. Sursele de apă pentru sprinklere trebuie să îndeplinească condițiile secțiunii 9.6 din SR EN 12845.12.23. Temperatura maximă a apei nu trebuie să fie mai mare de 40°C. Dacă se utilizează pompe submersibile, temperatura apei nu trebuie să depășească 250C, cu excepția cazului în care pompele utilizate pot fi utilizate pentru temperaturi ale apei de până la 40°C12.24. Scoaterea din funcțiune a surselor de alimentare cu apă trebuie să se realizeze astfel încât:

a)să se permită accesul la elementele componente cum ar fi filtre, stație de pompare, clapete antiretur și aparatura de măsură și control;

b)orice avarie care se produce la una din sursele de alimentare cu apă să nu influențeze celelalte surse de alimentare cu apă;

c)lucrările specifice pentru întreținere la una din sursele de alimentare cu apă nu influențează funcționarea celorlalte surse de alimentare cu apă.Căminele de alimentare directă cu apă a pompelor mobile în caz de incendiu12.27.

(1)În cazul în care presiunea din rețea se asigură prin pompe fixe, dacă rezervoarele sunt situate la distanțe mai mici de 200 metri de construcții trebuie să se asigure și posibilitatea alimentării pompelor de incendiu mobile direct din aceste rezervoare.

(2)Căminele de alimentare directă cu apă a pompelor mobile în caz de incendiu se aleg conform prevederilor prezentului normativ sau a reglementărilor tehnice echivalente.

(3)Amplasarea căminelor trebuie să se facă în afara zonelor carosabile, pe platforme betonate sau fâșii libere de teren amenajate corespunzător pentru accesul pompelor mobile.

(4)Punctele de alimentare a pompelor mobile de incendiu la căminele de alimentare cu apă trebuie să fie amplasate la cel puțin 10 metri de clădirile încadrate în nivelul I sau II de stabilitate la incendiu și la cel puțin 15 metri de clădirile încadrate în nivelul III, IV sau V de stabilitate la incendiu sau de depozitele deschise.

12.28.În funcție de modul în care se face alimentarea cu apă a pompelor mobile, căminele sunt de două tipuri:

a)cămin tip A, la care alimentarea pompelor mobile se face prin aspirarea apei din cămin. Alcătuirea căminelor de tip A este prezentată în figura 12.1;

b)cămin tip B, la care alimentarea pompelor mobile se face prin racorduri din exteriorul căminului. Alcătuirea căminelor de tip B este prezentată în figura 12.2.12.29.

(1)Căminele tip A se folosesc când alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor se face direct din rezervoare, bazine sau alte surse și anume când:

a)distanța de la sursele de alimentare cu apă până la drumul sau platforma care asigură accesul pompelor mobile depășește 2 metri;

b)nivelul capacului de vizitare al rezervoarelor sau al bordurii bazinelor altor surse de alimentare cu apă se află cu peste 0,5 metri deasupra nivelului părții carosabile de la locul de staționare al pompelor mobile în poziție de așteptare.

(2)Căminele tip B se folosesc când alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor se face de la rezervoare sau bazine, prin intermediul racordurilor, sub presiunea din conducte.

(3)Dimensionarea căminelor trebuie să fie dimensionate corespunzător necesităților de acces și manevrabilitate precum și de adâncimea de îngheț a terenului. Numărul de cămine se stabilește în funcție de debitul necesar pompelor mobile pentru stingerea incendiilor, în ipoteza cea mai dezavantajoasă. Zonarea adâncimii maxime de îngheț este prezentată în anexa 32.

12.30.La alcătuirea căminelor pentru alimentarea directă cu apă a pompelor mobile în caz de incendiu trebuie să se respecte următoarele:

a)distanța de la axa conductei de alimentare până la fundul căminului trebuie să fie de minimum 40 cm;

b)distanța de la partea superioară a căminului A până la axa conductei de alimentare nu trebuie să depășească înălțimea de aspirație a pompei mobile. La căminele tip B această condiție se referă la distanța dintre axa conductei de alimentare cu apă și axa racordului (numerotat cu 7 din figura 12.2);

c)la căminele tip A capacele trebuie să fie montate cu fața superioară situată între 30 și 40 cm față de nivelul terenului. La căminele tip B această condiție se referă la distanța dintre axa racordului (numerotat cu 7 din figura 12.2) și teren care trebuie să fie de minimum 30 cm;

d)Pardoseala căminului trebuie să aibă o pantă de 3% spre o bașă cu dimensiunile de 40 x 40 și înălțime de minimum 30 cm;

e)Căminele trebuie să fie semnalizate conform ISO 3864 și ISO 7010 precizându-se diametrul și debitul conductei de alimentare.

f)căminele se echipează cu iluminat de siguranță pentru continuarea lucrului.

Dimensiunile sunt exprimate în centimetri

!Imagine

Figura. 12.1 Cămin de alimentare directă cu apă a pompelor mobile de tip A

1 - pereți și radier, 2 - capac și ramă, 3 - trepte, 4 - conductă de alimentare, 5 - armătură, 6 - tijă de manevră a robinetului, 7 - suport pentru ghidarea tijei!Imagine

Figura. 12.2 Cămin de alimentare directă cu apă a pompelor mobile de tip B

1 - pereți și radier, 2 - capac și ramă, 3 - trepte, 4 - conductă de alimentare, 5 - suport pentru fixarea conductei, 6 - armătură, 7 - racord înfundat, 8 - tijă de manevră a robinetului, 9 - suport pentru ghidarea tijei, 10 - robinet de golire13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor 13.1. În cazul în care se prevăd pompe fixe de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor este obligatorie montarea unei pompe de rezervă, egală cu cea mai mare pompă din grupul celor în funcțiune, în următoarele situații:

a)construcții și grupuri de construcții la care debitul de apă pentru incendiu exterior depășește 20 l/s;

b)construcții industriale sau civile care sunt prevăzute cu instalații automate de stingere (sprinklere standard sau sprinklere deschise, pulverizatoare);

c)clădirile civile, de producție și depozitare la care, pentru stingerea incendiilor din interior, se folosesc două jeturi simultane.

13.2.Alimentarea cu energie electrică a pompelor și a robinetelor de incendiu se face în conformitate cu Normativul I7.

15.11.2018Punctul 13.2. din Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.3.

(1)Pompele trebuie acționate de motoare electrice sau diesel, capabile să asigure cel puțin puterea cerută.

(2)În cazurile în care este obligatorie și nu se poate asigura a doua sursă de energie electrică (de rezervă), se montează pompe fixe cu motor cu ardere internă, cu pornire automată. Se admite, de asemenea, folosirea în acest scop a pompelor cu abur (în cazul în care este asigurată alimentarea lor permanentă printr-o conductă separată, direct de la sursă).

(3)Abrogat.

15.11.2018Alineatul (3) din Punctul 13.3., Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost abrogat de Punctul 39, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.4.Pompele de incendiu sunt acționate automat și/sau manual. În cazul în care pompele sunt acționate automat, se prevede, în mod obligatoriu, și acționare manuală.

13.5.Oprirea pompelor, în toate cazurile se face manual, din stația de pompare.

13.6.Pompele de incendiu cu pornire automată, ce servesc numai rețelele cu hidranți exteriori, se prevăd și cu dispozitive (butoane marcate corespunzător), care să permită acționarea lor cel mai târziu în 5 minute de la darea semnalului de alarmă, în caz de incendiu.

13.7.Timpul maxim admis pentru manevrarea a maximum două robinete, ce permit utilizarea rezervei de apă de incendiu pentru incendiu și pornirea pompelor fixe de rezervă pentru funcționarea hidranților este, de asemenea, de 5 minute13.8.

(1)Pornirea pompelor de incendiu se realizează, conform instrucțiunilor de funcționare a instalației, în unul din următoarele moduri:

a)manual, din stația de pompare, sau de la distanță, prin acționarea butoanelor de pornire amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în cazul pompelor de incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din hidrofor,b) prin comandă din stația de pompare, serviciul pentru situații de urgență, atunci când există, și din diferite puncte ale construcțiilor din incintă - în cazul pompelor de incendiu care alimentează cu apă rețele separate;

c)automat, la scăderea presiunii din rețea.

(2)Intrarea pompelor în funcțiune succesivă se asigură temporizat, în cazul stațiilor de pompare cu mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile și declanșarea aparaturii de protecție, conform instrucțiunilor de funcționare.

13.9.Oprirea pompelor la terminarea incendiului se face manual din stația de pompare. Pentru acționarea pompelor de incendiu, care lucrează independent de presiunea din rezervorul tampon închis, se prevăd butoane de pornire din casa pompelor și de la fiecare hidrant, iar oprirea se face din stațiile de pompare prin acționare manuală, la terminarea incendiului.

13.10.Se admite oprirea automată a pompelor numai în cazul lipsei de apă.

13.11.Instalațiile automate de stingere a incendiilor (sprinklere standard sau sprinklere deschise, apă pulverizată) au asigurate debitele și presiunile de stingere pe tot timpul teoretic de intervenție prin stații de ridicare a presiunii.

15.11.2018Punctul 13.11. din Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 40, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.12.Acționarea pompelor destinate alimentării cu apă a rețelelor cu hidranți în sistem aer-apă se face prin butoane, amplasate la fiecare hidrant, care acționează și electrovana care delimitează rețeaua de alimentare cu apă.

13.13.Instalațiile de tip sprinkler, prevăzute cu pompe cu pornire automată, se echipează și cu pompe pilot, care să asigure acoperirea eventualelor pierderi din rețea și menținerea presiunii în instalație.13.14.

(1)Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă pentru incendiu să fie mai sus decât partea superioară a corpului pompei (pompă înecată). Conductele de legătură între pompe și rezervor nu se montează deasupra nivelului rezervei de apă pentru incendiu. Fac excepție pompele prevăzute cu sisteme de autoamorsare agrementate tehnic, care se montează conform indicațiilor producătorului.

15.11.2018Alineatul (1) din Punctul 13.14., Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 41, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

(2)Se admit pompe submersibile în condițiile prevăzute de SR EN 12845.

(3)Pentru acoperirea eventualelor pierderi în rețea și menținerea presiunii în instalație se asigură pompe-pilot amplasate în stațiile de pompare a apei de incendiu; în cazul pornirilor dese, anormale, se analizează cauzele și se iau măsuri pentru reducerea pierderilor din rețea.

13.15.Pentru încercarea periodică a pompelor de incendiu se recomandă asigurarea posibilității întoarcerii apei în rezervor.

13.16.Schema instalației, calculul și execuția rețelelor, rezervoarelor tampon închise, rezervoarelor și a conductelor din stațiile de pompare se fac astfel încât, în cazul unei avarii, în orice porțiune a acestor conducte și ale elementelor acestora să se poată asigura condițiile de debit și de presiune pe durata teoretică a incendiului.

13.17.Aparatele de automatizare și comandă, precum și tablourile electrice se protejează împotriva umidității, fie prin amplasarea în încăperi uscate la temperatura indicată de producător, fie prin montarea în cutii (dulapuri) capsulate.

13.18.Este indicat ca fiecare pompă pentru stins incendiul să aibă conductă proprie de aspirație din rezervorul de apă.13.19.

(1)Când se montează mai mult de două pompe, pentru una sau mai multe rețele, se admite prevederea unei conducte de aspirație - tip colector - prevăzută cu cel puțin două sorburi, calculate fiecare pentru întregul debit teoretic în caz de incendiu și astfel realizate încât, în cazul unei avarii la elementele componente, să se asigure funcționarea instalației la parametrii proiectați.

(2)Pentru pompele aferente instalației automate de stingere cu sprinklere se respectă schemele de montare prevăzute în SR EN 12845.

15.11.2018Punctul 13.19. din Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 42, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.20.

(1)Refularea, respectiv legarea pompelor la rețelele de distribuție aferente, se face astfel:

a)la instalațiile de stingere cu sprinklere standard sau sprinklere deschise, ceață de apă sau apă pulverizată se prevede un distribuitor propriu instalației, separat și independent, alimentat prin minimum două conducte, fiecare asigurând debitul maxim necesar. Din acest distribuitor se alimentează numai instalațiile de sprinklere, prin două conducte, dimensionate fiecare pentru întreg debitul, până la instalația interioară de distribuție, respectiv până la Aparatul de Control și Semnalizare (ACS);

b)la instalațiile de stingere cu hidranți exteriori, respectiv cu hidranți interiori, se prevede câte o conductă proprie de refulare.

13.21.Alimentarea cu apă a instalațiilor de stingere de la autospecialele de intervenție se realizează în conformitate cu prevederile normativului.

15.11.2018Punctul 13.21. din Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 43, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.22.Stațiile de pompare pentru apa de incendiu pot fi instalate în clădiri independente sau pot fi înglobate în clădiri civile ori de producție și/sau depozitare care au risc de incendiu mare, mijlociu, mic ori alipite de acestea.

15.11.2018Punctul 13.22. din Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 43, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.23.

(1)Încăperile stațiilor de pompare, înglobate sau alipite clădirilor cu alte destinații, se separă de restul clădirii prin elemente rezistente la foc.

(2)Stațiile de pompare pentru stingerea incendiului dispuse în construcții, care asigură un debit de stingere mai mare de 4,2 l/s, se separă față de restul construcției cu elemente clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1d0, rezistente la foc corespunzător densității sarcinii termice (q) din încăperile adiacente, dar minimum EI/REI 180 pentru pereți și minimum REI 90 pentru planșee.

(3)Stația de pompare a apei pentru stingerea incendiilor care asigură un debit mai mare de 4,2 l/s poate să comunice cu restul construcției printr-un gol funcțional protejat cu ușă rezistentă la foc EI_2 90-C3 sau prin încăpere-tampon prevăzută cu uși rezistente la foc EI_2 45-C3.

(4)În încăperea stației de pompare a apei pentru stingerea incendiului care asigură un debit mai mare de 4,2 l/s se pot monta numai instalațiile, dispozitivele și aparatele specifice acestei funcțiuni și va avea asigurată o cale de acces din exterior (ușă directă din exterior sau dintr-o scară comună de circulație).

(5)Stațiile de pompare a apei pentru stingerea incendiilor care asigură un debit mai mic sau egal cu 4,2 l/s se separă de restul construcției cu elemente clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1d0, rezistente la foc corespunzător densității sarcinii termice (q) din încăperile adiacente, dar minimum EI/REI 60 pentru pereți și minimum REI 45 pentru planșee. Stația poate să comunice cu restul construcției printr-un gol funcțional protejat cu ușă rezistentă la foc EI_2 30-C3 fără a fi obligatoriu accesul din exterior (ușă directă din exterior sau dintr-o scară comună de circulație). Stația poate să aibă acces dintr-un hol/coridor aflat în legătură directă cu o scară de evacuare.

15.11.2018Punctul 13.23. din Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 43, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.24.Clădirile independente ale stațiilor de pompare trebuie să asigure cerințele nivelurilor de stabilitate la incendiu I sau II, iar în cazul când există numai o pompă de incendiu, ele trebuie să asigure nivelul de stabilitate la incendiu III. Nu se admit construcții cu structuri metalice neprotejate sau protejate parțial.

13.25.Încăperile în care se găsesc pompele de incendiu se prevăd cu legătură telefonică directă cu serviciul privat/voluntar pentru situații de urgență, constituit conform reglementărilor specifice, atunci când debitul de apă pentru stingerea incendiului din interior și exterior este mai mare de 20 l/s.

15.11.2018Punctul 13.25. din Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificat de Punctul 44, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.26.Indiferent de debit, încăperea stației de pompare se prevede și cu iluminat de siguranță pentru continuarea lucrului, conform Normativului I7 sau o altă reglementare tehnică echivalentă aplicabilă.

13.27.Abrogat.

15.11.2018Punctul 13.27. din Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost abrogat de Punctul 45, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

13.28.La instalațiile de pompare cu recipiente hidropneumatice de incendiu se prevede compresor de aer.

13.29.Compresoarele pentru instalațiile cu sprinklere din sistemele apă-aer trebuie să asigure umplerea cu aer a instalației în maximum 20 minute.

13.30.Compresoarele pentru instalațiile cu sprinklere din sistemele apă-aer se prevăd cu acționare manuală și cu semnalizarea scăderii presiunii aerului. Se interzice acționarea automată a compresoarelor.

13.31.La stabilirea simultaneităților și duratelor de funcționare ale diferitelor sisteme de protecție împotriva incendiilor, pentru dimensionarea stației de pompare și a rețelei exterioare de alimentare cu apă, se ține seama de următoarele:

a)dacă instalația are hidranți interiori și hidranți exteriori de incendiu, se consideră - la construcțiile civile, precum și la clădirile de producție și/sau depozitare care sunt echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor tip sprinkler, din categoria de importanță normală - funcționarea hidranților de incendiu interiori timp de 10 minute, iar a celor exteriori în următoarele 180 de minute;

15.11.2018Litera a) din Punctul 13.31., Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificată de Punctul 46, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

b)la clădirile foarte înalte și la cele industriale multietajate cu înălțimea mai mare de 20 metri, în primele două ore se asigură funcționarea, fie a hidranților de incendiu interiori, fie a celor exteriori, instalația dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarea oră, se asigură funcționarea numai a hidranților de incendiu exteriori;

c)la clădirile cu săli aglomerate, clădirile monobloc și clădirile înalte, în prima oră se asigură funcționarea, fie a hidranților de incendiu interiori, fie a celor exteriori, instalația dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarele două ore, se asigură funcționarea numai a hidranților de incendiu exteriori;

d)pentru construcțiile civile, de producție și depozitare care au nivelul de stabilitate la incendiu I sau II, în care densitatea sarcinii termice, determinată prin calcul, este mai mică de 210 MJ/mp, precum și cele echipate cu instalații automate de stingere, cu excepția clădirilor cu săli aglomerate, înalte și foarte înalte, funcționarea instalațiilor cu hidranți exteriori se asigură timp de 2 ore iar a hidranților de incendiu interiori timp de 10 minute;

e)pentru construcțiile civile cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV și V, cu excepția clădirilor cu săli aglomerate, timpul teoretic de funcționare al hidranților exteriori este de 120 minute iar a hidranților de incendiu interiori timp de 10 minute;

f)pentru parcajele subterane din categoria P1 și P2, definite conform reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor tip sprinkler, parcaje supraterane închise cu mai mult de 10 autoturisme ori cu peste 2 (două) niveluri, parcaje supraterane deschise cu peste 2 (două) niveluri sau cu mai mult de 50 autoturisme, clădiri de producție și/sau depozitare care nu sunt echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor tip sprinkler, în primele 30 de minute se asigură funcționarea hidranților de incendiu interiori, iar în următoarele 180 de minute se asigură numai funcționarea hidranților de incendiu exteriori.

15.11.2018Litera f) din Punctul 13.31., Punctul 13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor, Partea a II-a a fost modificată de Punctul 46, Articolul I din ORDINUL nr. 6.026 din 25 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 15 noiembrie 2018

Partea a III-aProiectarea și executarea instalațiilor de stingere a incendiilor cu gaze

Gazele utilizate în instalațiile fixe de stingere a incendiilor sunt: dioxidul de carbon (CO(2)), gazele inerte și gazele menționate în capitolul 15 din prezentul normativ.

14.Instalații fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbonSisteme de stingere a incendiului cu dioxid de carbon14.1.

(1)Proprietățile dioxidului de carbon, mecanismul stingerii incendiului cu dioxid de carbon și domeniile recomandate pentru instalațiile de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon, sunt prezentate în anexa nr. 16.

(2)CO(2) trebuie să fie în conformitate cu EN 25923 sau o reglementare echivalentă.

14.2.În funcție de modul în care asigură stingerea incendiului în incinta protejată, instalațiile de stingere cu dioxid de carbon pot fi realizate în sisteme de:

a)inundare totală;

b)stingere locală.

14.3.Sistemul de stingere prin inundare totală cu dioxid de carbon se realizează numai la incinte închise la care golurile existente (uși, ferestre, trape, tubulaturi etc.), pot fi închise înainte sau simultan cu începerea deversării dioxidului de carbon. Prin inundare totală se pot stinge incendiile de suprafață, incendiile declanșate în masa de material combustibil solid sau incendiile produse la generatoare sau echipamente electrice.

14.4.Pentru stingerea incendiilor prin inundare totală, întreg spațiul incintei protejate trebuie să fie umplut cu dioxid de carbon astfel încât concentrația de oxigen să scadă în timpul cel mai scurt posibil sub valoarea de menținere a arderii.

14.5.La sistemele de stingere cu inundare totală a incendiilor instantanee și de suprafață (de lichide inflamabile), cantitatea (masa) de dioxid de carbon introdusă trebuie să acopere pierderile datorate neetanșeităților. Suprafața totală (mp) a golurilor ce nu pot fi închise nu trebuie să depășească 3% din volumul incintei (mc) protejate, sau 10% din aria totală (mp) a suprafețelor laterale și a părților superioare și inferioare ale incintei. În situația în care din motive tehnice sau tehnologice aceste condiții nu se pot realiza, se adoptă sistemul de stingere locală.

14.6.La sistemul de stingere locală trebuie să se asigure inundarea cu dioxid de carbon pe suprafețe limitate. Sistemul se folosește la stingerea incendiilor de suprafață, în special de lichide combustibile sau materiale combustibile solide, în incinte unde nu sunt asigurate condiții pentru inundarea totală. Se recomandă acest sistem la protecția și stingerea bazinelor de călire, transformatoarelor răcite cu ulei etc.14.7.

(1)Pentru obiectivele încadrate în categoria de importanță excepțională ori deosebită tezaure, muzee de artă sau clădiri care adăpostesc valori de patrimoniu etc., instalațiile cu dioxid de carbon sunt prevăzute cu un sistem de alimentare de rezervă (baterie activă de rezervă).

(2)Investitorii pot prevedea și în alte situații sistemul de alimentare de rezervă, în funcție de riscul de incendiu, contribuția la foc (combustibilitatea) construcției și valoarea acesteia și a bunurilor materiale.

14.8.La construcțiile din categoriile de importanță excepțională și deosebită, stabilite conform reglementărilor specifice, precum și la cele care adăpostesc obiecte cu valori de patrimoniu, ori atunci când investitorul solicită, instalațiile fixe cu dioxid de carbon trebuie să asigure cel puțin două reprize distincte de stingere, reprize realizate prin sistemul de alimentare activ (prima repriză) și prin sistemul de alimentare activ de rezervă (a doua repriză).

14.9.Pentru realizarea stingerii incendiului cu dioxid de carbon, concentrația de oxigen în incinta protejată trebuie redusă sub 8%. Trebuie să se țină seama de neetanșeitățile incintei protejate și de cerințele producătorului substanței de stingere.

14.10.În incintele închise în care instalațiile de stins incendiu deversează cantități de dioxid de carbon ce depășesc 50% din volumul incintei, se asigură condiții de evacuare a aerului (dispozitive de obturare automată care asigură etanșeitatea în poziție normală sau supape care se deschid la o anumită presiune interioară numai în sensul evacuării aerului în exterior).Riscuri14.11. Dioxidul de carbon prezintă riscuri mari pentru utilizatori. Într-o atmosferă care conține (3

4)% dioxid de carbon utilizatorul începe să respire mai rapid iar la concentrații mai mari de 9% își pierde cunoștința. La concentrații de circa 20% moartea poate surveni în (20

30) minute.

14.12.Deversarea unor cantități mari de dioxid de carbon, prin lipsa de oxigen și vizibilitatea redusă în incinta inundată (cauzată de ceața care se formează), constituie un pericol pentru sănătatea și viața utilizatorilor.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbonComponentele instalațiilor fixe de stingere14.13.

(1)În funcție de presiunea de stocare a substanței de stingere, instalațiile fixe de stins incendii cu dioxid de carbon pot fi:

a)de înaltă presiune (cu presiunea de lucru mai mare de 21 bar);

b)de joasă presiune (cu presiunea de lucru sub 21 bar).

(2)Componentele instalațiilor fixe de stingere trebuie să fie conforme cu părțile corespunzătoare din SR EN 12094 sau reglementări echivalente.

14.14.Instalațiile fixe de stingere a incendiului cu dioxid de carbon de înaltă presiune se compun din:

a)recipienți (butelii) cu dioxid de carbon grupate în:i. sistem de alimentare principal (baterie activă principală);ii. sistem de alimentare de rezervă (baterie activă de rezervă), după caz;

b)colector de dioxid de carbon (sau conducte colectoare în cazul sistemelor cu mai multe baterii principale sau de rezervă);

c)dispozitive de acționare;

d)dispozitive și echipamente electrice de detecție, semnalizare și comandă;

e)conducte pentru transportul și distribuția dioxidului de carbon;

f)duze pentru refularea dioxidului de carbon;

g)aparatura pentru control;

h)conducte de comandă.

14.15.Instalațiile fixe de stingere cu dioxid de carbon de joasă presiune se compun din:

a)recipienți (rezervoare) termoizolate pentru depozitarea dioxidului de carbon lichid;

b)conducte principale de transport;

c)distribuitoare cu dispozitive de declanșare;

d)conducte pentru transportul și distribuția dioxidului de carbon;

e)duze pentru refularea dioxidului de carbon;

f)dispozitive și echipamente electrice de detecție, semnalizare și comandă;

g)aparatura pentru control;

h)agregate frigorifice pentru răcirea dioxidului de carbon, inclusiv aparatura de măsurare, comandă și acționare;

i)conducte de comandă și instalație de pregătire a substanței de stingere.Comanda și punerea în funcțiune a instalațiilor de stingere cu dioxid de carbon14.16. Punerea în funcțiune a instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon se poate face:

a)manual;

b)automat.

14.17.Punerea automată în funcțiune a instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon poate fi cu acționare pneumatică, mecanică, electrică, pneumo-mecanică, electrică combinată cu pneumatică (pentru sistemele de joasă presiune), electrică combinată cu pneumo-mecanică (pentru sistemele de înaltă presiune) sau cu alte sisteme de acționare.Sisteme de detectare, semnalizare și comandă14.18. Sistemele de detectare, semnalizare și comandă se proiectează și realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice și ale producătorilor de instalații și echipamente. Aceste sisteme trebuie să prezinte siguranță în exploatare, să asigure posibilitatea verificării periodice a stării de funcționare, iar eventualele revizii și reparații să se poată face cu ușurință.

14.19.Sistemele de detectare, semnalizare și comandă automată a funcționării instalațiilor de stingere cuprind instalația de detectare și semnalizare a izbucnirii incendiului în incinta protejată și dispozitivele de comandă și acționare a instalației fixe de stingere a incendiului cu dioxid de carbon.

14.20.Sistemul de detectare, semnalizare și comandă a instalației de stingere cu dioxid de carbon are scopul detectării sigure a izbucnirii incendiului încă din faza incipientă, precum și efectuarea acționărilor automate prestabilite.

14.21.Principalele componente ale instalației de detectare, semnalizare și comandă sunt următoarele:

a)detectoarele;

b)butoanele manuale de semnalizare;

c)centrala de detectare, semnalizare și comandă;

d)circuitele electrice aferente instalației;

e)aparatajul de semnalizare optică și acustică;

f)dispozitivele electromecanice de comandă a acționărilor.

14.22.Detectoarele trebuie să asigure depistarea incipientă a izbucnirii incendiului. Detectoarele pot fi monocriteriale - care detectează un singur parametru al arderii (fum, flacără, temperatură), sau multicriteriale - care detectează simultan doi sau trei parametri ai arderii. Indiferent de tipul detectoarelor utilizate, în incinta protejată trebuie să se asigure minimum două detectoare.14.23.

(1)Circuitele de semnalizare care asigură transmiterea semnalelor de la detectoare la centrala de semnalizare și comandă se realizează respectându-se reglementările tehnice de specialitate și condițiile impuse de producător.

(2)Circuitele trebuie să fie corespunzător dimensionate, cu trasee cât mai scurte și sigure în funcționare.

14.24.Circuitele aferente detectoarelor trebuie să fie distincte de cele ale butoanelor manuale de semnalizare a incendiului. Instalațiile de stingere cu acționare automată se prevăd obligatoriu și cu butoane manuale (declanșatoare manuale - standardul de referință SR EN 54 - 11 sau o reglementare echivalentă).

14.25.Se recomandă ca centralele de semnalizare și comandă să se amplaseze în apropierea incintei protejate. Locul de amplasare al centralei de semnalizare trebuie să fie cu risc mic, prevăzut cu iluminat de siguranță corespunzător și accesibil personalului autorizat.

14.26.Centralele de semnalizare și comandă trebuie să realizeze alarmarea utilizatorilor și punerea în funcțiune (declanșarea) instalației de stingere cu temporizarea respectivă, numai după efectuarea acționărilor prestabilite. Trebuie să se asigure totodată:

a)eliminarea posibilităților de declanșare accidentală a instalațiilor de stingere;

b)efectuarea automată, înainte de declanșare, a alarmării utilizatorilor și a unor acționări prestabilite cum sunt: întreruperea funcționării instalațiilor de ventilare- climatizare din incinta protejată; închiderea elementelor de protecție a golurilor funcționale (uși, ferestre, trape etc.); întreruperea funcționării unor instalații care pot perturba stingerea etc. Alertarea automată a serviciului privat/voluntar pentru situații de urgență este obligatorie, iar a serviciului profesionist pentru situații de urgență se face la cererea beneficiarului;

c)temporizarea declanșării instalației de stingere corespunzător efectuării unor acțiuni și măsuri de protecție a utilizatorilor (de regulă sub 60 de secunde). Nu se admite un timp de temporizare care să depășească 120 de secunde;

d)funcționarea în condiții de siguranță a instalației de stingere.

14.27.Instalațiile fixe de stingere la care punerea în funcțiune este automată, pot fi prevăzute și cu posibilitatea de blocaj a comenzii de declanșare a deversării automate. Această blocare se poate asigura și de la centrala de semnalizare și comandă, când aceasta este amplasată în apropierea incintei protejate și se poate interveni la ea în timp util.

14.28.Dispozitivele de comandă și de acționare trebuie să fie sigure în funcționare. Toate acționările automate trebuie să fie dublate de acționări manuale.Stocarea dioxidului de carbon în instalațiile fixe de înaltă presiune14.29. Dioxidul de carbon utilizat pentru stingerea incendiilor în instalațiile fixe de înaltă presiune se stochează în recipienți (butelii) metalice. Cantitatea (masa) înmagazinată este stabilită în funcție de capacitatea buteliei, așa cum se indică în anexa nr. 16, tabelul 16.1.14.30. Temperatura camerei în care se amplasează recipienții (buteliile) cu dioxid de carbon trebuie asigurată obligatoriu între - 5°C și + 35°C.14.31. Recipienții (buteliile) cu dioxid de carbon se protejează împotriva radiațiilor termice directe sau indirecte, iar dacă este posibil, trebuie să fie amplasate îndepărtat și izolate de surse de trepidații.14.32 Gruparea buteliilor cu dioxid de carbon în cadrul instalațiilor fixe de stingere se face în baterii, separat cele active de cele de rezervă.

14.33.Buteliile montate în baterii trebuie să fie racordate la colector și fixate pe stelaj, astfel încât să aibă asigurată stabilitatea și funcționarea corespunzătoare în condiții deosebite (seism, incendiu etc.). Fiecare butelie se prevede cu dispozitivele necesare utilizării individuale. În locul de amplasare a sistemelor de baterii se asigură iluminat de siguranță corespunzător.

14.34.Fiecare butelie trebuie să aibă indicator de golire și se racordează la colectorul bateriei prin racorduri flexibile, cu supape de sens, astfel ca schimbarea buteliei să se facă fără a afecta funcționarea celorlalte butelii din cadrul bateriei. Pierderea în greutate a buteliilor aferente bateriilor de comandă se semnalizează la punctul de comandă sau acolo unde se consideră necesar de către proiectantul instalației.Stocarea în rezervoare a dioxidului de carbon în instalații de joasă presiune14.35. Recipienții de stocare de joasă presiune trebuie să mențină alimentarea instalației cu dioxid de carbon lichid la o presiune nominală de 20,7 bar, corespunzătoare unei temperaturi de aproximativ -18°C.14.36.

(1)Presiunea de încercare pentru recipienții de joasă presiune trebuie să fie de cel puțin 30 bar. Ei trebuie să fie siguri în funcționare pentru temperaturi de până la - 29°C.

(2)Conform prescripțiilor tehnice ISCIR, fiecare recipient de joasă presiune trebuie să fie echipat cu indicator de nivel al lichidului de CO(2) și manometru cu contacte electrice legat la un sistem de alarmă de supraveghere pentru presiunile maxime și minime (de 22 bar și respectiv 17,2 bar).

14.37.Recipienții de stocare trebuie prevăzuți cu dispozitive sau mijloace care să permită verificarea cantității (masei) de dioxid de carbon stocată, semnalând automat golirea acestora.

14.38.Recipienții se racordează individual la colectorul instalației, astfel încât să permită înlocuirea lor individuală fără afectarea funcționării instalației.14.39.

(1)Recipienții de joasă presiune trebuie să fie izolați termic și echipați cu mijloace de răcire sau încălzire (sau cu amândouă dacă este necesar).

(2)Sistemul de răcire trebuie să mențină temperatura de - 18°C în recipientul izolat termic, recomandându-se ca serpentina evaporatorului agregatului frigorific să fie montată la partea superioară a recipientului (în spațiul de vapori).

14.40.Încălzirea recipienților se prevede numai atunci când temperatura mediului ambiant poate avea valori sub - 23°C (creând presiuni în interior sub 17,2 bar). Sistemul de încălzire trebuie să mențină în recipientul izolat termic temperatura de - 18°C. funcționarea sistemului de încălzire trebuie reglată automat.

14.41.Termoizolarea recipienților de stocare de joasă presiune trebuie astfel dimensionată și realizată încât, la un timp maxim de nefuncționare al agregatului de răcire de 4 ore (pentru perioada cu temperatura exterioară cea mai ridicată), să nu se deschidă supapele de siguranță.

14.42.În recipienții de stocare de joasă presiune, corespunzător reglajului supapelor de siguranță, gradul de umplere se poate lua între 0,8 și 0,9 kg/l.14.43. Dacă dioxidul de carbon utilizat pentru stingere este stocat în rezervoare utilizate și în scopuri tehnologice, atunci trebuie asigurată rezerva permanentă de dioxid de carbon lichid necesar pentru stingere.Dispozitive de siguranță14.44. La sistemele de stingere cu dioxid de carbon cu stocarea substanței în recipienți de înaltă presiune, dispozitivele de siguranță trebuie să funcționeze la o creștere a presiunii între 165 bar și 207 bar.

14.45.La sistemele de stingere cu dioxid de carbon cu stocarea substanței lichide în recipienți de joasă presiune, în cazul creșterii presiunii la 30 bar trebuie să se deschidă supapele de siguranță. Aceste supape trebuie să aibă o funcționare sigură și închidere etanșă, iar deschiderea lor să se facă în scurt timp. Trebuie să se elimine posibilitatea blocării supapelor de siguranță prin îngheț.Rețele de conducte14.46. Rețelele de conducte se compun din:

a)conducte de transport;

b)conducte de distribuție;

c)conducte de comandă:

● pentru dioxid de carbon;

● pentru aer comprimat.

14.47.Colectorul, conductele de transport și de distribuție, precum și armăturile utilizate trebuie să reziste la presiunile și temperaturile precizate de producător. Presiunile de probă trebuie să fie cel puțin de trei ori presiunea de lucru a acestora.

14.48.Conductele utilizate trebuie să reziste la temperaturile scăzute (de regulă între - 29°C și + 66°C) și la presiunile de lucru ale dioxidului de carbon din instalațiile de stingere, fără a suferi deformări, cu excepția celor necesare pentru dilatări și contracții.

14.49.În funcție de condițiile specifice, la instalațiile de stins incendiu cu dioxid de carbon se pot utiliza următoarele feluri de conducte:

a)țevi și fitinguri din oțel zincate la interior și la exterior, în spații puțin nocive;

b)țevi și fitinguri din cupru sau din alamă, în spații puțin nocive;

c)țevi din materiale speciale (oțeluri inoxidabile) și țevi cu protecții antiacide, în spații extrem de corosive.

14.50.Este interzisă folosirea în instalațiile de stins incendii cu dioxid de carbon a țevilor și fitingurilor din fontă. Îmbinările țevilor se execută, de regulă, cu fitinguri filetate sau cu flanșe.

14.51.Presiunea de transport a dioxidului de carbon prin conducte trebuie să fie superioară presiunii punctului triplu, în vederea evitării formării dopurilor de gheață (rezultate din transformarea dioxidului de carbon în zăpadă carbonică).

14.52.Pentru evitarea producerii expansiunii dioxidului de carbon și înghețarea lui pe conducte, la proiectarea și realizarea sistemelor de stingere se adoptă soluția cu secțiuni variabile ale conductelor, corespunzătoare debitelor de dioxid de carbon transportate.

14.53.Traseele conductelor pentru dioxid de carbon trebuie să fie cât mai scurte posibil și de regulă, conductele se pozează aparent, iar în cazul în care nu este posibil se asigură posibilități de vizitare și control.

14.54.În situația în care conductele de transport străbat spații supuse condițiilor atmosferice exterioare, conductele se protejează corespunzător (termic și anticorosiv).

14.55.La traversarea pereților și planșeelor clădirilor de către conductele instalațiilor de stingere cu dioxid de carbon, se prevăd sisteme de etanșare adecvate.

14.56.Pentru protecția anticorosivă a instalației de aer comprimat din componența instalațiilor cu dioxid de carbon de joasă presiune, se prevăd filtre uscătoare (cu silicagel sau un produs cu proprietăți echivalente) pentru reducerea umidității.Duze de refulare14.57. Duzele prin care se refulează dioxidul de carbon se dispun în incintele protejate (încăperi, spații, echipamente etc.), în așa fel încât să realizeze o inundare rapidă și uniformă. Se utilizează numai duze astfel dimensionate și realizate încât să elimine posibilitatea înghețării dioxidului de carbon în instalație.

14.58.Duzele de refulare trebuie să fie marcate de producător cu principalele caracteristici tehnice, respectiv tipul duzei, diametrul și protecția anticorosivă.14.59.

(1)Debitele specifice ale duzelor în funcție de presiunea de refulare, sunt cele din tabelul 14.1. pentru instalații de înaltă presiune (presiunea de stocare de 51,7 bar) și tabelul 14.2. pentru instalații de joasă presiune (presiunea de stocare de 20,7 bar).

(2)Suprafețele secțiunilor orificiilor de debitare a duzelor de refulare corespunzătoare diametrelor acestora, sunt cele din Anexa nr. 16, tabel 16.2.

Tabelul 14.1Debitele specifice ale duzelor de refulare pentru instalații de înaltă presiune (presiunea de stocare de 51,7 bar)

14.60.Duzele de refulare trebuie să aibă rezistența mecanică corespunzătoare utilizării în condiții normale de lucru (presiuni, temperaturi, deteriorări mecanice). Se recomandă ca duzele de refulare să se execute din metale rezistente la coroziune.

14.61.Dacă condițiile de amplasare a duzelor pot conduce la înfundarea lor, trebuie prevăzute cu discuri de ruptură sau capace. Aceste dispozitive de obturare trebuie să asigure o deschidere sigură, totală și rapidă a duzelor atunci când sistemul de stingere intră în funcțiune.

14.62.La sistemele de stingere locală, fixarea duzelor trebuie să fie sigură pentru a nu permite desprinderea lor. Amplasarea duzelor se stabilește de către proiectant în funcție de condițiile specifice ale incintei.Armături și dispozitive de control14.63. Armăturile și dispozitivele de control funcțional cuprind dispozitivele de închidere- deschidere a recipienților (buteliilor), de declanșare a deversării dioxidului de carbon, de distribuție a dioxidului de carbon, de verificare a prezenței dioxidului de carbon în recipienți. Acestea trebuie proiectate, realizate și întreținute astfel încât să asigure buna funcționare a instalației și să fie sigure în exploatare pentru temperaturi cuprinse între -29°C și +66°C, precum și marcate cu limitele de temperaturi pentru care au fost proiectate.

14.64.Dispozitivele care controlează eliberarea și distribuția dioxidului de carbon trebuie să poată fi comandate și manual în caz de urgență. Aceste dispozitive de comandă se amplasează în locuri ușor accesibile operatorilor.

Tabelul 14.2Debitele specifice ale duzelor de refulare pentru instalații de joasă presiune (presiunea de stocare de 20,7 bar)

14.65.Robinetele utilizate trebuie să satisfacă condițiile de exploatare ale instalațiilor cu dioxid de carbon în ceea ce privește temperatura și debitul, să închidă etanș iar deschiderea să fie totală și rapidă (pentru a nu provoca blocarea lor prin îngheț).

14.66.Robinetele folosite la instalațiile cu stocare la înaltă presiune și care sunt menținute permanent sub presiune, trebuie să reziste la presiuni de minimum 250 bar (robinetele de pe butelii), iar acelea ce nu sunt menținute permanent sub presiune (robinetele de linie) trebuie să aibă rezistența de cel puțin 150 bar.

14.67.Robinetele folosite la instalațiile de stocare de joasă presiune trebuie să reziste la presiunea de cel puțin 125 bar.

14.68.La punerea în funcțiune, toate robinetele instalațiilor de stingere cu dioxid de carbon - indiferent de tipul constructiv - se marchează și sigilează în poziția normală de utilizare și se asigură neacționarea lor de către persoane neautorizate.

14.69.Pentru eliminarea posibilităților de declanșare accidentală a instalațiilor de stingere, pe conductele de alimentare se prevăd obligatoriu armături de închidere-deschidere dublate, sigure în funcționare.14.70.

(1)Armăturile și dispozitivele de control funcțional trebuie marcate de producător cu principalele caracteristici tehnice (presiuni, debite, diametre, tensiuni, puteri etc.).

(2)Pe conductele de transport se prevăd robinete "de linie", cu rol de protecție a incintelor protejate la eventualele declanșări accidentale. La instalațiile ce folosesc pentru stocarea dioxidului de carbon recipienți de joasă presiune, robinetul de linie se montează în aval de robinetul manual de pe conducta principală de transport. La instalațiile cu recipienți (butelii) de înaltă presiune, robinetul de linie se montează în aval de colectorul bateriei.

14.71.Dacă dintr-un rezervor de joasă presiune sau dintr-o baterie de înaltă presiune se alimentează cu dioxid de carbon incinte de stingere separate, se montează robinete de linie pe fiecare conductă de dirijare a dioxidului de carbon spre incintele de inundare.

14.72.La instalațiile de înaltă presiune, pe colectorul bateriei se prevede supapa de golire care se menține deschisă până la presiunea de 2 bar, astfel încât dioxidul de carbon scăpat din butelii prin eventuale neetanșeități să fie evacuat în exterior.Alte elemente ale instalațiilor fixe de stingere14.73. Pentru controlul bunei funcționări a instalațiilor de stingere se prevăd:

a)aparate locale pentru controlul parametrilor dioxidului de carbon stocat în rezervoare (manometre și indicatoare de nivel);

b)aparate locale pentru controlul parametrilor instalației de răcire (termometre montate unul la intrarea iar altul la ieșirea evaporatorului) la instalațiile care folosesc recipienți de joasă presiune pentru stocarea dioxidului de carbon în stare lichidă;

c)aparatura proprie de control a agregatelor frigorifice (manometre și termometre pentru controlul parametrilor agentului frigorific și a sistemului de ungere), separată de cele menționate în aliniatul 2.14.74. Pentru comanda deschiderii robinetelor cu acționare pneumatică se utilizează aerul comprimat stocat într-un recipient în care se menține în permanență presiunea necesară acționarii. Aerul comprimat trebuie să fie asigurat dintr-o sursă sigură (tehnologică sau proprie).Amplasarea în construcții a componentelor instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbonAmplasarea bateriilor de butelii cu dioxid de carbon în instalațiile fixe de înaltă presiune14.75. Se recomandă ca bateriile cu recipienți (butelii) cu dioxid de carbon să fie amplasate într-o încăpere separată, protejata corespunzător, cu acces ușor din exterior, direct sau dintr-o circulație funcțională (coridor, hol etc.). În cazul instalațiilor de stingere locale montate direct pe utilaje, bateriile cu recipienți cu dioxid de carbon se pot amplasa și în secțiile de fabricație, cu condiția ca încăperile să fie dotate cu instalații mecanice de ventilare generală.

14.76.Spațiile în care se montează bateriile active și de comandă aferente instalației fixe de stins incendiu cu dioxid de carbon (stațiile de distribuție), se separă de restul construcției. Elementele de separare trebuie să fie minimum REI 120 minute pentru pereți și REI 60 minute pentru planșee, iar ușa de acces trebuie să fie de clasa minim A2-s1,d0. Rezistența la foc a ușii trebuie să fie minimum EI(2) 30 - C, dacă accesul nu este direct în exterior. În cazul în care încăperile în care se amplasează bateriile cu recipiente cu dioxid de carbon au un perete exterior cu ferestre, acestea trebuie să aibă geamuri protejate împotriva radiațiilor solare.

14.77.Încăperile stațiilor de distribuție a dioxidului de carbon se prevăd cu ventilare natural-organizată (ferestre mobile și goluri de admisie a aerului), sau cu ventilare mecanică. La stația de distribuție se prevede obligatoriu ventilare mecanică de avarie care să asigure un număr de (5

10) schimburi orare de aer. Aspirația acestei instalații trebuie să fie de la partea inferioară a încăperii, iar comanda de acționare se asigură manual din exterior.14.78.

(1)Structurile metalice ale bateriilor active și de comandă se montează lângă pereți, la distanța de minimum 0,15 m de aceștia. Pe partea de acționare manuală a bateriilor (față de zidurile frontale) și între baterii se asigură distanțe de 0,80-1,00 m, pentru a permite efectuarea cu ușurință a operațiilor de montaj, verificare și control a echipamentelor instalației de stingere.

(2)În situația montării a câte două baterii spate în spate, se sigură distanța de 0,15 m între ele și 0,80 m față de bateriile vecine. La stabilirea dispunerii elementelor componente din cadrul stației de distribuție trebuie să se asigure accesul personalului de supraveghere la butelii, precum și la punctele de comandă ale acestora (cutii, cleme, ventile etc.).

Amplasarea recipientelor cu dioxid de carbon în instalații fixe de joasă presiune14.79.

(1)Recipienții (buteliile) de stocare și accesoriile acestora trebuie dispuse astfel încât inspectarea, probarea, reîncărcarea și alte lucrări de întreținere să se poată face ușor, iar întreruperile de funcționare să fie minime.

(2)Recipienții de stocare se amplasează cât mai aproape posibil de incintele protejate, ferite de foc sau de explozie.

(3)Recipienții de stocare trebuie protejați împotriva fenomenelor meteorologice grele, a deteriorărilor mecanice, coroziunilor chimice sau a altor degradări.

Amplasarea rețelei de conducte pentru transportul și distribuția dioxidului de carbon14.80. Amplasarea elementelor rețelei de transport și distribuție a dioxidului de carbon se face astfel încât să nu afecteze gabaritul căilor de acces și de evacuare, permițând circulația persoanelor în condiții de siguranță.14.81.

(1)Conductele instalației interioare de distribuție a dioxidului de carbon se montează aparent sau în canale, având acces pentru control. Traseul se alege astfel încât să conducă la pierderi minime de sarcină, iar conductele trebuie să fie bine fixate și ferite de acțiuni mecanice, termice și chimice.

(2)Conductele de transport a dioxidului de carbon montate în canale împreună cu conducte de fluide calde sau pozate aerian la mai puțin de 0,50 m de conductele calde, se protejează termic.

14.82.

(1)Conductele de transport, distribuție și comandă se pozează cu respectarea următoarelor distanțe minime de siguranță:a) 0,20 m față de cabluri electrice de joasă tensiune;b) 0,30 m față de cabluri cu tensiuni de 1 până la 20 kV (inclusiv);c) 0,35 m față de cabluri cu tensiuni de la 20 până la 35 kV, inclusiv;d) 0,50 m față de conducte calde cu t(s) ≥ 50°C;e) 0,30 m față de conducte pentru fluide reci cu t(s) < 50°C.

(2)Pozarea conductelor de transport a dioxidului de carbon se face obligatoriu deasupra traseelor cablurilor electrice și sub conductele calde.

Amplasarea armăturilor, dispozitivelor și echipamentelor14.83. Toate dispozitivele de acționare, armăturile pentru eliberarea dioxidului de carbon și dispozitivele de siguranță trebuie să fie amplasate, montate și protejate în mod corespunzător astfel încât să poată fi ușor acționate, să nu fie supuse la deteriorări mecanice, coroziuni chimice sau alte deteriorări care le-ar scoate din funcțiune.

14.84.Dispozitivele care controlează eliberarea și distribuția dioxidului de carbon și sunt prevăzute cu declanșare manuală în caz de urgență (exemplu, robineții de linie), se grupează pe cât posibil, astfel încât acționările manuale să se facă dintr-un singur loc sau din cât mai puține locuri.

14.85.Gurile de aspirație ale instalației de ventilare prevăzute pentru evacuarea dioxidului de carbon din stația de distribuție sau după caz, după stingere în incinta protejată, se amplasează cât mai aproape de pardoseală.

14.86.Agregatele frigorifice aferente instalațiilor de stingere de joasă presiune se amplasează în apropierea recipienților aferenți.Amplasarea duzelor de refulare (deversare) a dioxidului de carbon14.87. Duzele de refulare se dispun la partea superioară a incintei protejate (sub plafon, pardoseală înaltă, planșeu tehnologic etc.), perpendicular pe suprafața de protejat și la 1/3 din înălțimea incintei, instalate sub un unghi de 45° până la 90° (pentru a asigura umplerea cu dioxid de carbon a spațiilor inferioare).

14.88.Duzele trebuie dispuse astfel încât produsele care au luat foc să nu fie agitate sau împrăștiate de jetul de dioxid de carbon.Executarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbonCondiții generale14.89. Subansamblurile și echipamentele instalației de stingere se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice și constructive cu care au fost realizate de producător și se depozitează în condiții de siguranță.

14.90.Înainte de montarea conductelor și a celorlalte accesorii aferente acestora, se verifică starea lor, neadmițându-se trecerea la montaj dacă au deformări sau urme de lovire.

14.91.Montajul și prima punere în funcțiune a agregatului frigorific, precum și reglarea ventilului de laminare pentru asigurarea temperaturii în evaporator se realizează conform instrucțiunilor precizate în cărțile tehnice ale utilajelor.

14.92.Producătorii și, după caz, furnizorii de baterii și echipamente trebuie să livreze odată cu acestea și piesele de rezervă necesare.Montarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon14.93. Conductele de transport și de distribuție a dioxidului de carbon se montează conform prevederilor proiectului și specificațiilor producătorului și se leagă la pământ corespunzător prevederilor normativului I 7.Probarea instalațiilor fixe de stingere14.94.

(1)În toate locurile unde se utilizează dioxidul de carbon ca substanță de stingere și există riscul ca oamenii să fie afectați, se prevăd indicatoare corespunzătoare de avertizare.

(2)În interiorul incintelor protejate supuse inundării cu dioxid de carbon se afișează vizibil panouri inscripționate (standard de referință ISO 3864/1,2, 3, 4 și ISO 7010) cu următorul text:!Imagine

Figura 14.1. Indicator pentru avertizare asupra faptului că spațiile sunt protejate cu dioxid de carbon

14.95.Pe fețele exterioare ale ușilor incintelor în care sunt amplasate bateriile de recipiente (butelii) cu dioxid de carbon, se inscripționează:!Imagine

Figura 14.2. Indicator pentru avertizare pentru spațiile în care se depozitează butelii cu dioxid de carbon14.96. În apropierea bateriilor de comandă (pentru instalațiile de înaltă presiune) sau în camera de comandă (pentru instalațiile de joasă presiune), la loc vizibil se afișează panouri conținând:

a)schemele de funcționare ale instalației;

b)instrucțiunile de exploatare ale instalației;

c)instrucțiunile specifice de securitate și sănătate în muncă și măsurile pentru prevenirea accidentelor umane în timpul și după inundarea cu dioxid de carbonRecepția instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon14.97. Recepția instalației se face de către comisia constituită în conformitate cu legislația în vigoare. Comisia este obligată să verifice, în afară de prevederile generale, dacă sunt:

a)respectate prevederile privind sistemul de detectare, semnalizare și stingere cu dioxid de carbon stabilite în proiectele de execuție și în documentațiile tehnice;

b)montate și puse în funcțiune toate instalațiile, aparatura și echipamentele din sistemul de semnalizare și stingere;

c)predate beneficiarului instrucțiunile de folosire a tuturor aparatelor și echipamentelor instalației și s-a instruit personalul de servire a instalației;

d)stabilite condițiile și programul de întreținere și verificări periodice, care să asigure funcționarea corectă a instalației.Dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor cu dioxid de carbonDebite și consumuri specifice pentru inundarea totală14.98.

(1)Debitul specific de dioxid de carbon folosit la stingerea incendiilor din spații închise utilizând sisteme cu inundare totală depinde de concentrația minimă de dioxid de carbon necesară pentru fiecare substanță, concentrație care se stabilește volumetric în procente de dioxid de carbon și aer. Pentru substanțe ce se pot stinge la o concentrație de până la 34% (volum de CO(2) în aer), debitul specific are valori de la 0,7 la 1,15 kg/mc, în funcție de volumul spațiului protejat.

(2)Debitul specific se determină conform tabelului 14.3.

Tabelul 14.3Debite specifice și cantități minime de CO(2) necesare stingerii incendiilor(substanțe ce se pot stinge la o concentrație volumică de până la 34% CO(2) în aer)

14.99.Concentrația minimă de dioxid de carbon necesară stingerii incendiilor pentru diferite substanțe, stabilită volumetric în procente de CO(2) în aer, este precizată în tabelul 14.4.

Tabelul 14.4Concentrația volumică minimă de CO(2) necesară stingerii incendiilor pentru diferite substanțe

14.101.La stingerea incendiilor în spațiile cu temperatură ridicată (peste 93°C) sau cu temperatura joasă (sub 18°C), cantitatea (masa) de dioxid de carbon se mărește cu:a) 1% la fiecare 2,7°C peste 93°C;b) 1% la fiecare 0,6°C sub temperatura de 18°C.14.102 Pentru spațiile cu substanțe combustibile care ard mocnit, debitul (consumul) specific de dioxid de carbon în condițiile unei bune etanșări a spațiului respectiv, se alege, după caz între 1,33 și 2,67 kg/mc, după cum este indicat în tabelul 14.6.

Tabelul 14.6Debitul (consumul) specific de CO(2) pentru stingerea unui incendiu mocnit

14.103.Pentru stingerea incendiilor la generatoare electrice consumul de CO(2) (kg), în funcție de volumul spațiului protejat și timpul necesar menținerii unei concentrații minime de stingere, este dat în tabelul 14.7.

Tabelul 14.7Consumul de CO(2) (kg) pentru stingerea incendiilor la generatoare electrice (pentru concentrații volumice minime de 30% CO(2) în aer)

Debite și consumuri specifice de dioxid de carbon pentru stingerea locală a incendiului14.104.

(1)La instalațiile care utilizează sistemul stingerii locale se iau în calcul următoarele valori:

● minimum 8 kg CO(2) pentru fiecare mc de suprafață de lichid combustibil;

● 6 kg CO(2) la fiecare mc de suprafață a instalațiilor sau a utilajelor.

(2)Lungimea jetului de dioxid de carbon are valorile din tabelul 14.8.

Tabelul 14.8Lungimea jetului de dioxid de carbon în funcție de diametrul duzei (la presiune joasă)

14.105.Timpul de refulare a dioxidului de carbon nu trebuie să depășească 60 secunde, iar timpul de menținere a concentrației de stingere trebuie să fie de minimum 20 minute.Determinarea cantității (masei) totale de dioxid de carbon necesară stingerii incendiului14.106. La determinarea cantității (masei) totale de dioxid de carbon necesară stingerii incendiului se ține seama de necesitatea realizării concentrației de dioxid de carbon, respectiv de debitul specific, de timpul în care substanța de stingere trebuie refulată și de volumul spațiului protejat.

14.107.Volumul de calcul al spațiului protejat reprezintă diferența între volumul total al spațiului respectiv și volumul echipamentelor, mobilierului etc. montate în interior.Determinarea numărului de butelii necesare instalațiilor fixe de înaltă presiune14.108. Fiecare incintă protejată, trebuie să fie asigurată cu câte o baterie activă principală și după caz, o baterie activă de rezervă. Pentru protecția a maximum 5 incinte, între care este exclusă posibilitatea de propagare a focului, se admite prevederea de baterii active principale și după caz, baterii active de rezervă comune, dimensionate pentru a asigura stingerea incendiului la cea mai mare incintă protejată.

14.109.Pentru cazuri deosebite, când importanța obiectivului sau riscul de incendiu ori de explozie necesită măsuri de protecție severe, se prevăd baterii active principale și baterii active de rezervă independente pentru fiecare incintă. Dacă este exclusă posibilitatea de propagare a focului de la o incintă protejată la alta și în această situație se admite folosirea în comun a bateriei active de rezervă pentru maximum două incinte protejate. Bateriile active de rezervă trebuie să conțină aceiași cantitate de dioxid de carbon ca și bateriile active principale.

14.110.În cazul în care pentru protecția unei incinte rezultă necesare mai multe baterii active principale, acestea pot fi grupate pe un colector comun. Este permisă folosirea bateriilor active principale pentru protecția mai multor incinte, cu condiția ca instalația să fie astfel dispusă și comandată încât fiecare incintă de stingere să poată fi inundată cu dioxid de carbon fără să le afecteze pe celelalte.Dimensionarea recipienților de stocare la instalațiile de joasă presiune14.111. Recipienții pentru stocarea dioxidului de carbon se calculează ținând cont de cantitatea (masa) de dioxid de carbon necesară pentru stingere, volumul total al recipienților și masa specifică a dioxidului de carbon lichid. După caz, pentru fiecare recipient operativ se prevede câte un recipient de rezervă.Dimensionarea agregatelor frigorifice și a termoizolației rezervoarelor de stocare a dioxidului de carbon14.112. Dimensionarea agregatelor frigorifice și a termoizolației rezervoarelor de stocare a dioxidului de carbon se efectuează pe baza puterii frigorifice a instalației respective.Dimensionarea conductelor pentru dioxidul de carbon14.113. La dimensionarea conductelor pentru transportul dioxidului de carbon se au în vedere următoarele:

a)evitarea formării dopurilor de zăpadă carbonică în conducte și la deversare;

b)starea bifazică (lichidă și gazoasă) a dioxidului de carbon în recipiente și pe conducte;

c)debitul de curgere;

d)presiunea dioxidului de carbon în conductă;

e)compactitatea dioxidului de carbon la capătul conductei;

f)coeficientul de rezistență hidraulică specifică a conductei;

g)lungimea conductei.

14.114.Pentru instalații de înaltă presiune debitul se determină luând în considerare presiunea medie de stocare de 51,7 bar (pentru depozitare normală la temperatura de 21°C). Debitele de descărcare prin duze au valorile din tabelul 14.1. Presiunea de calcul la duze trebuie să fie mai mare de 13,8 bar.

14.115.Diametrul conductelor de distribuție se determină în funcție de debitul de dioxid de carbon refulat prin distribuitor, de debitul de dioxid de carbon refulat în spațiul protejat cu volumul cel mai mare și de diametrul conductei principale (sau al distribuitorului).

14.116.La instalațiile de înaltă presiune diametrul conductei de transport (conducta magistrală, colector) se poate determina cu aproximație, ținând cont de diametrul conductei principale, de diametrul nominal al capului de debitare al buteliei și de numărul buteliilor de lucru.

14.117.Pentru instalații de joasă presiune debitul se determină luând în considerare presiunea medie de stocare de 20,7 bar în timpul descărcării. Presiunea de calcul la duze trebuie să fie mai mare de 8,6 bar. Debitul de deversare pentru duze este indicat în tabelul 14.3.14.118. Pentru dimensionarea conductelor principale de transport ale instalațiilor cu dioxid de carbon de joasă presiune se poate utiliza orientativ tabelul 14.9, în care sunt date valorile debitelor de transport pentru diverse diametre și lungimi de conducte.

14.119.Pentru sistemele instalațiilor cu dioxid de carbon de joasă presiune, dacă o parte din spațiul protejat trebuie inundat total iar o parte prin stingere locală, debitul de deversare pentru partea de inundare totală trebuie să asigure concentrația necesară într-un timp care să nu fie mai mare decât timpul de deversare folosit de partea sistemului de stingere locală.Verificarea debitelor de curgere și calculul pierderilor de sarcină în conductele instalațiilor cu dioxid de carbon14.120.

(1)Debitul de dioxid de carbon, la curgerea bifazică în conducte, se determină cu relația:

3617 D^5,25 Y

Q = √────────────────── [kg/min]

L + 8,08 D^1,25 Z

în care:

Q este debitul de CO(2) la curgere bifazică în conductă, [kg/min];

D - diametrul interior al conductei, [mm];

Y; Z - factorii care depind de presiunea din recipiente (butelii) și conducte;

L = l + l(e) - lungimea totală, egală cu suma între lungimea fizică (l) a conductei și lungimea echivalentă rezistențelor locale [l(e)], [mm].

Tabelul 14.9Diametrele conductelor principale de transport ale instalațiilor de joasă presiune, pentru diferite valori ale debitelor de CO(2) (kg/min) și lungimi ale conductelor (m)

(2)Relația de mai sus scrisă sub forma:

L 3617Y

────── = ────────── - 8,08Z

D^1,25 Q

(─────)

D^2

este transpusă grafic în nomogramele din figurile 16.2 și 16.3 din Anexa nr. 16.1.

(3)În tabelul 14.10, sunt date valorile factorilor Y și Z în funcție de presiune, pentru cazul stocării dioxidului de carbon la presiunea de 51,7 bar în instalații de înaltă presiune, iar în tabelul 14.11, sunt precizate valorile factorilor Y și Z în funcție de presiune, pentru cazul stocării dioxidului de carbon la presiunea de 20,7 bar în instalații de joasă presiune.

(4)În tabelul 14.12, sunt date valorile lui D^1,25 și D^2 pentru diferite valori ale diametrelor (D) ale conductelor.

14.121.Verificarea debitelor de curgere a dioxidului de carbon în conducte se efectuează cu ajutorul nomogramelor din Anexa nr. 16, figura 16.2 pentru instalații cu CO(2) de înaltă presiune (presiunea de depozitare 51,7 bar) și respectiv figura 16.3 pentru instalații cu CO(2) de joasă presiune (presiunea de depozitare 20,7 bar).14.122.

(1)Pierderile totale de sarcină la curgerea dioxidului de carbon în conducte se determină ca suma dintre pierderile de sarcină liniare și locale.

(2)Pentru calculul pierderilor de sarcină liniare se folosesc valorile rezistențelor specifice ale conductelor cu diametre diferite, determinate pentru diferite rugozități ale acestora și redate în tabelul 14.13.

Tabelul 14.10Valorile factorilor Y și Z în funcție de presiune, pentru cazul stocării la presiunea de 51,7 bar, în instalații de înaltă presiune

Tabelul 14.11Valorile factorilor Y și Z în funcție de presiune, pentru cazul stocării la presiunea de 20,7 bar în instalații de joasă presiune

Tabelul 14.12Valorile lui D^1,25 și D^2 pentru diferite valori ale diametrelor (D) conductelor

Tabelul 14.13Valorile rezistențelor specifice (A) ale conductelor de diametre diferite, determinate pentru diferite rugozități ale acestora

14.123.

(1)Pentru determinarea pierderilor locale de sarcină în fitinguri și armături se folosesc lungimi echivalente de conducte de dimensiuni corespunzătoare, care se adaugă lungimilor fizice ale conductelor.

(2)Aceste lungimi echivalente au valorile din tabelele 14.14 și 14.15. Lungimea echivalentă a robinetului buteliei trebuie să includă tubul sifon, robinetul, capul de deversare și legătura flexibilă de legare la colector.

Tabelul 14.14Lungimi echivalente rezistențelor locale pentru fitinguri și armături de țevi filetate (exprimate în metri)

Tabelul 14.15Lungimi echivalente rezistențelor locale pentru fitinguri și armături de țevi sudate (exprimate în metri)

14.124.Pierderile totale de sarcină (liniare și locale), pe traseul principal de alimentare cu dioxid de carbon trebuie să fie mai mici, cel mult egale, cu sarcina disponibilă, determinată pe baza căderii de presiune admisă. La stabilirea sarcinii disponibile, se ține seama, după caz, de coeficienții de corecție pentru diferența de înălțime, ale căror valori sunt în tabelul 14.16.Dimensionarea duzelor de deversare a dioxidului de carbon14.125. Debitul duzei de deversare este precizat în tabelul 14.1, pentru instalații de înaltă presiune și în tabelul 14.2, pentru instalații de joasă presiune.

14.126.Suprafața totală a orificiilor de debitare ale duzelor trebuie să fie egală cu minimum 90% din suprafața secțiunii utile a conductelor la lungimi de distribuție până la 100 m și minimum 80% pentru conducte de lungimi mai mari.

Se recomandă ca diametrul orificiului de debitare al duzei să fie:a) 7 - 9 mm pentru încăperi cu volum până la 500 mc;b) 10 - 11 mm pentru încăperi cu volum de la 500 mc la 1000 mc;c) 12 - 14 mm pentru încăperi cu volume peste 1000 mc.

Tabelul 14.16Valorile coeficienților de corecție pentru diferența de înălțime

15.Condiții generale pentru utilizarea gazelor, (altele decât dioxidul de carbon) în instalații fixe de stingere a incendiilor 15.1. Gazele (altele decât dioxidul de carbon) utilizate în instalațiile fixe de stingere a incendiilor sunt menționate în tabelul 15.1.

Tabel 15.1Gazele utilizate în instalațiile fixe de stingere a incendiilor (standarde de referință SR EN 15004-1÷10)

15.2.

(1)Proiectarea, instalarea, întreținerea și securitatea instalațiilor de stingere cu gaze se face conform standardului SR EN 15004-1 și părților corespunzătoare din SR EN 15004.

(2)Componentele instalațiilor de stingere cu gaze trebuie să fie conforme cu părțile corespondente din standardul SR EN 12094 sau reglementări echivalente.

15.3.Proiectarea, instalarea și întreținerea instalațiilor de stingere cu gaze se face de către persoane autorizate, conform legii.

15.4.Pentru a realiza stingerea incendiului în incinta protejată, instalațiile de stingere cu gaze inerte se realizează în sistemul cu inundare totală.

15.5.Instalațiile de stingere a incendiilor prin inundare totală sunt utilizate în principal pentru a asigura protecția împotriva riscurilor într-o incintă sau un echipament, cum ar fi:

a)riscuri de natură electrică sau electronică b) instalații de telecomunicațiic) lichide și gaze inflamabile sau combustibile d) echipamente sau bunuri de mare valoare15.6. Enumerarea echipării cu instalații de stingere cu gaze este minimală, investitorii pot prevedea și în alte situații astfel de instalații, în funcție de riscul de incendiu, amplasare, valoarea clădirii și a bunurilor protejate15.7.

(1)Instalațiile de stingere cu gaze inerte nu se utilizează în incendii implicând următoarele tipuri de materiale:

a)produse chimice care asigură propria alimentare cu oxigen (de exemplu, nitratul de celuloză);

b)amestecuri conținând materiale oxidante (de exemplu, nitratul de sodiu);

c)produse susceptibile de descompuneri termice (de exemplu, anumiți peroxizi organici);

d)metale combustibile (de exemplu, sodiu, potasiu, zirconiu) hidruri reactive, care pot reacționa cu produsele de stingere.

(2)De asemenea, gazele inerte nu se utilizează în medii în care există suprafețe importante care ating temperaturi superioare temperaturii de descompunere a produsului de stingere și care sunt încălzite prin alte mijloace decât focul.

(3)Se recomandă precauții la utilizarea acestor instalații în medii potențial explozive datorită pericolului descărcărilor electrostatice.

15.8.

(1)Se interzice refularea simultană a unor produse de stingere diferite pentru a proteja aceeași incintă.

(2)Amestecul unor produse de stingere în același rezervor este permis numai după obținerea certificărilor sau agrementărilor necesare conform legii pentru soluția tehnică adoptată.

15.9.Gazele de stingere utilizate nu trebuie să fie bune conducătoare de electricitate.15.10 Instalațiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească cerințele de securitate prevăzute la art. 5.1.și art. 5.2. din SR EN 15004-1.Măsuri de protecție15.11. La proiectarea instalațiilor de stingere cu gaze trebuie să fie luate în considerare toate riscurile pentru personal create prin refularea agenților de stingere gazoși.Măsurile minime de securitate luate trebuie să fie în conformitate cu tabelul 15.2.

Tabel 15.2Măsuri minime de securitate

15.12.

(1)Pentru spații în mod normal neocupate,concentrația maximă nu trebuie să depășească LOAEL pentru agenți de stingere utilizați cu excepția cazului în care se utilizează un dispozitiv de dezactivare.

(2)În timp ce încăperea este ocupată, se recomandă ca instalațiile la care se așteaptă ca NOAEL să fie depășit, să fie puse pe modul ne-automat.

15.13.Orice modificare a volumului incintei sau orice adăugare sau eliminare de obiecte fixe care nu sunt incluse în proiectul original nu trebuie să influențeze asigurarea concentrației agentului de stingere. În aceste situații, instalația trebuie să fie recalculată pentru a se asigura că este atinsă concentrația nominală cerută și concentrația maximă este în conformitate cu tabelul 15.2.15.14. În spațiile neocupabile, concentrația maximă poate depăși LOAEL pentru agentul de stingere utilizat, fără a fi necesar un dispozitiv de dezactivare.15.15.

(1)În zonele care sunt protejate prin instalații cu inundare totală și care pot fi ocupate, trebuie să fie prevăzute următoarele:

a)dispozitive de întârziere:

i)pentru aplicații în care o întârziere a refulării nu crește semnificativ amenințarea reprezentată de incendiu asupra vieții persoanelor și asupra bunurilor, instalațiile de stingere trebuie să conțină o alarmă de pre-refulare cu un timp de întârziere suficient pentru a permite evacuarea personalului înainte de refulare;ii) dispozitivele de întârziere trebuie să fie utilizate numai pentru evacuarea personalului și/sau pentru pregătirea spațiului cu risc pentru refulare.

b)comutator automat/manual și dispozitive de dezactivare în situațiile când sunt cerute în conformitate cu SR EN 15004-1;

c)căi de evacuare, care trebuie să fie libere tot timpul, iar iluminatul de siguranță și indicatoarele corespunzătoare cu direcțiile de evacuare să minimizeze distanțele de parcurs;

d)uși batante cu deschidere spre exterior cu autoînchidere și care nu se pot deschide decât din interior, chiar și atunci când acestea sunt blocate din exterior;

e)alarme continue vizuale și sonore la intrările și ieșirile identificate în zona protejată și alarme vizuale continue la exteriorul zonei protejate, care funcționează până spațiul protejat a fost adus în condiții de securitate;

f)indicatoare de avertizare și instrucțiuni adecvate;

g)când este necesar, alarme pre-refulare în aceste spații, care sunt distincte față de alte semnale de alarmă și care, după detecția incendiului, intră în funcțiune imediat la începutul timpului de întârziere;

h)mijloace pentru a asigura o ventilare naturală sau forțată a acestor spații, după orice refulare de agent de stingere. De multe ori este necesară o ventilare forțată.

(2)Trebuie acordată importanță eliminării complete a atmosferelor periculoase și nu doar deplasarea acestora într-un alt spațiu, deoarece cei mai mulți agenți de stingere sunt mai grei decât aerul.

a)instrucțiuni și exerciții de antrenament pentru întreg personalul din interiorul sau din vecinătatea spațiilor protejate, inclusiv personalul de montare sau întreținere care poate fi în zonă, pentru a se asigura comportamentul corespunzător când sistemul funcționează.

b)trebuie să fie prevăzute echipamente pentru respirație individuală a personalului și să se efectueze instruire pentru utilizarea acestora;

c)personalul nu trebuie să intre în incintă înainte de a se verifica dacă acest lucru se poate face în deplină securitate.

15.16.Calculul debitului instalației de stingere cu gaze și a concentrației de produse de stingere se efectuează conform capitolului 7 din SR EN 15004-1 și reglementărilor specifice.

15.17.Punerea în funcțiune și recepția instalațiilor de stingere cu gaze se face conform capitolului 8 din SR EN 15004-1.15.18. Verificarea și mentenanța instalațiilor de stingere cu gaze precum și pregătirea personalului de exploatare a se face conform capitolului 9 din SR EN 15004-1.16. Instalații fixe de stingere a incendiilor cu IG - 100 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații fixe de inertizare și stingere a incendiilor cu IG - 100Sisteme de inertizare și stingere a incendiilor cu IG - 10016.1. Proprietățile IG - 100, mecanismul stingerii incendiului cu IG - 100 și domeniile recomandate pentru instalațiile cu IG - 100 sunt prezentate în anexa nr. 17.16.2. Instalațiile de inertizare și/sau de stingere a incendiilor cu IG - 100 se diferențiază după următoarele criterii principale:

a)felul acțiunii de inertizare;

b)felul acțiunii de stingere;

c)modul acționării instalațiilor;

d)felul comenzii acționării.

16.3.Din punctul de vedere al acțiunii de inertizare, instalațiile cu IG - 100 pot fi:

a)prin șifonare - la care IG - 100 este introdus în spațiul de vapori al incintei sau al echipamentului tehnologic pe măsură ce se evacuează lichidul din incintă sau echipament;

b)prin vacuumare - la care IG - 100 este introdus în incinte sau echipamente tehnologice în care există lichide inflamabile și în care amestecurile de vapori-aer se află la presiuni mai mici decât presiunea atmosferică;

c)prin presiune - la care IG - 100 este introdus sub presiune în incinte sau echipamentul tehnologic;

d)în flux continuu - la care IG - 100 este introdus și evacuat în flux continuu din incinta sau echipamentul tehnologic realizând circulația IG - 100 în incinta și/sau echipament.

16.4.Din punct de vedere al acțiunii de stingere, instalațiile cu IG - 100 sunt cu inundare totală. (standard de referință SR EN 15004-8)16.5. Acționarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 100 poate fi automată și/sau manuală.

16.6.Comenzile de acționare automată ale instalațiilor fixe de stingere a incendiului cu IG - 100 pot fi:

a)pneumatice;

b)mecanice;

c)electrice;

d)mixte.

16.7.Inertizarea incintelor și a echipamentelor tehnologice cu IG - 100 se poate realiza prin:

a)introducerea continuă a unui debit constant de IG - 100 în incinta sau echipamentul respectiv;

b)introducerea discontinuă a unui debit variabil de IG - 100 pentru menținerea unei presiuni superioare celei atmosferice.

16.8.Substanța de stingere IG - 100 este stocată în butelii la o presiune de 200 bar sau 300 bar, la temperatura de umplere de 15°C. În tabelul 16.1 sunt date presiunile maxime de lucru ale substanței de stingere a incendiului IG - 100, la temperatura de 50°C.Riscuri16.9. Pentru concentrații volumice uzuale de IG - 100 în aer necesare stingerii incendiului (43,7%) nu există riscuri majore pentru persoane. Indicele NOAEL (nici un efect advers observabil) corespunde unei concentrații volumice de IG - 100 în spațiul protejat de 43%, determinat la o concentrație volumică minimă de oxigen de 12% iar indicele LOAEL (cel mai mic efect advers observabil) corespunde la o concentrație volumică de IG - 100 în spațiul protejat de 52%, respectiv la o concentrație volumică minimă de oxigen de 10%.

16.10.La concentrații volumice ale IG - 100 în aer mai mari de 78%, aerul devine toxic și prezintă riscuri pentru persoane.

Tabel 16.1Presiunile maxime de lucru ale substanței gazoase de stingere a incendiului IG - 100 la temperatura de 50°C

Componentele instalațiilor fixe de stingere cu IG - 10016.11. Instalațiile fixe de stingere a incendiului cu IG - 100 se compun, în principal, din:

a)sursa de alimentare cu IG - 100;

b)instalația de reducere a presiunii;

c)dispozitive de acționare;

d)rețeaua de distribuție cu duze de refulare a IG - 100 în spațiul protejat;

e)dispozitive de avertizare a oamenilor;

f)dispozitive de semnalizare a intrării în funcțiune a instalației (intrarea în funcțiune a instalației se face după avertizarea și evacuarea oamenilor).16.12.

(1)Sursele de alimentare cu IG - 100 ale instalațiilor fixe de stingere a incendiului sunt:

a)rezervoare de înmagazinare la presiunea de (6. . .8) bar (pentru IG - 100 provenit din fracționarea aerului în instalații tehnologice);

b)recipienți (butelii) de IG - 100 la presiuni de 200 și 300 bar.

(2)Lungimea conductei de la rezervoarele sau buteliile de IG - 100 până la distribuitor nu trebuie să depășească 200 m.

Dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor cu IG - 10016.13. Concentrația volumică procentuală de IG - 100 necesar stingerii incendiului, determinată pentru heptan, este de 33,6% iar concentrația volumică minimă de proiectare (de calcul) pentru stingerea incendiului, este de 43,7%.

16.14.Volumul de IG - 100, la starea de referință corespunzătoare temperaturii de 20°C și presiunii de 1,013 bar, necesar pentru stingerea incendiului, V(S) [mc], se determină cu relația:

v(R) 100

V(S) = V──────ln (────────) [mc]

v 100 - C

în care:

V este volumul net al spațiului protejat [mc];

C - concentrația volumică procentuală de IG - 100 necesar stingerii incendiului, la temperatura din spațiul protejat, t [°C] și presiunea de 1,013 bar abs., [%];

v(R) - volumul specific al IG - 100 la starea de referință, [mc/kg];

v - volumul specific al IG - 100, la presiunea de 1,013 bar și temperatura, t [°C], din spațiul protejat, determinat cu relația:

v = k(1) + k(2)t [mc/kg]

unde:

k(1) = 0,79968 și k(2) = 0,00293 sunt constante specifice IG - 100;

t - temperatura de calcul din spațiul protejat, [°C].

16.15.Valorile volumului specific al IG - 100, v [mc/kg], la diferite temperaturi, t [°C], precum și valorile raportului V(S)/V [mc IG - 100/mc] la diferite valori de proiectare ale concentrației volumice procentuale, C [%], necesară stingerii incendiului, sunt date în tabelul 16.2.

Tabelul 16.2Valorile volumului specific al IG - 100, v [mc/kg], la diferite temperaturi t [°C], precum și valorile raportului V(S)/V [mc IG - 100/mc], la diferite valori de proiectare ale concentrației volumice procentuale, C [%], necesară stingerea incendiului

16.17.Timpul necesar pentru asigurarea concentrației minime de IG - 100 necesară stingerii incendiului este de 1,5 la 3 minute, iar timpul de menținere a acestei concentrații este de 20 minute.Executarea instalațiilor de stingere a incendiilor cu IG - 100Condiții generale16.18. Înainte de montarea echipamentelor, aparatelor, conductelor și a accesoriilor acestora, trebuie să se verifice starea lor de integritate. Ele nu trebuie să prezinte deformări, urme de loviri etc.

16.19.Rezervoarele și recipientelor (buteliile) cu IG - 100, precum și distribuitorul instalației se amplasează în încăperi ușor accesibile, ferite de radiații termice. Buteliile cu IG - 100 se introduc pe piață și se utilizează conform reglementărilor tehnice în vigoare.

16.20.Traseele conductelor cu IG - 100 trebuie să nu intersecteze traseele altor conducte prin care circulă fluide care pot contamina sistemul.

16.21.Conductele cu IG - 100 se execută din țevi din oțel care trebuie să aibă suprafața interioară netedă. În cazul montării în spații cu agenți corosivi, conductele se protejează împotriva coroziunii.

16.22.Recipientele (buteliile) sub presiune și armăturile aferente trebuie să respecte prevederile reglementărilor tehnice în vigoare.

16.23.Se iau măsuri de evitare a înfundării conductelor și a duzelor cu impurități care ar bloca transportul și distribuția IG - 100, precum și refularea acestuia în incinta protejată.

16.24.Conductele de transport și distribuție se leagă la pământ, conform prevederilor normativului I 7.17. Instalații fixe de stingere a incendiilor, cu substanțe HFC - 227ea Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații fixe de stingere a incendiilor cu substanța HFC - 227eaSisteme de stingere a incendiilor cu substanța HFC - 227ea17.1. Proprietățile substanței de stingere HFC - 227ea, mecanismul stingerii incendiilor cu această substanță și domeniile recomandate pentru instalațiile de stingere a incendiilor cu HFC - 227ea, sunt prezentate în anexa nr. 1817.2. Instalațiile fixe de stingere a incendiilor cu HFC - 227ea se utilizează în sistem de inundare totală. (standard de referință SR EN 15004-5)17.3. Sistemul cu inundare totală este folosit pentru stingerea incendiilor în spații închise.Riscuri17.4. Prin mecanismul de stingere a incendiului cu HFC - 227ea are loc descompunea unor molecule, iar produsul de descompunere esențial este HF (hidrogen fluorurat).

17.5.Pericolul asociat cu produșii de descompunere ai HFC - 227ea depinde de concentrația de HF din incinta protejată și care, în principal, este funcție de:

a)raportul dintre mărimea incendiului și volumul spațiului protejat;

b)timpul de ardere (perioada cuprinsă între izbucnirea și stingerea incendiului). Se asigură un interval de timp cât mai mic posibil între momentul detectării incendiului și acționarea sistemului de deversare a substanței de stingere.

17.6.Emanația de HF are miros iritant chiar în cantități mici. Acest miros constituie o alarmă preventivă pentru oameni de a nu intra în spațiul protejat decât după ce acesta a fost ventilat. În plus, produșii rezultați în urma arderii pot fi toxici și de aceea personalul specializat care intră în spațiul respectiv după incendiu, trebuie să poarte aparat autonom de respirație.

17.7.În general, substanța de stingere a incendiului HFC - 227ea nu este toxică pentru om. La concentrația necesară de stingere (7,5%), nu are efecte adverse observabile asupra organismului uman. Efectele adverse pot apare de la o concentrație mai mare de 10,5% (anexa nr. 18, pct. 5).

17.8.Măsurile de siguranță ce trebuie luate pentru evacuarea persoanelor din diferite tipuri de spații, în funcție de concentrația volumică de substanță de stingere tip HFC - 227ea) din aceste incinte, sunt prezentate în tabelul 17.1.17.9. Substanța de stingere HFC - 227ea are un efect slab asupra majorității elastomerilor, conform datelor prezentate în tabelul 17.2.17.10. Substanța de stingere de HFC - 227ea nu are efect de coroziune asupra metalelor folosite în mod curent pentru conductele și echipamentele instalațiilor, după cum rezultă din datele prezentate în tabelul 17.3.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanța HFC - 227eaComponentele instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanța HFC - 227ea17.11. Instalațiile fixe de stingere a incendiilor cu substanța HFC - 227ea se compun din:

a)Recipiente (butelii) cu HFC - 227ea grupate în baterie;

b)Colector de substanță de stingere HFC - 227ea (sau conducte colectoare în cazul sistemelor cu mai multe baterii);

c)Dispozitive de acționare;

d)Dispozitive și echipamente de semnalizare și comandă;

e)Conducte pentru transportul și distribuția substanței de stingere;

f)Duze pentru refularea substanței de stingere;

g)Aparatură pentru control.

Tabelul 17.1Măsurile de siguranță ce trebuie luate pentru evacuarea oamenilor din spațiile protejate, în funcție de concentrația volumică a HFC - 227ea în aerul din aceste spații

Tabelul 17.2Efectele HFC - 227ea asupra elastomerilor

Tabelul 17.3Efectele de coroziune ale HFC - 227ea asupra metalelor

Tabel 17.5Concentrațiile volumice, C[%] de substanță HFC - 227ea în aer, de inertizare, respectiv, minime de proiectare, pentru diferite substanțe combustibile

17.19.Cantitatea (masa), m[kg] de substanță HFC - 227ea necesară stingerii incendiului, se determină cu relația:

V C

m = ─── (───────) [kg]

v 100-C

în care:

m - masa de substanță de stingere a incendiului HFC - 227ea, [kg];

V - volumul net al spațiului protejat, [mc]. Volumul net se determină scăzând din volumul brut volumul ocupat de obiectele solide nepermeabile și nemutabile. Volumele care au o deschizătură spre spațiul protejat trebuie adăugat (de exemplu: ventilații fără trapă de închidere la alarma de incendiu, deschizături care nu se închid automat etc.);

C - concentrația volumică de substanță HFC - 227ea în aer, necesară stingerii incendiului, [%];

v - volumul specific de vapori de substanță de stingere HFC - 227ea [mc/kg], la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relația:

v = k(1) + k(2) t [mc/kg]

unde:

k(1) = 0,1269; k(2) = 0,000513;

t - temperatura în spațiul protejat, [°C].

17.20.Valorile volumului specific, v [mc/kg] de substanță de stingere HFC - 227ea, la diferite temperaturi t [°C], precum și masa de substanță de stingere raportată la unitatea de volum a spațiului protejat m/V [kg/mc] în funcție de concentrația volumică de stingere a incendiului C [%], sunt redate în tabelul 17.6.17.21. Masa volumică de umplere a unui rezervor nu trebuie să fie mai mare decât valorile prezentate în tabelele 17.7 și 17.8 pentru sisteme de 25 bar și 42 bar.

Tabelul 17.7Caracteristicile rezervorului de stocare a HFC 227ea - 25 bar

Tabelul 17.8Caracteristicile rezervorului de stocare a HFC 227ea - 42 bar

17.22 Rezervoarele trebuie să fie presurizate cu azot cu un conținut de apă care să nu depășească 60 x 10^-6 % în masă la o presiune de echilibru de [25(0)^+1,25] bar și [42(0)^+2,1] bar la o temperatură de 21°C.Executarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu HFC - 227eaCondiții generale17.23. Echipamentul necesar instalației fixe de stingere a incendiilor cu substanță HFC-27ea, trebuie să aibă asigurată calitatea corespunzătoare și se verifică printr-o recepție atentă pe baza documentelor însoțitoare (documente de calitate, instrucțiuni tehnice, agrement tehnic etc).

17.24.Producătorii și furnizorii de baterii și echipamente de stingere trebuie să livreze odată cu acestea și piesele de rezervă necesare, conform prescripțiilor producătorului.17.25.

(1)Subansamblurile și echipamentele instalației de stingere se transportă în ambalajele originale, păstrându-se caracteristicile tehnice și constructive cu care au fost realizate de producător.

(2)Beneficiarul instalației este obligat să asigure depozitarea în condiții de siguranță a subansamblurilor, echipamentelor și a materialelor până la terminarea montajului și punerea în funcțiune a instalației, răspunzând alături de unitatea de montaj de păstrarea lor.

Montarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu HFC - 227ea17.24. Înainte de montarea conductelor și a celorlalte accesorii aferente acestora, se verifică starea lor, neadmițându-se trecerea la montaj dacă prezintă turtiri sau alte urme de lovire care au modificat forma sau secțiunea acestora.

17.25.Pe timpul montajului se iau măsuri pentru ca în interiorul conductelor de orice fel să nu pătrundă corpuri străine, care să stânjenească transportul sau refularea substanței de stingere.

17.26.Conductele de transport și distribuție a substanței de stingere se execută conform proiectului și se leagă la instalațiile de împământare, respectându-se prevederile normativului I7 sau a reglementărilor echivalente .

17.27.După montare conductele se curăță, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sau alt gaz sub presiune îndepărtând eventualelor corpuri străine pătrunse accidental.

Tabel 17.6

18.Instalații fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541Sisteme de stingere a incendiilor cu IG - 54118.1. Proprietățile substanței IG - 541, mecanismul stingerii incendiului cu IG - 541 și domeniile recomandate pentru instalațiile de stingere cu IG - 541, sunt prezentate în anexa nr. 19.18.2.

(1)Instalațiile de stingere a incendiului cu gaze tip IG - 541 se realizează în sistem de inundare totală. (standard de referință SR EN 15004-10)

(2)Sistemul cu inundare totală se realizează pentru spații închise la care ușile, ferestrele, tubulaturile etc., se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării gazului.

18.3.Pentru stingerea incendiilor din interiorul spațiilor prin inundare totală, întreg spațiul trebuie să fie umplut cu substanța de stingere IG - 541, astfel încât procentul de oxigen să scadă (în timp scurt), sub valoarea de menținere a arderii.

18.4.La sistemele cu inundare totală pentru incendii instantanee și de suprafață (declanșate de lichide inflamabile), cantitatea (masa) de substanță de stingere deversată trebuie să acopere pierderile datorate neetanșeităților. Suprafața totală (mc) a golurilor ce nu pot fi închise trebuie să fie sub 3% din volumul (mc) incintei protejate, sau 10% din aria totala (mc) a suprafețelor laterale și părților superioare și inferioare ale incintei.Riscuri18.5. La concentrația volumică standard de stingere a incendiului, de până la 43%, substanța de stingere IG - 541 nu pune viața oamenilor în pericol.

18.6.După stingerea incendiului, accesul persoanelor în încăperile respective este permis numai după evacuarea nocivităților prin ventilare natural - organizată sau instalație de ventilare mecanică.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541Componentele instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 54118.7. Instalațiile fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 se compun, în principal, din:

a)butelii cu IG - 541, grupate în baterii;

b)racorduri flexibile pentru conectare la colector;

c)colector;

d)dispozitive de acționare electrică și mecanică a buteliei pilot;

e)dispozitive și echipamente electrice de detectare, semnalizare (acustică și optică) și de comandă;

f)aparatura de control;

g)elemente de monitorizare a stării elementelor de închidere a golurilor (uși, ferestre, trape etc.);

h)rețeaua de conducte pentru transportul și distribuția substanței de stingere;

i)duze pentru refularea substanței de stingere în spațiul protejat.

18.8.Gazul IG - 541 este stocat în butelii la o presiune de 150 bar, 200 bar sau 300 bar, la temperatura de umplere de 15°C.

În tabelul 18.1 sunt date presiunile maxime de lucru ale substanței de stingere a incendiului IG - 541, la temperatura de 50°C.

Tabelul 18.1Presiunile maxime de lucru ale substanței gazoase de stingere a incendiului IG - 541 la temperatura de 50°C

18.9.Buteliile de stocare a substanței de stingere trebuie să fie protejate împotriva radiațiilor termice directe sau indirecte, îndepărtate și izolate de surse de trepidații.

18.10.Buteliile de stocare a substanței de stingere IG - 541 sunt supuse verificărilor conform prescripțiilor tehnice în vigoare.

18.11.Fiecare butelie de stocare trebuie prevăzută cu dispozitiv de siguranță la presiune.

18.12.Buteliile montate în baterii se racordează la colectorul comun și se fixează pe stelaj sau direct pe perete (dacă acesta asigură rezistența necesară). Fiecare butelie se prevede cu dispozitive necesare utilizării individuale.

18.13.Fiecare butelie se racordează la colectorul bateriei prin racorduri flexibile cu supape de sens, astfel ca schimbarea unei butelii să nu afecteze funcționarea celorlalte butelii din baterie.Dimensionarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 54118.14. Concentrațiile volumice de substanță IG - 541 în aerul din spațiul protejat, necesară stingerii incendiului, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanțe combustibile și incendii de suprafață (clasa A), au valorile redate în tabelul 18.218.15. Concentrațiile volumice de IG - 541 în aerul din spațiul protejat, de inertizare, respectiv, minime, de proiectare, pentru substanțele combustibile metan și propan, au valorile date în tabelul 18.3.18.16. Volumul de substanță gazoasă IG - 541, raportat la starea de referință corespunzătoare presiunii de 1,013 bar și temperaturii de 20°C, V [mc], necesar pentru stingerea incendiului, se determină cu relația:

v(R) 100

V(S) = V ─────── ln (───────) [mc]

v 100-C

în care:

V este volumul net al spațiului protejat [mc];

C - concentrația volumică de substanță gazoasă IG - 541 în aerul din spațiul protejat, necesară stingerii incendiului, la temperatura indicată și la presiunea de 1,013 bar absolut [%];

v(R) - volumul specific al gazului IG - 541 la starea de referință, [mc/kg];

v - volumul specific al gazului IG - 541 la temperatura de calcul din spațiul protejat și la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relația:

v = k(1) + k(2)t [mc/kg];

unde:

k(1) = 1,683 și k(2) = 0,0044 sunt constante specifice substanței gazoase IG - 541;

t - temperatura de calcul din spațiul protejat, [°C].

18.17.Valorile volumului specific, v [mc/kg], de substanță gazoasă IG - 541, la diferite temperaturi t [°C], precum și valorile raportului V(S)/V [mc IG - 541/mc], între volumul, V(S) de substanță gazoasă IG - 541 la starea de referință (t = 20°C și p = 1,013 bar) și volumul, V, al spațiului protejat, în funcție de concentrația volumică de proiectare pentru stingerea incendiului cu IG - 541 C[%] în spațiul protejat, sunt date în tabelul 18.4.

Tabel 18.2Concentrații IG-541 de referință de stingere și nominale

Tabel 18.3Concentrațiile volumice, C[%] de IG - 541 în aerul din spațiul protejat, de inertizare, respectiv, minime de proiectare

Tabel 18.4Valorile volumului specific, v [mc/kg], de gaz IG - 541 la diferite temperaturi t [°C] și ale raportului V(S)/V [mc IG - 541/mc], în funcție de concentrația volumică de proiectare pentru stingerea incendiului cu IG - 541 C [%] în spațiul protejat

18.18.La alegerea tipului și numărului de butelii cu IG - 541, a echipamentelor și dispozitivelor de acționare precum și a tipului și numărului duzelor de refulare, se ține seama de prevederile și instrucțiunile producătorului acestora.Executarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541Condiții generale18.19. Subansamblurile, echipamentele, aparatele și dispozitivele instalației de stingere a incendiilor cu IG - 541 se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice și constructive cu care au fost realizate de producător și se depozitează în condiții de siguranță.

18.20.Beneficiarul instalației de stingere a incendiului cu IG - 541 are obligația asigurării depozitării în condiții de siguranță a subansamblurilor, echipamentelor și materialelor aferente până la terminarea montajului și a punerii în funcțiune a instalației, răspunzând de păstrarea lor împreună cu unitatea de montaj.Montarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 54118.21. Înainte de montarea buteliilor (recipientelor), echipamentelor, dispozitivelor de acționare, conductelor și a celorlalte accesorii aferente instalației de stingere se verifică starea lor, neadmițându-se montajul dacă prezintă deformări sau urme de lovire.

18.22.La montarea bateriilor de butelii, a echipamentelor și a dispozitivelor de comandă și acționare se respectă instrucțiunile de montaj precizate în cărțile tehnice ale acestora (care trebuie puse la dispoziție de producători).

18.23.Rețelele de conducte de transport și distribuție, precum și conductele pe care se montează duzele de refulare se fixează rigid cu bride care să preia efortul produs la refularea substanței de stingere. Bridele de fixare a conductelor de transport trebuie să permită dilatări și contracții funcționale.

18.24.Conductele de transport și distribuție a substanței de stingere IG - 541 se execută conform proiectului și se leagă la pământ conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

19.Instalații fixe de stingere a incendiilor cu IG-01 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor cu IG-01Sisteme de stingere a incendiilor cu argon19.1. Proprietățile argonului ca substanță de stingere sunt prezentate în tabelul 20.1 din anexa 20, iar mecanismul stingerii incendiului cu argon și domeniile recomandate pentru instalațiile de stingere a incendiului cu argon, sunt redate în anexa nr. 2019.2. Instalațiile de stingere a incendiului cu argon se realizează în sistem de inundare totală (standard de referință SR EN 15004-7).

19.3.Sistemul de inundare totală se realizează pentru spații închise, la care ușile, ferestrele, tubulaturile etc., se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării argonului.

19.4.Pentru stingerea incendiului prin inundare totală, întregul volum al spațiului protejat trebuie umplut cu argon, astfel încât, concentrația volumică procentuală a oxigenului din aer să scadă, în timp scurt, de la valoarea inițială de 21,9%, la valoarea de 12%, când arderea încetează.Riscuri19.5. La concentrația volumică standard de stingere a incendiului, până la 48,8%, argonul ca substanță de stingere a incendiului nu pune în pericol viața oamenilor.

19.6.După stingerea incendiului, accesul persoanelor în încăperile respective este permis numai după evacuarea nocivităților prin ventilare natural-organizată sau instalație de ventilare mecanică.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor de stingere a incendiilor cu argonComponentele instalației de stingere a incendiului cu argon19.7. Instalațiile de stingere a incendiilor cu argon, se compun, în principal, din:

a)instalația de stocare a argonului:

i)butelii de oțel sau ansambluri de butelii grupate în baterie;ii) supape de descărcare;iii) colector de descărcare;iv) componente auxiliare de control.

b)instalația de declanșare:

i)cilindri pilotii) supapa pilotc) instalația de distribuție:

i)conducte și ansambluri;ii) ajutaje (duze) de refulare a agentului stingător în spațiul protejat.

d)echipamente electrice de alimentare, detectare, semnalizare și comandă;

e)sisteme de susținere pentru:

i)butelii cu argon;ii) blocul colector.

19.8.Presiunile de stocare a argonului în butelii și presiunile maxime de lucru, în funcție de temperatură, sunt în tabelul 19.1

Tabelul 19.1Presiunile de stocare a argonului în butelii și presiunile maxime de lucru, în funcție de temperatură

19.9.Fiecare butelie cu argon este prevăzută cu dispozitiv de siguranță la presiune.

19.10.Buteliile cu argon montate în baterie se fixează pe stelaj sau direct pe perete (dacă acesta asigură rezistența necesară). Fiecare butelie se prevede cu dispozitive necesare utilizării individuale.

19.11.Fiecare butelie cu argon se racordează la colectorul bateriei prin racorduri flexibile cu supape de sens, astfel ca schimbarea unei butelii să nu afecteze funcționarea celorlalte butelii din baterie.

19.12.Se iau măsuri de protecție a buteliilor cu argon împotriva radiațiilor termice și a vibrațiilor (trepidațiilor).Dimensionarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu argon19.13. Concentrațiile volumice de argon în aerul din spațiul protejat, necesare stingerii incendiilor, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanțe combustibile și incendii de suprafață (clasa A), au valorile date în tabelul 19.2.

Tabelul 19.2Concentrațiile volumice de argon în aerul din spațiul protejat, necesare pentru stingerea incendiilor, respectiv, minime de proiectare pentru diferite substanțe combustibile și incendii de suprafață (clasa A)

19.14.Concentrația volumică a argonului pentru inertizarea metanului este de 55,8% respectiv, minimă de proiectare de 61,4%.

19.15.Volumul de argon V(S) [mc], la raportat la starea de referință corespunzătoare presiunii p = 1,013 bar și temperaturii t = 20°C, necesar pentru stingerea incendiului, se determină cu relația:

v(R) 100

V(S) = V ───── ln (───────) [mc]

v 100-C

în care:

V este volumul net al spațiului protejat [mc];

C - concentrația volumică de argon, din spațiul protejat, necesară stingerii incendiului, la temperatura indicată și la presiunea de 1,013 bar absolut, [%];

v(R) - volumul specific al argonului la starea de referință, [mc/kg];

v - volumul specific al argonului, la temperatura de calcul din spațiul protejat și la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relația:

v = k(1) + k(2)t [mc/kg];

unde:

k(1) = 0,56119 și k(2) = 0,0020545 sunt constante specifice argonului;

t - temperatura de calcul din spațiul protejat, [°C].

19.16.Valorile volumului specific, v [mc/kg], de argon, la diferite temperaturi t [°C], precum și valorile raportului V(S)/V [mc argon/mc], între volumul de argon la starea de referință, necesar stingerii incendiului, V(S) [mc] și volumul net al spațiului protejat, V [mc], în funcție de valorile concentrației volumice de proiectare C [%], de stingere a incendiului cu argon, în spațiul protejat, sunt date în tabelul 19.3.19.17. La sistemele cu inundare totală, pentru incendii instantanee și de suprafață (declanșate de lichide inflamabile), volumul de substanță de stingere deversată, V(S) [mc], trebuie să acopere pierderile datorate neetanșeităților. Suprafața totală [mc] a golurilor nu poate fi peste 3% din volumul V [mc] al spațiului protejat, sau 10% din aria totală [mc] a suprafețelor laterale și părților superioare și inferioare ale incintei. În situația în care, din motive tehnice sau tehnologice, aceste condiții nu se pot realiza, se adoptă sistemul de stingere locală.

19.18.Determinarea tipului, numărului și capacității buteliilor de stocare a argonului, a tipului echipamentelor și dispozitivelor de acționare, precum și dimensionarea conductelor, reductorului de presiune și a duzelor de refulare, se efectuează în funcție de valorile concentrației de stingere și al volumului net al spațiului protejat, ținând seama și de prevederile și instrucțiunile producătorului acestora.Executarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu argonCondiții generale19.19. Echipamentele, aparatele, dispozitivele și subansamblele instalației de stingere a incendiilor cu argon se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice și constructive cu care au fost realizate de producător și se depozitează în condiții de siguranță.

19.20.Beneficiarul instalației de stingere a incendiului cu argon are obligația asigurării depozitării în condiții de siguranță a subansamblurilor, echipamentelor și materialelor aferente până la terminarea montajului și a punerii în funcțiune a instalației, răspunzând de păstrarea lor împreună cu unitatea de montaj.Montarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu argon19.21. Înainte de montarea buteliilor cu argon, dispozitivelor de acționare, conductelor și a celorlalte accesorii aferente instalației de stingere, se verifică starea lor, neadmițându-se montajul dacă prezintă deformări sau urme de lovire.

19.22.La montarea bateriilor de butelii cu argon, a echipamentelor și a dispozitivelor de comandă și acționare, se respectă instrucțiunile de montaj precizate în cărțile tehnice ale acestora (care trebuie puse la dispoziție de producători).

Tabelul 19.3Valorile volumului specific, v [mc/kg], de argon, la diferite temperaturi t [°C] și ale raportului V(S)/V [mc argon/mc], în funcție de valorile concentrației volumice de proiectare, C [%] pentru stingerea incendiului cu argon în spațiul protejat

19.23.Rețelele de conducte de transport și distribuție, precum și conductele pe care se montează duzele de refulare, se fixează rigid cu bride, care să preia efortul produs la refularea substanței de stingere. Bridele de fixare a conductelor trebuie să permită dilatări și contracții funcționale.

19.24.Conductele de distribuție a argonului se execută conform proiectului și se leagă la pământ conform prevederilor normativului I 7.20. Instalații de stingere a incendiilor cu substanțe HCFC AMESTEC A Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor cu substanțe de tip HCFC Amestec ASisteme de stingere a incendiilor cu substanțe de tip HCFC Amestec A20.1. Proprietățile substanței HCFC Amestec A de stingere a incendiilor, mecanismul stingerii incendiului cu substanța HCFC Amestec A și domeniile recomandate pentru instalațiile de stingere a incendiilor cu substanța HCFC Amestec A, sunt prezentate în anexa nr. 21.20.2. Instalațiile de stingere a incendiului cu substanțe HCFC Amestec A, se realizează în sistem de inundare totală (standard de referință SR EN 15004-3)20.3. Sistemul de inundare totală se poate utiliza numai în spații închise, la care golurile funcționale (uși, ferestre, tubulaturi etc.), se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării substanței de stingere. Pentru stingerea incendiilor din interiorul unui spațiu prin inundare totală, întreg volumul acestuia trebuie umplut cu substanța gazoasă HCFC Amestec A, în timpul cel mai scurt posibil.

20.4.La sistemele de stingere cu inundare totală, trebuie să se asigure deversarea substanței HCFC/A pe suprafețele lichidelor combustibile sau suprafețelor solide.Riscuri20.5. Timpul maxim de expunere umană, la concentrații volumice de substanță HCFC/A în aer de până la 10,5%, este de 5 minute.

20.6.În concentrații mai mari decât concentrația de proiectare (standard) de 10,5% necesară stingerii incendiilor, substanța de stingere HCFC Amestec A poate produce asfixia. În condiții normale de utilizare pentru stingere, HCFC Amestec A are o toxicitate scăzută la inhalare, concentrația sa letală fiind peste limita atinsă în situații de urgență.

20.7.Efectele expunerii la gazele de stingere HCFC Amestec A pot fi iritații ușoare ale nasului și căilor respiratorii, amețeli. Expunerile îndelungate pot provoca greața, voma, palpitații și decesul prin stop cardiac. Contactul cu ochii poate provoca iritații. Aceste substanțe pot avea efect criogenic ce provoacă degerături.Soluții tehnice de realizare a instalațiilor de stingere a incendiilor cu substanța HCFC Amestec AComponentele instalației de stingere a incendiului cu substanța HCFC Amestec A20.8. Instalația de stingere a incendiului cu substanța HCFC Amestec A se compune, în principal, din:

a)recipienți (butelii) cu gaze de stingere;

b)dispozitive de acționare;

c)echipamente de detectare, semnalizare și comandă;

d)duze de refulare;

e)tablou de comandă;

f)cabluri de legătură.20.9.

(1)Asigurarea conexiunilor între detector, recipienți și tabloul de comandă constă din conectarea:

a)cablurilor electrice la tabloul de comandă;

b)sursei de tensiune.

(2)În plus, se verifică toate LED-urile (se apasă butonul de control), se verifică dacă toate LED-urile sunt stinse, se simulează o greșeală la simulatorul recipientului (LED-ul trebuie să fie verde), se deconectează simulatorul recipientului (LED-ul trebuie să fie roșu), se apasă butonul detectorului de incendiu (toate LED-urile recipienților trebuie să se aprindă).

Dimensionarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanța HCFC/A20.10. Concentrațiile volumice, C[%], de substanță HCFC Amestec A, în aerul din spațiul protejat, necesare pentru stingerea incendiului, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanțe combustibile și incendii de suprafață (clasa A), au valorile date în tabelul 20.1

Tabelul 20.1Concentrațiile volumice, C[%] de substanță HCFC Amestec A în aerul din spațiul protejat, necesare pentru stingerea incendiului, respectiv, minime de proiectare pentru diferite substanțe combustibile și incendii de suprafață (clasa A)

20.11.Concentrațiile volumice de HCFC/A în aerul din spațiul protejat, pentru inertizare, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanțe combustibile, au valorile date în tabelul 20.2.20.12. Cantitatea (masa), m[kg] de substanță HCFC/A necesară stingerii incendiului, se determină cu relația:

V C

m = ───(───────) [kg]

v 100-C

în care:

m este masa de substanță de stingere a incendiului HCFC/A, [kg];

V - volumul net al spațiului protejat, [mc];

C - concentrația volumică procentuală de substanță HCFC/A în aerul din spațiul protejat, necesară stingerii incendiului, [%];

v - volumul specific al vaporilor substanței de stingere HCFC/A [mc/kg], la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relația:

v = k(1) + k(2) t [mc/kg]

unde:

k(1) = 0,2413; k(2) = 0,00088 sunt constante specifice substanței de stingere HCFC/A;

t - temperatura în mediul spațiului protejat, [°C].

Tabel 20.2Concentrațiile volumice, C[%] de substanță HCFC/A în aerul din spațiul protejat, pentru inertizare, respectiv, minime de proiectare, pentru diferite substanțe combustibile

20.13 Valorile volumului specific, v [mc/kg] de substanță de stingere HCFC/A, la diferite temperaturi t [°C], precum și masa de substanță de stingere raportată la unitatea de volum a spațiului protejat m/V [kg/HCFC/A/mc] în funcție de concentrația volumică de proiectare pentru stingerea incendiului, C [%], sunt date în tabelul 21.3.20.14. Alegerea tipului și determinarea numărului de butelii cu substanța de stingere HCFC/A, precum și alegerea celorlalte echipamente componente ale instalației de stingere cu HCFC/A, se efectuează în funcție de valorile concentrațiilor de stingere a incendiului și ținând seama de prevederile și instrucțiunile producătorului de echipamente pentru aceste instalații.Executarea instalațiilor de stingere a incendiilor cu substanța HCFC/ACondiții generale20.15. Fiind un gaz lichefiat, substanța de stingere HCFC/A se depozitează în butelii din oțel, la presiunea de 25 bar, respectiv la presiunea de 42 bar.20.16.

(1)Caracteristicile de stocare în butelii ale substanței de stingere HCFC/A sunt următoarele:

a)la presiunea de stocare de 25 bar:

–densitatea maximă de umplere: 900 kg/mc;

–presiunea maximă de lucru la temperatura de 50°C: 35 bar;

–suprapresiunea la temperatura de 20°C: 25 barb) la presiunea de stocare de 42 bar:

–densitatea maximă de umplere: 900 kg/mc;

–presiunea maximă de lucru la temperatura de 50°C: 53 bar;

–suprapresiunea la temperatura de 20°C: 42 bar

(2)Rezervoarele de HCFC/A trebuie să fie presurizate cu azot cu un conținut de umiditate de maximum 60 x 10^-6 % din masa la o presiune de echilibru de (25^+1,25) bar și [42(0)^+2,1] bar la o temperatură de 20°C.

20.17.Buteliile cu HCFC/A trebuie să se protejeze împotriva loviturilor, luând măsuri speciale pe timpul transportului și depozitării acestora.

20.18.Trebuie să se evite transportul buteliilor în autovehicule care nu au spațiul de depozitare al acestora separat de cabina șoferului. Șoferul autovehiculului trebuie avertizat și instruit în legătură cu potențialele riscuri pe care le comportă transportul buteliilor cu HCFC/A, pentru a se evita orice accident sau situație de urgență.

Tabelul 20.3Volumul specific, v [mc/kg] de substanță de stingere a incendiului HCFC/A, la diferite temperaturi t [°C] și ale raportului m/V [kg HCFC/A/mc], în funcție de concentrația volumică de proiectare pentru stingerea incendiului C [%]