Hotărâre nr. 908 din 14 decembrie 2017

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. II din Ordonanța Guvernului nr. 27/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic

Se aprobă Cadrul Național de Interoperabilitate, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul comunicațiilor și societății informaționale,

Lucian Șova

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale,

administrației publice și fondurilor europene,

Paul Stănescu

Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Grațiela Leocadia Gavrilescu

Ministrul apărării naționale,

Mihai-Viorel Fifor

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleșcanu

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul muncii și justiției sociale,

Lia-Olguța Vasilescu

Ministrul finanțelor publice,

Ionuț Mișa

Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Victor Negrescu

Ministrul educației naționale,

Liviu-Marian Pop

Ministrul transporturilor,

Felix Stroe

Ministrul economiei,

Gheorghe Șimon

p. Ministrul delegat pentru fonduri europene,

Octav-Dan Paxino,

secretar de stat

București, 14 decembrie 2017.

Nr. 908.

Anexă

Cadrul Național de InteroperabilitateCuprins:

1.Introducere în Cadrul Național de Interoperabilitate1.1. Obiectiv general și cadrul legal1.2. Obiective1.3. Definiții1.4. Domenii de aplicare1.5. Beneficiile interoperabilității1.6. Contextul european1.6.1. Abordarea guvernanței serviciilor publice europene1.6.2. Cadrul Național de Interoperabilitate în contextul EIF1.7. Scenariul Serviciilor publice europene1.8. Scenariul serviciilor publice naționale2. Principiile fundamentale ce stau la baza serviciilor publice2.1. Introducere2.2. Principiul de bază 1: Subsidiaritate și proporționalitate2.3. Principiul de bază 2: Centrarea pe utilizator2.4. Principiul de bază 3: Incluziune și accesibilitate2.5. Principiul de bază 4: Securitate și confidențialitate2.6. Principiul de bază 5: Multilingvism2.7. Principiul de bază 6: Simplificare administrativă2.8. Principiul de bază 7: Transparență2.9. Principiul de bază 8: Păstrarea informațiilor2.10. Principiul de bază 9: Deschiderea administrativă2.11. Principiul de bază 10: Reutilizarea2.12. Principiul de bază 11: Neutralitate și adaptabilitate tehnologică2.13. Principiul de bază 12: Eficacitate și eficiență3. Modelul conceptual pentru asigurarea integrării serviciilor publice3.1. Introducere3.2. Prezentarea modelului conceptual3.3. Componentele de bază ale modelului conceptual3.3.1. Caracteristicile modelului conceptual3.3.2. Servicii publice de bază3.3.3. Registre de bază3.3.4. Open Data3.3.5. Facilitatori de interoperabilitate3.3.6. Servicii publice externe3.3.7. Schimb de date securizat3.3.8. Managementul comunicațiilor securizate3.3.9. Servicii publice agregate3.4. Aplicații ale modelului conceptual4. Niveluri de interoperabilitate4.1. Interoperabilitatea juridică4.2. Interoperabilitatea organizațională4.2.1. Alinierea proceselor operaționale4.2.2. Relațiile organizatorice4.2.3. Managementul schimbării4.3. Interoperabilitatea semantică4.4. Interoperabilitatea tehnică5. Acorduri de parteneriat pentru interoperabilitate5.1. Selectarea și evaluarea specificațiilor formalizate5.2. Specificații deschise și reutilizabile5.3. Contribuția la procesul de standardizare 6. Guvernanța interoperabilității7. Abrevieri și glosar7.1. Abrevieri7.2. Glosar1. Introducere în cadrul național de interoperabilitate1.1. Obiectiv general și cadrul legal

Obiectivul general al Cadrului Național de Interoperabilitate, denumit în continuare CNI, este:

–de a promova și sprijini furnizarea serviciilor publice în România, prin dezvoltarea interoperabilității interinstituționale, intersectoriale și transfrontaliere;

–de a ghida autoritățile și instituțiile administrației publice în furnizarea de servicii publice către cetățeni și mediul de afaceri.

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, denumit în continuare MCSI, a identificat nevoia realizării unui cadru de interoperabilitate riguros pentru toate structurile guvernamentale.

Având în vedere dezvoltarea tehnologiei informației și comunicațiilor, denumită în continuare TIC, în administrația publică, precum și luând în considerare prioritățile pentru Strategia națională Agenda Digitală pentru România 2020, denumit în continuare SNADR, în corelare cu Strategia pentru consolidarea administrației publice 2014-2020, denumit în continuare SCAP, este necesară realizarea unei politici unice guvernamentale și a unor standarde comune la nivelul întregii administrații publice în domeniul IT, MCSI - împreună cu Secretariatul General al Guvernului - va asigura definirea unei viziuni unitare în domeniul guvernării electronice.

SNADR consideră interoperabilitatea prioritară pentru eficacitatea și eficiența sectorului public.

Agenda Digitală pentru Europa 2020 are următoarea structură:

1.Pilon I - Piața unică digitală - permite accesul liber transfrontalier la servicii și divertisment online.

2.Pilon II - Interoperabilitate și standarde - permite integrarea dispozitivelor, aplicațiilor, datelor și serviciilor necesare pentru interacționarea la nivel transfrontalier.

3.Pilon III - Încredere și securitate - creșterea încrederii utilizatorilor de internet în servicii electronice și tranzacții online, în scopul de a stimula consumul de servicii TIC.

4.Pilon IV - Acces rapid și ultrarapid la internet - vizează investiții pentru infrastructura în bandă largă, în scopul de a beneficia de cele mai recente tehnologii și servicii electronice.

5.Pilon V - Cercetare și inovare în TIC - stimulează o finanțare adecvată pentru creșterea avantajului competitiv în domeniul TIC.

6.Pilon VI - Creșterea nivelului de alfabetizare digitală, a competențelor și a incluziunii - creează o punte în privința decalajului digital pentru toți consumatorii, pentru ca aceștia să beneficieze în mod egal și pe deplin de avantajele serviciilor TIC.

7.Pilon VII - Beneficiile TIC pentru societatea UE - se concentrează pe capacitatea TIC de a reduce consumul de energie, de a susține asistarea populației în vârstă, de a revoluționa serviciile de sănătate și de a furniza servicii publice mai bune.

Având în vedere cei 7 piloni care stau la baza Agendei Digitale pentru Europa 2020, analizele socio-economice, consultările cu societatea civilă și cu autoritățile și instituțiile administrației publice, România a definit patru domenii majore de acțiune adaptate contextului actual, care vor fi privite ca fiind viziunea României privind programul ambițios al Agendei Digitale, ce va conduce la o creștere economică durabilă și la creșterea competitivității.

Aceste 4 domenii de acțiune sunt rezumate după cum urmează:

–Domeniul de acțiune 1 - eGuvernare, interoperabilitate, securitate cibernetică, Cloud Computing, Open Data, Big Data și media sociale - creșterea eficienței și reducerea costurilor din sectorul public din România prin modernizarea administrației.– Domeniul de acțiune 2 - TIC în educație, sănătate, cultură și incluziune - intervine în provocările sociale la nivel sectorial și va asigura că investițiile TIC vor crea un impact pozitiv în contextul social.– Domeniul de acțiune 3 - eCommerce, cercetare, dezvoltare și inovare în TIC - se bazează pe avantajele comparative ale României regionale și sprijină creșterea economică din sectorul privat.– Domeniul de acțiune 4 - Broadband și infrastructură de servicii digitale - la baza implementării domeniilor de acțiune de mai sus și a serviciilor aferente lor, dincolo de nevoia a investi în echipamente TIC de ultimă generație, stă dezvoltarea infrastructurii de broadband și de servicii digitale. Prin oferirea condițiilor de acces la echipamente TIC și internet facilitează, în același timp, incluziunea socială, creșterea gradului de alfabetizare digitală și îmbunătățirea competențelor digitale.

Principalele acțiuni pentru interoperabilitate prevăzute de SNADR sunt:

–crearea strategiei naționale de interoperabilitate și evaluarea implementării cadrului național de interoperabilitate;

–implementarea națională a pachetului legislativ privind evaluarea standardelor TIC;

–dezvoltarea măsurilor necesare pentru a promova proiectele de cercetare privind activitățile de standardizare în domeniul interoperabilității;

–participarea la programele demarate de UE pentru a dezvolta interoperabilitatea la nivelul UE.

Guvernul este conștient de faptul că interoperabilitatea reprezintă atât o cerință prealabilă, cât și un facilitator al furnizării eficiente de servicii publice. Interoperabilitatea promovează cooperarea între entități ale administrației publice cu scopul furnizării de servicii on-line cetățenilor, altor structuri guvernamentale și companiilor. Totodată, facilitează schimbul de informații pentru îndeplinirea cerințelor legale sau a angajamentelor politice, creând totodată condițiile pentru reutilizarea informațiilor și soluțiilor între structurile administrației publice, în vederea creșterii eficienței administrative. Interoperabilitatea poate conduce la o furnizare mai eficientă a serviciilor publice către cetățeni și companii prin facilitarea dezvoltării serviciilor de tip one stop shop și prin scăderea costurilor pentru administrația publică, companii și cetățeni.

CNI își propune să direcționeze sectorul public spre maximizarea beneficiilor și reducerea sarcinii costurilor derivate din toate investițiile tehnologice, prin introducerea unor instrumente TIC standardizate și flexibile care să fie reutilizabile și interoperabile.

CNI este un document adresat tuturor celor implicați în definirea, proiectarea sau implementarea serviciilor publice electronice.

CNI se va aplica în toate deciziile care vizează serviciile publice sau care vizează inițiative europene. CNI este derivat din cadrul european de interoperabilitate.

1.2.Obiective

CNI are ca scop asigurarea interoperabilității serviciilor publice electronice la nivel național și european utilizând cele mai bune practici deja existente la nivel internațional și care au fost deja aplicate de alte state membre UE.

Obiective:

–promovarea în cadrul administrației publice a utilizării activelor TIC partajate și reutilizabile care să poată fi utilizate de către serviciile publice pe tot teritoriul național cu efort minim;

–promovarea unei abordări standardizate pentru implementarea serviciilor TIC și produselor;

–facilitarea furnizării unor servicii către beneficiari (cetățeni, administrație publică, companii) care să fie construite pe o abordare ce pune utilizatorul în centrul funcționării și utilizează sistemul one stop shop;

–facilitarea implementării unor sisteme informatice deschise transparente și sigure;

–asigurarea interoperabilității dincolo de granițele României (în cadrul granițelor UE), pentru facilitarea schimbului de informații și pentru a beneficia de schimbul de bune practici internaționale care au fost deja aplicate de către alte state membre UE.

CNI reprezintă un set de definiții, principii, recomandări, instrumente și linii directoare pentru a sprijini administrația publică din România în implementarea sistemelor informatice interoperabile. Relaționarea CNI cu Cadrul european de interoperabilitate, denumit în continuare EIF, este evidențiată în fig. 1.

!Imagine

Figura 1.*) Relațiile între cadrele naționale de interoperabilitate, EIF și CNI

1.3.Definiții

Serviciu public - cuprinde orice serviciu din sectorul public expus unei dimensiuni naționale sau transfrontaliere și furnizat de către administrația publică sau instituții ale administrației publice, fie între ele, fie către mediul de afaceri și cetățeni.

Serviciu public electronic - serviciul public ce utilizează un sistem TIC pentru a sprijini unul sau mai multe procese.

Interoperabilitate - capacitatea organizațiilor de a interacționa în scopul realizării unor obiective care aduc beneficii reciproce, care implică partajarea de informații și cunoștințe între organizații, prin intermediul proceselor operaționale pe care acestea le sprijină, utilizând schimbul de date între sistemele lor TIC. În acest context, „organizații“ înseamnă fie unități ale administrației publice sau orice entitate care acționează în numele acestora, fie instituții sau organisme ale UE.

Cadrul de interoperabilitate - cadrul în care entități ale administrației publice lucrează împreună, voluntar și proactiv, pentru a furniza servicii publice comune, în limitele unui set de elemente standardizate precum vocabulare, concepte, principii, politici, linii directoare, recomandări, standarde, specificații și practici.

Registru - sistem de fișe/fișiere etc. în care se înregistrează diferite date și acte oficiale cu caracter administrativ, comercial etc.

Servicii de tip one stop shop - punct unic de contact pus la dispoziția utilizatorilor pentru a facilita accesul la serviciile publice, de exemplu, atunci când mai multe organisme trebuie să colaboreze pentru a furniza un serviciu public.

1.4.Domenii de aplicare

Din perspectiva CNI, interoperabilitatea vizează/include trei categorii primare (exemplificate în figura 2), după cum urmează:

–A2B (administration to business) - interacțiune directă între sectorul privat/companii/întreprinderi și administrația publică din România și/sau UE - tip 1;

–A2C (administration to citizen) - interacțiune directă între cetățeni și administrația publică din România și/sau UE - tip 1;

–A2A (administration to administration) – interacțiune directă între diferite entități ale administrației publice din România sau interacțiunea unei entități a administrației publice din România cu alt stat membru din Europa sau cu administrația UE - tip 2.

!Imagine

Figura 2*). Categoriile primare din perspectiva CNI

1.5.Beneficiile interoperabilității

Interoperabilitatea este atât o cerință, cât și un catalizator al furnizării eficiente a serviciilor publice.

Principalele beneficii ale interoperabilității sunt:

–acoperirea cererii de cooperare între entitățile administrației publice pentru furnizarea de servicii publice;

–facilitarea schimbului de informații între entitățile legale pentru îndeplinirea cerințelor legale și a angajamentelor politice asumate;

–reutilizarea și partajarea informațiilor în scopul creșterii eficienței administrative și a reducerii birocrației;

–facilitarea unei imagini unificate și consistente a datelor obținute din diferite surse de date;

–creșterea disponibilității datelor și a coerenței informaționale.

Beneficiile subsecvente ale interoperabilității constau în:

–servicii publice îmbunătățite pentru cetățeni și companii prin asigurarea mediului necesar furnizării de servicii de tip one stop shop;

–costuri mai scăzute pentru administrația publică, companii și cetățeni datorită creșterii eficienței serviciilor publice.

1.6.Contextul european1.6.1. Abordarea guvernanței serviciilor publice europene

CNI urmează principiile și cerințele EIF, atât pentru a garanta o poziție similară și integratoare a legislației naționale față de cea europeană, cât și pentru a defini criteriile fundamentale asumate de țara noastră în scopul realizării unei interoperabilități la nivel european, cu toate statele membre, precum și cu administrația publică europeană.

În fig. 3 se evidențiază relația între aceste inițiative: strategia europeană de interoperabilitate, denumită în continuare EIS, cadrul european de interoperabilitate, instrucțiunile europene pentru interoperabilitate și instrumentele de lucru pentru stabilirea unor servicii publice europene.

!Imagine

Figura 3*). Inițiativele de interoperabilitate care sprijină activitățile destinate creării de servicii publice europene

Strategia europeană pentru interoperabilitate - European Interoperability Strategy, denumită în continuare EIS -, furnizează baza pentru cadrul organizațional, financiar și operațional în sprijinirea interoperabilității transfrontaliere sau intersectoriale. EIS ghidează nu numai Cadrul european de interoperabilitate - European Interoperability Framework, denumit în continuare EIF, dar și acțiunile asociate, prin stabilirea priorităților și obiectivelor strategice. Scopul EIF este să ajute la proiectarea unor servicii publice europene. CNI personalizează EIF la nivel național.

1.6.2.Cadrul Național de Interoperabilitate în contextul EIF

Administrația publică din mai multe state membre UE are deja un cadru ce adresează interoperabilitatea la nivel național, regional sau local sau este în proces de dezvoltare a acestuia. Administrația publică a fiecărui stat membru trebuie să fie pregătită să lucreze împreună cu administrația publică a altor state pentru furnizarea unor servicii la nivelul așteptărilor cetățenilor și companiilor. De aceea este important ca și cadrele de interoperabilitate, utilizate de administrația publică a fiecărui stat membru, atât la nivel național, CNI, cât și la nivel european, EIF, să fie aliniate în ceea ce privește realizarea interoperabilității, în așa fel încât statele membre să poată agrea implementarea concretă a recomandărilor din EIF atunci când sunt definite servicii publice de nivel european. Prin natura lor, cadrele naționale de interoperabilitate sunt, în general, mult mai detaliate și mai normative decât cadrul european ce operează la un nivel de abstracție superior, ca un „meta“-cadru de interoperabilitate. De aceea, CNI-ul României este aliniat la EIF luând în considerare dimensiunea europeană a serviciului public, deși, conform principiului subsidiarității, cadrul european nu impune alegeri sau obligații specifice statelor membre.

Comisia Europeană sprijină National Interoperability Framework Observatory, denumit în continuare NIFO, al cărui scop este să furnizeze informații privind interoperabilitatea

națională pentru a permite statelor membre să împărtășească experiența comună și pentru accesul facil la o bază de cunoștințe comună.

România - prin MCSI - actualizează informațiile din cadrul NIFO și modifică permanent conținutul CNI, în funcție de modificările survenite în EIF, pe parcursul ciclului de viață al acestuia.

1.7.Scenariul serviciilor publice europene

Interoperabilitatea, așa cum este definită de EIF, acoperă două scenarii: interoperabilitate între două state membre și interoperabilitate între un stat membru și administrația europeană prezentate în cadrul fig. 4.

!Imagine

Figura 4*). Prezentarea scenariului serviciilor publice la nivel european

1.8.Scenariul serviciilor publice naționale

Interoperabilitatea, așa cum este definită de CNI, acoperă, suplimentar EIF, scenariul interoperabilității la nivel intersectorial/național.

!Imagine

Figura 5.*) Prezentarea scenariului serviciilor publice la nivel național

2.Principiile fundamentale ce stau la baza serviciilor publice2.1. Introducere

Acest capitol stabilește principiile generale de interoperabilitate care sunt relevante pentru procesul de stabilire a serviciilor publice electronice în România. Principiile descriu contextul în care serviciile publice din România trebuie concepute și puse în aplicare. Cadrul Național de Interoperabilitate asigură că toate evoluțiile și îmbunătățirile ulterioare ale oricărui serviciu public național vor adera la un set comun de principii convenite în cadrul european.

Cele douăsprezece principii care stau la baza CNI au fost grupate în trei categorii:

–contextul național și al UE privind acțiunile întreprinse în domeniul serviciilor publice (primul principiu);

–nevoile generice ale utilizatorului și așteptările acestuia (principiile 2-8);

–baza privind cooperarea între autoritățile și instituțiile administrației publice (principiile 9-12).

2.2.Principiul de bază 1: Subsidiaritate și proporționalitate

Principiul subsidiarității cere ca deciziile UE să fie luate cât mai aproape cu putință de cetățean. Cu alte cuvinte, UE acționează doar dacă acțiunea sa este mai eficace în comparație cu aceeași acțiune întreprinsă la nivel național.

Principiul proporționalității limitează acțiunile UE la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor tratatelor.

În ceea ce privește interoperabilitatea, cadrul european este justificat pentru depășirea diferențelor la nivel de politici care au drept rezultat eterogenitatea și lipsa interoperabilității și care pun în pericol piața unică digitală.

EIF este considerat drept un „numitor comun“ al politicilor de interoperabilitate în statele membre. Statele membre ar trebui să se bucure de suficientă libertate pentru a-și elabora propriile cadre naționale de interoperabilitate cu respectarea recomandărilor din EIF. Prezentul CNI adaptează și extinde EIF, astfel încât caracteristicile naționale să fie abordate în mod corespunzător la nivel național.

În aceeași măsură însă acțiunile de interoperabilitate din România își vor dovedi eficacitatea atunci când vor fi întreprinse la nivelul la care datele sunt colectate și unde, pentru serviciile publice, datele vor fi „introduse o singură dată“, acțiune ce va fi posibilă fie prin colaborarea benevolă și proactivă a autorităților administrației publice, fie urmare a unui cadru normativ național.

Înainte de a decide fuzionarea unor sisteme informatice ale unor instituții sau autorități publice cu obiective diferite, este obligatorie o analiză a riscului și profitabilității.

Deciziile trebuie armonizate cu organizația responsabilă pentru guvernarea CNI.

2.3.Principiul de bază 2: Centrarea pe utilizator

Serviciile publice servesc nevoilor cetățenilor și mediului de afaceri. Mai precis, cerințele cetățeanului trebuie să determine care sunt serviciile de care este nevoie și modul de furnizare al acestora.

Pentru cetățean și mediul de afaceri, furnizorii de servicii publice vor avea în vedere:

–servicii cu o interfață prietenoasă, sigură și flexibilă ce permite personalizarea;

–livrarea serviciilor pe mai multe canale de distribuție pentru asigurarea accesului în orice mod, oriunde și oricând;

–un singur punct de contact chiar și atunci când diverse sectoare ale administrației publice trebuie să colaboreze pentru furnizarea serviciului;

–pentru a realiza servicii accesibile pentru cetățean, administrația publică trebuie să creeze o rețea a portalurilor care furnizează legături cu portalul național pentru servicii;

–furnizarea de către cetățean doar a minimului de informații necesare pentru obținerea serviciului public;

–furnizarea de către cetățean o singură dată a informațiilor necesare pentru obținerea unui serviciu;

–abordarea centrată pe instituții trebuie înlocuită cu abordarea centrată pe utilizator. Instituțiile trebuie să furnizeze informații din proprie inițiativă;

–respectarea dreptului la viața privată.

Părerea utilizatorilor trebuie înregistrată, evaluată și utilizată.

Datele furnizate de utilizatori trebuie partajate între autoritățile și instituțiile administrației publice numai conform legii și cu respectarea normelor de drept referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

Administrația publică trebuie să pună la dispoziția cetățenilor un singur punct de contact pentru serviciile publice electronice indiferent de complexitatea proceselor operaționale administrative.

Administrația publică trebuie să ceară cetățenilor informații doar o singură dată și numai dacă sunt relevante pentru realizarea unui serviciu public.

2.4.Principiul de bază 3: Incluziune și accesibilitate

Utilizarea tehnologiei informației va crea oportunități egale pentru cetățeni și mediul de afaceri prin servicii publice electronice prezentate public și accesibile fără discriminare.

Incluziunea implică dreptul oricărei persoane de a beneficia de avantajul deplin al oportunităților oferite de noile tehnologii pentru a depăși dezavantajele și excluziunea socială și economică.

Administrația publică trebuie să se asigure că serviciile publice electronice vor fi accesibile tuturor cetățenilor, inclusiv persoanelor cu dizabilități sau în vârstă, conform cu reglementările comunitare sau naționale în vigoare și standardele aplicabile.

Incluziunea și accesibilitatea trebuie să fie parte a întregului ciclu de dezvoltare a serviciilor publice electronice, pornind de la proiectare, conținut de informație și livrare, în concordanță cu specificațiile generale recunoscute la nivel european și internațional.

Incluziunea și accesibilitatea implică, de obicei, comunicații pe mai multe canale. Modul tradițional de furnizare a serviciilor publice, față în față sau utilizând formulare de hârtie, este necesar să coexiste cu furnizarea prin mijloace electronice, pentru a oferi cetățeanului dreptul de a opta pentru modalitatea de accesare a serviciilor.

Incluziunea și accesibilitatea pot fi îmbunătățite prin capacitarea unui sistem de a permite unor terți să acționeze în numele cetățenilor lipsiți, temporar sau permanent, de capacitatea de accesare a serviciilor publice.

2.5.Principiul de bază 4: Securitate și confidențialitate

Cetățenii și mediul de afaceri trebuie să aibă certitudinea că interacțiunea lor cu autoritățile publice este sigură, că are loc într-un mediu de încredere și în deplină conformitate cu reglementările relevante, de exemplu, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), Directiva (UE) 2016/680 referitoare la protecția datelor personale în cadrul activităților specifice desfășurate de autoritățile de aplicare a legii și cu Regulamentul nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE.

Administrația publică trebuie să garanteze cetățenilor respectarea caracterului privat, precum și a confidențialității, a autenticității, a integrității și a nerepudierii informațiilor furnizate de cetățeni și mediul de afaceri.

Cetățenii și mediul de afaceri ar trebui să aibă dreptul de a verifica informațiile colectate de administrația publică în privința lor și de a fi consultați cu privire la utilizarea respectivelor informații în alte scopuri decât cele pentru care au fost furnizate inițial.

Administrația publică trebuie să examineze nevoile specifice ale fiecărui serviciu public electronic, în contextul unei politici naționale privind securitatea și protejarea confidențialității prelucrării datelor.

Administrația publică va defini un cadru comun de securitate și confidențialitate și va stabili procesele asociate serviciilor publice pentru a asigura un schimb de date sigur și de încredere între administrația publică și în interacțiunile cu cetățenii și mediul de afaceri.

Securitatea și confidențialitatea

Securitatea și confidențialitatea sunt preocupări de bază în furnizarea de servicii publice.

Administrația publică trebuie să se asigure:

–că urmează abordarea confidențialității prin concepție și cea a securității prin concepție pentru a asigura securitatea modulelor și a infrastructurii lor complete;

–că serviciile nu sunt vulnerabile la atacurile care ar putea să le întrerupă funcționarea și ar putea provoca furtul sau deteriorarea datelor; și– că respectă cerințele și obligațiile juridice privind protecția și confidențialitatea datelor recunoscând riscurile la adresa confidențialității care reies din analiza și prelucrarea avansată a datelor.

De asemenea, acestea ar trebui să asigure respectarea de către operatori a legislației privind protecția datelor, prin:

–„planuri de gestionare a riscurilor“ pentru identificarea riscurilor, evaluarea potențialului impact al acestora și planificarea intervențiilor cu măsuri tehnice și organizatorice adecvate. Pe baza ultimelor evoluții tehnologice, aceste măsuri trebuie să asigure un nivel de securitate proporțional cu gradul de risc;

–„planuri de continuitate a activității“ și „planuri de rezervă și de redresare“ pentru a institui procedurile necesare de asigurare a disponibilității funcțiilor în urma unui eveniment dezastruos și readucerea tuturor funcțiilor la situația normală cât mai curând posibil;

–un „plan de acces la date și autorizare“ care stabilește persoanele care au acces la date, datele care sunt accesibile și condițiile accesării datelor, pentru a asigura confidențialitatea. Accesul neautorizat și încălcarea normelor de securitate ar trebui monitorizate și ar trebui luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni orice repetare a încălcărilor;

–utilizarea unor servicii calificate de asigurare a încrederii în conformitate cu Regulamentul eIDAS nr. 910/2014 pentru a asigura integritatea, autenticitatea, confidențialitatea și nerepudierea datelor.

Atunci când administrația publică și alte entități fac schimb de informații oficiale la nivel european, informațiile ar trebui să fie transferate, în funcție de cerințele de securitate, prin intermediul unei rețele securizate, armonizate, gestionate și controlate.

Mecanismele de transfer ar trebui să faciliteze schimburile de informații între administrația publică, cetățeni și mediul de afaceri, care să fie:

–înregistrate și verificate, astfel încât atât expeditorul, cât și destinatarul să fi fost identificați și autentificați prin mecanisme și proceduri convenite;

–criptate, astfel încât să asigure confidențialitatea datelor tranzitate;

–marcate temporal, pentru a indica ora exactă a transferului documentelor electronice și a accesului;

–logate, pentru arhivarea înregistrărilor electronice în scopul de a se conserva o dovadă cu valoare juridică.

Este necesar să existe mecanisme adecvate care să asigure schimbul securizat de mesaje, înregistrări, formulare și alte tipuri de informații certificate electronic între diferite sisteme; să gestioneze cerințele specifice de securitate și serviciile de identificare electronică și de asigurare a încrederii, cum ar fi crearea și verificarea semnăturilor/sigiliilor electronice; și să monitorizeze traficul pentru a putea detecta intruziunile, modificările datelor și alte tipuri de atacuri.

De asemenea, informațiile trebuie să fie protejate în mod corespunzător în timpul transmiterii, al prelucrării și al stocării prin diferite procedee de securitate, cum ar fi:

–definirea și aplicarea politicilor de securitate;

–formarea și sensibilizarea cu privire la securitate;

–securitatea fizică (inclusiv controlul accesului);

–securitatea în cursul procesului;

–securitate în cadrul operațiunilor (inclusiv monitorizarea securității, gestionarea incidentelor, managementul vulnerabilității);

–evaluări ale securității (inclusiv audituri și controale tehnice).

Întrucât datele care provin din state membre diferite pot face obiectul unor abordări diferite de implementare a protecției datelor, vor fi convenite cerințe comune de protecție a datelor înainte de furnizarea serviciilor agregate.

Realizarea unui schimb de date securizat necesită, totodată, mai multe funcții de gestionare, între care:

–gestionarea serviciului, pentru a supraveghea toate comunicațiile din punctul de vedere al identificării, autentificării, autorizării, transmiterii de date etc., inclusiv a autorizațiilor de acces, revocare și audit;

–înregistrarea serviciului, în scopul furnizării, sub rezerva autorizării corespunzătoare, de acces la serviciile disponibile prin intermediul localizării și al verificării prealabile a fiabilității serviciului;

–gestionarea înregistrării datelor tranzitate, în scopul de a se asigura consemnarea și arhivarea schimburilor de date, dacă este necesar.

Administrația publică va lua în considerare cerințele specifice privind securitatea și confidențialitatea și identificarea măsurilor pentru furnizarea fiecărui serviciu public în conformitate cu planurile de gestionare a riscurilor.

Administrația publică va utiliza serviciile de asigurare a încrederii în conformitate cu Regulamentul privind identificarea electronică și serviciile de încredere ca mecanisme de asigurare a unui schimb de date sigur și protejat în cadrul serviciilor publice.

Administrația publică va defini un cadru comun de securitate și confidențialitate și va stabili procesele asociate serviciilor publice pentru a asigura un schimb de date sigur și de încredere între instituțiile administrației publice și în interacțiunile administrației publice cu cetățenii și mediul de afaceri.

2.6.Principiul de bază 5: Multilingvism

Multilingvismul trebuie luat în considerare cu atenție la proiectarea serviciilor publice electronice.

Trebuie găsit echilibrul între așteptările cetățenilor și a mediului de afaceri de a dispune de servicii în limba sau limbile lor și capacitatea administrației publice de a oferi servicii în toate limbile oficiale ale UE.

Dimensiunea multilingvistică a interoperabilității devine vizibilă atunci când serviciile publice europene impun schimburi

între sistemele TIC dincolo de frontierele lingvistice și, totodată, trebuie conservat sensul informațiilor schimbate. Ori de câte ori este posibil, informațiile trebuie transferate într-un format independent de limbă, convenit între părțile implicate.

Multilingvismul nu intervine numai la nivelul interfeței cu utilizatorul, ci la orice nivel de proiectare a serviciilor publice. De exemplu, modul în care se alege reprezentarea datelor poate limita capacitatea de a opera în limbi diferite.

Administrația publică trebuie să utilizeze sistemele de informații și arhitecturile tehnice care iau în considerare aspectele legate de multilingvism la proiectarea serviciilor publice electronice.

2.7.Principiul de bază 6: Simplificare administrativă

Ori de câte ori este posibil, administrația publică ar trebui să încerce să își eficientizeze și să își simplifice procesele administrative prin îmbunătățirea acestora sau eliminarea acelora care nu oferă valoare publică. Simplificarea administrativă poate ajuta societățile și cetățenii să reducă sarcina administrativă asociată respectării legislației UE sau a obligațiilor naționale. De asemenea, administrația publică ar trebui să introducă servicii publice prin mijloace electronice, care să includă și interacțiunile acestora cu alte instituții ale administrației publice, cetățeni și mediu de afaceri.

Digitizarea serviciilor publice ar trebui să aibă loc în conformitate cu următoarele concepte:

–„digital-by-default“ (implicit digital), ori de câte ori este cazul, astfel încât să existe cel puțin un canal digital disponibil pentru accesarea și utilizarea unui anumit serviciu public european;

–„digital-first“ (prioritar digital), ceea ce înseamnă că se acordă prioritate utilizării serviciilor publice prin intermediul canalelor digitale, concomitent cu aplicarea conceptului de furnizare prin canale multiple și a politicii „no-wrong-door“ (nicio ușă greșită), respectiv în condiții de coexistență a canalelor fizice și a celor digitale.

Instituțiile publice trebuie să simplifice procesele organizaționale și să utilizeze canale digitale ori de câte ori este adecvat pentru furnizarea de servicii publice europene sau naționale, pentru a răspunde prompt și la calitate înaltă solicitărilor formulate de utilizatori și pentru a reduce sarcina administrativă asupra administrației publice, a cetățenilor și a mediului de afaceri.

2.8.Principiul de bază 7: Transparență

Cetățenii și mediul de afaceri trebuie să poată înțelege procesul administrativ. Aceștia trebuie să aibă dreptul de a urmări procedurile administrative în care sunt implicați și să aibă perspectiva raționamentului din spatele deciziilor care îi afectează.

De asemenea, transparența trebuie să permită cetățenilor și mediului de afaceri să furnizeze răspuns cu privire la calitatea serviciilor publice ce le-au fost oferite, să contribuie la dezvoltarea și implementarea de noi servicii publice.

Deciziile și procedurile administrative deschise sunt o condiție pentru crearea transparenței. Transparența este un concept multidimensional care, în contextul CNI, se referă la vizibilitatea din cadrul sistemului administrației publice. Transparența se referă la capacitatea de a înțelege și vizualiza în mod clar regulile administrative, procesele și datele publice, precum și la dreptul individual al utilizatorului de a ști care este informația stocată cu privire la persoana sa, non-open data, cu respectarea tuturor prevederilor legale.

2.9.Principiul de bază 8: Păstrarea informațiilor

Înregistrările și informațiile în format electronic deținute de administrația publică în scopul documentării procedurilor și deciziilor trebuie să fie conservate. Obiectivul este de a se asigura că înregistrările și alte forme de păstrare a informațiilor continuă să fie lizibile, fiabile și nealterate și că pot fi accesate câtă vreme sunt necesare, luându-se în considerare securitatea și confidențialitatea acestora.

Pentru a garanta păstrarea îndelungată a înregistrărilor electronice și a altor tipuri de informații, formatul acestora trebuie să fie selectat pentru a asigura accesibilitate îndelungată, incluzând păstrarea semnăturilor electronice asociate și a altor tipuri de certificate electronice.

Pentru informațiile deținute și gestionate de administrația publică centrală, conservarea este de interes exclusiv național. Pentru serviciile publice europene și pentru informații care nu sunt de interes exclusiv național, conservarea este un subiect european, care necesită o „politică de păstrare“ corespunzătoare.

Având în vedere faptul că anumite informații sunt stocate în diferite momente în timp, este necesară atât conservarea lor conform formatelor de la acea dată, cât și transferarea lor pe formate actualizate, care să permită gestionarea și partajarea lor în timp real și cu maximum de eficiență.

Administrația publică din România ar trebui să formuleze o politică unică de păstrare pe termen lung a datelor în format electronic, în special pentru informațiile care, în mod curent, sunt partajate între serviciile publice, dar și pentru informațiile care sunt partajate transfrontalier, în special cele privind registrele de bază.

2.10.Principiul de bază 9: Deschiderea administrativă

În contextul Cadrului European de Interoperabilitate, deschiderea este dorința persoanelor, organizațiilor sau a altor entități de a face schimb de cunoștințe și de a stimula dezbateri în cadrul comunității, obiectivul final fiind dezvoltarea cunoștințelor și utilizarea acestora pentru rezolvarea problemelor.

Respectând protecția datelor și confidențialitatea, interoperabilitatea implică partajarea de informații între organizațiile participante, ceea ce implică deschidere.

Aplicând principiul deschiderii în dezvoltarea de sisteme informatice customizate, administrația publică europeană generează rezultate ce pot fi interconectate, reutilizate și partajate, ceea ce îmbunătățește eficiența.

Din acest motiv, administrația publică a fiecărui stat membru UE trebuie să stabilească drept obiectiv deschiderea, ținând seama de nevoile, prioritățile, istoricul, bugetul, situația pieței, precum și de alți factori.

Administrația publică din România colectează și generează o imensă cantitate de date. Datele publice trebuie să fie valabile cu cât mai puține restricții posibil, întrucât transparența este necesară în administrația publică, iar deschiderea administrativă permite o mai bună evaluare în cadrul procesului de elaborare a deciziilor publice.

Utilizarea în comun a cunoștințelor crește performanța și reduce durata realizării sau chiar a îmbunătățirii serviciilor publice electronice. Instituțiile publice trebuie să își împărtășească cunoștințele ținând seama de cerințe, priorități, experiență, buget și tendințele pieței.

În activitățile comune, pentru definirea unor servicii publice europene sau naționale, autoritățile și instituțiile administrației publice trebuie să stabilească deschiderea administrativă ca element de bază, ținând seama de priorități și constrângeri.

2.11.Principiul de bază 10: Reutilizarea

Prin reutilizare se înțelege că administrația publică confruntată cu o problemă specifică va căuta să beneficieze de eforturile anterioare trecând în revistă soluțiile disponibile, evaluând utilitatea acestora sau relevanța pentru problema de care se ocupă și hotărând să aplice soluții care s-au dovedit valoroase altundeva.

Acest lucru implică disponibilitatea administrației publice de a partaja soluții, concepte, cadru de lucru, instrumente sau componente. Acest lucru poate fi înlesnit de adoptarea principiilor de deschidere administrativă, așa cum au fost acestea descrise anterior. Reutilizarea și partajarea conduc, în mod natural, la cooperarea prin platforme colaborative, într-un scop comun agreat și benefic pentru toate părțile.

În România, punctul central de acces pentru seturile de date deschise livrate de autoritățile și instituțiile administrației publice, unde se regăsesc informațiile generate și deținute de structurile administrative, va include un depozit central, App Store. Aceste date sunt stocate și disponibile în mod liber în vederea reutilizării și de către entitățile administrației publice.

Administrația publică este încurajată să reutilizeze și să pună în comun soluții, date, informații și să coopereze la dezvoltarea de soluții comune atunci când implementează servicii publice.

2.12.Principiul de Bază 11: Neutralitate și adaptabilitate tehnologică

Atunci când este definit un serviciu public electronic, administrația se va axa pe cerințe funcționale și va evita impunerea unei tehnologii sau a unui produs partenerilor pentru a fi capabilă să se adapteze mediului tehnologic în continuă evoluție.

Administrația publică trebuie să furnizeze servicii publice independent de tipurile de tehnologii sau produse.

Când înființează un serviciu public, autoritățile și instituțiile publice nu trebuie să impună nicio soluție tehnologică cetățenilor, mediului de afaceri sau altor autorități și instituții publice.

Instituțiile publice trebuie să se asigure că sistemele lor informatice permit transferul facil al datelor către alte sisteme informatice.

2.13.Principiul de Bază 12: Eficacitate și eficiență

Administrația publică trebuie să se asigure că serviciile sale vor folosi cetățenilor și mediului de afaceri în modul cel mai real și eficient.

Există mai multe moduri de a face un bilanț al valorii aduse de soluțiile digitale pentru servicii publice, cum ar fi: rentabilitatea investiției, costul achiziției și al exploatării, creșterea flexibilității și adaptabilității, sarcină administrativă redusă, eficiență crescută, risc redus, transparență, simplificare, îmbunătățirea metodelor de lucru și recunoașterea realizărilor și competențelor administrației publice.

3.Modelul conceptual pentru asigurarea integrării serviciilor publice 3.1. Introducere

Acest capitol descrie modelul conceptual pentru serviciile publice electronice naționale și sugerează modalități pentru organizarea și funcționarea acestor servicii.

Modelul a fost propus pe baza experienței altor state membre și reprezintă o sinteză a aspectelor comune și bunelor practici observate în statele membre. Ca plan pentru viitoarea implementare a serviciilor publice în România, modelul sprijină dezvoltarea unui vocabular și a unei înțelegeri comune la nivelul administrației publice naționale cu privire la elementele principale ale serviciilor publice și a felului în care acestea se interconectează.

Modelul accentuează abordarea bazată pe utilizarea componentelor de bază, building blocks, pentru crearea serviciilor publice românești, permițând interconectarea și reutilizarea componentelor serviciilor atunci când sunt create sau dezvoltate noi servicii.

Acest model este destul de general pentru a putea fi aplicat la orice nivel al administrației publice care furnizează servicii publice, de la nivel local și până la nivel național, ilustrând faptul că orice nivel al administrației publice poate fi un furnizor de servicii publice de bază sau agregate. În acest sens, modelul clarifică și raționalizează relațiile dintre entitățile ce conlucrează pentru furnizarea unui serviciu public.

Scopul modelului este de a aduce beneficii practice pentru crearea unor servicii publice. De exemplu, divizarea funcționalităților în servicii publice de bază, cu interfețe bine definite, proiectate pentru a fi reutilizate, va simplifica și raționaliza dezvoltarea de servicii agregate, precum și reutilizarea componentelor serviciilor în scopul reducerii duplicării efortului.

Ca referință pentru implementări viitoare ale serviciilor publice din România, modelul ajută la dezvoltarea unui vocabular și unei înțelegeri comune între sectoare/organizații cu privire la principalele elemente ale unui serviciu public și modul în care acestea interacționează.

3.2.Prezentarea modelului conceptual

Modelul conceptual promovează ideea de „interoperabilitate prin proiectare“, ceea ce înseamnă că serviciile publice trebuie să fie proiectate pentru anticiparea cerințelor privind interoperabilitatea și reutilizarea. Modelul promovează interoperabilitatea și reutilizarea, recunoscând faptul că serviciile publice ar trebui să reutilizeze informații și servicii care există deja și pot fi disponibile din diverse surse din interiorul sau din afara administrației publice din România, cât și la nivelul UE.

Informațiile și serviciile trebuie să fie recuperabile, reutilizabile și disponibile în formate interoperabile.

La nivel general, modelul conceptual propune:

–transparența serviciilor publice complexe pentru utilizatorul final;

–aplicarea principiului „no wrong door“ ca politică de furnizare de servicii, oferind canale de furnizare a serviciilor și opțiuni alternative, asigurând în același timp disponibilitatea canalelor digitale, „digital implicit“;

–reutilizarea datelor și a serviciilor pentru a reduce costurile și pentru a crește calitatea serviciilor și a interoperabilității;

–realizarea de cataloage ce descriu servicii reutilizabile și alte active software pentru a crește utilizarea acestora;

–stabilirea ca elemente importante care trebuie luate în considerare la proiectarea serviciilor publice a principiilor de guvernanță a serviciilor, de securitate și protecție a datelor.

3.3.Componentele de bază ale modelului conceptual 3.3.1. Caracteristicile modelului conceptual

Modelul promovează reutilizarea informațiilor, tiparelor, conceptelor, soluțiilor și specificațiilor la nivel național și european, recunoscând că serviciile publice:

–sunt bazate pe servicii construite din surse de date localizate la diferite nivele ale administrației;

–combină serviciile publice construite independent de administrația publică în diferite sectoare.

Modelul pune accent pe utilizarea de componente de servicii modulare, cuplate în mod flexibil, interconectate prin infrastructură, pentru a funcționa împreună pentru furnizarea unor servicii publice.

Este promovat modelul european orientat pe servicii, atât pentru faza de proiectare, cât și pentru faza de implementare pentru sisteme informatice, într-un ecosistem potrivit cu componentele de servicii informatice. Orientarea către servicii este modul specific de a crea și utiliza modele de business, implementate sub formă de pachete software pe durata întregului ciclu de viață.

Autoritățile administrației publice trebuie să convină asupra schemei comune de interconectare a componentelor și să realizeze infrastructura necesară pentru stabilirea serviciilor publice naționale și europene.

Administrația publică trebuie să dezvolte un model de servicii bazat pe componente, care să permită crearea de servicii publice prin reutilizarea, în cea mai mare măsură posibilă, a componentelor de servicii existente.

Secretariatul General al Guvernului în parteneriat cu MCSI asigură realizarea unui plan de arhitectură integratoare din care să se definească planurile de dezvoltare la nivelul autorităților și instituțiilor publice, prin stabilirea standardelor IT unitare ce trebuie respectate în cadrul proiectelor IT, precum și prin definirea proceselor și fluxurilor operaționale integrate.

Elementele de bază ale modelului conceptual sunt ilustrate în figura următoare:

!Imagine

Figura 6.*) Modelul conceptual pentru serviciile publice3.3.2. Servicii publice de bază

Nivelul cel mai de jos al modelului conceptual (vezi fig. 7) tratează componentele elementare (servicii publice de bază) din care pot fi construite serviciile publice europene. Componentele sunt grupate în trei tipuri de astfel de componente de bază, și anume facilitatori de interoperabilitate, registre de bază și servicii externe, figurate ca servicii publice de bază.

Unele dintre aceste servicii de bază au fost dezvoltate, în primul rând, pentru utilizarea directă de către administrația publică ce le-a creat sau de către clienții lor direcți, adică mediul de afaceri și cetățeni, dar sunt puse la dispoziție în vederea reutilizării în altă parte, pentru a fi combinate spre a oferi publicului servicii publice agregate.

!Imagine

Figura 7.*) Serviciile publice de bază

3.3.3.Registre de bază

Cele mai importante componente ale modelului conceptual sunt registrele de bază, care sunt surse sigure de informații de bază cu privire la elemente, cum ar fi persoane, firme, vehicule, licențe, clădiri, locații, drumuri etc.

Astfel de registre se află sub controlul legal al unei autorități sau instituții publice și sunt administrate și operate de către aceasta, însă aceste informații trebuie să fie puse la dispoziție, cu măsuri corespunzătoare privind securitatea și confidențialitatea, pentru o reutilizare mai largă.

Numitorul comun al implementării registrelor de bază este faptul că acestea sunt autentice și autorizate și sunt, în mod separat sau combinat, piatra de temelie a serviciilor publice. Conținutul acestora nu este static; el reflectă ciclul de viață al informațiilor.

Pentru ca un registru să fie considerat de bază trebuie să fie o sursă de încredere și autentică de informație aflată sub controlul unei autorități publice centrale abilitate conform legii sau a unei organizații numite de guvern unde:

–de încredere - administrația publică responsabilă urmărește bunele practici recomandate de Cadrul Național de Interoperabilitate și respectă conformitatea cu legea și normele în vigoare;

–autentică - sursa de informații reprezintă starea corectă și permanent actualizată la cel mai înalt nivel de calitate a datelor;

–sub control - autoritatea publică ia toate măsurile astfel încât să se asigure accesul la informații numai pentru acele entități care sunt autorizate și în drept să acceseze informația;

–abilitate conform legii - administrația responsabilă are o bază legală pentru întreținerea registrului.

Autoritățile și instituțiile administrației publice trebuie să facă sursele autentice de informații disponibile altor instituții publice, cu aplicarea măsurilor adecvate pentru acces și control, precum și cu mecanisme adecvate pentru asigurarea securității și confidențialității, așa cum sunt acestea prevăzute în legislația aplicabilă.

Unul dintre obstacolele în calea adoptării modelului conceptual pentru serviciile publice europene ar putea fi existența sistemelor prezente. Aceste sisteme, împreună cu bazele de date aferente, au caracteristici specifice care limitează posibilitățile de reutilizare (de exemplu, absența interfețelor publice) și ar putea fi nevoie de o reconfigurare masivă a acestora pentru a se putea pune informațiile pe care le conțin la dispoziția serviciilor publice. Accesul la informațiile autentice va fi facilitat dacă interfețele cu aceste surse sunt publicate și armonizate, atât la nivel semantic, cât și la nivel tehnic.

Autoritățile și instituțiile publice naționale vor identifica aceste sisteme și vor lua măsuri pentru tranziția sistemelor existente către sisteme ce permit interoperabilitatea.

Secretariatul General al Guvernului în parteneriat cu MCSI asigură definirea setului de standarde comune pentru consolidarea și accesul la registrele de bază.

Atunci când creează servicii publice electronice, administrația publică trebuie să dezvolte interfețe de date cu sursele autentice și să le alinieze din punct de vedere semantic și tehnic.

Fiecare registru de bază trebuie să conțină descrierea structurii de date, proprietarul datelor, condiții de modificare și acces a datelor, terminologie, tipul metadatelor și relaționarea cu alte registre de bază.

Instituțiile publice trebuie să realizeze și să implementeze un plan de mentenanță pentru registrele de bază proprietare.

Pentru a sprijini capacitatea de a găsi resurse reutilizabile (de exemplu, servicii, date, software) este necesară publicarea unor cataloage relevante. Aceste componente de tip catalog permit celor care le publică documentarea și asigurarea resurselor, oferind posibilitatea ca acestea să fie reutilizate și de către alții. Tipuri de cataloage existente: directoare de servicii, biblioteci de componente software, portaluri de date deschise, registrul registrelor, cataloage de metadate și cataloage de standarde. Descrierile de servicii, date, registre și alte soluții de interoperabilitate sunt necesare pentru a permite interoperarea registrelor.

Autoritățile administrației publice trebuie să utilizeze modele comune pentru descrierea serviciilor publice, a informațiilor publice și a soluțiilor de interoperabilitate, iar aceste descrieri ar trebui să fie disponibile în nomenclatoare.

În cadrul inițiativelor europene au fost identificate patru tipuri de registre de bază:

1.Registrul de bază auto - un registru auto este acel registru ce conține informații care pot fi asociate unui vehicul. Acest registru poate conține următoarele date/informații: capacitatea motorului, culoare, model, detalii referitoare la proprietar, VIN (număr de identificare vehicul) etc. www.ec.europa.eu/isa/2. Registrul de bază persoane - un registru de bază al persoanelor reprezintă acel registru ce conține informații care pot fi asociate unei persoane fizice. Informațiile cuprinse în acest registru pot fi următoarele: nume de familie și prenume, data nașterii, sexul, cetățenia, adresa etc. www.ce.europa.eu/isa/3. Registrul de bază teren - un registru al terenurilor este acel registru ce conține informații referitoare la terenuri. Acest registru poate conține următoarele date/informații: drepturi de proprietate, valoarea proprietății, limitele terenului etc.

4.Registrul firmelor - un registru al comerțului este acel registru ce conține informații referitoare la o companie/firmă. Acest registru poate conține următoarele date: numele companiei, tipul de organizare (fundație, cu răspundere limitată, asociere, cooperativă, publică etc.), perioada de raportare contabilă, adresa, sectorul principal de activitate, IBAN etc.

La nivel european și național au fost identificate următoarele registre de bază (conform fig. 8):

!Imagine

Figura 8*). Registre de bază la nivel european și național

LISTA

inițiativelor transfrontaliere europene

LISTA

registrelor de bază

Conform studiilor europene, există parametri prezentați în fig. 9 pentru fiecare nivel de interoperabilitate, ce trebuie avuți în vedere de administrația publică pentru interconectarea registrelor de bază după cum urmează:

!Imagine

Figura 9*). Parametrii aferenți fiecărui nivel de interoperabilitate din administrația publică

Recomandările CNI, în conformitate cu EIF (vezi Fig. 10) pentru folosirea parametrilor de interoperabilitate asociați fiecărui nivel de interoperabilitate sunt:

!Imagine!Imagine!Imagine!Imagine

Figura 10*). Recomandările CNI în conformitate cu EIF

3.3.4.Open Data

Conceptul de Open Data se referă la principiul punerii la dispoziție, de către administrația publică, a datelor publice, disponibile din punct de vedere legal, către cetățeni și mediul de afaceri.

Administrația publică trebuie să pună la dispoziție datele de tip Open Data în format neproprietar și prelucrabil electronic.

Administrația publică trebuie să stabilească proceduri prin care să integreze datele de tip Open Data în procesele operaționale proprii și să le aibă în vedere la realizarea sistemelor informaționale.

Administrația publică trebuie să țină cont de nevoia de consum a cetățenilor și mediului de afaceri pentru date de tip Open Data, îmbunătățind continuu utilizarea și publicarea datelor de tip deschis.

3.3.5.Facilitatori de interoperabilitate

Facilitatorii de interoperabilitate (vezi fig. 11) furnizează servicii privind translatarea protocoalelor, formatelor, limbajelor sau standardelor.

!Imagine

Figura 11*). Configurarea facilitatorilor de interoperabilitate

3.3.6.Servicii publice externe

Serviciile publice externe includ serviciile furnizate de terți, cum ar fi, la nivel de business, serviciile de plată furnizate de instituțiile financiare sau, la nivel de infrastructură, servicii de conectivitate furnizate de furnizorii de comunicații.

3.3.7.Schimb de date securizat

Acest nivel al modelului este un punct central în modelul conceptual din moment ce accesul la toate serviciile publice funcționează și tranzitează acest nivel.

Din punctul de vedere al proceselor operaționale (BP), autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și alte entități schimbă informații oficiale, ce pot implica accesul la registrele de bază.

Acest acces trebuie realizat în mod sigur, armonizat, administrat și controlat prin nivelul ce furnizează informații de schimb între autoritățile și instituțiile administrației publice, mediul de afaceri și cetățeni astfel încât să fie:

–semnat și certificat - atât expeditorul, cât și destinatarul trebuie să fie identificați și autentificați printr-un mecanism agreat;

–criptat - confidențialitatea datelor să fie asigurată;

–jurnalizat - înregistrările electronice sunt auditate, arhivate și organizate pentru a asigura trasabilitatea legală. Jurnalele trebuie să fie protejate (confidențialitate, integritate, nonrepudiere) și monitorizate.– protejat antivirus/antimalware - sunt instalate pachete software care asigură integritatea, disponibilitatea datelor/ informațiilor/fișierelor

!Imagine

Figura 12*). Schimbul de date securizat

În modelul conceptual propus, toate funcțiile anterioare sunt grupate în nivelul „Schimb de date securizat“.

Acest nivel va asigura schimbul securizat de mesaje certificate, înregistrări, formulare și alte tipuri de informații între diferite sisteme. Cerințele specifice de securitate (cum ar fi prelucrarea semnăturii electronice, certificate, criptare, marca de timp etc.) vor fi administrate în acest nivel, adițional nivelului transport de date.

Securitatea este una dintre cele mai importante bariere pentru interoperabilitate, dacă nu este aplicată într-un mod armonizat și agreat între organizații. Modelul conceptual intenționează să accentueze acest lucru și să atenționeze toți furnizorii de servicii pentru a lua în considerare problemele de securitate și pentru a contribui la cadrul comun pentru îndeplinirea nevoilor de securitate, prin mecanisme compatibile și prin specificații agreate, precum și prin înțelegerea comună a caracteristicilor esențiale, cum sunt cele ce privesc nivelul de autorizare și autentificare.

O condiție necesară pentru implementarea funcționalităților așteptate în cadrul nivelului de schimb de date securizat implică alinierea infrastructurilor de identificare și autorizare națională cu cele ale statelor membre, într-o schemă transnațională, conform normelor europene. Această schemă va stabili ce arhitecturi de comunicații și date sunt necesare în contextul transnațional, în așa fel încât infrastructura pentru identitate electronică existentă a statelor membre să fie interoperabilă.

3.3.8.Managementul comunicațiilor securizate

Furnizarea schimbului de date sigur, certificat, criptat și înregistrat reclamă, de asemenea, funcții de administrare, care includ:

–managementul serviciului pentru asigurarea supervizării tuturor activităților ce privesc comunicațiile privind identificarea, autentificarea, autorizarea, transportul de date etc., incluzând accesul, emiterea, revocarea și auditul;

–serviciul de înregistrare pentru a asigura emiterea de autorizații potrivite, acces la servicii prin localizarea prealabilă și verificarea încrederii serviciului;

–jurnalizarea serviciului pentru a asigura înregistrarea schimburilor de date, executată adecvat, pentru păstrarea evidențelor și arhivare, atunci când este necesar.

3.3.9.Servicii publice agregate

Serviciile publice agregate sunt constituite prin gruparea unui număr de servicii publice de bază ce sunt accesate într-un mod sigur și controlat. Aceste funcții pot fi furnizate de autoritățile și instituțiile administrației publice de orice nivel, adică local, regional, național.

!Imagine

Figura 13*). Plasarea serviciilor publice agregate în cadrul Modelului conceptual de servicii publice

Agregarea serviciilor se intenționează a fi prezentată utilizatorilor ca un singur serviciu. În spatele unui serviciu agregat tranzacțiile pot fi implementate transfrontalier, transsectorial sau între autoritățile și instituțiile administrației publice.

Serviciile agregate se realizează prin mecanisme adaptate la cerințe operaționale specifice. În cazul cel mai general, este necesar un anumit nivel de logică operațională pentru implementarea cerințelor, iar mecanismul de implementare poate lua diferite forme, precum orchestrarea sau soluții de tip Business Process Management, toate incluse în infrastructurile cu acces de tip portal.

În prezent, utilizatorii se așteaptă să poată accesa serviciile publice nu numai prin intermediul portal-urilor sau site-urilor guvernamentale, ci și prin intermediarii cu care sunt în contact în mod regulat. De aceea, serviciile publice ar trebui dezvoltate astfel încât să poată fi ușor integrate în site-urile intermediarilor, prin mecanisme precum aplicațiile compozite (mash-ups) și widget-uri, fără ca administrația să piardă responsabilitatea pentru serviciul în sine, și cu indicații clare care să permită stabilirea diferenței dintre serviciile publice și serviciile private.

Dacă serviciile publice sunt furnizate de intermediari, autoritățile și instituțiile administrației publice vor stabili un proces de autorizare pentru a determina ce funcții de bază publice pot fi divulgate și către ce intermediar, precum și certificarea intermediarilor pentru a stabili încrederea între utilizatori și furnizorii de servicii.

3.4.Aplicații ale modelului conceptual

Puterea modelului conceptual este dată de flexibilitatea de a crea servicii diferite agregate prin combinarea serviciilor publice componente de la o gamă variată de furnizori.

Utilizând modelul conceptual, potențialul de a agrega diferite servicii este ridicat.

Exemplul transfrontalier

Figura 14 ilustrează un serviciu public european aplicat prin combinarea de servicii publice de bază, în acest caz accesul la registrele de bază naționale, aplicate în diferite state membre.

!Imagine

Figura 14*). Aplicații ale modelului conceptual - exemplul transfrontalier.

Atunci când colaborează la crearea unor servicii publice europene, administrația publică trebuie să utilizeze o taxonomie comună pentru serviciile publice de bază și să convină asupra unor cerințe minime de serviciu privind schimbul securizat de date.

Exemplul transsectorial

Aplicarea modelului conceptual combină servicii publice de bază provenind din diferite sectoare în scopul furnizării unor noi servicii complexe așa cum este exemplificat în figura de mai jos.

!Imagine

Figura 15*). Aplicații ale modelului conceptual - exemplul transsectorial

4.Niveluri de interoperabilitate

Acest capitol descrie patru niveluri de interoperabilitate (vezi fig. 16). Fiecare merită o atenție specială atunci când este stabilit un nou serviciu public european sau național. Punerea în practică a modelului conceptual pentru servicii intrasectoriale/ transfrontaliere impune ca fiecare dintre aceste niveluri să fie luat în considerare.

Înființarea unui nou serviciu public național este rezultatul acțiunii directe a administrației publice, necesitând noi acorduri de parteneriat bilaterale, multilaterale sau europene.

În cazul în care înființarea unui nou serviciu este consecința directă a noii legislații a UE, domeniul de aplicare, prioritățile și resursele necesare pentru stabilirea și operarea serviciului trebuie să fie definite în momentul în care se adoptă în legislația națională.

Cu toate acestea, sprijinul politic este necesar și în cazurile în care noile servicii nu sunt direct legate de o nouă legislație, dar sunt create pentru a oferi servicii publice centrate pe utilizator, mai bune sau mai multe.

Pentru o cooperare eficientă, toate părțile interesate implicate trebuie să ajungă la o viziune comună, să convină asupra acțiunilor și alinierii priorităților. Acțiunile la nivel transsectorial/transfrontalier pot fi îndeplinite cu succes doar dacă statele membre alocă resurse și prioritizează efortul în scopul atingerii obiectivelor comune, conform planificării.

!Imagine

Figura 16*). Nivele de interoperabilitate

4.1.Interoperabilitatea juridică

Fiecare autoritate și instituție publică ce contribuie la furnizarea unui serviciu public funcționează în cadrul juridic național propriu.

Uneori, incompatibilități între legislațiile din diferite state membre, ce lucrează împreună pentru un proiect, fac sarcina mai complexă sau chiar imposibilă, chiar și în cazul în care o astfel de legislație este rezultatul transpunerii europene a directivelor în legislația națională, astfel încât poate apărea necesitatea unor noi inițiative legislative pentru remedierea unor astfel de situații.

Atunci când informațiile sunt schimbate între două state membre pentru a furniza servicii publice juridice europene, validitatea informațiilor și protecția datelor trebuie menținute în ambele state, respectiv atât în statul expeditor, cât și în statul destinatar.

4.2.Interoperabilitatea organizațională

Acest aspect al interoperabilității se axează pe modul în care organizațiile, cum ar fi autoritățile și instituțiile administrației publice din state membre diferite sau din sectoare diferite, cooperează pentru atingerea obiectivelor stabilite de comun acord.

În practică, interoperabilitatea organizațională implică integrarea, optimizarea proceselor operaționale (BP) și schimbul de date aferente.

Interoperabilitatea organizațională, de asemenea, își propune să răspundă cerințelor comunității utilizatorilor prin servicii disponibile, ușor de identificat, accesibile și centrate pe utilizator.

4.2.1.Alinierea proceselor operaționale

Pentru ca diferite autorități și instituții publice să fie în măsură să lucreze împreună, în mod eficient și eficace, și să furnizeze servicii publice de nivel european, acestea trebuie să alinieze procesele operaționale (business process - BP) existente sau chiar să definească și să stabilească noi procese operaționale.

Alinierea proceselor operaționale presupune documentarea acestora, într-un mod standardizat, astfel încât toate autoritățile și instituțiile administrației publice care contribuie la furnizarea de servicii publice să poată înțelege global procesele operaționale și rolul lor.

Administrația publică trebuie să își documenteze procesele operaționale și să convină asupra modului în care aceste procese urmează să interacționeze în scopul furnizării unui serviciu public.

4.2.2.Relațiile organizatorice

Prin orientarea către servicii, pe care se bazează modelul conceptual pentru serviciile publice, se înțelege că relația dintre furnizorii serviciului și clienții serviciului trebuie structurată în mod clar.

Aceasta implică găsirea de instrumente pentru formalizarea asistenței reciproce, a acțiunilor comune și pentru interconectarea proceselor operaționale aferente furnizării de servicii. Exemple de astfel de instrumente sunt memorandumurile de înțelegere cu privire la acțiunile comune și la cooperare și/sau acordurile la nivel de servicii semnate între instituțiile administrației publice participante.

Pentru acțiunile transfrontaliere se preferă acordurile multilaterale.

Administrația publică trebuie să își clarifice relațiile organizaționale, ca parte a creării unui serviciu public.

4.2.3.Managementul schimbării

Din moment ce furnizarea unui serviciu public este rezultatul efortului colectiv al părților ce produc sau utilizează componente ale serviciilor, managementul schimbării este un proces critic pentru asigurarea acurateței datelor, precum și a continuității și fiabilității serviciilor oferite către alte autorități sau instituții ale administrației publice, cetățeni sau mediul de afaceri.

Pentru a asigura continuitatea furnizării serviciului public, autoritățile care colaborează la furnizarea acestuia trebuie să convină asupra proceselor aferente managementului schimbării.

4.3.Interoperabilitatea semantică

Interoperabilitatea semantică permite organizațiilor să prelucreze informațiile care provin din surse externe într-un mod inteligibil. Se asigură astfel înțelegerea și conservarea sensului precis al informațiilor pe parcursul schimburilor între părți.

Punctul de pornire al interoperabilității semantice este crearea unor structuri de date sectoriale care pot fi considerate drept componente de bază. Odată ce acestea au fost create, este nevoie ca organizațiile participante să convină asupra semnificației informațiilor schimbate. Date fiind contextele lingvistice, culturale, legale și administrative diferite din statele membre, acest lucru pune probleme semnificative. Multilingvismul din Uniunea Europeană face ca această chestiune să fie și mai complexă.

În contextul EIF, interoperabilitatea semantică include următoarele aspecte:

–interoperabilitatea semantică se referă la semnificația structurilor de date și la relațiile dintre ele. Include dezvoltarea vocabularului schimburilor de date și garantează că structurile de date sunt înțelese în același mod de părțile care comunică.– interoperabilitatea sintactică se referă la descrierea formatului informațiilor de schimbat în termeni de gramatică, format și modele.

Realizarea interoperabilității semantice la nivel european necesită cel puțin respectarea:

–proceselor și metodologiilor convenite pentru dezvoltarea activelor de interoperabilitate semantică;

–acordului între comunitățile sectoriale și transsectoriale cu privire la utilizarea activelor de interoperabilitate semantică la nivelul UE.

4.4.Interoperabilitatea tehnică

Interoperabilitatea tehnică se referă la aspectele tehnice de interconectare a sistemelor informatice. Aceasta include aspecte precum specificațiile de interfață, serviciile de interconectare, serviciile de integrare a aplicațiilor, a datelor, prezentarea și schimbul de date etc.

Instituțiile administrației publice au caracteristici specifice la nivel politic, legal, administrativ și, parțial, semantic, însă interoperabilitatea la nivel tehnic nu este specifică acestora. De aceea, interoperabilitatea tehnică ar trebui asigurată, atunci când este posibil, prin utilizarea unor specificații formalizate, fie standarde în temeiul Directivei 98/34/CE, fie specificații elaborate de foruri și consorții din industria TIC.

Atunci când creează servicii publice electronice, administrația publică trebuie să convină asupra unor specificații formalizate pentru garantarea interoperabilității tehnice.

La nivel guvernamental se va realiza un cadru național de arhitectură TIC - Romanian Government Enterprise Architecture Framework, denumit în continuare RGEAF, care va avea în vedere și interoperabilitatea tehnică a sistemelor informatice.

RGEAF se va baza pe arhitectura de referință în ceea ce privește interoperabilitatea europeană (European Interoperability Reference Architecture, denumit în continuare EIRA. Această arhitectură definește elementele componente conceptuale care sunt necesare pentru a construi sisteme informaționale ce contribuie la realizarea serviciilor publice electronice și maparea soluțiilor reutilizabile. EIRA realizează extinderea serviciilor către cetățeni și mediul de afaceri și oferă o abordare logică în ceea ce privește furnizarea de servicii publice electronice interoperabile la nivel transfrontalier și intersectorial. Ea definește capacitățile necesare pentru promovarea interoperabilității ca un set de componente (architecture building blocks - ABBs).

Cele 4 caracteristici principale ale EIRA sunt:

–terminologie comună pentru atingerea unui nivel minim de coordonare: oferă un set bine definit de blocuri arhitecturale (ABBs) care oferă un minim de înțelegere a celor mai importante componente necesare pentru a construi servicii publice interoperabile;

–arhitectura de referință pentru furnizarea de servicii publice electronice: oferă un cadru pentru a mapa blocurile de soluție (re)utilizabile (solution building blocks - SBBs) ale unei soluții de e-guvernare. Acest lucru permite managerilor de portofoliu de a raționaliza, gestiona și documenta portofoliul propriu de soluții;

–neutralitatea tehnologiei și a produselor și utilizarea unei arhitecturi orientate spre servicii (AOS): EIRA adoptă un tip de arhitectură orientată spre servicii și promovează ArchiMate ca instrument de modelare;

–alinierea cu EIF și TOGAF: EIRA este aliniată la Cadrul European de Interoperabilitate (EIF) și este armonizată în contextul dat de strategia europeană de interoperabilitate (EIS). Viziunea EIRA corespunde nivelurilor de interoperabilitate ale EIF: legal, organizațional, semantic și tehnic. În conformitate cu TOGAF, EIRA se concentrează pe arhitectura de nivel înalt, reutilizează terminologia și paradigmele din TOGAF.

5.Acorduri de parteneriat pentru interoperabilitate

Acest capitol propune modul de cooperare între autoritățile și instituțiile administrației publice pentru a sprijini realizarea de servicii publice la nivel național sau european.

Realizarea unor servicii publice electronice necesită o cooperare între diferite autorități și instituții ale administrației publice pentru nivelurile de interoperabilitate descrise anterior.

Pentru fiecare nivel, organizațiile implicate trebuie să formalizeze acorduri de parteneriat pentru interoperabilitate.

Acordurile trebuie redactate cu suficiente detalii pentru a-și atinge scopul - acela de a oferi un serviciu public electronic, dar lăsând în același timp fiecărei organizații un grad de autonomie internă.

La nivel juridic, caracterul specific și obligatoriu al acordurilor de interoperabilitate decurge din legislație, respectiv din directivele europene și din transpunerea acestora în legislația națională sau din acorduri bilaterale și multilaterale care se situează în afara domeniului de aplicare al EIF.

La nivel organizațional, acordurile de interoperabilitate pot lua, de exemplu, forma unor memorandumuri de înțelegere sau

a unor acorduri la nivel de servicii, în care se precizează obligațiile fiecărei părți care participă la procese operaționale transfrontaliere. Acordurile de interoperabilitate la nivel organizațional trebuie să definească nivelurile de serviciu preconizate, procedurile de sprijin/intervenție, detaliile de contact etc., făcând trimitere, acolo unde este cazul, la nivelurile semantic și tehnic pe care se bazează.

La nivel semantic, acordurile de interoperabilitate pot lua forma unor taxonomii de referință, scheme, liste de coduri, dicționare de date, biblioteci sectoriale ș.a.m.d.

La nivel tehnic, acordurile de interoperabilitate includ specificațiile de interfață, protocoalele de comunicare, specificațiile de mesagerie, formatele de date, specificațiile de securitate sau specificațiile de înregistrare dinamică sau de prezentare a serviciului.

În vreme ce acordurile de interoperabilitate la nivelurile juridic și organizațional vor fi, în genere, foarte specifice pentru serviciul public european în cauză, acordurile de interoperabilitate la nivel tehnic și, într-o mai mică măsură, la nivel semantic pot adesea reproduce specificații formalizate existente.

Atunci când creează servicii publice electronice, autoritățile administrației publice trebuie să întemeieze acordurile de interoperabilitate pe specificațiile formalizate existente sau, dacă acestea nu există, ele trebuie să coopereze cu autoritățile administrației publice interesate în aceleași domenii.

5.1.Selectarea și evaluarea specificațiilor formalizate

Atunci când autoritățile sau instituțiile publice selectează tehnologii sau specificații formalizate pentru asigurarea interoperabilității, acestea trebuie să evalueze specificații formalizate relevante.

Evaluarea va fi dimensionată în conformitate cu nevoile de interoperabilitate ale autorității sau instituției publice în cauză, utilizând criterii obiective, orientate, în principal, către cerințe funcționale din punctul de vedere al interoperabilității. Dacă există mai multe specificații funcționale ce întrunesc criteriile funcționale referitoare la interoperabilitate, pot fi utilizate și alte criterii, cum ar fi calitatea implementării, suportul tehnic, potențialul de reutilizare și utilizarea standardelor deschise.

Administrația publică trebuie să aibă o abordare structurată, transparentă și obiectivă atunci când evaluează și selectează specificațiile formalizate.

Pentru ca diferite entități administrative să poată colabora în mod eficient și eficace la furnizarea de servicii publice europene ar putea fi nevoie ca acestea să își alinieze procesele operaționale existente sau să definească și să aplice procese operaționale noi.

Alinierea proceselor operaționale presupune documentarea acestora într-un mod stabilit de comun acord și cu ajutorul unor tehnici de modelare general acceptate, inclusiv a informațiilor schimbate, astfel încât toate administrațiile publice participante la furnizarea serviciilor publice europene să poată înțelege ansamblul procesului operațional („end-to-end“) și rolul care le revine în cadrul acestuia.

Documentarea proceselor operaționale, folosind tehnici de modelare general acceptate și acorduri asupra modului în care aceste procese ar trebui să fie aliniate pentru furnizarea unui serviciu public, implică găsirea de instrumente pentru formalizarea asistenței reciproce, a acțiunilor comune și pentru interconectarea proceselor operaționale ca parte a furnizării serviciului, de exemplu prin semnarea de acorduri (parteneriat la nivel național sau acorduri de tip MoU și SLA la nivel european) între administrațiile publice participante. În ceea ce privește acțiunile transfrontaliere se preferă acordurile multilaterale sau globale europene.

5.2.Specificații deschise și reutilizabile

Nivelul de deschidere al specificațiilor tehnice este un element important pentru posibilitatea partajării și reutilizării componentelor software rezultate din implementarea specificațiilor.

Dacă principiul specificațiilor deschise este aplicat în întregime:

–toți beneficiarii au posibilitatea de a contribui la dezvoltarea specificației, iar consultarea publică este parte a procesului de decizie;

–specificațiile sunt disponibile pentru oricine pentru consultare;

–drepturile de proprietate ale specificațiilor sunt licențiate conform legii în așa fel încât să permită implementarea atât de software comercial, cât și de soluții de tip open source.

Datorită impactului pozitiv asupra interoperabilității, utilizarea specificațiilor deschise caracterizate de proprietățile anterior menționate, precum și datorită posibilității partajării și reutilizării softului rezultat din astfel de specificații, utilizarea specificațiilor deschise este încurajată pentru sistemele informatice destinate furnizării unor servicii publice. În cazuri specifice, autoritățile publice pot decide să utilizeze și altfel de specificații dacă cerințele de interoperabilitate nu sunt îndeplinite de specificațiile deschise. Cu excepția cazului când sunt implementate sisteme sau soluții inovative, administrația publică va alege soluții mature care au o prezență solidă pe piață.

Atunci când creează servicii publice, administrația publică trebuie să favorizeze specificațiile deschise, cu luarea în considerare în mod corespunzător a gradului de acoperire a necesităților funcționale, a nivelului de maturitate și a sprijinului de piață pentru acestea.

5.3.Contribuția la procesul de standardizare

În anumite cazuri, administrația publică poate constata că nu există specificații formalizate potrivite cu cerințele dintr-un anumit domeniu. Dacă trebuie definite noi specificații, administrația publică fie va dezvolta singură aceste specificații și va publica rezultatele, fie va solicita realizarea acestui lucru către organizațiile care se ocupă de standardizare. Există situații când specificațiile disponibile trebuie să fie îmbunătățite, dar procesul poate fi îndelungat. În aceste cazuri, administrația publică trebuie să se implice în mod activ în procesul de standardizare.

Administrația publică are obligația de a-și asuma rolul de lider sau de a participa activ la eforturile de standardizare legate de necesitățile ei.

8.Guvernanța interoperabilității

Datorită caracteristicilor transsectoriale și transfrontaliere, serviciile publice operează într-un mediu complex, în continuă schimbare. Asigurarea interoperabilității dintre mijloacele legale, procesele operaționale, schimbul de informații, servicii și componente de bază pentru livrarea unor servicii publice la nivel național sau european este o sarcină permanentă deoarece interoperabilitatea poate fi perturbată de orice modificări ale mediului: legislative, cerințe noi ale mediului de afaceri, ale cetățeanului sau ale organizațiilor publice sau chiar schimbări tehnologice.

Chiar dacă interoperabilitatea este menținută pentru un anumit serviciu public, furnizarea acesteia este deseori bazată pe componente comune altor servicii publice. Aceste componente rezultate din acordurile de interoperabilitate, altele decât în scopul serviciilor publice, trebuie să fie, la rândul lor, disponibile.

Mai mult, cum componentele comune în diverse acorduri de interoperabilitate sunt rezultate din colaborarea la nivele diferite (local, regional, național, european) coordonarea și monitorizarea trebuie realizate holistic.

Administrația publică trebuie să instituie la toate nivelurile administrative un cadru de guvernanță a activităților lor aferente interoperabilității.

Atunci când operează și furnizează un serviciu public electronic, administrația publică trebuie să garanteze că se asigură continuitatea în timp a interoperabilității.

7.Abrevieri și glosar7.1. Abrevieri

7.2.Glosar