Lege Nr. 21 din 1 martie 1991

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Cetăţenia română exprima apartenenţa unei persoane la statul român.

Cetăţenii români sînt egali în drepturi în faţa legii; numai ei pot fi admişi în funcţiile publice civile şi în cele militare.

Cetăţenii României se bucura de protecţia statului român.

Articolul 2

Modurile de dobîndire şi pierdere a cetateniei române sînt cele prevăzute în prezenta lege.

Articolul 3

Încheierea, declararea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei, între un cetăţean român şi un străin nu produce efecte aspra cetateniei soţilor.

Capitolul 2Dobindirea cetateniei române

Articolul 4

Cetăţenia română se dobîndeşte prin:

a)naştere; b) înfiere; c) repatriere; d) acordarea la cerere.

A. Prin naştere

Articolul 5

Copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sînt cetăţeni români.

Sînt, de asemenea, cetăţeni români cei care:

a)s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean român; b) s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română.

Copilul găsit pe teritoriul statului român este cetăţean român, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut.

B. Prin înfiere

Articolul 6

Cetăţenia română se dobîndeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin înfiere, dacă infietorii sînt cetăţeni români, iar infiatul nu a împlinit vîrsta de 18 ani.

În cazul în care numai unul din infietori este cetăţean român, cetăţenia înfiatului minor va fi hotarita, de comun acord, de către infietori. În situaţia în care infietorii nu cad de acord, instanţa judecătorească competenţa sa încuviinţeze înfierea va decide asupra cetateniei minorului, ţinînd seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vîrsta de 14 ani este necesar consimţămîntul acestuia.

Dacă înfierea se face de către o singura persoana, iar aceasta este cetăţean român, minorul dobîndeşte cetăţenia înfietorului.

Articolul 7

În cazul declarării nulităţii sau anulării înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.

În cazul desfacerii înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani pierde cetăţenia română pe data desfacerii înfierii, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.

C. Prin repatriere

Articolul 8

Persoana care a pierdut cetăţenia română o poate redobindi prin efectul repatrierii, dacă îşi exprima dorinţa în acest sens.

Părinţii care se repatriaza hotărăsc pentru copiii lor minori privind cetăţenia. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinînd seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vîrsta de 14 ani este necesar consimţămîntul acestuia.

Redobindirea cetateniei de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţa asupra cetateniei celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care se repatriaza poate cere dobindirea cetateniei române, în condiţiile prezentei legi.

D. Prin acordarea la cerere

Articolul 9

Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, cetăţeanului străin sau persoanei fără cetăţenie care:

a)s-a născut şi domiciliază la data cererii pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază pe teritoriul statului român de cel puţin cinci ani sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetăţean român, de cel puţin 3 ani; b) dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa atasament faţă de statul şi poporul român; c) a împlinit 18 ani; d) are asigurate mijloacele legale de existenta; e) este cunoscut cu o buna comportare şi nu a fost condamnat în ţara sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român; f) cunoaşte limba română în măsura suficienta pentru a se integra în viaţa socială.

În cazuri bine justificate, termenele prevăzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse.

Articolul 10

Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vîrsta de 18 ani dobîndeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi.

În cazul în care numai unul dintre părinţi dobîndeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinînd seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vîrsta de 14 ani este necesar consimţămîntul acestuia.

Copilul dobîndeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele sau.

Articolul 11

Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a avut această cetăţenie şi care cere redobindirea ei, cu păstrarea domiciliului în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 9 lit. b), c) şi e).

Capitolul 3Procedura acordării cetateniei

Articolul 12

Acordarea cetateniei române, atît la cerere cît şi în cazul repatrierii, se face la propunerea ministrului justiţiei, prin hotărîre a Guvernului, care se publică în Monitorul Oficial al României.

Articolul 13

Cererea de acordare a cetateniei române se face personal sau prin mandatar cu procura specială şi autentică şi va fi însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute la prezenta lege.

Articolul 14

Cererea de acordare a cetateniei române se adresează comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetateniei, care funcţionează pe lîngă Ministerul Justiţiei.

Comisia, formată din 5 magistraţi de la Tribunalul municipiului Bucureşti, este desemnată, pe o perioadă de patru ani, de către preşedintele acestei instanţe.

Preşedintele comisiei este magistratul cu funcţia cea mai mare sau, la funcţii egale, magistratul cu cea mai mare vechime în funcţie.

Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justiţiei, desemnat de către ministru.

Articolul 15

Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetateniei în Monitorul Oficial al României.

Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia.

Articolul 16

În vederea soluţionării cererii, comisia poate dispune:

a)completarea actelor, precum şi orice explicaţii din partea petitionarului; b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi; c) citarea oricărei persoane care ar putea da informaţii folositoare.

Articolul 17

Autorităţile publice, care deţin date sau informaţii din care rezultă ca solicitantul nu întruneşte condiţiile legale pentru acordarea cetateniei, sînt obligate să le comunice comisiei.

Orice persoană poate face intimpinare la comisia prevăzută la art. 14, cu privire la cererea de obţinere a cetateniei, în cazul prevăzut la alin. 1.

Articolul 18

După examinarea cererii, comisia va întocmi un raport pe care-l va inainta, împreună cu cererea de acordare a cetateniei, ministrului justiţiei.

În raport se va menţiona, în mod obligatoriu, dacă sînt sau nu întrunite condiţiile legale pentru acordarea cetateniei.

Articolul 19

Pe baza raportului comisiei, ministrul justiţiei va prezenta Guvernului proiectul de hotărîre pentru acordarea cetateniei.

În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea cetateniei, pe baza raportului comisiei, ministrul justiţiei va comunică aceasta petitionarului.

Articolul 20

Persoana căreia i se acordă cetăţenia română potrivit art. 8 alin. 1 şi 3 şi art. 9 depune, în termen de 6 luni, în faţa ministrului justiţiei sau a subsecretarului de stat delegat anume în acest scop, jurămîntul de credinţa faţă de România.

Jurămîntul are următorul conţinut:

Jur sa fiu devotat patriei şi poporului român, sa apar drepturile şi interesele naţionale, sa respect Constituţia şi legile României.

Persoanele care au obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 11 vor depune jurămîntul de credinţa în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază.

Articolul 21

Cetăţenia română se dobîndeşte pe data depunerii jurămîntului de credinţa.

După depunerea jurămîntului, ministrul justiţiei ori, după caz, şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei căreia i s-a acordat cetăţenia română un certificat constatator.

Capitolul 4Dovada cetateniei

Articolul 22

Dovada cetateniei române se face cu buletinul de identitate, pasaportul sau certificatul prevăzut la art. 21 alin. 2.

Cetăţenia copilului pînă la vîrsta de 14 ani se dobîndeşte cu certificatul sau de naştere, însoţit de buletinul de identitate sau pasaportul oricăruia dintre părinţi.

În cazul în care copilul este înscris în buletinul de identitate sau pasaportul unuia dintre părinţi, dovada cetateniei se face cu oricare din aceste acte.

Dacă dovada cetateniei copilului pînă la vîrsta de 14 ani nu se poate face în condiţiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populaţiei.

Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, pînă la vîrsta de 14 ani, cu certificatul de naştere.

Articolul 23

În caz de nevoie, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetăţenie pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate.

Capitolul 5Pierderea cetateniei române

Articolul 24

Cetăţenia română se poate pierde prin:

a)retragerea cetateniei române; b) aprobarea renunţării la cetăţenia română; c) în alte cazuri prevăzute de lege.

A. Prin retragerea cetateniei

Articolul 25

Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:

a)aflată în străinătate, săvîrşeşte fapte deosebit de grave prin care vătăma interesele statului român sau lezeaza prestigiul României; b) aflată în străinătate, se inroleaza în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război; c) a obţinut cetăţenia prin mijloace frauduloase.

Articolul 26

Retragerea cetateniei române nu produce efecte asupra cetateniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetăţenia.

B. Prin aprobarea renunţării la cetăţenie

Articolul 27

Pentru motive temeinice, se poate aproba renunţarea la cetăţenia română persoanei care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care:

a)nu este invinuita sau inculpata într-o cauza penală ori nu are de executat o pedeapsă penală; b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din ţara sau, avînd astfel de debite, le achită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor.

Articolul 28

Pierderea cetateniei române prin aprobarea renunţării nu produce nici un efect asupra cetateniei soţului sau copiilor minori.

Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinţi obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română, iar copilul minor se afla împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, minorul pierde cetăţenia română o dată cu părinţii săi, iar dacă aceştia au pierdut cetăţenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdut cetăţenia română, pierde cetăţenia română pe data plecării sale din ţara.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care numai unul dintre părinţi este cunoscut sau în viaţa.

În situaţiile prevăzute la alin. 2 şi 3, copilului care a împlinit vîrsta de 14 ani i se cere consimţămîntul.

C. Alte cazuri de pierdere a cetateniei române

Articolul 29

Copilul minor cetăţean român, înfiat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română dacă infietorii sau, după caz, infietorul solicita aceasta în mod expres, iar legea străină prevede dobindirea cetateniei înfietorului de către cel înfiat.

În cazul declarării nulităţii sau anulării înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română.

Articolul 30

În situaţia prevăzută de art. 5 alin. 3, copilul găsit pierde cetăţenia română dacă, pînă la împlinirea virstei de 18 ani, i s-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi, iar aceştia sînt cetăţeni străini.

Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte cetăţean străin, celălalt părinte raminind necunoscut.

Data pierderii cetateniei române în condiţiile alin. 1 şi 2 este data stabilirii filiaţiei copilului.

Capitolul 6Procedura retragerii şi aprobării renunţării la cetăţenia română

Articolul 31

Guvernul României dispune, prin hotărîre, retragerea sau, după caz, aprobarea renunţării la cetăţenia română, la propunerea ministrului justiţiei, facuta potrivit procedurii prevăzute la art. 14-19.

Articolul 32

Orice autoritate sau persoana care are cunoştinţa de existenta unui motiv pentru retragerea cetateniei române poate sesiza, în scris, comisia de pe lîngă Ministerul Justiţiei, avînd obligaţia sa producă dovezile de care dispune.

Comisia sesizată poate cere date sau informaţii de la orice autoritate sau persoana care are cunoştinţa despre existenta situaţiei prevăzute la art. 25.

Articolul 33

Cererea de renunţare la cetăţenia română se face personal sau prin mandatar cu procura specială şi autentică şi se depune la comisia care funcţionează pe lîngă Ministerul Justiţiei, care va proceda potrivit prevederilor art. 14-19.

Articolul 34

Data pierderii cetateniei române prin retragere sau aprobarea renunţării la aceasta este data publicării în Monitorul Oficial al României a hotărîrii Guvernului.

Articolul 35

Dispoziţiile cuprinse în art. 33 se aplică, în mod corespunzător, şi cazurilor prevăzute la art. 29 şi 30.

Capitolul 7Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 36

Sînt şi rămîn cetăţeni români persoanele care au dobîndit şi păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.

Articolul 37

Foştii cetăţeni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetăţenia română din diferite motive, o pot redobindi la cerere, în baza unei declaraţii autentificate, în străinătate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţara, la Notariatul de Stat al municipiului Bucureşti, chiar dacă au alta cetăţenie şi nu-şi stabilesc domiciliul în România.

Beneficiază de dispoziţiile alin. 1 şi cei cărora li s-a ridicat cetăţenia română fără voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum şi descendenţii acestora.

Articolul 38

Cererile privind acordarea cetateniei şi aprobarea renunţării la cetăţenie sînt supuse unei taxe prevăzute de lege.

Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobindirea cetateniei potrivit prevederilor art. 37 este scutită de plată taxelor consulare.

Articolul 39

Persoanele cărora li s-a acordat cetăţenia română, potrivit legii, au toate drepturile şi libertăţile, precum şi obligaţiile prevăzute prin Constituţie şi legile tarii pentru cetăţenii români.

Articolul 40

Cetăţenia română cu titlu de "cetăţenie de onoare" se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse tarii şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o alta formalitate, de către Parlamentul României.

Persoanele care au dobîndit cetăţenia de onoare se bucura de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetăţenilor români, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie publică.

Articolul 41

Pentru situaţiile în care se cere consimţămîntul minorului care a împlinit vîrsta de 14 ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaraţii autentice date în faţa notarului.

Articolul 42

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României.

Cererile aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu prevederile acesteia, cu excepţia cererilor de redobindire a cetateniei române, depuse, pînă la această dată, în temeiul Decretului-lege nr. 137/1990.

Articolul 43

Pe data intrării în vigoare a legii de faţa se abroga Legea nr. 24/1971 - Legea cetateniei române -, Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română, prevederile art. 3 şi ale art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 februarie 1991.

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 25 februarie 1991.

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, promulgăm Legea, cetateniei române şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU