Programul de acțiune din 2 martie 2021

Articolul 1Domeniul de aplicare

(1)Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, denumit în continuare "Programul de acțiune" pune în aplicare:

–măsurile obligatorii prevăzute în anexa nr. 4 din HG nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de Acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole cu modificările și completările ulterioare;

–măsurile stabilite în Codul de Bune Practici Agricole elaborat în conformitate cu Directiva Nitrați.

(2)Programul de acțiune stabilește responsabilități specifice unor structuri care funcționează în subordinea autorității publice centrale în domeniul agriculturii și ai autorității publice centrale în domeniul apelor, precum și autorităților administrației publice locale cu privire la aplicarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Prevederile programului de acțiune sunt obligatorii pentru toți fermierii care dețin sau administrează exploatații agricole și pentru autoritățile administrației publice locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe teritoriul cărora există exploatații agricole.

Articolul 2Definiții

(1)În sensul prezentului program de acțiune, se aplică definițiile prevăzute la art. 2 din Planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, aprobat prin HG nr. 964/2000, cu modificările și completările ulterioare, definițiile din Anexa nr. 1 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și definițiile din Codul de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole.

Articolul 3Perioade de interdicție în aplicarea îngrășămintelor pe terenul agricol

(1)Perioadele de interdicție pentru aplicarea pe teren a îngrășămintelor organice și chimice solide și lichide sunt definite prin intervalul de timp în care cerințele culturii agricole față de nutrienți sunt reduse și riscul de percolare/scurgere la suprafață este mare.

În condițiile pedo-climatice ale României, perioadele cu risc mare de percolare sau scurgere din intervalul rece (toamnă-primăvară) sunt incluse în intervalul de timp în care temperatura medie a aerului este sub 5°C, pe baza seriilor de date climatice din perioada 1987 - 2017. Astfel, ținând cont de valorile de temperatură multi-anuale, s-a ales începutul perioadei de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor organice solide și lichide data de la care temperatura medie a aerului scade sub 5°C, iar sfârșitul perioadei de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor organice solide și lichide, data de la care temperatura aerului devine mai mare de 5°C. Unitățile administrativ-teritoriale (UAT) au fost grupate, din punct de vedere al perioadelor de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor organice și chimice, în trei zone definite prin relieful predominant din unitatea administrativ - teritorială: 1- câmpie, 2 - deal, 3 - munte (figura 1). În Anexa 3 este prezentată pentru fiecare zonă lista corespunzătoare a unităților administrativ - teritoriale.

!Imagine

Figura 1. Zonele de încadrare a UAT în funcție de perioadele de interdicție

pentru aplicarea îngrășămintelor organice și chimice, utilizând seriile de date zilnice pentru perioada 1987 - 2017.

Pentru fiecare zonă datele de început și sfârșit a perioadei de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor organice solide și/sau lichide, precum și lungimea perioadei de interdicție sunt prezentate în tabelul 1.

Tabel 1. Perioadele de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor organice și chimice, solide și lichide, în funcție de zona în care se încadrează unitățile administrativ-teritoriale (calendarul de interdicție)

Pe terenurile arabile având culturi de toamnă sau pe care se înființează culturi extratimpurii pentru care data semănatului este în perioada de interdicție, se pot aplica însă îngrășăminte chimice și în perioada de interdicție în limita a maxim 50 kg N substanță activă/ha, în funcție de dezvoltarea fiziologică a plantelor, cu respectarea condițiilor de aplicare.

Pentru culturile din sere și solarii nu se aplică perioadele de interdicție în condițiile în care în interiorul acestora temperatura este mai mare de 5°C.

Articolul 4Depozitarea gunoiului de grajd

(1)Îngrășămintele organice provenite din exploatațiile agricole au o stare fizică și o compoziție foarte variată. Oricum ar fi gestionate (în sistem extensiv - de către fermele mici sau intensiv - de către cele mari), trebuie urmărit obiectivul de reducere și prevenire a poluării cu nutrienți.

(2)Gestionarea conformă a gunoiului de grajd se face prin amenajarea unor sisteme de depozitare care pot fi individuale (gospodărești/la nivel de exploatație agricolă) sau comunale. Fermierii care depozitează gunoiul de grajd la platformele comunale trebuie ca, până la transferarea gunoiului de grajd pe platformă, să-l depoziteze conform la nivelul exploatației/gospodăriei. De asemenea, livrarea gunoiului de grajd la platforma comunală trebuie să fie efectivă, un contract între un fermier și administratorul platformei comunale neimplicând în mod automat faptul că gunoiul de grajd este depozitat conform, iar orice altă cantitate de gunoi de grajd nelivrată la platformele comunale trebuie să fie depozitată în mod corespunzător de către fermier.

(3)Încă din stadiul de proiectare a fermelor și de construcție a capacităților de stocare a gunoiului de grajd, se va acorda cea mai mare atenție prevenirii și protecției mediului, în special a apelor, împotriva poluării, având în vedere următoarele:

● amplasarea în afara zonelor cu risc mare de poluare și departe de sursele de apă;

● capacitate de stocare suficientă;

● construcție corespunzătoare, care să înglobeze toate sistemele de siguranță și protecție;

● condiții de exploatare în siguranță, optime și eficiente;

● căi corespunzătoare de acces;

● protecție împotriva incendiilor;

● protecție împotriva eventualelor scurgeri din hidranți.

(4)Depozitele trebuie să aibă o capacitate care să asigure stocarea pentru o perioadă mai mare cu o lună decât intervalul de interdicție pentru aplicarea pe teren a îngrășămintelor organice.

Capacitatea de stocare depinde în principal de speciile de animale deținute, de sistemul de creștere (intensiv sau extensiv, dar mai ales de tipul și cantitatea de așternut utilizată) și de durata perioadei de interdicție a împrăștierii (tabel 1).

Capacitățile de stocare trebuie să fie astfel construite, încât să se evite orice risc de poluare. Pentru estimarea spațiului necesar în funcție de numărul de animale, se pot utiliza valorile prezentate în Tabelul 2 preluate din ghidul "Sistem pentru depozitarea dejecțiilor. Standarde de fermă" elaborat de H. Frederiksen, D. Dănuț, M. Mașinistru și A. Greculescu în anul 2010 în cadrul proiectului "Modernizarea Sistemului de Informare și Cunoaștere în Agricultură" (MAKIS).

Conversia numărului de animale în Unități Vită Mare (UVM) se utilizează pentru stabilirea soluțiilor constructive privind capacitatea de depozitare a gunoiului de grajd necesară. Coeficienții folosiți în România pentru conversia efectivelor de animale în UVM din punctul de vedere al capacității de stocare a dejecțiilor sunt indicați în Tabelul 3.

(5)Depozitarea și procesarea gunoiului de grajd din fermele care nu necesită autorizația de mediu, respectiv actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și parametrii de funcționare a unei activități existente sau ai unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune (a căror mărime este de până la 100 UVM) se poate face în depozite individuale sau în platforme comunale. Pentru fermele de peste 100 UVM depozitarea și procesarea gunoiului de grajd se face în conformitate cu cerințele autorizației de mediu eliberat pentru ferma respectivă.

(6)În funcție de condițiile locale specifice, autoritățile administrației publice locale trebuie să decidă asupra sistemului de stocare a gunoiului de grajd din unitatea administrativ-teritorială (sistem comunal, sistem individual sau o combinație a celor două sisteme).

(7)Dacă în localitate există o platformă comunală pentru depozitarea gunoiului de grajd, capacitatea de stocare a gunoiului în platforma individuală va fi dată de intervalul de timp până când se transportă gunoiul respectiv, către platforma comunală;

Dacă în localitate nu există o platformă comunală pentru depozitarea gunoiului de grajd, atunci perioada și respectiv, capacitatea de stocare va fi dată de perioada de interdicție pentru aplicarea gunoiului la care se adaugă o lună.

(8)La construcția depozitelor de gunoi de grajd solid se va avea în vedere ca acestea să aibă o bază impermeabilizată, să fie prevăzute cu pereți de sprijin și sistem de colectare a efluenților, în special a celor ce se produc în timpul ploilor.

Pragurile mai jos stabilite țin cont de necesitatea ca gunoiul de grajd să fie manevrabil fără a periclita impermeabilitatea bazei locului de depozitare.

Pentru depozitarea gunoiului de grajd provenit de la exploatații cu mai puțin de 40 UVM, cerințele minime pentru impermeabilizarea bazei locului de depozitare sunt: sol tasat acoperit cu o folie de polietilenă de densitate mare sau orice altă soluție constructivă durabilă prin care se asigură impermeabilizarea suprafeței pe care se depozitează gunoiul de grajd. Se interzice depozitarea gunoiului de grajd direct pe sol. Fracția lichidă trebuie colectată. Folia de polietilenă de densitate mare se acceptă doar pentru depozite ce provin de la maxim 8 UVM.

Astfel, în cadrul unei exploatații de până la 40 UVM se pot realiza mai multe platforme mai mici de depozitare a gunoiului de grajd, cu condiția ca cerințele minime de impermeabilizare să fie corespunzătoare capacității ei de stocare, iar volumul de depozitare total să corespundă numărului total de animale din fermă (de exemplu, pentru o fermă de până la 40 UVM, se pot utiliza 5 depozite ce folosesc folie de polietilenă pentru gunoiul de grajd colectat de la maxim 8 UVM fiecare).

Sistemele de depozitare și compostare a gunoiului de grajd provenit de la exploatații cu un număr de animale de peste 40 UVM, se realizează pe platformă betonată cu bazin de retenție pentru fracția lichidă sau lagună cu membrană impermeabilă ori betonată sau orice altă variantă constructivă durabilă care asigură impermeabilizarea suprafeței pe care se depozitează gunoiul de grajd. În acest caz, se interzice depozitarea gunoiului de grajd direct pe sol sau pe folii de plastic/polietilenă de densitate mare.

Astfel, soluțiile constructive pot fi:

–Depozitare pe folie de polietilenă: pentru depozite care deservesc maxim 8 UVM, de la ferme până la 40 UVM;

–Platforme betonate, lagune betonate sau cu membrane ori alte soluții care asigură impermeabilitate durabilă: pentru depozite care deservesc mai mult de 8 UVM și pentru ferme mai mari de 40 UVM;

Depozitarea gunoiului de grajd direct pe sol este INTERZISĂ în toate situațiile!

(9)Amplasarea depozitelor de gunoi de grajd se face cu respectarea următoarelor condiții, conform Ordinului ministrului sănătății nr. 119/2014, cu modificările și completările ulterioare:

La cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și sursă de apă destinată consumului uman - în gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult echivalentul a 6 UVM mare în cazul în care sunt mai multe tipuri de animale și echivalentul a 4 UVM în cazul în care se cresc exclusiv găini sau porci;

La cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și sursă de apă destinată consumului uman - în gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă, adăposturile de animale de cel mult echivalentul a 10 UVM în cazul în care sunt mai multe tipuri de animale și echivalentul a 7 UVM în cazul în care se cresc exclusiv găini sau porci;

La distanță de 50 m de cea mai apropiată locuință vecină și sursă de apă destinată consumului uman - în gospodăriile cu un număr de animale mai mare decât cel prevăzut la paragrafele anterioare;

În mediul urban, prin hotărâri ale consiliilor locale sau prin studiu de impact asupra sănătății se pot stabili distanțe de protecție sanitară mai mari decât cele specificate în prezentul ordin, în funcție de specificul fiecărei unități administrativ-teritoriale.

(10)Spațiul de depozitare trebuie amenajat la cel puțin 100 m față de canale, râuri, iazuri sau alte resurse de apă, în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale H.G. nr. 930/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică.

(11)Distanțele minime de protecție sanitară dintre platformele care deservesc ferme intensive și teritoriile protejate sunt stabilite prin legislație națională (ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014, cu completările și modificările ulterioare, pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației).

(12)Pentru platformele sistemelor intensive de creștere a animalelor, distanța față de locuințe este de 500 m, conform Ordinului ministrului sănătății nr. 119/2014, cu completările și modificările ulterioare, pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației.

(13)Alături de platforma individuală, se sapă groapa de urină socotind 1mc de cap de vită mare, 0,75 mc pentru tineret și 0,3 mc pentru un porc. Ea se poate face din zidărie de cărămidă, tencuită și sclivisită cu ciment sau din beton. Pentru exploatațiile sub 5 UVM poate fi utilizat un recipient de plastic introdus în groapa săpata alături de platformă.

Groapa de urină se acoperă, de exemplu, cu un capac de scândură groasă care împiedică pierderea amoniului.

(14)Capacitatea bazinului de colectare se stabilește în funcție de capacitatea platformei, de nivelul precipitațiilor din regiune (pentru platformele neacoperite) și de ritmul de evacuare a mustului de gunoi. În general, se poate aproxima un necesar de 3 - 5 mc pentru fiecare 100 t gunoi proaspăt.

(15)Exploatațiile de bovine crescute în sistem "permanent la pășune" trebuie să dețină platformă de gunoi de grajd conform aliniatului (8), a cărei dimensiune să fie corelată cu numărul de animale existent în exploatație pentru minim 2 luni. Pentru acest sistem de creștere (permanent pe pășune), fermierii trebuie să respecte numărul maxim de animale ce pășunează pe parcelă, astfel încât, pe baza indicilor referitori la cantitatea de azot (kg / animal /an) din gunoiul de grajd (după scăderea emisiilor gazoase), să nu se depășească limita maximă de 170 kg de N s.a./ha/an.

Tabel 2 Producția de gunoi și capacitatea necesară de stocare pentru diferite sisteme de întreținere a animalelor - tabel preluat din ghidul: "Sistem pentru depozitarea dejecțiilor. Standarde de fermă"

Producția de gunoi de grajd în diferite sisteme de întreținere a bovinelor

*1 Capacitatea fracțiunilor lichide este inclusă.

Producția de gunoi de grajd în diferite sisteme de întreținere a porcinelor.

Valorile minime pentru capacitățile de stocare prezentate în tabelele de mai sus reprezintă valori minime obligatorii, însă valori mai mari trebuie să fie considerate (până la nivelul prezentat în tabele), în funcție de cantitatea de așternut folosită, de sistemul de creștere (în cazul în care acesta este mai intensiv), de mărimea animalelor etc.

Producția de gunoi de grajd în diverse sisteme de întreținere a păsărilor

*2 Așternutul luat în considerare este de paie

Producția de gunoi de grajd în diferite sisteme de întreținere a cabalinelor.

Producția de gunoi de grajd în diferite sisteme de întreținere a ovinelor.

Tabel 3 Coeficienții pentru conversia numărului de animale în Unități Vită Mare din punctul de vedere al volumului dejecțiilor

Articolul 5Depozitarea în câmp deschis a gunoiului de grajd

(1)Depozitarea în câmp deschis a gunoiului de grajd și/sau a compostului trebuie evitată pe cât posibil, deoarece sporește riscul de pierdere a nutrienților prin scurgere la suprafață, infiltrare și volatilizare, diminuându-se astfel calitățile de fertilitate și sporind riscul de poluare. Orice depozitare în câmp presupune totuși respectarea unor condiții minime prin care să se evite scurgerea nutrienților în sol sau, mai grav, direct în resurse de apă.

(2)Depozitarea în câmp trebuie privită ca o excepție, nu ca o regulă, și ea nu trebuie confundată cu simpla aruncare a gunoiului de grajd în afara gospodăriei din lipsa unor capacități conforme de stocare.

(3)Gunoiul de grajd poate fi depozitat temporar în câmp după verificarea faptului că nu există un risc de poluare a cursurilor de apă sau drenurilor din câmp, respectând cumulativ următoarele cerințe :

● Fermierul ce depozitează în câmp nu deține mai mult de 8 UVM;

● Gunoiul de grajd se va depozita numai pe terenul pe care va fi împrăștiat, pe terenul aflat în utilizare de către beneficiar;

● Cantitatea de gunoi depozitată nu poate depăși cantitatea totală de gunoi de grajd care poate fi aplicată pe întreaga suprafață a terenului (maximum 170 kg N/ha/an);

● Gunoiul de grajd nu poate fi depozitat în grămezi temporare mai mult de 180 de zile și nici mai târziu de momentul începerii perioadei de interdicție (se va împrăștia înainte de începerea perioadei de interdicție);

● Depozitele temporare de gunoi de grajd vor fi amplasate în fiecare an în locații diferite;

–Depozitele temporare de gunoi de grajd se amplasează în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare și ale HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică, cu completările și modificările ulterioare, cu respectarea Zonei de protecție în lungul cursurilor de apă conform Anexei nr. 2 și la cel puțin 20 m de cursurile de apă (inclusiv lacuri și acumulări de apă), drenuri deschise sau orice alt tip de dren acoperit cu materiale cu permeabilitate ridicată (nisip, pietriș);

–la cel puțin 50 m față de foraje hidrogeologice, puțuri sau izvoare;

–la cel puțin 250 m de orice foraj sau fântână utilizată pentru furnizarea publică de apă potabilă;

● La baza depozitului temporar de gunoi de grajd trebuie să fie amplasată o folie de plastic impermeabilă peste care se poate pune un strat de paie sau alte materii organice;

● La limita depozitului situată la baza pantei terenului se amplasează un strat de paie;

● Acoperirea / încorporarea gunoiului care provine de la păsări trebuie realizată în cel mult 24 de ore după amenajarea depozitului;

● Este interzisă realizarea grămezilor temporare de gunoi pe terenuri inundabile.

Articolul 6Gestionarea efluenților de siloz

(1)Efluenții proveniți de la instalațiile de însilozare a furajelor verzi sunt foarte bogați în substanțe organice ușor degradabile, care conțin cantități însemnate de nutrienți, în special compuși ai azotului, cu potențial ridicat de poluare. De asemenea, efluenții care se scurg în apele de suprafață pot provoca grave dezechilibre în ecosistemele acvatice prin eutrofizare și moartea peștilor.

(2)Măsurile care trebuiesc respectate în spațiile de însilozare a furajelor verzi sunt:

● însilozarea furajelor la un conținut de materie uscată de peste 25 % și căptușirea bazei silozului cu un strat de paie pentru absorbția efluenților formați (furajele însilozate la un conținut de materie uscată de 18 % produc aproximativ 150 l efluent per tonă. Dacă furajul este uscat până la un conținut de 25 % substanță uscată atunci cantitatea de efluent scade la aproximativ 25l per tonă);

● silozurile trebuie astfel proiectate și construite încât să asigure protecție contra infiltrațiilor de efluenți; ele trebuie acoperite pentru a nu pătrunde apă de precipitații și trebuie prevăzute cu o podea impermeabilă, ușor înclinată (pantă recomandată de 2 %) pe care scurgerile de efluent să fie conduse și stocate într-un bazin subteran de capacitate corespunzătoare, rezistent la coroziune acidă;

● pentru silozurile cu o capacitate mai mică de 1500 mc, capacitatea minimă a bazinului trebuie să fie de 3 mc la fiecare 150 mc din capacitatea silozului. În perioadele de scurgere maximă a efluentului bazinul trebuie golit zilnic;

● pentru silozurile cu capacitatea peste 1500 mc, bazinul trebuie să aibă o capacitate minimă de 30 mc plus 1 mc pentru fiecare 150 mc de capacitate de însilozare peste 1500 mc;

● silozul și bazinul trebuie amplasate la o distanță de minim 50 m de cursurile de apă pentru a preveni o poluare accidentală;

● înainte de a proceda la o nouă însilozare, silozul trebuie inspectat și, dacă este cazul, executate lucrări de întreținere pentru a asigura etanșeitatea acestuia.

(3)Măsurile suplimentare care trebuiesc îndeplinite în spațiile de însilozare a furajelor verzi sunt:

● Nu se supraîncarcă silozul deoarece podeaua acestuia ar putea ceda, apărând crăpături prin care efluentul de siloz să se scurgă necontrolat;

● Când este nevoie, se pompează efluentul colectat în bazinul subteran, într-un bazin suprateran, de capacitate mai mare, în care să fie stocat efluentul singur sau în amestec cu tulbureala colectată de la animale. Cât timp furajele rămân însilozate, toți efluenții și apa de precipitații de pe acoperișul silozului trebuie colectați și depozitați corespunzător;

● Se monitorizează cu atenție nivelul efluentului din bazin care se golește la intervale de timp regulate. Nu se lasă niciodată ca bazinul să se umple peste nivelul maxim și se verifică să nu fie blocate canalele de colectare a efluentului;

● Efluentul de siloz conține nutrienți valoroși care pot suplini până la 15% din necesarul de hrană al porcilor pentru îngrășat. Efluentul trebuie stocat în recipiente corespunzătoare până la utilizarea ca hrană pentru animale;

● Se verifică frecvent starea apelor din vecinătatea silozului în timpul însilozării și timp de o lună după golirea silozului.

Articolul 7Gestionarea efluenților de siloz balotat

(1)În cazul însilozării în baloți închiși ermetic trebuie respectate următoarele reguli:

● Baloții se depozitează la cel puțin 10 m față de cursurile de apă - cu excepția cazurilor în care baloții se află pe o pantă descendentă față de cursul apei;

● Se deschid sau se îndepărtează învelișul baloților la cel puțin 10 m față de cursurile de apă - cu excepția cazurilor în care baloții se află pe o pantă descendentă față de cursul apei;

● Se balotează furajele la un conținut de substanță uscată de peste 25% pentru a conduce la o mai bună conservare a furajelor și la minimizarea producerii de efluenți;

● Se colectează toate scurgerile de efluenți care provin de la baloții depozitați pe suprafața fermei;

● Se verifică faptul că scurgerile de efluenți din baloți după îndepărtarea învelișului acestora nu pot ajunge în drenuri sau cursuri de apă.

Articolul 8Gestionarea apelor uzate de la ferme

(1)Apele uzate din exploatațiile agricole reprezintă un efluent care poate proveni din gunoi de grajd, urină, lapte, produse de spălare și curățare a grajdurilor.

(2)Toate apele uzate din fermă trebuie colectate și depozitate cu grijă în bazine (rezervoare) special destinate pentru colectarea apelor uzate sau în instalațiile destinate colectării dejecțiilor lichide și semilichide sau a altor efluenți din fermă. Depozitarea apelor uzate în gropi amenajate direct în pământ este interzisă.

(3)Rezervoarele utilizate pentru colectarea apelor uzate trebuie să fie:

● în bune condiții și să nu curgă;

● verificate periodic pentru a nu se umple peste capacitatea maximă;

● golite la intervale regulate;

● suficient de mari pentru a nu necesita golirea lor în perioadele în care împrăștierea pe câmp este interzisă.

(4)Metoda cea mai eficientă pentru creșterea capacității de stocare a dejecțiilor lichide la nivelul fermei o reprezintă diminuarea cantității de apă uzată din fermă prin:

● separarea traseelor de scurgere, din cadrul fermei, a apelor pluviale de cele uzate-Apa pluvială (de pe acoperișuri, terenuri învecinate, pardoseli betonate etc.) mărește cantitatea de apă uzată ce trebuie stocată și împrăștiată la nivelul fermei. Separarea traseelor necesită o planificare atentă la nivelul fermei precum și o întreținere regulată a jgheaburilor și burlanelor. Apa pluvială trebuie direcționată spre sistemele de drenaj sau canalizare prin intermediul unor instalații etanșe. Este indicat ca la ieșirea din fermă sistemul de evacuare a apelor pluviale să aibă o gură de vizitare care să permită monitorizarea calității apei. Gura de vizitare trebuie să permită utilizarea unei pompe submersibile pentru curățarea sistemului în cazul în care în el au pătruns efluenți din fermă;

● minimizarea suprafeței " murdare " din cadrul fermei prin reorganizarea terenului fermei și minimizarea suprafeței la care animalele au acces;

● gestionarea scurgerilor în lungul drumurilor și căilor de acces din fermă. Nu este permisă scurgerea directă, de-a lungul drumurilor și căilor de acces din fermă către cursurile de apă.

Articolul 9Norme privind aplicarea îngrășămintelor pe terenul agricol

(1)Cantitatea maximă de azot provenită din îngrășămintele organice care poate fi aplicată pe terenul agricol nu poate depăși 170 Kg/ha/an.

(2)Cantitatea maximă de azot provenită din îngrășăminte chimice care poate fi aplicată pe terenul agricol în cazul în care nu se execută studii agrochimice nu poate depăși:

a)În cazul terenurilor arabile

b)100 KgN - substanță activă/ha/an pentru vii și livezi și alte culturi permanentec) 80 KgN - substanță activă/ha/an pentru pajiști permanente. Fermierii care optează pentru această soluție trebuie să întocmească un plan de fertilizare simplificat, conform modelului prezentat în Anexa 1.

(3)În cazul în care planul de fertilizare se bazează pe studii agrochimice, se aplică cantitatea de azot rezultată prin calcul în funcție de recolta planificată și de gradul de aprovizionare a solului cu azot, cu condiția ca îngrășămintele organice (dacă sunt utilizate) să nu depășească 170 kg N/ha/an.

(4)Pentru exploatațiile care practică agricultura în sistem irigat este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza studiilor agrochimice pentru terenurile irigate.

(5)Pentru realizarea unui plan de fertilizare. la nivelul unei exploatații agricole în care se utilizează îngrășăminte organice provenite de la animale este deosebit de importantă evaluarea cantității de nutrienți din gunoiul de grajd produs la nivelul fermei.

● Cantitatea de nutrienți din gunoiul de grajd produs într-o exploatație agricolă depinde de numeroși factori. printre care: numărul. specia și structura animalelor. sistemele de hrănire și furajare, sistemul de stocare și gestionare a gunoiului de grajd, volumul de apă uzată produsă în exploatație, cantitatea de apă de precipitații care pătrunde în facilitățile de depozitare a gunoiului, cantitatea de paie utilizate pentru așternutul animalelor etc.

● Se recomandă măsurarea conținutului de nutrienți din gunoiul de grajd produs în fermă care urmează a fi aplicat pe terenurile agricole. În cazul în care nu se efectuează măsurători ale conținutului de nutrienți din gunoiul din fermă, valorile acestora pot fi evaluate pe baza unor coeficienți medii stabiliți prin metodologii bazate pe generalizarea datelor experimentale obținute în condiții controlate.

● În tabelul 4 sunt prezentate valorile medii ale cantității de azot (kg N / cap animal / an) din gunoiul de grajd (după scăderea emisiilor gazoase de azot din grajd și depozitele de stocare), care în lipsa măsurătorilor directe ale conținutului de nutrienți din gunoiul de grajd pot fi folosite pentru evaluarea cantității de azot care se aplică pe terenul agricol prin gunoiul de grajd produs în fermă.

Tabel 4. Cantitatea de azot (kg N/cap animal/an) din gunoiul de grajd (după scăderea emisiilor gazoase de azot din grajd și depozitele de stocare) - Sistem gospodăresc

● Pentru calculul cantității de azot din gunoiul de grajd produs în fermă, care nu trebuie să depășească limita maximă pentru aplicarea îngrășămintelor organice de origine animală, se înmulțește numărul de animale din fermă, pe categorii, cu valorile corespunzătoare cantității de azot din gunoiul solid/lichid din tabelul 4. Cantitatea totală de azot calculată astfel la nivelul fermei, adunată cu cea corespunzătoare unor intrări de îngrășăminte organice provenite din alte ferme, se împarte la suprafața de teren pe care se aplică îngrășământul organic. Valoarea rezultată trebuie să fie mai mică decât limita maximă de aplicare a îngrășămintelor organice pe terenul agricol (170 kg N/ha/an). Această metodologie se aplică pentru calculul presiunii nutrienților la nivelul exploatațiilor agricole și al unităților administrativ- teritoriale.

● În cazul în care cantitatea de azot din îngrășămintele organice de origine animală produse în fermă este mai mare decât cea corespunzătoare limitei maxime de aplicare a îngrășămintelor organice pe terenul agricol, cantitatea excedentară (surplusul) se livrează către o altă fermă care are capacitatea de utilizare, fără a depăși limita maximă admisă.

● În vederea ținerii sub control a epizootiilor și a posibilității de monitorizare a contaminării solului și sistemului acvatic cu substanțe farmaceutice de uz veterinar, importul/exportul de îngrășăminte organice se poate realiza doar în limita a 50 km față de locul de producere al acestora. Se aplică excepție gunoiului de grajd provenit din ferme neafectate de epizootie și care, fie provine din agricultura ecologică, fie se poate dovedi că nu conține substanțe farmaceutice de uz veterinar peste limite admise.

Articolul 10Cerințe generale pentru aplicarea fertilizanților

(1)Îngrășămintele solide pot produce poluare numai în situația unor ploi abundente ce intervin imediat după aplicare;

(2)Îngrășămintele organice lichide, dacă nu sunt aplicate corect, pot produce poluare în mod direct. Orice ploaie intervenită la scurt timp după aplicarea lor va mări riscul de poluare;

(3)Se interzice aplicarea oricărui tip de îngrășământ (organic sau chimic), pe timp de ploaie, ninsoare, soare puternic și pe terenurile cu exces de apă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă;

(4)Nu se aplică îngrășămintelor dacă:

● solul este crăpat (fisurat) în adâncime;

● solul este săpat în vederea instalării unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutură.

Articolul 11Obligații privind tehnicile de aplicare a îngrășămintelor organice

(1)Îngrășămintele organice se aplică cât mai devreme posibil, în afara perioadei de interdicție, dar în perioada de creștere a culturilor, pentru a maximiza preluarea nutrienților de culturi și a minimiza riscul poluării. În fiecare an, cel puțin jumătate din cantitatea de gunoi stocată în timpul iernii, trebuie împrăștiată până la 1 iulie, iar restul până înainte de începerea perioadei de interdicție, în cazul în care pe terenul respectiv se înființează o cultură de toamnă;

(2)În perioadele definite ca "perioade de interdicție", așa cum sunt prevăzute în articolul 3 este interzisă aplicarea îngrășămintelor organice pe terenurile agricole. În timpul administrării, trebuie evitat ca materialul administrat să ajungă prin scurgere în sursele de apă, în acest scop fiind necesar să se evite fertilizarea pe porțiunile de teren aflate în imediata apropiere a canalelor, cursurilor de apă sau a altor surse de apă, să se aibă în vedere condițiile meteorologice (absența precipitațiilor în momentul aplicării) și starea de umiditate a solului (solul uscat diminuează scurgerea de apă)

(3)Descărcarea sau depozitarea gunoiului în apropierea surselor de apă, golirea sau spălarea buncărelor și utilajelor de administrare a îngrășămintelor de orice fel în apele de suprafață sau în apropierea lor este interzisă, conducând la poluarea mediului și se sancționează potrivit legii.

(4)În timpul administrării îngrășămintelor organice naturale lichide și semilichide, se vor adopta bunele practici în scopul evitării trecerii acestora în sursele de apă:

● să se aibă în vedere condițiile meteorologice și starea solului; în cazul aplicării la suprafața solului, se va evita împrăștierea pe timp cu vânt, cu soare puternic, în timpul ploilor;

● să se evite orice descărcare accidentală sau intenționată a acestor lichide, din rezervorul sau cisterna utilajului de administrare, în apropierea oricărei surse de apă sau direct în aceasta. În acest scop este necesar ca rezervorul sau cisterna să fie protejate sau construite din materiale anticorozive; atât la transportul, cât și la administrarea acestor îngrășăminte, pierderile tehnologice sau prin neetanșeitatea utilajelor trebuie reduse în totalitate.

● în nici un caz nu se vor efectua reparații sau alte operații, în afara celor tehnologice, dacă utilajul este încărcat parțial sau total.

(5)Uniformitatea de împrăștiere, indiferent dacă această operație se efectuează manual sau mecanizat, trebuie să depășească 75%.

Articolul 12Obligații privind tehnicile de aplicare a îngrășămintelor chimice

(1)Să nu se lucreze cu material cu bulgări sau cu granulație mai mare decât cea de fabricație și să nu se lucreze dacă umiditatea aerului este mai ridicată, pe ceață sau burniță. Se vor utiliza îngrășăminte uscate;

(2)Adoptarea unei maxime prudențe atunci când terenul agricol prezintă fenomenul de scurgere de suprafață; riscul este maxim când terenul este saturat de apă sau înghețat - motiv pentru care aplicarea în aceste condiții este interzisă;

(3)În cadrul culturilor din sere, nu se vor evacua în afara acestora apele provenite din irigații, care conțin printre alte substanțe și fertilizanți. Această cerință se realizează prin recircularea întregii cantități de apă rezultată din colectarea drenajului, condensului și a apei de irigați.

Articolul 13Obligații privind aplicarea îngrășămintelor pe terenurile în pantă abruptă (mai mare de 12%)

(1)Lucrările solului, inclusiv semănatul, pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prășitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel;

(2)Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă și/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puțin 20% din suprafața arabilă totală a fermei;

(3)Se mențin terasele existente pe terenul agricol;

(4)Nu se aplică îngrășăminte organice sau chimice dacă sunt prognozate precipitații intense;

(5)Pe terenurile cu pantă de peste 12%, fertilizarea trebuie făcută numai prin încorporarea îngrășămintelor în sol (nu mai târziu de 24 ore de la momentul aplicării);

Articolul 14

Obligații privind aplicarea îngrășămintelor pe terenurile adiacente cursurilor de apă și în vecinătatea captărilor de apă potabilă

(1)Se instituie zone de protecție în conformitate cu art. 40 și anexa 2 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, în lungul cursurilor de apă. Lățimea zonelor de protecție este stabilită în funcție de lățimea cursului de apă, tipul și destinația resursei de apă sau amenajării hidrotehnice;

(2)Pe terenurile adiacente cursurilor de apă se instituie zone de protecție și benzi tampon (fâșii de protecție) în care este interzisă aplicarea fertilizanților de orice fel;

(3)Se instituie benzi tampon (fâșii de protecție) - benzi adiacente zonelor de protecție stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, în care este interzisă aplicarea fertilizanților de orice fel. Lățimea minimă a fâșiilor de protecție variază în funcție de panta terenului astfel:

● 3 m pentru terenurile cu panta până la 12%;

● 5 m pentru terenurile cu panta peste 12%.

Lățimea benzilor tampon (fâșiilor de protecție) se consideră de la limita blocului fizic adiacent zonei de protecție (stabilită prin Legea Apelor) spre interiorul acestuia. Panta terenului înseamnă panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă;

(4)Este interzisă utilizarea îngrășămintelor de orice fel în zonele de protecție instituite în jurul lucrărilor de captare, a construcțiilor și instalațiilor destinate alimentării cu apă potabilă, a surselor de apă potabilă destinate îmbutelierii, a surselor de ape minerale utilizate pentru cura internă sau pentru îmbuteliere, precum și a lacurilor și nămolurilor terapeutice, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 930/2005 privind aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică.

Articolul 15Aplicarea fertilizanților pe terenuri saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă

(1)Pe soluri saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă este interzisă aplicarea îngrășămintelor.

(2)În zonele inundabile este interzisă depozitarea gunoiului de grajd.

(3)Pentru culturile de orez, fertilizarea trebuie să se realizeze cu îngrășăminte pe bază de azot amoniacal sau amidic, care trebuie aplicat cu 2-3 zile înainte de inundarea terenului pentru a permite azotului amidic să se transforme pe cale enzimatică în azot amoniacal, formă reținută de sol prin schimb ionic.

(4)Pe soluri periodic saturate cu apă sau în zone inundabile, trebuie ales momentul de aplicare a îngrășămintelor atunci când solul are o umiditate corespunzătoare capacității de câmp, evitându-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare și cu scurgerile, precum și pierderile prin denitrificare sub formă de azot elementar sau oxizi de azot.

Articolul 16Aplicarea îngrășămintelor chimice și organice cu azot pe pajiști permanente (pășuni și fânețe)

(1)Aplicarea îngrășămintelor organice pe pajiști permanente (pășuni și fânețe) se supune condiției de a nu se depăși doza de 170 Kg N ha/an și de a nu se aplica în perioadele de interdicție.

(2)Exploatațiile care nu dețin studii agrochimice vor aplica maximum 80 Kg N substanță activă/ha/an din îngrășăminte chimice.

(3)Exploatațiile care urmează un plan de fertilizare bazat pe studii agrochimice, pot aplica cantități de îngrășăminte în acord cu recomandările rezultate din studiile agrochimice, dar nu mai mult de 170 kg N/ha/an îngrășăminte organice.

Articolul 17Documentele de evidență ale exploatației agricole

(1)Documentele de evidență ale exploatației agricole trebuie astfel întocmite și completate încât să permită autorităților de inspecție și control să constate:

● suprafața fermei;

● un plan simplificat de fertilizare care să cuprindă pentru fiecare parcelă de teren cuprinsă în cadrul fermei:

–tipul și cantitatea oricărui îngrășământ chimic aplicat pe teren, cantitatea de azot conținută și data aplicării;

–tipul și cantitatea oricărui îngrășământ organic aplicat pe teren (alta decât cea lăsată de animale prin pășunat) și data aplicării;

–pentru îngrășămintele organice aplicate, altele decât cele lăsate de animalele însăși, se va menționa tipul acestora (compost, gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd, dejecții lichide, dejecții semilichide-păstoase, îngrășământ organic lichid, nămol de epurare etc.) și specia de animale de la care provine;

–tipul oricărei culturi agricole, data la care a fost semănată și data recoltării;

● șeptelul fermei, pe specii și categorii de animale, identificarea și înregistrarea acestuia, registrele de evidență a efectivelor, precum și perioada de timp în care animalele sunt menținute în fermă (stabulație);

● presiunea azotului din îngrășămintele organice de origine animală la nivelul exploatației agricole calculată conform coeficienților de excreție din tabelul 4;

● cantitatea și tipul îngrășămintelor de origine animală aplicate pe terenul agricol, precum și a celor livrate/achiziționate, data livrării/achiziției, numele și adresa destinatarului/furnizorului;

● sistemul de colectare și depozitare a dejecțiilor animale (la nivelul fermei și/sau pe platforme de gunoi comunale, depozite permanente/nepermanente) corelate cu cerințele minime impuse de perioadele de interdicție în aplicarea îngrășămintelor.

(2)Orice document de evidență al exploatației, din categoria celor prevăzute la alin. (1) se păstrează o perioadă de 3 ani de la ultima înregistrare efectuată în document.

Articolul 18Monitorizarea programului de acțiune

(1)Evaluarea rezultatelor privind implementarea Programului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole se realizează la fiecare 4 ani. Indicatorii de monitorizare și evaluare cuantifică eficiența măsurilor prevăzute în programul de acțiune și sunt stabiliți având în vedere cerințele de raportare ale Directivei Nitrați.

(2)Activitatea de monitorizare a Programului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole va fi realizată de Administrația Națională "Apele Române" prin Administrațiile Bazinale de Apă, în ceea ce privește starea resurselor de apă și de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcțiile Agricole Județene în privința aspectelor agricole.

Articolul 19Controlul aplicării programului de acțiune

(1)Controlul respectării Programului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole vizează cel puțin următorii indicatori:

a)respectarea perioadei de interdicție în aplicarea pe teren a îngrășămintelor;

b)capacitatea de stocare a gunoiului de grajd pe platforme individuale sau comunale;

c)depozitarea gunoiului de grajd în câmp și gestiunea efluenților de siloz;

d)utilizarea îngrășămintelor pe terenuri în pantă și acoperirea cu culturi agricole în timpul iernii a terenurilor în pantă;

e)restricții privind aplicarea îngrășămintelor pe terenuri saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă;

f)aplicarea îngrășămintelor pe terenuri adiacente cursurilor de apă sau în vecinătatea captărilor de apă potabilă (zone de protecție și fâșii de protecție);

g)respectarea limitei maxime de azot/ha/an pentru aplicarea îngrășămintelor organice de origine animală, precum și a standardelor privind cantitățile maxime de îngrășăminte cu azot - planul de fertilizare;

h)aplicarea îngrășămintelor chimice și organice cu azot pe pajiști permanente (pășuni și fânețe);

i)acoperirea solului cu vegetație în perioada de iarnă (menținerea unei cantități minime de vegetație care să acopere terenul în perioadele ploioase, cu zăpadă sau cu îngheț);

j)delimitarea grafică a suprafețelor de teren agricol reprezentând fâșii de protecție pentru apele de suprafață și sursele de captare a apei potabile la nivelul exploatației (extras din harta perimetrelor fâșiilor de protecție la nivelul localității, adiacente cursurilor de apă);

k)existența și completarea la zi a documentelor de evidență ale exploatației agricole.

(2)Garda Națională de Mediu, prin Comisariatele județene și Direcțiile pentru Agricultură Județene controlează modul de aplicare a Programului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole și raportează anual Ministerului Apelor și Pădurilor, respectiv Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, stadiul implementării acestui program.

Articolul 20Informarea și instruirea fermierilor

(1)Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin structurile din subordine, elaborează și pun în aplicare, în colaborare cu Direcțiile pentru Agricole Județene, un program de acțiune pentru informarea, instruirea și consilierea fermierilor și autorităților administrației publice locale în scopul promovării și aplicării Codului de bune practici agricole și a Programului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole.

Articolul 21Dispoziții tranzitorii

(1)Cerințele minime legate de soluția constructivă pentru fermele de 40 UVM și mai mari, respectiv de a dispune de o platformă betonată pentru depozitarea și compostarea gunoiului de grajd, cu bazin de retenție pentru fracția lichidă, lagună betonată sau cu membrană impermeabilă, față de cerințele anterioare referitoare la orice formă de impermeabilizare, beneficiază de o perioadă tranzitorie de 3 ani de la punerea în aplicare a acestui Program de acțiune.

(2)Intrarea în vigoare a restricțiilor de fertilizare de orice fel pentru benzile tampon prevăzute la alin. (3) al art. 14 pe o lățime de 3 m pentru terenurile agricole cu panta până la 12% și de 5 m pentru terenurile agricole cu panta peste 12% beneficiază de o perioadă tranzitorie până la 1 septembrie 2022 și se aplică pentru toate culturile înființate după această dată. Până la data de 1 septembrie 2022 se păstrează restricțiile de interzicere a aplicării de fertilizanți de orice fel pe o lățime de 1 m pentru terenurile agricole cu panta până la 12% și 3 m pentru terenurile agricole cu pantă de peste 12%

12.08.2021sintagma: o perioadă tranzitorie până la 1 ianuarie 2022. Până la aceasta dată, se păstrează restricțiile a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. 333 din 2 martie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 780 din 12 august 2021

Articolul 22Dispoziții finale

(1)Prezentul program de acțiune se aplică pentru o perioadă de 4 ani, începând cu data intrării în vigoare.

(2)Finanțarea activităților privind actualizarea legislației pentru implementarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, care revin Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale se face din bugetul celor două ministere și din alte surse atrase de acestea, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.

Anexa nr. 1

Planul de fertilizare simplificat

Pentru fiecare parcelă agricolă, completați un rând.

1 - Se trece nr. blocului fizic

2 - Se trece nr. parcelei

3 - Se trece suprafața parcelei în hectar

4 - Se trece tipul culturii

5 - Se trece nr. kg azot substanță activă (s.a.) la hectar

6 - Ex: gunoi proaspăt GP / gunoi fermentat GF / mraniță M

7 - Tone pe hectar aplicate

8 - Se trece cantitatea de azot substanță activă (s.a.) în kg la hectar, conform tabel de pe verso. Nu depășiți 170 kg azot substanță activă la hectar!

9 - Se trece tipul de îngrășământ, conform specificațiilor producătorului

10 - Se trece numărul de tone de îngrășământ aplicate

11 - Se trece cantitatea de azot substanță activă, conform instrucțiunilor producătorului

12 - Data aplicării îngrășământului. Atenție, este interzisă împrăștierea îngrășămintelor în perioada de interdicție

13 - Se trece suma coloanelor 8 + 11

Anexa nr. 2

Zone de protecție în lungul cursurilor de apă

Zone de protecție - se instituie în conformitate cu art. 40 și anexa 2 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, în lungul cursurilor de apă. Lățimea zonelor de protecție este stabilită în funcție de lățimea cursului de apă, tipul și destinația resursei de apă sau amenajării hidrotehnice astfel:

Lățimea zonei de protecție în lungul cursurilor de apă regularizate:

–2 m pentru cursurile de apă regulatizate a căror lățime este sub 10 m;

–3 m pentru cursurile de apă regulatizate a căror lățime este cuprinsă între 10-50 m;

–5 m pentru cursurile de apă regulatizate a căror lățime este de peste 51 m;

–distanța dig-mal pentru cursurile de apă îndiguite, dacă această distanță este mai mică de 50 m.– Lățimea zonei de protecție în lungul cursurilor de apă neregularizate:

–5 m pentru cursurile de apă a căror lățime este sub 10 m;

–15 m pentru cursurile de apă a căror lățime este cuprinsă între 10-50 m;

–20 m pentru cursurile de apă a căror lățime este de peste 51 m.

Lățimea zonei de protecție în jurul lacurilor naturale, indiferent de mărime: 5 m.– Lățimea zonei de protecție în jurul lacurilor de acumulare: între nivelul normal de retenție și cota coronamentului.– Lățimea zonei de protecție de-a lungul digurilor: 4 m spre interiorul incintei.– Lățimea zonei de protecție de-a lungul canalelor de derivație de debite: 3 m.– Baraje și lucrări anexe la baraje:

–baraje de pământ, anrocamente, beton sau alte materiale - 20 m în jurul acestora;

–instalații de determinare a calității apei, construcții și instalații hidrometrice - 2 m în jurul acestora;

–borne de microtriangulație, foraje de drenaj, foraje hidrogeologice, aparate de măsurarea debitelor - 1 m în jurul acestora.– Lățimea zonei de protecție la forajele hidrogeologice din rețeaua națională de observații și măsurători - 1,5 m în jurul acestora.

Zonele de protecție se măsoară astfel :

● la cursurile de apă, de la limita albiei minore;

● pentru lacurile naturale de la nivelul mediu;

● pentru lacurile artificiale de la nivelul normal de retenție.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 930/2005 privind aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică, se adaugă zonei de protecție, după caz, zona de protecție sanitară cu regim sever, zona de protecție sanitară cu regim de restricții, perimetre de protecție hidrogeologică în jurul surselor de alimentare cu apă potabilă, surselor de apă potabilă destinate îmbutelierii, a surselor de ape minerale sau a lacurilor și nămolurilor terapeutice.

Anexa nr. 3

Încadrarea unităților administrativ-teritoriale în zonele corespunzătoare

perioadelor de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor organice și chimice, solide și lichide