Decizie nr. 774 din 25 septembrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ştefan Cujbă în Dosarul nr. 124/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 421D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 755D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ilie Ion, Anton Cristian, Gheorghe Badea, Florea Cristian Agapie, Dănuţ Alexandru Burcea, Valentin Vascu, Alexandru Stan, Cristian Vasile, Ion Dumitraşcu, Niculae Miu, Ion Fleancu, Aurel Oncica, Daniel Ion, Adrian-Leonard Bantaş, Viorel Armaşu, Vasile Busuioc, Constantin Ivaşcu, Virgil Bădescu, Florin Atanasiu şi Benone Tiron în Dosarul nr. 10.831/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul Mirela Radu, cu împuternicire avocaţială depusă în şedinţă, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 768D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ioan Truţă în Dosarul nr. 2.780/3/2011 (număr în format vechi 4.309/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Avocatul autorilor excepţiei din Dosarul nr. 755D/2012 şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 755D/2012 şi nr. 768D/2012 la Dosarul nr. 421D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 755D/2012, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, raportată şi la prevederile art. 135 alin. (2) lit. f) şi art. 53 din Constituţie. Arată că, deşi cunoaşte că jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate invocate, totuşi solicită admiterea acesteia faţă de prevederile constituţionale susmenţionate. Mai susţine că pensia este un "bun" câştigat care determină o creştere a calităţii vieţii şi, prin urmare, dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 47 din Constituţie referitoare la nivelul de trai. Depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia din 20 martie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea civilă nr. 4 din 6 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 124/96/2010, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Ştefan Cujbă într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ.

Prin Decizia civilă nr. 267R din 31 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.831/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale - admiţând recursul împotriva Încheierii din 2 mai 2011 prin care Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale - a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 18, 20 şi 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Excepţia a fost ridicată de recurenţii-reclamanţi Ilie Ion şi alţii într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare.

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.780/3/2011 (număr în format vechi 4.309/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Excepţia a fost ridicată de recurentul-reclamant Ioan Truţă într-o cauză având ca obiect nulitate act.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care interzic cumulul pensiei cu salariul atunci când cuantumul pensiei este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie, aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, dreptului la muncă şi dreptului la pensie, precum şi principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi dreptului de proprietate. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (prin prisma Cauzei Buchen împotriva Cehiei din 2002), deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi principiilor Uniunii Europene.

În acest sens, arată că limitarea cumulului pensiei cu salariul a mai fost prevăzută în două acte normative, dar, prin deciziile nr. 375/2005 şi nr. 82/2009, Curtea Constituţională a decis că aceste reglementări reprezintă aspecte de discriminare şi neconstituţionalitate.

Astfel, discriminarea se realizează între angajaţii de la stat şi cei din mediile private, faţă de persoanele cu pensii care depăşesc salariul mediu brut pe economie, în raport cu persoanele care nu s-au pensionat şi pot cumula salariile în baza Deciziei nr. 1.414/2009 a Curţii Constituţionale şi în raport cu persoanele exceptate de Curtea Constituţională de la interdicţia cumulului. De asemenea, discriminarea se manifestă şi prin încălcarea obligaţiilor de asigurare a unui trai decent şi de respectare a egalităţii de tratament, consacrate prin art. 4 din Legea nr. 75/1999, prin Directivele CE nr. 75/117/1975 şi nr. 2000/750, prin Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 100/1951, prin art. 24 din Carta socială europeană, ratificată de România prin Legea nr. 484/2001, prin art. 6 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene şi prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Totodată, arată că este încălcat principiul neretroactivităţii actelor civile, astfel cum a decis în mai multe rânduri Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, începând cu Cauza Neumann, 1967. În acelaşi sens a decis şi cu privire la respectul drepturilor dobândite şi imuabilitatea situaţiilor juridice subiective (Cauza Gesamthochschule Duisburg, 1985, Cauza Verli Wallace, 1983), la principiul bunei-credinţe impus instituţiilor atât în domeniul administrativ, cât şi în domeniul contractual (Cauza Van Lackmuller, 1960) şi la principiul protecţiei încrederii legitime (Cauza Tomadini, 1979). S-a decis că este admisibil efectul retroactiv al legii civile numai în cazul cumulării a două condiţii, constând în faptul că retroactivitatea este probabilă sau previzibilă şi cei interesaţi au fost informaţi iniţial asupra adoptării unor măsuri viitoare cu caracter retroactiv (Cauza Bosch, 1962).

Totodată, susţin că este încălcat şi principiul interdicţiei restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât cumularea pensiei de serviciu cu veniturile realizate din activitatea de funcţionar public reprezintă un drept câştigat în baza prevederilor Legii nr. 179/2004, iar anularea acestuia contravine principiului internaţional al stabilităţii şi previzibilităţii raporturilor juridice. Atât dreptul la pensie, cât şi dreptul de a presta ulterior o muncă pe durată nedeterminată, conform prevederilor legale, reprezintă drepturi câştigate, iar obligaţia stabilită prin lege de a renunţa la unul dintre aceste drepturi ori dispunerea încetării unilaterale a raporturilor de muncă prin actul administrativ reprezintă abuzuri ale statului şi o îngrădire a exercitării acestei activităţi.

De asemenea, susţin că este încălcat art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât interdicţia cumulului salariului cu pensia echivalează cu o expropriere, art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care garantează dreptul la muncă, art. 5 din Tratatul Uniunii Europene care statuează că între scopul vizat şi actul adoptat de autoritate trebuie să existe o justă proporţie, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor şi principiul certitudinii dreptului.

În Dosarul nr. 768D/2012, autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 118 din Constituţie privind forţele armate. Astfel, odată cu depunerea jurământului militar, cadrele militare încheie de fapt o convenţie, contract cu executare continuă, cu statul român, care are puterea unei legi organice şi care nu încetează la trecerea în rezervă, deoarece cele două părţi se angajează să respecte obligaţiile şi drepturile ce decurg din statutul cadrelor militare. Modificarea statutului cadrelor militare poate fi făcută numai prin lege organică, iar efectele acestor modificări pot avea loc numai după depunerea unui nou jurământ militar şi după semnarea noilor condiţii. Or, dreptul la pensie, care include şi plata acesteia, este parte a convenţiei încheiate cu statul.

Tribunalul Harghita - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul constituţionalităţii textelor de lege criticate, sens în care invocă Decizia nr. 1.414/2009 a Curţii Constituţionale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că nicio dispoziţie legală nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pensia, având o valoare economică, devine un "bun" care trebuie respectat în contextul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ţinând cont de cazurile speciale de privare de proprietate, respectiv de restrângere de proprietate. Jurisprudenţa dezvoltată în legătură cu acest drept nu a consacrat un caracter absolut dreptului de proprietate sub aspectul întinderii, ci, dimpotrivă, a recunoscut o marjă largă de apreciere statelor în adoptarea măsurilor ce afectează bunurile cetăţenilor, cu condiţia de a fi justificate rezonabil şi de a se păstra proporţia între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Or, în cauză, aprecierea acestor condiţii ţine de analiza cauzei pe fondul său, ceea ce este de competenţa judecătorului ordinar, măsura de suspendare a plăţii pensiei, după opţiunea exprimată de beneficiar, nefiind în conflict cu normele Constituţiei.

Referitor la dispoziţiile art. 118 din Constituţie, consideră că acestea nu sunt în niciun fel atinse de măsurile edictate prin Legea nr. 329/2009, normele aplicându-se tuturor celor care se găsesc în situaţia de cumul, iar nu numai pensionarilor militari. De altfel, drepturile şi obligaţiile cu caracter pecuniar ale militarilor în activitate sau pensionari nu fac obiect de reglementare al Legii fundamentale, ci al unei legi organice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 421D/2012, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr. 1.414/2009 a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 421D/2012, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Capitolului IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, dispoziţii care au următorul cuprins:

–Art. 17: (1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ- teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a)la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b)după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.

–Art. 18: (1) Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilorsociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2)Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

–Art. 19: (1) În situaţia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public, cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2)Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entităţilor prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3)În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4)Prevederile alin. (3) se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitării cumulului.

–Art. 20: Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.

–Art. 21: În cazul în care opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii.

–Art. 22: Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.

–Art. 23: (1) Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).

(2)Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3)Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.

–Art. 24: Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

–Art. 25: Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale.

–Art. 26: În aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale elaborează instrucţiuni până la data intrării în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii de lege contravin următoarelor prevederi din Constituţie : art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) cu referire la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 118 privind forţele armate, art. 135 alin. (2) lit. c) şi f) privind economia şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 23 alin. (2) privind dreptul la un salariu egal pentru muncă egală din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia menţionată, art. 1 paragraful 2 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia menţionată, art. 6 paragraful 1 privind dreptul la muncă din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 6 privind valoarea juridică a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a constatat că întreg Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 este constituţional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituţie. De asemenea, şi-a menţinut această jurisprudenţă şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, sau Decizia nr. 1.287 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011.

Curtea, prin deciziile menţionate, a statuat că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condiţiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justă şi echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de criză economică în care se regăseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluţia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituţional.

Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie . Prin decizia mai sus amintită, Curtea a arătat motivele care justifică tratamentul juridic diferenţiat. În acest sens, s-a reţinut că "Legea fundamentală stabileşte în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupă unele funcţii publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei privind exprimarea opţiunii cu privire la suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării funcţiei, în condiţiile art. 18-20 din legea criticată, este incompatibilă cu dispoziţiile constituţionale arătate". Aşadar, situaţia obiectiv diferită în care se găseşte această categorie de persoane justifică tratamentul juridic diferit, fapt ce nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, care nu trebuie interpretat în sensul instituirii unui tratament uniform, ci a unui tratament egal pentru situaţii identice.

În consecinţă, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit că prevederile art. 53 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.

Curtea a mai reţinut, în ceea ce priveşte critica vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii, că prevederile de lege criticate reglementează condiţiile exercitării dreptului la muncă şi a dreptului la pensie pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică care a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei naţionale.

Totodată, Curtea a reţinut că prestaţiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intră în sfera de incidenţă a dreptului de proprietate, acest drept putând fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost în plată.

Prin Decizia nr. 544 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 15 iunie 2012, Curtea a constatat că invocarea art. 118 alin. (2) din Constituţie nu are relevanţă în cauză, întrucât cumulul pensie-salariu, în mod evident, nu ţine de statutul constituţional al forţelor armate. Faptul de a permite în privinţa militarilor un atare cumul ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, fără ca acesta să aibă constrângeri de natură constituţională în acest sens.

În fine, Curtea a reţinut că prin Decizia din 20 martie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României, s-a arătat că măsura criticată este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum şi faptul că în domeniul social statul dispune de o marjă largă de apreciere, ceea ce a dus la concluzia că măsura criticată nu este contrară art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie (paragrafele 17-25).

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, Curtea constată că şi această susţinere este neîntemeiată, deoarece, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa sus-menţionată, prevederile de lege criticate reglementează condiţiile exercitării dreptului la muncă şi a dreptului la pensie pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică care a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei naţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ştefan Cujbă în Dosarul nr. 124/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă, de Ilie Ion, Anton Cristian, Gheorghe Badea, Florea Cristian Agapie, Dănuţ Alexandru Burcea, Valentin Vascu, Alexandru Stan, Cristian Vasile, Ion Dumitraşcu, Niculae Miu, Ion Fleancu, Aurel Oncica, Daniel Ion, Adrian-Leonard Bantaş, Viorel Armaşu, Vasile Busuioc, Constantin Ivaşcu, Virgil Bădescu, Florin Atanasiu şi Benone Tiron în Dosarul nr. 10.831/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Ioan Truţă în Dosarul nr. 2.780/3/2011 (număr în format vechi 4.309/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean