Decizie nr. 595 din 19 iunie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 şi art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Beby Artimpex" - S.R.L. din Bucureşti şi Cabinetul individual de avocatură - Florin Frăţilă în Dosarul nr. 5.695/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

La apelul nominal răspunde Cabinetul individual de avocatură - Florin Frăţilă, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.695/36/2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 şi art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Beby Artimpex" - S.R.L. din Bucureşti şi Cabinetul individual de avocatură - Florin Frăţilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, următoarele:

–art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală restrânge dreptul părţilor la lămurirea cauzei prin probe, deoarece singura dovadă admisă pentru a servi la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni este doar aceea cu înscrisuri. Prin urmare, nu se poate vorbi despre respectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, a dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime ori despre ocrotirea dreptului de proprietate privată. În speţa dedusă judecăţii autorii excepţiei susţin că nu au posibilitatea să solicite instanţei administrarea de probe noi şi, atâta timp cât acestea nu au fost administrate în faţa organului de urmărire penală, materialul probator nu poate fi completat;

–art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 24, art. 44 şi ale art. 53, deoarece "restrânge probele care pot fi administrate în recurs doar la categoria înscrisurilor";

–art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală este criticat prin prisma legiferării mecanismului casării cu trimitere spre rejudecare, care, în opinia autorilor excepţiei, încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din perspectiva asigurării unui termen rezonabil de soluţionare a litigiului. Se apreciază că soluţia care este de urmat ar fi aceea a casării cu reţinere spre rejudecare.

Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 şi art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins:

–Art. 278^1 alin. 7: "Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.";

–Art. 385^14 alin. 1: "Instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs.";

–Art. 385^15 pct. 2 lit. c): "Instanţa, judecând recursul, pronunţă una din următoarele soluţii: [...]

2.admite recursul, casând hotărârea atacată şi:[...]

c)dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 3-5, pct. 6 teza a doua, pct. 7-10 şi pct. 21, şi rejudecarea de către instanţa competentă, în cazul prevăzut în art. 385^9 alin. 1 pct. 1.

Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanţe, cât şi hotărârea instanţei de apel, în caz de admitere şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, cauza se trimite la prima instanţă, dacă ambele hotărâri au fost casate, şi la instanţa de apel, când numai hotărârea acesteia a fost casată.

În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, Curtea observă că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, cum sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale criticate, este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este stabilită numai prin lege, fără a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiţie.

În legătură cu neconstituţionalitatea alin. 7 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 414 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004, statuând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată de natura juridică a plângerii în discuţie, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează o analiză a rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului, sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă aceasta a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale.

Astfel, Curtea observă că întreaga procedură de soluţionare a plângerii reglementate de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, procedură prin care se vizează doar legalitatea soluţiei procurorului, iar nu judecarea fondului cauzei, reprezintă în sine o garanţie a realizării accesului liber la justiţie.

II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 135 din 23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 20 aprilie 2004. Cu acel prilej, statuând asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că acestea nu interzic în vreun fel părţii să-şi susţină cauza în condiţii care să nu o dezavantajeze în raport cu părţile adverse ori să beneficieze de toate garanţiile procesuale pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în concordanţă cu prevederile constituţionale. Considerentele acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

În sfârşit, Curtea mai reţine că procedura de judecată, care cuprinde şi sistemul probator, respectiv obiectul judecăţii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, textele de lege criticate fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată.

III. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, Curtea constată că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea excepţiei, este modificarea prevederii de lege criticate, în sensul reglementării soluţiei de casare cu reţinere spre rejudecare. O asemenea solicitare excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "[...] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 53 din Constituţie, Curtea constată că aceste prevederi constituţionale nu au

incidenţă în speţa dedusă judecăţii.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 şi art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Beby Artimpex" - S.R.L. din Bucureşti şi Cabinetul individual de avocatură - Florin Frăţilă în Dosarul nr. 5.695/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu