Decizie nr. III din 16 ianuarie 2006

Dosar nr. 25/2005

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 85 de judecători din totalul de 108 în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Florenţa Baltă.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că atât cadrele militare active, cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită şi de medicamente gratuite, potrivit reglementărilor din legile speciale, dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 şi, respectiv, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, la care se face referire în hotărârile Guvernului nr. 270/1999 şi nr. 677/2003.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod diferit asupra condiţiilor în care cadrele militare active şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită şi de medicamente gratuite.

Astfel, unele instanţe, considerând că toate categoriile de personal la care se referă dispoziţiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, beneficiază de asistenţă medicală şi de medicamente gratuite în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, au admis cererile cadrelor militare şi poliţiştilor care au solicitat restituirea sumelor de bani reţinute cu titlu de contribuţie la Fondul asigurărilor sociale de sănătate.

În motivarea acestor soluţii au fost invocate prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999, prin care, pe lângă serviciile medicale gratuite din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, s-a mai prevăzut asigurarea gratuită a asistenţei medicale, profilactice şi curative în situaţii speciale şi în misiuni specifice, precum şi dispoziţiile art. 4 ale aceleiaşi hotărâri, potrivit cărora asistenţa medicală şi medicamentele gratuite pentru cadrele militare se asigură din fondurile bugetare.

S-a mai motivat că reglementările din legile nr. 80/1995 şi nr. 360/2002 sunt derogatorii de la principiul obligativităţii plăţii contribuţiei la asigurările sociale de sănătate, iar datorită caracterului lor special au prioritate de aplicare.

Relevându-se că prin nici o dispoziţie din legile cu caracter special la care s-a făcut referire nu s-a condiţionat acordarea asistenţei medicale gratuite cadrelor militare şi poliţiştilor de plată contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, s-a conchis că acestor două categorii de persoane nu le sunt aplicabile prevederile cu caracter general referitoare la obligativitatea achitării contribuţiei menţionate.

Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că atât cadrele militare, cât şi poliţiştii beneficiază, în baza legilor speciale, de asistenţă medicală şi medicamente gratuite, dar numai cu respectarea dispoziţiilor cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 şi, respectiv, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 şi în Hotărârea Guvernului nr. 677/2003.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 145/1997, în vigoare de la data de 1 ianuarie 1998 până la 20 noiembrie 2002, când a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, erau supuse în mod obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane: cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii având reşedinţa în România, stabilindu-se în acest cadru, prin alin. (2) al aceluiaşi articol, că "asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările de sănătate".

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 au fost preluate aceleaşi reglementări, precizându-se la art. 4 alin. (1), în conţinutul ce i s-a dat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2005, că "sunt asiguraţi, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".

Este semnificativ că prin art. 12 lit. g) din această ordonanţă a fost instituită obligaţia asiguraţilor de a achita contribuţia datorată Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, care, potrivit art. 50 alin. (1) lit. a), se formează în primul rând din "contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice".

Excepţiile de la principiul contribuţiei obligatorii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate au fost reglementate succesiv în art. 6 din Legea nr. 145/1997 şi în art. 6 alin. (1) lit. a)-i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, în cuprinsul cărora nu sunt menţionate cadrele militare şi poliţiştii.

Tot astfel, cadrele militare şi poliţiştii nu se regăsesc nici între categoriile de persoane considerate asigurate prin efectul legii, cu scutire de plată a contribuţiei, potrivit art. 55 din Legea nr. 145/1997, sau asigurate, cu plata contribuţiei din alte surse, conform prevederilor art. 6 alin. (2) lit. a)-e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002.

Prin urmare, nefăcând parte din nici una dintre categoriile scutite de plată contribuţiei obligatorii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, atât cadrelor militare, cât şi poliţiştilor le-a revenit obligaţia, mai întâi în conformitate cu art. 52 alin. (1) din Legea nr. 145/1997, iar după abrogarea acesteia, în temeiul art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, de a plăti contribuţia bănească lunară pentru asigurările de sănătate.

De altfel, prin Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 458/2001, s-a prevăzut la art. 3 lit. b) că Fondul de asigurări de sănătate ce se virează la Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se compune şi din "contribuţia personalului militar şi civil, a personalului şi magistraţilor din autoritatea judecătorească, .... a militarilor angajaţi pe bază de contract, din ministerele, instituţiile şi structurile prevăzute la art. 1 alin. 1,...", ceea ce exprimă voinţa neîndoielnică a legiuitorului ca şi aceste categorii de persoane să achite cotele de contribuţie lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, potrivit reglementărilor generale privind constituirea acestui fond.

Aşa fiind, se impune să se considere că atât cadrele militare, cât şi poliţiştii nu fac parte dintre categoriile de persoane excluse de la obligaţia cu caracter general de a plăti contribuţia la formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

În legătură cu această obligaţie cu caracter general, căreia cele două categorii de persoane trebuie să i se conformeze, este de reţinut reglementarea cu caracter special prevăzută la art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, astfel cum a fost modificată şi completată ulterior, potrivit căreia cadrele militare în activitate au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Pentru aplicarea acestei dispoziţii a legii a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 270/1999, precizându-se în art. 1 următoarele: "cadrele militare în activitate au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, cu modificările ulterioare, şi ale prezentei hotărâri, în toate situaţiile în care medicii sau alt personal sanitar acreditat recomandă un tratament medical".

Rezultă deci că nici aceste dispoziţii nu infirmă existenţa obligaţiei cu caracter general a cadrelor militare de a contribui, prin plata unei sume lunare, la constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Aceste prevederi legale au fost aplicabile şi poliţiştilor până la data de 19 iunie 2003, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea Guvernului nr. 677 din 12 iunie 2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti.

Ca şi în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 privind stabilirea condiţiilor de acordare a asistenţei medicale, medicamentelor, concediilor medicale şi scutirilor medicale pentru cadrele militare în activitate, prin art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 s-a prevăzut, tot cu caracter de principiu, că "poliţistul beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi psihologică, medicamente şi proteze, în condiţiile prezentei hotărâri şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare".

Aşa fiind, câtă vreme, cu privire la aspectele pe care nu le reglementează, cele două legi speciale fac trimiteri la norma generală, concluzia ce se impune este aceea că şi în materia obligativităţii plăţii contribuţiei la formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate este aplicabilă aceeaşi normă generală, deoarece normele speciale nu conţin dispoziţii contrare.

Ca urmare, gratuităţile la care se referă Legea nr. 80/1995 şi Legea nr. 360/2002 se acordă conform reglementărilor din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 şi, respectiv, din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, fără scutirea cadrelor militare în activitate şi a poliţiştilor de obligaţia de a contribui la constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că atât cadrele militare active, cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită şi de medicamente gratuite numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 şi, respectiv, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 şi în Hotărârea Guvernului nr. 677/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, stabilesc:

Atât cadrele militare active, cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită şi de medicamente gratuite, potrivit reglementărilor din legile speciale, numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 şi, respectiv, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 şi în Hotărârea Guvernului nr. 677/2003.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 ianuarie 2006.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI

DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent-şef

Victoria Maftei