privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (actualizată până la data de 9 februarie 2016
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal, ale Codului de procedură penală şi ale prezentei legi.
(1)Pedepsele şi măsurile educative privative de libertate se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive.
(2)Reţinerea se execută numai în temeiul ordonanţei prin care s-a dispus această măsură, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
(3)Arestul la domiciliu se execută numai în temeiul încheierii dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
(4)Arestarea preventivă se execută numai în baza mandatului de arestare preventivă, emis potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
(1)Scopul executării pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
(2)Prin executarea pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor internate.
Pedepsele şi măsurile privative de libertate se execută în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane.
(1)Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse sau a unei alte măsuri privative de libertate la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.
(2)Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.
(1)În timpul executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA sau pentru alte temeiuri de acelaşi fel.
(2)Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.
Deţinuţii îşi exercită toate drepturile civile şi politice, cu excepţia celor care au fost interzise, potrivit legii, prin hotărârea definitivă de condamnare, precum şi a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din raţiuni de menţinere a siguranţei deţinerii.
(1)Preşedintele curţii de apel în a cărei rază teritorială funcţionează un penitenciar, un centru de reţinere şi arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru de detenţie desemnează, anual, unul sau mai mulţi judecători de supraveghere a privării de libertate, de la instanţele din raza curţii de apel.
(2)Preşedintele curţii de apel desemnează, în aceleaşi condiţii, unul sau mai mulţi judecători supleanţi, care îşi vor exercita atribuţiile de supraveghere a executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate pe durata imposibilităţii exercitării acestora de către judecătorul titular.
(3)Desemnarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate şi a supleanţilor se face în baza acordului prealabil scris al acestora, cu precădere dintre judecătorii care, anterior, au avut aceeaşi calitate ori au exercitat atribuţii în cadrul compartimentului de executări penale al instanţei.
(4)Preşedintele curţii de apel desemnează, anual, grefieri şi grefieri supleanţi pentru asigurarea desfăşurării activităţii la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
(1)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuţiilor stabilite prin prezenta lege. Pe durata exercitării atribuţiilor privind supravegherea executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, judecătorii nu pot desfăşura alte activităţi la instanţa din cadrul căreia au fost desemnaţi.
(2)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuţii administrative şi administrativ-jurisdicţionale:
a)soluţionează plângerile deţinuţilor privind exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege;
b)soluţionează plângerile privind stabilirea şi schimbarea regimurilor de executare a pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate;
c)soluţionează plângerile deţinuţilor privind aplicarea sancţiunilor disciplinare;
d)participă la procedura refuzului de hrană;
e)participă, în calitate de preşedinte, la şedinţele comisiei pentru liberare condiţionată;
f)exercită orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
(3)Atribuţiile administrativ-jurisdicţionale se exercită în cadrul procedurilor speciale prevăzute în prezenta lege şi se finalizează printr-un act administrativ-jurisdicţional, denumit încheiere.
(4)În exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate audia orice persoană, poate solicita informaţii ori înscrisuri de la administraţia locului de deţinere, poate face verificări la faţa locului şi are acces la dosarul individual al deţinuţilor, la evidenţe şi orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.
(5)Încheierile judecătorului de supraveghere a privării de libertate devenite executorii, precum şi dispoziţiile scrise date administraţiei locului de deţinere în procedura refuzului de hrană, potrivit legii, sunt obligatorii.
(6)Administraţia penitenciarului sau, după caz, a centrului de reţinere şi arestare preventivă, centrului de arestare preventivă, centrului educativ şi centrului de detenţie pune la dispoziţia judecătorului un spaţiu amenajat. Ministerul Justiţiei asigură dotarea spaţiului cu mijloacele materiale necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii acestuia.
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţia publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităţii unităţilor care se organizează şi funcţionează în subordinea sa.
(2)Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(3)Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei.
(4)Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite.
(5)Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii.
(1)Pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.
(2)Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi cerinţele speciale de protecţie a anumitor categorii de deţinuţi.
(5)Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabileşte de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ţinându-se seama şi de regimul de executare, măsurile de siguranţă ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex şi vârstă.
(1)Pentru anumite categorii de deţinuţi se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 11 alin. (2) şi (3).
(2)Penitenciarele speciale sunt:
a)penitenciare pentru tineri;
b)penitenciare pentru femei;
c)penitenciare-spital.
(3)În condiţiile art. 11 alin. (2) şi (3), se pot stabili penitenciare cu rol de coordonare a penitenciarelor dintr-o zonă geografică.
(4)Atribuţiile penitenciarelor cu rol de coordonare a penitenciarelor dintr-o zonă geografică se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc penitenciarele în care vor funcţiona secţii speciale pentru continuarea executării măsurii educative privative de libertate.
(1)Siguranţa deţinerii se referă la totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia penitenciarului în scopul impunerii unor restricţii în ceea ce priveşte libertatea de mişcare a deţinuţilor, astfel încât să prevină săvârşirea de noi infracţiuni, să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, precum şi pentru protejarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora, a personalului locului de deţinere şi a oricăror altor persoane.
(2)Activităţile desfăşurate de administraţia penitenciarului pentru realizarea siguranţei deţinerii constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoţire şi supraveghere, în scopul menţinerii ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor.
(3)Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
(4)Penitenciarele dispun de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, spaţiilor interioare şi căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.
(5)În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Ministerul Afacerilor Interne acordă, la solicitare, sprijinul necesar.
(1)Folosirea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare nu este permisă decât în situaţii în care alte măsuri de menţinere a ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor nu au dat rezultate în una dintre următoarele situaţii:
a)pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării deţinuţilor;
b)pentru a proteja deţinuţii de autovătămare sau pentru a preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;
c)pentru restabilirea ordinii şi disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii deţinuţilor la o dispoziţie a organelor judiciare sau personalului locului de deţinere.
(2)Mijloacele de imobilizare ce pot fi folosite în scopul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).
(3)Folosirea mijloacelor de imobilizare este permisă numai pe durata pentru care aceasta este strict necesară.
(4)Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de imobilizare a deţinuţilor, şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat.
(5)Utilizarea mijloacelor de imobilizare trebuie autorizată în prealabil de către directorul penitenciarului, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care este de îndată adusă la cunoştinţa directorului.
(6)Organele judiciare apreciază cu privire la aplicarea, menţinerea sau îndepărtarea mijloacelor de imobilizare, pe durata prezenţei deţinuţilor în faţa acestora.
(1)În cazul producerii unei evadări, în sensul art. 285 din Codul penal, administraţia penitenciarului anunţă de îndată organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi şi prinderii deţinutului, furnizând acestora datele şi informaţiile necesare.
(2)Personalul locului de deţinere poate desfăşura activităţi de căutare a persoanei aflate în situaţia prevăzută la alin. (1) pe o durată ce nu poate depăşi 24 de ore, cu excepţia situaţiilor în care există date precise, informaţii ori indicii despre aceasta.
(1)Toate persoanele şi bagajele aflate asupra acestora, precum şi mijloacele de transport care au acces în penitenciar sunt supuse controlului de specialitate şi antiterorist.
(2)Controlul de specialitate cuprinde toate activităţile desfăşurate de personal pentru stabilirea calităţii persoanelor care au acces în locul de deţinere şi pentru descoperirea şi ridicarea obiectelor interzise a se afla în posesia, folosinţa sau păstrarea deţinuţilor.
(3)Controlul antiterorist cuprinde toate activităţile desfăşurate de personal, folosind mijloacele tehnice din dotare, pentru descoperirea de armament, muniţie, substanţe explozive, alte materiale sau subansamble care pot contribui la fabricarea de arme sau bombe artizanale.
(4)Accesul persoanelor şi al mijloacelor de transport în penitenciar se face cu acordul directorului acestuia, cu excepţia categoriilor de persoane stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3), ale căror prerogative permit intrarea în penitenciar.
(1)Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaţiilor de risc, precum şi pentru ridicarea obiectelor interzise, deţinuţii sunt supuşi percheziţiei.
(2)Percheziţia este acţiunea prin care se realizează un control amănunţit asupra deţinuţilor, echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de deţinere şi tuturor locurilor unde aceştia au acces.
(3)Percheziţia se efectuează de către persoane de acelaşi sex cu deţinuţii percheziţionaţi şi în condiţii în care să nu fie afectată demnitatea deţinuţilor.
(4)Desfăşurarea percheziţiei corporale amănunţite se realizează cu respectarea dreptului persoanei percheziţionate la viaţa intimă.
(5)Percheziţiile asupra cavităţilor corporale ale deţinuţilor pot fi realizate numai de către personalul medical.
(6)Percheziţionarea bagajelor şi a bunurilor personale se face în prezenţa persoanei în cauză sau a altui deţinut, atunci când aceasta nu este prezentă.
(7)Tipurile percheziţiei, modalităţile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării acesteia, precum şi documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).
(1)Bunurile interzise şi sumele de bani găsite asupra deţinuţilor, cu prilejul percheziţiilor, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se fac venit la bugetul de stat.
(2)Procedura de valorificare şi de distrugere a bunurilor confiscate se stabileşte prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Portul şi uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este permis personalului care asigură paza penitenciarelor sau execută misiuni de pază şi escortare a deţinuţilor în afara penitenciarelor, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
(2)Portul şi uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este interzis în sectorul de deţinere, astfel cum este definit prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, cu excepţia unor incidente critice definite în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3), cazuri în care se delimitează vizibil un perimetru interior.
(3)În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, în condiţiile legii.
În cazul în care există indicii că un deţinut a consumat substanţe stupefiante, alcool ori substanţe toxice sau a ingerat fără prescripţie medicală medicamente de natură a crea tulburări de comportament, directorul penitenciarului dispune, cu avizul judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ca acesta să fie supus recoltării probelor biologice prin mijloace noninvazive ale corpului, în vederea testării, în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(1)Dacă există indicii că un deţinut intenţionează să recurgă la acte de autoagresiune sau de suicid, să rănească o altă persoană, să distrugă bunuri ori să tulbure în mod grav ordinea, directorul penitenciarului poate dispune ca acesta să fie cazat individual într-o încăpere anume destinată şi amenajată.
(2)Pe perioada cazării în camera de protecţie, deţinutul este observat permanent prin intermediul camerelor de luat vederi.
(3)Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi luată până la încetarea stării care a generat-o, dar nu mai mult de 24 de ore.
(4)În ipoteza cazării în camera de protecţie pentru prevenirea autoagresiunii ori suicidului, personalul medical are obligaţia de a monitoriza şi evalua starea deţinutului, ori de câte ori este necesar, dar nu mai puţin de o dată la 4 ore.
(5)Pe perioada cazării în camera de protecţie, deţinutul este consiliat psihologic.
(6)Deţinuţii cazaţi în camera de protecţie iau masa şi îşi satisfac necesităţile fiziologice în alt spaţiu decât cel în care sunt cazaţi.
Deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului li se aplică măsuri de pază, supraveghere şi escortare sporite, fără a le fi afectate drepturile prevăzute de prezenta lege.
Pe durata cercetării disciplinare, directorul penitenciarului poate dispune preventiv, din motive de siguranţă, cazarea într-un alt spaţiu de deţinere a deţinutului cercetat pentru comiterea unei abateri disciplinare.
Folosirea mijloacelor de imobilizare şi a armamentului, cazarea temporară a deţinutului în camera de protecţie şi supravegherea prin intermediul camerelor de luat vederi sunt aduse, în scris, la cunoştinţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
(1)Deţinuţii pot fi supravegheaţi electronic la distanţă.
(2)Categoriile de deţinuţi şi cazurile în care pot fi supravegheaţi electronic la distanţă se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului ameninţat sau vulnerabil, care execută o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate.
(2)Protecţia şi asistenţa deţinuţilor vulnerabili se asigură în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3)Criteriile privind vulnerabilitatea şi măsurile de protecţie se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)În cazul în care un deţinut urmează să fie audiat în cadrul unei proceduri prevăzute de prezenta lege de către personalul sau judecătorul de supraveghere a privării de libertate din alt penitenciar decât cel în care se află deţinutul, audierea poate avea loc prin videoconferinţă. În cazul în care un deţinut urmează să fie audiat în cadrul oricărei proceduri judiciare sau al unei proceduri prevăzute de prezenta lege, audierea poate avea loc prin videoconferinţă.
(2)Directorul penitenciarului în care se află deţinutul primeşte cererea de audiere şi este competent să dispună asupra datei de realizare a acesteia.
(3)Audierea prin videoconferinţă se desfăşoară potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(4)Dacă deţinutul este asistat de un apărător, ales sau numit din oficiu, administraţia penitenciarului va permite accesul acestuia în camera de videoconferinţă, alături de persoana pe care o reprezintă.
(5)Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi traducătorului sau interpretului.
(6)Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul deţinuţilor aflaţi în secţiile exterioare ale unui penitenciar, centre de reţinere şi arestare preventivă, centre educative sau centre de detenţie, precum şi în cazul altor proceduri judiciare din alte materii, în măsura în care audierea prin videoconferinţă este posibilă din punct de vedere tehnic.
(1)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate.
(2)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate asigură respectarea şi protejarea vieţii, sănătăţii şi demnităţii persoanelor condamnate, a drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată.
(1)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt, în ordinea descrescătoare a gradului de severitate, următoarele:
a)regimul de maximă siguranţă;
b)regimul închis;
c)regimul semideschis;
d)regimul deschis.
(2)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de acordare a drepturilor şi de desfăşurare a activităţilor, precum şi cu condiţiile de detenţie.
(1)În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, care este şi preşedintele comisiei, şeful serviciului sau biroului pentru aplicarea regimurilor şi şeful serviciului sau biroului educaţie ori şeful serviciului sau biroului asistenţă psihosocială.
(2)Secretariatul comisiei prevăzute la alin. (1) se asigură de către şeful serviciului sau biroului evidenţă din penitenciarul respectiv.
(3)Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate îşi desfăşoară activitatea, de regulă, o dată pe săptămână.
(1)După terminarea perioadei de carantină şi observare prevăzute la art. 44, persoanei condamnate căreia nu i s-a stabilit regimul de executare i se aplică provizoriu regimul de executare corespunzător cuantumului pedepsei pe care o execută, potrivit art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 37 alin. (1) şi art. 38 alin. (1).
(2)În cazul persoanelor iniţial arestate preventiv, regimul provizoriu se aplică de la momentul primirii mandatului de executare a pedepsei, până la prima întrunire a comisiei prevăzute la art. 32. (3) Aplicarea regimului provizoriu se face în baza deciziei directorului penitenciarului, care este executorie şi definitivă.
(4)Regimul de executare stabilit pentru persoanele condamnate şi arestate preventiv în altă cauză se suspendă până la încetarea arestului preventiv. Pe perioada de suspendare se aplică regimul specific arestaţilor preventiv.
(1)Regimul de maximă siguranţă se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, precum şi celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului.
(2)Criteriile de stabilire şi procedura de evaluare a riscului pe care îl prezintă persoana condamnată pentru siguranţa penitenciarului se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(3)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, sunt cazate, de regulă, individual, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în grupuri mici, în spaţii anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Regimul de maximă siguranţă nu se aplică următoarelor persoane condamnate:
a)care au împlinit vârsta de 65 de ani;
b)femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an;
c)persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave.
(2)Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) lit. a) execută pedeapsa privativă de libertate în regim închis. Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) execută pedeapsa privativă de libertate în regim închis, pe perioada cât durează cauza care a impus neaplicarea regimului de maximă siguranţă.
(3)La data încetării cauzei care a determinat neaplicarea regimului de maximă siguranţă, situaţia persoanei condamnate este analizată în condiţiile art. 40. (4) Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor condamnate care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, stabilit ca atare, potrivit criteriilor şi procedurii de evaluare a riscului prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Regimul închis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani.
(2)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior sau superior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(3)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot presta munca şi pot desfăşura activităţi educative şi culturale în afara penitenciarului, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului penitenciarului.
(5)Măsurile de siguranţă specifice regimului închis se aplică persoanelor condamnate, altele decât cele din regimul de maximă siguranţă, transferate temporar într-un alt penitenciar, pentru prezentarea în faţa organelor judiciare.
(6)Măsurile de siguranţă specifice regimului închis se aplică deţinuţilor internaţi în penitenciare-spital şi în infirmeria penitenciarului.
(1)Regimul semideschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani.
(2)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior sau imediat superior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(3)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul penitenciarului, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, sub supraveghere, în grupuri, în spaţii din interiorul penitenciarului care rămân deschise în timpul zilei, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis pot presta muncă şi desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în afara penitenciarului, sub supraveghere inclusiv electronică, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Regimul deschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an.
(2)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat superior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(3)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul penitenciarului, pot presta munca şi pot desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în afara penitenciarului, fără supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4)Persoanele condamnate din regimul deschis sunt analizate în comisia prevăzută la art. 32 numai dacă se impune schimbarea regimului de executare într-unul superior ca grad de severitate.
(1)Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte de către comisia prevăzută la art. 32 la prima întrunire a acesteia, după terminarea perioadei de carantină şi observare sau după aplicarea regimului provizoriu.
(2)La stabilirea regimului de executare se au în vedere următoarele criterii:
a)durata pedepsei privative de libertate;
b)gradul de risc al persoanei condamnate;
c)antecedentele penale;
d)vârsta şi starea de sănătate ale persoanei condamnate;
e)conduita persoanei condamnate, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare;
f)nevoile identificate şi abilităţile persoanei condamnate, necesare includerii în programe educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială;
g)disponibilitatea persoanei condamnate de a presta muncă şi de a participa la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională.
(3)Decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate împreună cu menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare a acesteia. Împotriva modului de stabilire a regimului de executare, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data la care i s-a comunicat decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(4)Plângerea nu suspendă executarea hotărârii comisiei.
(5)Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deţinere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
(6)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea în termen de 10 zile de la data primirii acesteia şi pronunţă, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea şi dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia prevăzută la art. 32;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;
c)ia act de retragerea plângerii.
(7)Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia.
(8)Încheierea este executorie de la data comunicării către administraţia penitenciarului.
(9)Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a stabilit regimul de executare.
(10)Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(11)Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat încheierea.
(12)Contestaţiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.
(13)Contestaţia nu suspendă executarea încheierii.
(14)Contestaţia se judecă, în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate şi a administraţiei penitenciarului.
(15)Persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot depune memorii şi concluzii scrise.
(16)Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanţei, în acest caz fiind audiată.
(17)Asistenţa juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului participă la judecată, aceştia pun concluzii.
(18)Instanţa se pronunţă prin sentinţă definitivă, în şedinţă publică.
(19)Sentinţa se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului.
(1)Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de comisia prevăzută la art. 32. (2) Comisia prevăzută la art. 32 are obligaţia ca, după executarea a 6 ani şi 6 luni, în cazul pedepselor cu detenţiunea pe viaţă, şi a unei cincimi din durata pedepsei cu închisoarea, precum şi în situaţia prevăzută la art. 35 alin. (3), să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate, sub semnătură.
(3)Comisia prevăzută la art. 32 va dispune schimbarea regimului de maximă siguranţă în regim închis în cazul persoanelor condamnate care au împlinit vârsta de 65 de ani.
(4)În activitatea sa, comisia ţine cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(5)Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ţinându-se seama de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, dacă persoana condamnată:
a)a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate şi sancţiunile aplicate şi nu a recurs la acţiuni care indică o constantă negativă a comportamentului;
b)a stăruit în muncă sau s-a implicat activ în activităţile stabilite în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.
(6)Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune, în orice moment al executării pedepsei, dacă persoana condamnată a comis o infracţiune sau a fost sancţionată disciplinar pentru o abatere disciplinară foarte gravă sau pentru mai multe abateri disciplinare grave.
(7)Dacă persoana condamnată a fost inclusă în categoria celor cu grad de risc pentru siguranţa penitenciarului, în condiţiile art. 34 alin. (1) teza finală, se dispune schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul de maximă siguranţă.
(8)Hotărârea comisiei prevăzute la art. 32, prin care se dispune menţinerea sau schimbarea regimului de executare, cuprinde şi termenul de reanalizare care nu poate fi mai mare de un an.
(9)Comisia prevăzută la art. 32 are obligaţia de a analiza, periodic, situaţia persoanei condamnate, la împlinirea termenului stabilit conform prevederilor alin. (8).
(10)În cazul în care unei persoane condamnate i s-a schimbat regimul de executare în condiţiile alin. (7), trecerea în regimul imediat inferior ca grad de severitate, potrivit art. 31, se poate face numai după executarea fracţiunilor prevăzute la alin. (2) sau, după caz, la împlinirea termenului stabilit la alin. (8).
(11)Hotărârea de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate împreună cu menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare a acesteia. Împotriva hotărârii comisiei, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data la care i s-a comunicat hotărârea.
(12)Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deţinere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
(13)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea în termen de 10 zile de la data primirii acesteia şi pronunţă, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea, dispunând asupra modificării regimului de executare stabilit de comisia prevăzută la art. 32;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;
c)ia act de retragerea plângerii.
(14)Prin încheiere, judecătorul de supraveghere a privării de libertate fixează termenul de reanalizare, care nu poate fi mai mare de un an. Termenul curge de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzute la art. 32. (15) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia.
(16)Încheierea este executorie de la data comunicării către administraţia penitenciarului.
(17)Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a dispus menţinerea sau schimbarea regimului de executare.
(18)Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(19)Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat încheierea.
(20)Contestaţiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.
(21)Contestaţia nu suspendă executarea încheierii.
(22)Dispoziţiile art. 39 alin. (14)-(19) se aplică în mod corespunzător.
(1)Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se stabileşte de comisia prevăzută la art. 32, în funcţie de durata condamnării, conduita, personalitatea, gradul de risc, vârsta, starea de sănătate, nevoile identificate şi posibilităţile de reintegrare socială a persoanei condamnate.
(2)Persoana condamnată este inclusă, ţinând seama de criteriile prevăzute la alin. (1), în activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională.
(3)Activităţile prevăzute la alin. (2) sunt realizate de personalul serviciilor de educaţie şi asistenţă psihosocială din cadrul penitenciarelor, cu participarea, după caz, a consilierilor de probaţiune, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile.
(4)Pentru fiecare persoană condamnată, specialiştii serviciului de educaţie şi asistenţă psihosocială întocmesc un Plan individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, în care consemnează activităţile şi programele recomandate, în funcţie de riscurile şi nevoile identificate.
(1)Tinerii condamnaţi sunt incluşi, pe durata executării pedepsei, în programe speciale educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, în funcţie de vârsta şi de personalitatea fiecăruia. În sensul prezentei legi, se consideră tineri persoanele condamnate care nu au împlinit vârsta de 21 de ani.
(2)La mutarea într-un penitenciar de adulţi a tinerilor condamnaţi, sunt reevaluate nevoile de educaţie şi asistenţă psihosocială ale persoanei condamnate.
(3)Programele speciale prevăzute la alin. (1) sunt realizate de personalul serviciilor de educaţie şi asistenţă psihosocială din cadrul penitenciarelor, cu participarea consilierilor de probaţiune, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile.
(4)Dispoziţiile art. 57 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor condamnate prevăzute la alin. (1).
(1)Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face oricând, pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după stabilirea identităţii acestora. Persoanele condamnate se depun în penitenciarul cel mai apropiat de locul în care acestea au fost arestate sau deţinute, indiferent de profilarea penitenciarului, cu respectarea principiului separaţiei pe sexe şi pe vârste, respectiv majori sau minori.
(2)Persoanele condamnate sunt primite de la organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate, în condiţiile şi cu documentele prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi, constituite într-un dosar.
(3)Primirea persoanelor condamnate se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de bărbaţi.
(4)Îndată după primirea în penitenciar, persoana condamnată are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei să încunoştinţeze un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de aceasta, despre penitenciarul în care se află.
(5)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei condamnate dispoziţiile alin. (4), precum şi de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunoştinţarea.
(6)Dacă persoana condamnată nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori a oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii.
(7)Măsurile ce se dispun la primirea în penitenciar a persoanelor condamnate sunt realizate în următoarea ordine:
a)efectuarea percheziţiei corporale amănunţite;
b)întocmirea unui inventar al bunurilor personale;
c)efectuarea unui examen clinic general de către personalul de specialitate al penitenciarului, al cărui rezultat este consemnat în fişa medicală;
d)prelevarea amprentelor, urmând ca aceste date să fie transmise şi stocate pe suport hârtie în dosarul individual al persoanei condamnate şi în format electronic în baza de date naţională de comparare a amprentelor;
e)fotografierea, în vederea operaţionalizării documentelor de evidenţă;
f)informarea persoanei condamnate cu privire la drepturile, obligaţiile şi interdicţiile persoanelor condamnate, precum şi cu privire la recompensele care pot fi acordate, abateri şi sancţiuni disciplinare care pot fi aplicate;
g)intervievarea, în vederea stabilirii nevoilor imediate ale persoanei condamnate.
(8)În cazul în care persoana condamnată nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la cunoştinţă a informaţiilor prevăzute la alin. (4), întocmindu-se un proces-verbal în acest sens.
(9)În cazul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale, informarea prevăzută la alin. (4) se poate face în limba lor maternă.
(10)În cazul în care persoana condamnată prezintă dizabilităţi, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare executării, de către aceasta, a pedepsei, în condiţii care să respecte demnitatea umană.
(1)După primirea în penitenciar, persoanele condamnate se repartizează în secţia de carantină şi observare, pentru o perioadă de 21 de zile.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt cazate separat pe camere, în funcţie de sex şi vârstă, precum şi de alte cerinţe legale, de ordine interioară sau de siguranţă.
(3)În perioada de carantină şi observare se desfăşoară activităţi de evaluare şi intervenţie iniţială, se efectuează examene medicale şi se dispun măsuri de informare şi documentare, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii provizorii a regimului de executare, se dispune de către directorul penitenciarului, conform profilării penitenciarelor stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacă este necesară activităţii unui organ judiciar, se dispune, la solicitarea organului judiciar, de către directorul penitenciarului iar, în cazul persoanelor condamnate solicitate de mai multe organe judiciare în aceeaşi perioadă de timp, transferarea temporară se dispune de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor dispune transferarea temporară în situaţia prevăzută la alin. (3), ţinând cont de următoarele criterii:
a)cauzele penale în care, pentru persoanele condamnate, au fost emise mandate de arestare preventivă;
b)cauzele penale au prioritate faţă de cauzele civile;
c)instanţele judecătoreşti au prioritate faţă de celelalte organe judiciare;
d)gradul de jurisdicţie a organului judiciar care instrumentează cauza;
e)netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata.
(5)Cu ocazia primirii citaţiei de către persoana condamnată în cadrul unei proceduri judiciare declanşate de aceasta, în măsura în care condamnatul contestă iniţierea acestui demers judiciar, cererea condamnatului de nerecunoaştere sau de retragere a cererii urmează a fi transmisă de îndată, prin grija administraţiei penitenciarului, instanţei sau parchetului învestit.
(6)Transferarea deţinuţilor în centrele de reţinere şi arestare preventivă ce funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, necesară activităţii organelor judiciare, se face cu aprobarea directorului penitenciarului şi informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Perioada şi motivele de transfer fac parte din adresa scrisă şi semnată, după caz, de şefii Inspectoratului General al Poliţiei Române, inspectoratelor judeţene de poliţie, directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau al Direcţiei Generale Anticorupţie, avizată de procuror. La expirarea perioadei, deţinutul este depus la penitenciarul de unde a fost transferat.
(7)Dispoziţiile art. 43 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.
(8)Este interzisă transferarea în penitenciare, pentru o perioadă mai mare de 10 zile, a persoanelor care execută măsura educativă a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie. Dispoziţiile art. 36 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
(1)Transportarea persoanelor condamnate se realizează cu respectarea cerinţelor de aerisire şi iluminare, precum şi a celor privind siguranţa mijloacelor de transport, în condiţii care să nu producă acestora suferinţe fizice umilitoare.
(2)Atunci când persoanele condamnate sunt transferate într-un penitenciar sau în alte locuri, acestea sunt expuse cât mai puţin privirii publice.
(3)Cheltuielile de transport sunt suportate de administraţia penitenciarului sau de autoritatea care organizează şi răspunde pentru transportarea persoanelor condamnate.
(4)Transportarea persoanelor condamnate de la un penitenciar la altul se face în baza unui grafic aprobat de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(1)Femeile condamnate execută pedeapsa separat de bărbaţii condamnaţi.
(2)Tinerii condamnaţi execută pedeapsa separat de condamnaţii cu vârsta mai mare de 21 de ani sau în locuri de deţinere speciale.
(3)Administraţia Naţională a Penitenciarelor dispune măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor cu dizabilităţi.
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creşterea progresivă a numărului spaţiilor de cazare individuală.
(2)Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se fac cu respectarea prevederilor alin. (1) şi a recomandărilor internaţionale, în special ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante.
(3)Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.
(4)Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.
(5)Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(6)Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziţie un pat şi cazarmamentul stabilit prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(7)Condiţiile de cazare în penitenciare-spital trebuie să respecte normele sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii.
(8)În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depăşită, directorul acestuia are obligaţia de a informa directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul se impune, cu precizarea penitenciarelor în care se transferă persoanele condamnate.
(1)Persoanele condamnate poartă ţinută civilă decentă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate.
(2)În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ţinută civilă personală şi nici de mijloace financiare suficiente, ţinuta civilă se asigură gratuit de către administraţia penitenciarului.
(3)Normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei asigurate de administraţia penitenciarului sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.
(1)Administraţia fiecărui penitenciar asigură condiţii adecvate pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei, în funcţie de vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declaraţie pe propria răspundere.
(2)Persoanele condamnate au acces la apă potabilă.
(3)Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc, după consultarea unor specialişti în nutriţie, prin ordin al ministrului justiţiei.
(1)Ascultarea persoanelor condamnate în penitenciare se poate face de către reprezentanţi ai structurilor Ministerului Afacerilor Interne, cu aprobarea sau în baza delegaţiei semnate de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, ori, după caz, de către şefii structurilor din cadrul Poliţiei Române, Poliţiei de Frontieră Române, Direcţiei Generale Anticorupţie, cu funcţie de reprezentare până la nivel de şef birou.
(2)Ascultarea persoanelor condamnate în incinta penitenciarului se poate face şi de către:
a)procuror, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe baza împuternicirii conducătorului instituţiei;
b)senatori sau deputaţi ai Parlamentului României, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;
c)europarlamentari, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;
d)reprezentanţii serviciilor de probaţiune, în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
e)orice altă persoană abilitată prin lege, împuternicită de conducătorul instituţiei din care face parte;
f)persoane care desfăşoară activităţi liberale, care reprezintă autorităţile statului.
(3)Identitatea şi calitatea persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se dovedesc cu actul de identitate şi legitimaţia de serviciu.
(4)Ascultarea persoanelor condamnate în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se face în condiţii de confidenţialitate.
(5)Prevederile art. 18 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
(1)În cazul decesului unei persoane condamnate, administraţia penitenciarului înştiinţează de îndată judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia persoanei decedate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.
(2)Efectuarea autopsiei medico-legale şi eliberarea certificatului medical constatator al decesului sunt obligatorii.
(3)Soţul/Soţia sau o rudă până la gradul al IV-lea inclusiv ori o altă persoană desemnată de acestea are acces la dosarul individual, certificatul medical constatator al decesului şi orice alt act privitor la decesul persoanei condamnate şi poate obţine, la cerere, contra cost, fotocopii ale acestora.
(4)Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. În absenţa lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.
(5)În cazul prevăzut la alin. (4), în vederea înhumării, se înmânează certificatul medical constatator al decesului şi certificatul de deces în original.
(6)În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, urmaşii acesteia beneficiază de pensie de urmaş, potrivit legii.
(7)În cazul în care persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală, personalul medical are obligaţia de a întocmi un referat medical, de a consemna în fişa medicală cele constatate, precum şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a anunţa conducerea unităţii. Dispoziţiile art. 72 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.
(8)În cazul prevăzut la alin. (7), administraţia penitenciarului înştiinţează, de îndată, judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia persoanei condamnate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.
(9)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a înştiinţa, de îndată, familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, atunci când persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală sau este transferată într-o instituţie medicală pentru tratarea unei boli psihice. Înştiinţarea se face cu acordul persoanei condamnate, dacă acesta poate fi exprimat.
(1)Punerea în libertate se dispune, de îndată, la expirarea duratei pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiţionată, precum şi la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente, în situaţiile anume prevăzute de lege, cu precizarea în registrul de evidenţă a executării punerii în libertate, prin indicarea datei şi orei de ieşire din penitenciar. Administraţia penitenciarului comunică punerea în libertate organului judiciar care a dispus măsura şi, dacă este cazul, celui care controlează executarea măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor dispuse potrivit Codului penal.
(2)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a comunica persoanei vătămate punerea în libertate a deţinutului la data executării în întregime a pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. (6) din Codul de procedură penală, la datele de contact furnizate de persoana vătămată în cursul procesului penal şi transmise distinct de instanţa de executare odată cu transmiterea hotărârii de condamnare şi a mandatului de executare. În cazul în care punerea în libertate a făptuitorului are loc înainte de împlinirea termenului de executare a pedepsei sau a măsurilor preventive privative de libertate, informarea părţii vătămate o realizează organul judiciar care a dispus liberarea, sau după caz, instanţa de executare. În cazul permisiunii de ieşire din penitenciar, al desfăşurării activităţilor de către deţinuţii din regim deschis, care se deplasează neînsoţit în exteriorul locului de deţinere, precum şi în situaţia producerii unei evadări, informarea părţii vătămate o realizează organul de poliţie sesizat de către administraţia locului de deţinere.
(3)La punerea în libertate, persoanei condamnate i se efectuează un examen clinic general, rezultatul examenului înscriindu-se în fişa medicală a persoanei condamnate, i se restituie bunurile şi actele personale şi îi sunt prelevate probe biologice, în condiţiile legii, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul naţional de date genetice judiciare.
(4)În situaţia în care persoanele condamnate nu dispun de mijloace băneşti la punerea în libertate şi au domiciliul sau reşedinţa în România, Administraţia Naţională a Penitenciarelor va asigura acestora contravaloarea transportului până la domiciliu sau reşedinţă, la nivelul tarifelor practicate de Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R" - S.A.
(1)În situaţia în care o persoană condamnată intenţionează să refuze hrana, anunţă verbal sau în scris agentul supraveghetor şi înaintează acestuia eventuale cereri scrise cu privire la motivele refuzului de hrană.
(2)În cazul în care există indicii că persoana condamnată nu se alimentează, însă aceasta nu anunţă verbal sau în scris că refuză hrana, agentul supraveghetor va constata din oficiu această situaţie.
(3)Despre aspectele prevăzute la alin. (1) sau (2), agentul supraveghetor înştiinţează de îndată şeful secţiei de deţinere, care ascultă persoana condamnată şi ia măsurile care se impun, dacă aspectele invocate intră în aria sa de competenţă. În cazul în care persoana condamnată îşi menţine hotărârea de a refuza hrana, şeful secţiei informează directorul şi medicul penitenciarului.
(4)Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul închis sau de maximă siguranţă, şeful secţiei dispune cazarea acesteia la infirmerie ori într-o altă cameră de deţinere, singură sau împreună cu alte persoane aflate în procedura prevăzută de prezentul articol, în vederea supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare şi din tutun.
(5)Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul semideschis sau deschis, şeful secţiei dispune cazarea acesteia la infirmerie, în vederea supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare şi din tutun.
(6)Dacă persoana condamnată cazată în condiţiile alin. (4) şi (5) refuză să primească 3 mese consecutive, şeful secţiei sesizează directorul penitenciarului.
(7)Directorul penitenciarului ascultă persoana condamnată şi înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate, dacă aceasta îşi menţine hotărârea, cu precizarea motivelor refuzului de hrană. Din momentul înştiinţării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se consideră că persoana condamnată se află în refuz de hrană.
(8)Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată vizează aspecte în legătură cu dispoziţiile art. 39, 40, 56 şi 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate are obligaţia de a asculta persoana condamnată, urmând a soluţiona, prin încheiere, aspectele sesizate.
(9)Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată nu vizează aspecte în legătură cu dispoziţiile art. 39, 40, 56 şi 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana condamnată.
(10)În urma ascultării, dacă persoana condamnată îşi menţine refuzul de hrană, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri directorului penitenciarului.
(11)În cazurile prevăzute la alin. (3), (7)-(9), dacă persoana condamnată refuză să dea declaraţie, se consemnează despre acest lucru într-un proces-verbal.
(12)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a transfera temporar persoana aflată în refuz de hrană într-o instituţie medicală din reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii şi de a înştiinţa familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, în cazul în care persoanei condamnate îi este afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală din cauza refuzului de a se alimenta.
(13)Dacă persoana condamnată declară în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate că renunţă la refuzul de hrană, este încunoştinţat directorul penitenciarului.
Încetarea refuzului de hrană a persoanei condamnate are loc în următoarele situaţii:
a)declaraţie scrisă sau verbală;
b)acceptarea hranei, care este oferită zilnic, la orele fixate, de administraţia penitenciarului;
c)constatarea faptului că s-a alimentat, în mod direct ori pe baza investigaţiilor sau determinărilor clinice de specialitate.
(1)Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege.
(2)Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată.
(3)Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
(4)În cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, în condiţiile art. 29, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deţinere, care înaintează declaraţia luată.
(5)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane din sistemul penitenciar, în vederea aflării adevărului.
(6)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 15 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea, în tot sau în parte, şi dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului ori obligă administraţia penitenciarului să ia măsurile legale care se impun;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz;
c)ia act de retragerea plângerii.
(7)Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia.
(8)Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.
(9)Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(10)Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat încheierea.
(11)Contestaţiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.
(12)Dispoziţiile art. 39 alin. (14)-(19) se aplică în mod corespunzător.
(1)Respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele condamnate este asigurată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
(2)Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor omului, pot vizita penitenciarele şi pot lua contact cu persoanele condamnate, cu acordul directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la alin. (2) şi persoanele condamnate se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
(1)Libertatea conştiinţei şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor condamnate nu pot fi îngrădite.
(2)Persoanele condamnate au dreptul la libertatea credinţelor religioase, fără a aduce atingere libertăţii credinţelor religioase ale celorlalte persoane condamnate.
(3)Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare, pot primi vizite ale reprezentanţilor cultului respectiv şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte de cult.
(1)Dreptul persoanelor condamnate de a avea acces la informaţiile de interes public nu poate fi îngrădit.
(2)Accesul persoanelor condamnate la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile legii.
(3)Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele condamnate.
(4)Dreptul persoanelor condamnate la informaţii de interes public este asigurat şi prin publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate sau prin orice alte mijloace autorizate.
(5)Persoanelor condamnate li se va permite să comunice cu mass-media, cu respectarea măsurilor de siguranţă din penitenciar şi doar dacă nu există motive întemeiate care să interzică acest lucru din raţiuni ce ţin de protecţia părţii vătămate, a altor persoane condamnate sau a personalului penitenciarului.
(1)Persoana condamnată, apărătorul acesteia sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei condamnate, are acces la dosarul individual.
(2)Persoana condamnată poate obţine, la cerere, contra cost, într-un număr de exemplare justificat, fotocopii ale documentelor din dosarul individual.
(3)Dacă persoanele condamnate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile prevăzute la alin. (2) sunt suportate de către administraţia locului de deţinere.
(4)Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele condamnate care nu au sau nu au avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în fişa contabilă nominală sau în contul personal. Sumele cheltuite de administraţia penitenciarului pentru exercitarea dreptului la petiţionare sau corespondenţă se recuperează ulterior de la persoana condamnată din sumele ce le va deţine în fişa contabilă nominală sau în contul personal, în timpul executării pedepsei.
(5)Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei condamnate, poate obţine, contra cost, o fotocopie a documentelor din dosarul individual.
(6)Dosarul individual poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este solicitat de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei condamnate.
(7)Consultarea documentelor din dosarul individual prevăzut la alin. (1) se face în prezenţa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului.
(8)Datele cu caracter personal ale persoanelor condamnate sunt confidenţiale, potrivit legii.
(1)Prevederile Codului penal şi ale Codului de procedură penală referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, prezenta lege, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia, ordinele şi deciziile emise în temeiul prezentei legi, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi regulamentul de ordine interioară a penitenciarului sunt puse la dispoziţie persoanelor condamnate, în perioada de carantină şi observare după primirea în penitenciar.
(2)În cazul în care persoana condamnată nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, nu se poate exprima ori are deficienţe de comunicare, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la cunoştinţă a informaţiilor prevăzute la alin. (1), prin intermediul unei persoane care poate comunica cu persoana condamnată.
(3)Textele prevederilor legale la care se face referire la alin. (1) se pun la dispoziţie persoanelor condamnate, în penitenciare, în locuri accesibile.
(4)În cazul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale, aducerea la cunoştinţă a prevederilor menţionate la alin. (1) se poate face în limba lor maternă.
(1)Persoanele condamnate beneficiază de spaţiul şi facilităţile necesare asigurării dreptului la asistenţă juridică.
(2)Persoanele condamnate pot consulta avocaţi aleşi de acestea, în orice problemă de drept dedusă procedurilor administrative sau judiciare.
(3)Consultarea cu avocatul, ales sau din oficiu, se face cu respectarea confidenţialităţii vizitei, sub supraveghere vizuală.
(1)Dreptul de petiţionare şi dreptul la corespondenţă ale persoanelor condamnate sunt garantate.
(2)În sensul prezentei legi, termenul petiţie include orice cerere sau sesizare adresată autorităţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor naţionale şi internaţionale.
(3)În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei şi al răspunsurilor la petiţii, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă, plicurile sunt deschise, fără a fi citite, în prezenţa persoanei condamnate.
(4)Corespondenţa şi răspunsurile la petiţii au caracter confidenţial şi nu pot fi reţinute decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.
(5)Corespondenţa şi răspunsurile la petiţii pot fi reţinute şi predate celor în drept dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Persoana condamnată este înştiinţată, în scris, cu privire la luarea acestor măsuri. Reţinerea şi predarea celor în drept a corespondenţei şi a răspunsurilor la petiţii în acest caz se pot face numai pe baza dispoziţiilor emise de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, prevederile art. 147 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
(1)Pentru asigurarea exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, directorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pentru punerea la dispoziţia persoanei condamnate a materialelor necesare, precum şi pentru instalarea de cutii poştale în interiorul penitenciarului.
(2)Petiţiile şi corespondenţa sunt colectate de către personalul furnizorului de servicii poştale, căruia i se asigură accesul în interiorul penitenciarului.
(3)Personalul furnizorului de servicii poştale este însoţit, în interiorul penitenciarului, de o persoană anume desemnată de directorul penitenciarului.
(4)Răspunsurile la petiţii şi corespondenţă, adresate persoanelor condamnate, se predau de îndată destinatarului, sub semnătură.
(5)Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă sunt suportate, de regulă, de către persoanele condamnate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţă cu familia, apărătorul şi cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului sunt suportate de către administraţia penitenciarului.
(6)Prevederile art. 60 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(1)Persoanele condamnate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial şi se efectuează sub supraveghere vizuală.
(2)Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, directorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice în interiorul penitenciarului.
(3)Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele condamnate.
(4)Numărul şi durata convorbirilor telefonice se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Pentru anumite categorii de persoane condamnate, se poate facilita comunicarea on-line cu membrii de familie sau alte persoane.
(2)Categoriile de persoane condamnate, numărul şi durata comunicărilor on-line, precum şi modalitatea de acordare a acestora se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic plimbarea în aer liber timp de minimum o oră, în funcţie de regimul de executare a pedepsei privative de libertate.
(1)Persoanele condamnate au dreptul de a primi vizite, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului.
(2)Persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific.
(3)Durata şi periodicitatea vizitelor, modul de organizare a acestora, precum şi calitatea persoanelor vizitatoare se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4)Persoanele condamnate au dreptul de a primi oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizite ale apărătorului.
(5)Persoanele condamnate pot comunica în limba maternă atât între ele, cât şi cu persoanele care le vizitează.
(6)Persoanele condamnate sunt informate de către administraţia penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul soţului, soţiei sau al concubinului, concubinei, precum şi al unei rude apropiate, în cel mai scurt timp de la luarea la cunoştinţă, de către administraţia penitenciarului, despre evenimentul produs.
(1)Pot beneficia de vizită intimă persoanele condamnate care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a)sunt condamnate definitiv şi sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate;
b)încetat efecte juridice;
Lit. b) a alin. (1) al art. 96 şi-a încetat efectele juridice ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 222 din 2 aprilie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 380 din 2 iunie 2015.
c)există o relaţie de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie sau, după caz, o relaţie de parteneriat similară relaţiilor stabilite între soţi;
d)nu au beneficiat, în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, de permisiunea de ieşire din penitenciar;
e)nu au fost sancţionate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei intime, sau sancţiunea a fost ridicată;
f)participă activ la programe educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială ori la muncă.
(2)Persoana condamnată căsătorită poate beneficia de vizită intimă numai cu soţul sau soţia.
(3)Pentru acordarea vizitei intime, partenerii trebuie să fi avut o relaţie similară relaţiilor stabilite între soţi anterior datei primirii în penitenciar.
(4)Dovada existenţei relaţiei de parteneriat se face prin declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar.
(5)Directorul penitenciarului poate aproba vizite intime între persoane condamnate, în condiţiile prezentului articol.
(6)Numărul, periodicitatea şi procedura desfăşurării vizitelor intime se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Persoanele condamnate au dreptul de a primi bunuri şi de a efectua cumpărături.
(2)Numărul şi greutatea pachetelor, categoriile de bunuri care pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de către persoanele condamnate, precum şi procedura de primire, păstrare şi folosire se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(3)Persoanele condamnate pot primi sume de bani, care se consemnează în fişa contabilă nominală, ce se întocmeşte la intrarea în penitenciar.
(4)Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor condamnate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar sunt evidenţiate în fişa contabilă nominală a persoanelor condamnate şi pot fi folosite pentru:
a)exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la convorbiri telefonice;
b)fotocopierea documentelor de interes personal;
c)efectuarea examenului medical prevăzut la art. 72 alin. (4);
d)derularea contractului de asigurare în condiţiile art. 87 alin. (2);
e)repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;
f)recuperarea cheltuielilor avansate de administraţia penitenciarului, în condiţiile art. 60 alin. (3), art. 64 alin. (5) şi art. 72 alin. (5);
g)cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri;
h)plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate;
i)îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
(1)Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică. Dreptul la asistenţă medicală include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate. Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât şi îngrijirile terminale.
(2)Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar.
(3)Persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit, potrivit legii, de îngrijiri, tratament medical şi medicamente.
(4)Serviciile de asistenţă medicală, tratament, îngrijiri şi medicamentele sunt asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse, potrivit legii.
(5)Acordarea asistenţei medicale, a tratamentului şi a îngrijirilor persoanelor condamnate se face în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(6)Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate.
(1)Examenul medical al persoanelor condamnate se realizează la primirea în penitenciar şi în timpul executării pedepsei privative de libertate, în mod periodic, dispoziţiile art. 71 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.
(2)Examenul medical se realizează în condiţii de confidenţialitate, cu asigurarea măsurilor de siguranţă.
(3)În cazul în care constată urme de violenţă sau persoana condamnată acuză violenţe, medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a sesiza de îndată procurorul.
(4)În cazurile prevăzute la alin. (3), persoana condamnată are dreptul de a solicita să fie examinată, în penitenciar, de un medic legist. Certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură.
(5)Cheltuielile ocazionate de examenul medical prevăzut la alin. (4) se suportă de către solicitant, cu excepţia situaţiei în care nu are sume de bani evidenţiate în fişa contabilă nominală sau în contul personal. Sumele cheltuite în acest sens de administraţia penitenciarului vor fi recuperate, pe durata executării pedepsei, de la persoana condamnată, în momentul în care în contul personal sau în fişa contabilă va exista disponibil.
(6)Cu ocazia primirii în penitenciar, după identificarea persoanei condamnate, dacă aceasta prezintă afecţiuni medicale, penitenciarul adoptă măsurile necesare pentru asigurarea asistenţei medicale în reţeaua medicală proprie sau a Ministerului Sănătăţii.
(1)Femeile condamnate, care sunt însărcinate, beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului, într-o instituţie medicală specializată. Administraţia penitenciarului ia măsuri ca, în mod excepţional, persoana condamnată, la solicitarea acesteia şi dacă nu este decăzută din drepturile părinteşti, să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de un an.
(2)Administraţia penitenciarului informează autorităţile competente în domeniul protecţiei copilului cu privire la naşterea copilului de către o femeie condamnată, pentru a fi luate măsurile care se impun.
(3)La împlinirea vârstei de un an sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta.
(4)În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijire potrivit alin. (3), acesta este încredinţat, potrivit legii, unei instituţii specializate, înştiinţându-se, în acest sens, autorităţile competente pentru protecţia copilului.
(5)Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt desemnate penitenciarele care asigură condiţiile necesare pentru ca mama privată de libertate, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul până la împlinirea vârstei de un an.
(6)Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc penitenciarele sau spitalele-penitenciar în care vor funcţiona secţii speciale de psihiatrie destinate deţinuţilor cu tulburări psihice grave, inclusiv cele provocate de alcool sau alte substanţe psihoactive.
(7)În secţiile speciale de psihiatrie se asigură, de către personal specializat, tratamentul necesar şi desfăşurarea programelor de intervenţie specifică deţinuţilor cu tulburări psihice grave, pentru modificarea pozitivă a personalităţii şi comportamentului acestora.
(8)Regimul aplicabil deţinuţilor în secţiile speciale de psihiatrie este cel prevăzut la art. 36.
(1)Persoanele condamnate, care au altă cetăţenie decât cea română, au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitate de funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare, în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
(2)Administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu instituţiile prevăzute la alin. (1) pentru realizarea asistenţei diplomatice a persoanelor condamnate.
(3)Persoanele condamnate, cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate, care au altă cetăţenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, pot solicita administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitate de reprezentanţii acesteia, în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
(4)Persoanele condamnate, care au altă cetăţenie decât cea română, sunt informate, la intrarea în penitenciar, cu privire la posibilitatea continuării executării pedepsei privative de libertate în statul de cetăţenie.
(5)Persoanele condamnate care nu au cetăţenie sau au altă cetăţenie decât cea română au dreptul de a solicita acordarea unei forme de protecţie în România, în condiţiile legii. Cererile de azil depuse de aceste persoane se transmit autorităţii desemnate pentru imigrări de către administraţia penitenciarului, care va asigura accesul autorităţilor competente în domeniul azilului, pentru efectuarea formalităţilor prevăzute de lege.
(1)Persoanele condamnate au dreptul la încheierea căsătoriei în penitenciar, în condiţiile legii. Consimţământul viitorilor soţi este luat de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, din cadrul primăriei în a cărei rază administrativ-teritorială se găseşte penitenciarul.
(2)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătoriei.
(3)După încheierea căsătoriei, soţii pot beneficia de vizită intimă, timp de 48 de ore, cu acordul directorului penitenciarului.
(4)În cazul în care cei doi soţi divorţează şi se recăsătoresc între ei, prevederile alin. (3) nu se aplică.
(5)În actul de căsătorie, la locul încheierii căsătoriei, se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul.
(6)Persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis sau deschis pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, cu acordul directorului penitenciarului, şi pot primi, în acest scop, o permisiune de ieşire din penitenciar de până la 5 zile. Consimţământul viitorilor soţi este luat de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, din cadrul primăriei localităţii în care se încheie căsătoria.
(7)Permisiunea de ieşire din penitenciar prevăzută la alin. (6) se acordă de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei prevăzute la art. 98 alin. (2).
(1)Persoanele condamnate îşi pot exercita dreptul de a vota, dacă acesta nu a fost interzis prin hotărârea de condamnare.
(2)Administraţia penitenciarului asigură persoanelor condamnate condiţiile necesare exercitării dreptului la vot, potrivit legii.
(3)Şeful serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor acordă scutire de la plata cheltuielilor de producere şi de eliberare a actelor de identitate, în situaţia în care persoanele condamnate nu dispun de mijloace financiare.
(1)Persoanelor condamnate li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi.
(2)Persoanele condamnate care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit legislaţiei muncii.
Persoanelor condamnate li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ţinându-se seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.
Persoanele condamnate pot participa, în funcţie de posibilităţile penitenciarului, la cursuri de instruire şcolară sau universitare, în condiţiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ţinându-se cont de nevoile prioritare de intervenţie identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare şi de măsurile de siguranţă aplicate.
Persoanelor condamnate li se asigură dreptul la hrană, ţinută, cazarmament şi condiţii minime de cazare, conform art. 48-50.
Persoanele condamnate au următoarele obligaţii:
a)să se supună percheziţiei cu ocazia primirii în penitenciar, precum şi pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar;
b)să respecte regulile stabilite de administraţia penitenciarului pe perioada cât au permisiune de ieşire din penitenciar sau în cazul desfăşurării de activităţi, fără supraveghere, în exteriorul penitenciarului;
c)să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare;
d)să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă în camera de deţinere şi în alte spaţii comune, precum şi indicaţiile medicului;
e)să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca;
f)să respecte programul zilnic;
g)să respecte repartizarea pe camerele de deţinere;
h)să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact;
i)să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită;
j)să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă;
k)să declare, conform realităţii, nivelul de instruire şcolară sau pregătire profesională;
l)să respecte orice altă obligaţie care rezultă din prezenta lege, din regulamentul de aplicare a acesteia, din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din regulamentul de ordine interioară al penitenciarului.
Persoanelor condamnate le sunt interzise:
a)exercitarea sau încercarea de exercitare de acte de violenţă asupra personalului, persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane condamnate, precum şi asupra oricăror altor persoane;
b)organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina şi siguranţa penitenciarului;
c)iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea pedepselor privative de libertate;
d)introducerea în penitenciar, producerea, deţinerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanţe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripţie medicală, de natură să creeze tulburări de comportament;
e)sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare;
f)instigarea altor persoane condamnate la săvârşirea de abateri disciplinare;
g)stabilirea de relaţii cu persoane condamnate sau persoane din interiorul ori exteriorul penitenciarului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
h)sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparţinând penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activităţi în penitenciar sau se află în vizită, precum şi a bunurilor aparţinând altor persoane, inclusiv celor condamnate;
i)prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din penitenciar, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, precum şi nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
j)introducerea în penitenciar, procurarea, confecţionarea, deţinerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori, în alte condiţii decât cele admise;
k)substituirea identităţii unei alte persoane;
l)împiedicarea, cu intenţie, a desfăşurării programelor şi activităţilor care se derulează în penitenciar;
m)oferirea sau darea de bani ori alte foloase personalului penitenciarului;
n)obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrângere, promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane condamnate, precum şi de la orice altă persoană;
o)comunicarea cu exteriorul penitenciarului, în alte condiţii şi prin alte metode decât cele stabilite prin reglementările în vigoare;
p)ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, a celorlalte persoane condamnate, precum şi a oricăror altor persoane;
q)utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;
r)tulburarea orarului zilnic sau a liniştii, inclusiv după ora stingerii până la deşteptare;
s)exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul; ş) împiedicarea sau încercarea împiedicării aflării adevărului în cazul incidentelor petrecute în penitenciar;
t)desfăşurarea de acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciarului sau altor persoane; ţ) autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace;
u)practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase;
v)fumatul în alte locuri decât cele permise;
x)orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale;
y)desfăşurarea oricăror altor acţiuni interzise prin prezenta lege.
(1)Munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează:
a)în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului;
b)în regie proprie;
c)pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului;
d)în caz de calamitate;
e)în caz de voluntariat;
f)în alte cazuri, în condiţiile legii.
(2)Administraţia penitenciarului poate încheia contracte de prestări de servicii cu persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv penitenciare, interesate în folosirea la muncă a persoanelor condamnate.
(3)În condiţiile stabilite de regulamentul de aplicare a prezentei legi, se prestează de către persoanele condamnate tipul de regim de muncă prevăzut la alin. (1) lit. a)-e).
(4)Persoana condamnată care, în timpul executării pedepsei privative de libertate, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale, beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii.
(5)Dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii se aplică în mod corespunzător şi persoanelor condamnate.
(6)Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei privative de libertate sunt recunoscute, în condiţiile legii.
Femeile condamnate care sunt însărcinate, cele care au născut în perioada executării pedepsei privative de libertate şi au în îngrijire copii în vârstă de până la un an nu pot presta muncă în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă risc pentru sănătatea sau integritatea acestora.
Durata muncii prestate de persoanele condamnate este cea prevăzută de legislaţia muncii.
(1)Veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.
(2)Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în raport cu programul de muncă.
(3)Munca prestată în condiţiile art. 83 alin. (1) lit. c)-e) nu este remunerată.
(1)Veniturile prevăzute la art. 86 se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana condamnată şi se repartizează după cum urmează: a) 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate; b) 60% din venit revine administraţiei penitenciarului, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice.
(2)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei condamnate posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată, pe perioada executării pedepsei privative de libertate. Plata contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat se poate face din cota de 90% prevăzută la alin. (1) lit. a), repartizată pe numele persoanei condamnate.
(3)În cazul în care persoana condamnată a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cotă de 50% din procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.
(1)Persoanele condamnate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor în penitenciar sau la locul de muncă.
(2)Prejudiciul cauzat administraţiei penitenciarului se repară pe baza ordinului de imputare emis de către directorul penitenciarului. Ordinul constituie titlu executoriu.
(3)Împotriva ordinului de imputare, persoana condamnată poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripţia căreia este situat penitenciarul. Hotărârea judecătoriei este definitivă.
(4)Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredinţate spre folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
(5)Sumele stabilite şi avansate de administraţia penitenciarului în condiţiile prevăzute la alin. (2), precum şi la art. 60 alin. (3), art. 64 alin. (5), art. 72 alin. (5) se reţin din cota de 90% repartizată pe numele persoanei condamnate conform art. 87 alin. (1) lit. a).
(1)Activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se organizează în fiecare penitenciar şi au ca scop reintegrarea socială a persoanelor condamnate.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se desfăşoară cu un număr corespunzător de specialişti: educatori, preoţi, agenţi tehnici, monitori sportivi, precum şi psihologi şi asistenţi sociali.
(3)Pentru fiecare persoană condamnată, la depunerea în penitenciar, în perioada de carantină şi observare, se realizează o evaluare multidisciplinară, din perspectivă educaţională, psihologică şi socială.
(4)Pentru persoanele condamnate, în funcţie de concluziile evaluării prevăzute la alin. (3), se întocmeşte Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, cu respectarea nevoilor prioritare de intervenţie şi consultarea persoanei condamnate. Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se completează şi se modifică ori de câte ori este necesar.
(5)Includerea persoanelor condamnate în activităţile recomandate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se realizează ţinând cont de nevoile identificate, regimul de executare a pedepsei privative de libertate şi momentul traseului execuţional.
(6)În fiecare penitenciar funcţionează o bibliotecă. Fondul de carte este asigurat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, din subvenţii bugetare, venituri proprii, precum şi din sponsorizări sau donaţii.
(7)Persoanele condamnate care muncesc pot participa la activităţile prevăzute în prezentul capitol, cu respectarea programului de muncă.
(8)Condiţiile privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(1)În sistemul penitenciar se organizează cursuri de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu şi pot fi organizate cursuri şi pentru alte forme de învăţământ prevăzute de legea educaţiei.
(2)Cursurile de şcolarizare a persoanelor condamnate se organizează şi se desfăşoară în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, împreună cu Ministerul Justiţiei, cu personal didactic asigurat şi salarizat de inspectoratul şcolar, în condiţiile legii, prin bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială este situat penitenciarul.
(3)În conţinutul diplomelor nu se fac menţiuni cu privire la absolvirea cursurilor de şcolarizare în perioada executării pedepsei privative de libertate.
(4)Cheltuielile legate de instruirea şcolară sunt suportate de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
(1)Persoanele condamnate pot urma programe de studii universitare la distanţă sau în forma frecvenţei reduse.
(2)La programele de studii universitare în forma frecvenţei reduse pot participa numai persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regimul deschis.
(3)Cheltuielile aferente accesului şi participării la programele de studii universitare sunt suportate de persoanele condamnate sau de alte persoane fizice ori juridice.
(1)Formarea profesională a persoanelor condamnate se realizează, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor, prin programe de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare, stabilite de administraţia penitenciarului, în colaborare cu personalul specializat al agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi cu alţi furnizori de formare profesională acreditaţi.
(2)În conţinutul certificatului de absolvire nu se fac menţiuni cu privire la desfăşurarea cursurilor în perioada executării pedepsei privative de libertate.
(3)Cursurile se organizează în spaţii anume destinate din cadrul penitenciarelor sau ale furnizorilor de formare profesională acreditaţi, în condiţiile stabilite prin acorduri încheiate între administraţia penitenciarului şi fiecare furnizor.
(4)Cheltuielile legate de formarea profesională sunt suportate de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau de alte persoane fizice ori juridice.
(5)Persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regimul deschis pot participa, în exteriorul penitenciarului, la cerere, cu aprobarea directorului penitenciarului, şi la alte tipuri de formare profesională decât cele prevăzute la alin. (1).
(6)Cheltuielile legate de formarea profesională prevăzută la alin. (5) sunt suportate de persoana condamnată sau de alte persoane fizice sau juridice.
(1)Femeilor şi tinerilor condamnaţi li se asigură condiţii pentru participarea la activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, adecvate nevoilor şi personalităţii lor.
(2)Dispoziţiile art. 90-92 se aplică în mod corespunzător.
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi.
(2)Persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi li se asigură condiţii pentru participarea la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase adecvate nevoilor şi personalităţii lor, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor.
(3)Activităţile de formare profesională a persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi pot fi organizate de administraţia penitenciarului, în colaborare cu personalul specializat din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
(4)Dispoziţiile art. 90-92 se aplică în mod corespunzător.
Persoana condamnată poate fi liberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 99 sau, după caz, la art. 100 din Codul penal.
Partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate şi/sau a instruirii şcolare şi formării profesionale
(1)Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează:
a)în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă;
b)în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;
c)în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă;
d)în cazul participării la cursurile de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar;
e)în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;
f)în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate*).
──────────
(2)Reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată.
(1)Liberarea condiţionată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru liberare condiţionată.
(2)Comisia pentru liberare condiţionată este alcătuită din judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este şi preşedintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială şi un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul. Secretariatul comisiei se asigură de către şeful serviciului evidenţă din penitenciarul respectiv.
(3)Comisia formulează propuneri de liberare condiţionată a persoanei condamnate, ţinând seama de:
a)fracţiunea din pedeapsă efectiv executată şi de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată, conform art. 96;
b)regimul de executare a pedepsei privative de libertate în care este repartizată;
c)îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d)conduita persoanei condamnate şi eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităţilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, precum şi responsabilităţile încredinţate, recompensele acordate şi sancţiunile disciplinare aplicate;
e)antecedentele sale penale.
(4)În activitatea sa, comisia ţine cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(5)Persoana condamnată este adusă în faţa comisiei pentru liberare condiţionată, cu excepţia situaţiilor în care prezintă afecţiuni medicale confirmate de medic, care nu permit prezentarea sa. În acest caz, persoana condamnată poate depune înscrisuri.
(6)Propunerea comisiei pentru liberare condiţionată este cuprinsă într-un proces-verbal motivat, care cuprinde poziţia membrilor comisiei faţă de propunerea de liberare.
(7)La procesul-verbal de propunere a liberării condiţionate se anexează, prin grija consilierului de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul, recomandările cu privire la măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute la art. 101 din Codul penal care pot fi aplicate de către instanţa de judecată, în cazul în care restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării persoanei condamnate este de 2 ani sau mai mare.
(8)Dispoziţiile alin. (7) nu se aplică persoanelor condamnate de cetăţenie străină, faţă de care s-a dispus pedeapsa complementară prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
(9)Persoana condamnată poate prezenta, în faţa comisiei pentru liberare condiţionată, dovezi că şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare ori s-a aflat în imposibilitatea îndeplinirii acestor obligaţii.
(10)Procesul-verbal prevăzut la alin. (6), împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate.
(11)În cazul în care comisia pentru liberare condiţionată constată că persoana condamnată nu întruneşte condiţiile pentru a fi liberată condiţionat, în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (6) fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei acesteia, care nu poate fi mai mare de un an. În cazul în care cererea de liberare condiţionată este formulată înainte de îndeplinirea condiţiei privind îndeplinirea fracţiunii prevăzute de Codul penal, iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mare de un an, termenul stabilit de comisie va fi data împlinirii fracţiunii prevăzute de Codul penal. În cazul în care perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mică de un an, termenul fixat de comisie poate depăşi data împlinirii fracţiunii prevăzute de Codul penal, dar nu poate fi mai mare de un an. Totodată, comisia comunică, de îndată, procesul-verbal persoanei condamnate, care are posibilitatea ca, în termen de 3 zile de la aducerea la cunoştinţă, sub semnătură, să se adreseze, cu cerere de liberare condiţionată, judecătoriei în circumscripţia căreia se află penitenciarul.
(12)Metodologia de lucru a comisiei pentru liberare condiţionată este stabilită prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(13)În vederea soluţionării cererii de liberare condiţionată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanţa poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate sau poate solicita copii ale actelor şi documentelor din acesta.
(1)Persoanelor condamnate care au o bună conduită şi au dovedit stăruinţă în muncă sau în cadrul activităţilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale li se pot acorda următoarele recompense:
a)ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior;
b)suplimentarea numărului convorbirilor on-line;
c)suplimentarea drepturilor la pachete şi/sau vizite;
d)suplimentarea dreptului la vizită intimă, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 69, cu excepţia alin. (1) lit. d);
e)permisiunea de ieşire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an;
f)permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de 25 de zile pe an;
g)permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de 30 de zile pe an.
(2)Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) pot fi acordate de o comisie formată din director, care este şi preşedintele comisiei, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială, la propunerea personalului care desfăşoară activităţi directe cu persoanele condamnate, cu avizul şefului secţiei unde sunt deţinute. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului.
(3)Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. f) şi g) pot fi acordate de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei prevăzute la alin. (2).
(4)Totalul zilelor acordate anual persoanelor condamnate pentru permisiunea de ieşire din penitenciar nu poate depăşi 30 de zile, în situaţia schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(5)Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate dispune, în situaţii temeinic justificate, anularea recompenselor acordate de comisia prevăzută la alin. (2).
(1)Permisiunea de ieşire din penitenciar poate fi acordată, în condiţiile art. 98, în următoarele cazuri:
a)prezentarea persoanei condamnate, în vederea ocupării unui loc de muncă după punerea în libertate;
b)susţinerea unui examen de către persoana condamnată;
c)menţinerea relaţiilor de familie ale persoanei condamnate;
d)pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;
e)participarea persoanei condamnate la înhumarea soţului sau soţiei, unui copil, părinte, frate sau soră ori bunic sau bunică.
(2)Permisiunea de ieşire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim închis.
(3)Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis.
(4)Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim deschis.
(5)Permisiunea de ieşire din penitenciar, pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), poate fi acordată, pe o durată de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate, cu excepţia celor care execută pedeapsa privativă de libertate în regim de maximă siguranţă, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 98 alin. (1).
(6)Solicitarea pentru ieşirea din penitenciar va fi însoţită de precizarea, de către deţinut, a locului unde urmează să se deplaseze, a itinerarului urmat, precum şi a mijloacelor financiare de care dispune pe durata permisiunii de ieşire din penitenciar.
(1)Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. a)-c) şi la art. 82 lit. a)-p), determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. a)-p), precum şi încălcarea altor obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri foarte grave în alte acte normative.
(2)Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. d)-f) şi la art. 82 lit. q)-ţ), determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. q)-ţ), precum şi încălcarea altor obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri grave în alte acte normative.
(3)Constituie abateri disciplinare uşoare încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. g)-l) şi la art. 82 lit. u)-x), determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. u)-x), precum şi a celor prevăzute ca abateri uşoare în alte acte normative.
(1)Sancţiunile care pot fi aplicate în cazul săvârşirii abaterilor disciplinare sunt:
a)avertismentul;
b)suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună;
c)suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
d)suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiţionare, corespondenţă şi asistenţă medicală, pe o perioadă de cel mult două luni;
e)suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;
f)izolarea pentru maximum 10 zile.
(2)Aplicarea sancţiunilor disciplinare persoanelor condamnate nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, dreptul la vot, dreptul la corespondenţă, dreptul la asistenţă medicală, dreptul la hrană, ţinută, cazarmament şi condiţii minime de cazare, dreptul la plimbarea zilnică şi dreptul la odihnă.
(3)Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. d)-f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.
(4)Medicul aduce la cunoştinţă şi face recomandări preşedintelui comisiei de disciplină în situaţia existenţei oricărui motiv medical de împiedicare a aplicării şi executării sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. f). Personalul medical al penitenciarului vizitează, ori de câte ori este necesar, persoanele condamnate care execută această sancţiune disciplinară.
(5)Sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sunt interzise. Pentru fiecare abatere disciplinară poate fi aplicată numai una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (1).
(6)Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancţiuni disciplinare.
(1)Abaterile disciplinare se constată, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, de către personalul administraţiei penitenciarului şi se consemnează într-un raport de incident.
(2)Raportul de incident se depune la şeful secţiei unde este deţinută persoana condamnată, în termen de 24 de ore de la data constatării abaterii.
(3)Rapoartele de incident referitoare la abaterile disciplinare constatate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale se depun la şeful de secţie unde este deţinută persoana condamnată, nu mai târziu de prima zi lucrătoare.
(1)Procedura disciplinară se declanşează de către şeful secţiei unde este deţinută persoana condamnată, care înaintează raportul de incident comisiei de disciplină, în termen de 24 de ore.
(2)Comisia de disciplină este formată din directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, în calitate de preşedinte, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială şi un ofiţer desemnat de directorul penitenciarului, în calitate de membri. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului.
(3)Directorul penitenciarului desemnează una sau mai multe persoane din cadrul personalului penitenciarului, altele decât supraveghetorii, să efectueze cercetarea prealabilă. Persoana desemnată sau persoanele desemnate aduc la cunoştinţa deţinutului motivul declanşării procedurii disciplinare şi faptul că acesta poate propune administrarea de probe. Dispoziţiile art. 61 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(4)În termen de 10 zile de la sesizarea comisiei de disciplină, persoana desemnată prezintă acesteia rezultatele cercetării prealabile. Cercetarea prealabilă are ca scop lămurirea incidentului sub toate aspectele şi presupune audierea persoanei condamnate cercetate şi verificarea apărărilor acesteia.
(5)În termen de 10 zile de la primirea rezultatelor cercetării prealabile, comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate şi a oricărei altei persoane care are cunoştinţă despre împrejurările în care a fost săvârşită fapta, aplică prin hotărâre scrisă una dintre sancţiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară.
(6)La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de natura şi modul de comitere a abaterii, de persoana şi starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare săvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârşirea abaterii şi în timpul procedurii disciplinare.
(7)Hotărârea comisiei de disciplină se comunică persoanei condamnate de îndată, sub semnătură, de către secretarul comisiei de disciplină, cu menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare a acesteia.
(8)În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni, informează directorul penitenciarului în vederea sesizării organului de urmărire penală competent.
(1)Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.
(2)Plângerea formulată conform alin. (1) suspendă executarea sancţiunilor disciplinare.
(3)Persoana condamnată este ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu.
(4)Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancţiunea disciplinară.
(5)Dispoziţiile art. 56 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6)În vederea soluţionării plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei altei persoane care desfăşoară activităţi în sistemul penitenciar.
(7)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, pronunţând una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea şi dispune anularea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz;
c)ia act de retragerea plângerii.
(8)Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia.
(9)Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(10)Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat încheierea şi suspendă executarea acesteia.
(11)Contestaţiile se înaintează judecătoriei împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora. Contestaţiile se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
(12)Instanţa audiază în mod obligatoriu persoana condamnată, dispoziţiile art. 39 alin. (14)-(19) aplicându-se în mod corespunzător.
(13)Competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancţiunea disciplinară.
(14)Hotărârea judecătoriei este definitivă.
(1)Administraţia penitenciarului completează, pentru fiecare persoană condamnată, dosarul prevăzut la art. 43 alin. (2) cu documentarul penal, dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială, dosarul disciplinar, dosarul de cereri a cărui competenţă de soluţionare revine penitenciarului, precum şi cu fişa medicală.
(2)Documentele prevăzute la alin. (1) constituie dosarul individual al persoanei condamnate.
(3)Modul de gestionare şi documentele cuprinse în dosarul individual sunt stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Administraţia fiecărui penitenciar întocmeşte următoarele registre privind persoanele condamnate:
a)registrul de evidenţă a primirii persoanelor condamnate, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana condamnată a fost primită în penitenciar;
b)registrul de evidenţă a punerii în libertate a persoanelor condamnate, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana condamnată a fost pusă în libertate;
c)registrul de evidenţă privind utilizarea mijloacelor de imobilizare, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora aplicării şi încetării aplicării mijloacelor de imobilizare, inclusiv privind cazarea în camera de protecţie.
(2)Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului adoptă măsurile tehnice şi organizatorice necesare protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor condamnate.
(1)Centrele de reţinere şi arestare preventivă se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi se înfiinţează prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(2)Organizarea şi funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi măsurile necesare pentru siguranţa acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(3)Prin ordin comun al ministrului afacerilor interne şi al ministrului justiţiei se stabilesc penitenciarele, centrele de arestare preventivă, centrele educative şi centrele de detenţie în a căror circumscripţie funcţionează centrele de reţinere şi arestare preventivă.
În centrele de reţinere şi arestare preventivă se execută reţinerea şi arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.
(1)Primirea în centrele de reţinere şi arestare preventivă a persoanelor faţă de care s-au dispus măsuri preventive privative de libertate se face pe baza ordonanţei prin care s-a dispus măsura reţinerii sau, după caz, a mandatului de arestare preventivă, după stabilirea identităţii acestora.
(2)Primirea în centrele de reţinere şi arestare preventivă a persoanelor condamnate, arestate preventiv, în curs de judecată sau faţă de care au fost luate măsuri educative, transferate din penitenciar, centru de arestare preventivă sau centru de detenţie, în condiţiile art. 45 alin. (6), se face în baza mandatului de executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate ori a hotărârii de internare rămase definitivă, însoţite de dosarul individual prevăzut la art. 105 alin. (2).
(3)Prin regulamentul de aplicare a prezentei legi se stabilesc documentele care trebuie să însoţească persoana reţinută sau arestată preventiv cu ocazia primirii în centrele de reţinere şi arestare preventivă.
(1)Prevederile titlului I, titlului II, precum şi ale cap. II, IV-VI şi IX din titlul III, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor din prezentul titlu, se aplică în mod corespunzător, cu excepţia următoarelor dispoziţii privind:
a)perioada de carantină şi observare, prevăzută la art. 44;
b)încetat efecte juridice;
Lit. b) a alin. (1) al art. 110 şi-a încetat efectele juridice ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 222 din 2 aprilie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 380 din 2 iunie 2015.
c)dreptul la învăţământ, prevăzut la art. 79;
d)suplimentarea dreptului la vizită intimă, prevăzută la art. 98 alin. (1) lit. d);
e)permisiunea de ieşire din penitenciar, prevăzută la art. 75 alin. (7) şi la art. 98 alin. (1) lit. e)-g);
f)cazarea temporară în camera de protecţie.
(2)Dreptul persoanei arestate preventiv în cursul urmăririi penale de a primi vizite şi de a comunica cu mass-media poate fi realizat numai cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
(3)Dreptul la apărare este garantat.
(4)Recompensele sunt acordate, iar sancţiunile disciplinare se dispun de o comisie desemnată, anual, de şeful unităţii, formată din unul dintre adjuncţii acestuia, în calitate de preşedinte, şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă, un ofiţer cu studii juridice, în calitate de membri, şi un secretar.
(1)Persoanele reţinute sau arestate preventiv aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă se supun unui regim propriu de executare, în vederea unei bune desfăşurări a procesului penal, cu respectarea drepturilor fundamentale.
(2)Persoanele aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă sunt cazate, de regulă, în comun, putând presta muncă, la cerere, în interesul centrului şi putând beneficia de asistenţă psihologică şi moral-religioasă, în interiorul centrului, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(3)Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare şi de cazarmament, normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei, precum şi normele minime de hrană ale persoanelor aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2).
(4)Persoanele arestate preventiv poartă ţinută civilă.
(1)Persoanele aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă pot presta muncă neremunerată, la cererea lor, în interesul locului de deţinere, cu acordul procurorului care efectuează urmărirea penală sau supraveghează efectuarea urmăririi penale.
(2)Persoanele aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă pot fi retrase de la muncă la solicitarea procurorului care efectuează urmărirea penală sau supraveghează efectuarea urmăririi penale ori în cazul în care este pusă în pericol siguranţa centrului, cu informarea procurorului.
(3)Măsura retragerii de la muncă se dispune prin decizie a şefului centrului de reţinere şi arestare preventivă.
(4)Activităţile ce pot fi prestate în interesul locului de deţinere se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Ascultarea persoanelor reţinute sau arestate preventiv, aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă, de către organele de urmărire penală, care instrumentează cauza în care acestea au fost reţinute sau arestate preventiv, se face în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală şi de regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2).
(2)Ascultarea deţinuţilor aflaţi în centrele de reţinere şi arestare preventivă se realizează cu acordul procurorului, în condiţiile art. 51, care se aplică în mod corespunzător.
Administraţia fiecărui centru de reţinere şi arestare preventivă întocmeşte următoarele registre privind persoanele reţinute sau arestate preventiv:
a)registrul de evidenţă a primirii şi punerii în libertate a persoanelor reţinute sau arestate preventiv, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana reţinută sau arestată a fost primită în centru, precum şi anul, luna, ziua şi ora la care aceasta a fost pusă în libertate;
b)registrul de evidenţă privind utilizarea mijloacelor de imobilizare, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora utilizării mijloacelor de imobilizare, anul, luna, ziua şi ora autorizării utilizării lor de către directorul penitenciarului, tipul mijlocului de imobilizare folosit, anul, luna, ziua şi ora încetării utilizării mijlocului de imobilizare;
c)alte registre de evidenţiere a activităţilor desfăşurate cu persoanele reţinute sau arestate preventiv, pe care trebuie să le întocmească administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă, stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2).
(1)După trimiterea în judecată, persoanele arestate preventiv sunt transferate în penitenciar.
(2)Persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată care au fost selecţionate pentru a presta activităţi în interesul centrului pot fi menţinute, cu acordul lor, pe o perioadă de maximum 6 luni, în centrul de reţinere şi arestare preventivă.
(3)Persoanele arestate preventiv aflate în cursul urmăririi penale pot fi transferate, temporar, în penitenciarele-spital, dacă se află într-una dintre următoarele situaţii:
a)organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice;
b)suferă de o afecţiune medicală care necesită internare şi poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)În situaţia prevăzută la alin. (3) lit. b), transferarea temporară se face cu aprobarea directorului penitenciarului-spital, ţinând seama şi de gradul de ocupare a penitenciarului-spital.
(5)Dacă, pe parcursul internării în penitenciarul-spital, se impune internarea persoanei arestate preventiv aflate în curs de urmărire penală într-un spital din reţeaua sanitară publică, organele de poliţie din cadrul structurii teritoriale pe raza căreia se află unitatea medicală asigură paza şi supravegherea persoanei private de libertate.
(6)Transferul persoanelor arestate preventiv în condiţiile prezentului articol se dispune de către şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă.
În cazul în care o persoană aflată în centrul de reţinere şi arestare preventivă refuză hrana, dispoziţiile art. 54 se aplică în mod corespunzător, cu excepţia prevederilor referitoare la cazare.
(1)Persoanele minore reţinute sau arestate preventiv sunt cazate, de regulă, în comun, separat de persoanele adulte.
(2)Pe timpul executării arestării preventive, minorului i se acordă asistenţă psihologică, în condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2), în vederea diminuării efectelor negative ale privării de libertate asupra dezvoltării sale fizice, psihice sau morale.
(3)În măsura în care nu se împiedică buna desfăşurare a procesului penal, minorului i se asigură posibilitatea menţinerii legăturii cu persoanele cu care are relaţii familiale sau puternice legături afective, prin suplimentarea dreptului la vizite, convorbiri telefonice sau on-line.
(4)Prevederile titlului II, precum şi ale cap. I, IV, V, VII, VIII şi IX din titlul V referitoare la condiţiile de detenţie, drepturi şi obligaţii, recompense şi sancţiuni, mijloacele de imobilizare şi utilizarea acestora, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor din acest titlu, se aplică în mod corespunzător, cu excepţia următoarelor dispoziţii privind:
a)perioada de carantină şi observare, prevăzută la art. 157;
b)obligaţia de a urma cursurile învăţământului general obligatoriu, prevăzută la art. 161 alin. (2) şi (3);
c)vizita intimă, prevăzută la art. 162 alin. (4);
d)recompensele, prevăzute la art. 170 alin. (1) lit. d)-h);
e)obligaţiile, prevăzute la art. 172 alin. (2);
f)măsurile de siguranţă a centrelor educative, prevăzute la art. 175;
g)măsurile de siguranţă a centrelor de detenţie, prevăzute la art. 176. (5) În timpul arestării preventive, dreptul la educaţie este restrâns pentru motive privind desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
(6)Acordarea recompenselor şi aplicarea sancţiunilor disciplinare se fac în condiţiile art. 110 alin. (4), iar munca minorilor arestaţi preventiv se desfăşoară în condiţiile art. 112. (7) Drepturile minorilor arestaţi preventiv pot fi suplimentate în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(1)În fiecare centru de reţinere şi arestare preventivă funcţionează o bibliotecă.
(2)Fondul de carte este asigurat de administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din sponsorizări şi donaţii.
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi persoanelor condamnate aflate temporar, la solicitarea organelor judiciare, în centrele de reţinere şi arestare preventivă.
(1)În cursul judecăţii, arestarea preventivă se execută în secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sau în centrele de arestare preventivă de pe lângă penitenciare, care se organizează şi funcţionează în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)În secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sunt deţinute şi persoanele condamnate care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză.
(3)Persoanelor prevăzute la alin. (2) li se aplică prevederile titlului I, precum şi cele ale cap. II din titlul III, referitor la siguranţa penitenciarelor.
(4)Centrele de arestare preventivă se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului.
(5)Prin ordin al ministrului justiţiei se stabilesc penitenciarele în a căror circumscripţie funcţionează centrele de arestare preventivă, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora.
(6)Măsurile necesare pentru siguranţa centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).
(1)Primirea în centrele de arestare preventivă sau în penitenciare a persoanelor arestate preventiv în curs de judecată se face pe baza mandatului de arestare prevăzut la art. 2 alin. (4), după stabilirea identităţii acestora.
(2)Centrele de arestare preventivă şi secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sunt obligate să asigure exercitarea drepturilor prevăzute în Codul de procedură penală.
(3)Dispoziţiile art. 110 alin. (1) se aplică în mod corespunzător, cu excepţia lit. a).
(1)Persoanele arestate preventiv sunt cazate, de regulă, în comun, pot desfăşura activităţi educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară şi formare profesională, în grupuri, în interiorul centrului de arestare preventivă sau al penitenciarului, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(2)Persoanele arestate preventiv pot presta, la cererea lor, o muncă în interiorul sau exteriorul centrului de arestare preventivă sau al penitenciarului, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului.
(3)Dispoziţiile art. 34 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor arestate preventiv în curs de judecată.
(1)În cursul judecăţii, minorii arestaţi preventiv execută măsura preventivă în centre de detenţie sau în centre de arestare preventivă.
(2)Pentru prezentarea în faţa organelor judiciare, minorii arestaţi preventiv pot fi transferaţi în secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pentru o perioadă de maximum 10 zile, fiind cazaţi separat de majori.
(3)În intervalul prevăzut la alin. (2), minorii execută măsura arestării preventive cu respectarea particularităţilor vârstei, cu asigurarea asistenţei psihosociale necesare, pentru a nu fi prejudiciată dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală.
(4)La împlinirea vârstei de 18 ani, minorul arestat rămâne sau este transferat în centrul de detenţie.
(5)Dispoziţiile art. 117 se aplică în mod corespunzător, cu excepţia alin. (4) lit. a) şi g).
(6)Minorii arestaţi preventiv prestează muncă numai la cererea lor, dispoziţiile art. 163 aplicându-se în mod corespunzător.
(1)Arestul la domiciliu se execută în temeiul încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, pronunţate în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
(2)În situaţia în care, cu ocazia dispunerii măsurii arestului la domiciliu, se stabileşte ca inculpatul să poarte un dispozitiv electronic de supraveghere, potrivit art. 221 alin. (3) din Codul de procedură penală, modul de utilizare a acestuia, precum şi condiţiile referitoare la transmiterea, modificarea şi stocarea datelor obţinute prin supravegherea electronică se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Îndeplinirea obligaţiilor impuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, impuse în sarcina inculpatului faţă de care s-a dispus măsura arestului la domiciliu, este supravegheată de organul de poliţie, denumit în continuare organ de supraveghere, în a cărui circumscripţie se află imobilul în care locuieşte inculpatul, stabilit prin încheiere.
Prin imobil în care se execută arestul la domiciliu, prevăzut la art. 221 alin. (1) din Codul de procedură penală, se înţelege locuinţa inculpatului, încăperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea.
Se află în situaţia prevăzută la art. 221 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpatul care a părăsit imobilul pentru a salva de la un pericol imediat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general. În aceste situaţii, organul de supraveghere verifică realitatea şi temeinicia motivelor invocate.
Încheierile organului judiciar cu privire la luarea, prelungirea, încetarea, revocarea, înlocuirea arestului la domiciliu, precum şi cele privind permisiunea de părăsire a imobilului se comunică, de îndată, organului de supraveghere.
(1)La primirea încheierii, organul de supraveghere desemnează reprezentanţi care se deplasează, de îndată, la locuinţa inculpatului, îl legitimează şi identifică persoanele care locuiesc în mod obişnuit cu acesta sau care se află în îngrijirea sa, încheie proces-verbal în acest sens, după care comunică judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată începerea activităţilor de supraveghere.
(2)După consultarea inculpatului, organul de supraveghere întocmeşte un program care cuprinde modul de executare a arestului la domiciliu, obligaţia de informare în situaţia părăsirii locuinţei în cazuri urgente, precum şi, după caz, condiţiile de părăsire, deplasare şi revenire la locuinţă, care i se comunică, de îndată, sub semnătură.
(3)Organul de supraveghere dispune efectuarea, periodic ori la sesizare, de vizite inopinate, în orice moment al zilei, la locuinţa inculpatului sau în locurile stabilite prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, pentru verificarea respectării măsurii şi a obligaţiilor de către persoana supravegheată. Efectuarea de vizite inopinate de către organul de supraveghere este adusă de îndată la cunoştinţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, după caz.
(4)Organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată încunoştinţează organul de supraveghere ori de câte ori îl cheamă pe inculpat, arătând data, ora şi locul chemării. În acest caz, itinerarul şi condiţiile de deplasare se stabilesc de organul de supraveghere şi sunt aduse la cunoştinţa inculpatului pe bază de semnătură. În cazul în care inculpatul nu se prezintă, organul judiciar încunoştinţează de îndată organul de supraveghere.
(5)Verificările cu privire la respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către inculpat, efectuate de organele de supraveghere, se materializează în procese-verbale care se depun la dosarul individual.
În cazul în care organul de supraveghere constată că încheierea prin care s-a dispus măsura arestului la domiciliu nu poate fi pusă în executare, procedează în conformitate cu prevederile art. 131.
(1)În cazul în care organul de supraveghere constată nerespectarea cu rea-credinţă a măsurii şi a obligaţiilor impuse inculpatului, întocmeşte o sesizare motivată pe care o înaintează, de îndată, procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii.
(2)În vederea întocmirii sesizării prevăzute la alin. (1), organul de supraveghere verifică situaţia de fapt şi audiază inculpatul, dacă este posibil, sau alte persoane.
(3)Organele judiciare pot consulta dosarul individual al inculpatului.
(1)Organul de supraveghere colaborează cu autorităţile locale, alte organe de ordine şi siguranţă publică, precum şi cu orice persoane fizice şi juridice care ar putea oferi informaţii privind îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor impuse de organul judiciar care a luat măsura.
(2)Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) iau la cunoştinţă, în orice mod, despre încălcarea măsurii arestului la domiciliu şi a obligaţiilor impuse inculpatului, informează, de îndată, organul de supraveghere, pentru a sesiza organul judiciar competent, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
(3)În cazul în care inculpatul are obligaţia de a nu intra în legătură cu anumite persoane, organul de supraveghere identifică şi contactează persoanele care ar putea furniza informaţii relevante despre o eventuală neîndeplinire a obligaţiei.
(1)Pentru fiecare persoană arestată la domiciliu se întocmeşte, de către organul de supraveghere, un dosar.
(2)Dosarul persoanei arestate la domiciliu cuprinde:
a)încheierile organului judiciar cu privire la luarea, prelungirea, încetarea, revocarea, înlocuirea arestului la domiciliu, permisiunea de părăsire a imobilului, precum şi alte comunicări;
b)actul de identitate, fişa de evidenţă a persoanei ori procesul-verbal de identificare a persoanei arestate la domiciliu;
c)actele întocmite cu ocazia fiecărei verificări cu privire la respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către inculpat;
d)documente referitoare la datele de identificare a persoanelor cu care sa stabilit că persoana supravegheată este obligată să nu intre în legătură;
e)documente referitoare la datele de identificare a persoanelor care locuiesc în mod obişnuit împreună cu aceasta sau care se află în îngrijirea sa;
f)dovada de luare la cunoştinţă sub semnătură a programului privind condiţiile de părăsire, deplasare şi revenire în locuinţă;
g)orice alte documente apreciate drept necesare executării în condiţii corespunzătoare a activităţilor specifice de supraveghere, referitoare sau în legătură cu persoana arestată la domiciliu, pe perioada supravegherii.
(3)Dispoziţiile art. 60 se aplică în mod corespunzător.
(4)Pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a activităţilor specifice de supraveghere a inculpatului, organul de supraveghere îşi constituie o bază de date cu persoanele arestate la domiciliu.
Principiile prevăzute în titlul I şi dispoziţiile prevăzute în titlul II se aplică în mod corespunzător şi în cazul executării măsurilor educative privative de libertate.
(1)Prin executarea măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte reintegrarea în societate a persoanelor internate şi responsabilizarea acestora, în vederea asumării propriilor acţiuni şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
(2)Măsurile educative privative de libertate sunt puse în executare în condiţii care să nu îngrădească exercitarea dreptului la viaţă privată mai mult decât este inerent executării acestora.
Măsurile educative privative de libertate pot fi executate:
a)într-un centru educativ;
b)într-un centru de detenţie.
Pe durata executării măsurilor educative se asigură menţinerea şi dezvoltarea legăturilor persoanei internate cu familia şi comunitatea, precum şi implicarea în demersuri recuperative adaptate particularităţilor psihosomatice şi nevoilor de dezvoltare personală ale acesteia.
Persoanele internate beneficiază de protecţie şi asistenţă în plan educaţional, profesional, psihologic, social, medical şi fizic, în funcţie de vârstă, sex, personalitate şi în interesul dezvoltării personale, asigurate de personal specializat.
(1)Centrele educative şi centrele de detenţie sunt instituţii specializate în recuperarea socială a persoanelor internate, care se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Centrele educative şi centrele de detenţie se organizează şi funcţionează prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) În cadrul centrelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare, în raport cu regimurile de executare a măsurilor educative privative de libertate, sexul, vârsta persoanelor internate şi nevoile de protecţie, educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială ale acestora.
(4)În cadrul centrelor de detenţie, prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se înfiinţează secţii de arestare preventivă pentru minorii arestaţi în curs de judecată.
(5)Persoana internată execută măsura, de regulă, în cel mai apropiat centru de localitatea de domiciliu, potrivit arondării stabilite de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Centrele dispun de spaţii adecvate pentru cazare, prepararea şi servirea hranei, activităţi de instruire şcolară şi formare profesională, asistenţă socială şi psihologică, activităţi educative, moral-religioase, culturale, sportive, recreative, pentru asigurarea asistenţei şi a tratamentelor medicale, precum şi pentru primirea vizitelor.
(1)Centrul educativ este instituţia specializată în recuperarea socială a persoanelor internate, în care acestea urmează programe de instruire şcolară şi formare profesională, potrivit aptitudinilor lor, precum şi alte activităţi şi programe destinate reintegrării sociale.
(2)Centrul de detenţie este instituţia specializată în recuperarea socială a persoanelor internate, cu regim de pază şi supraveghere, în care acestea urmează intensiv programele şi activităţile prevăzute la alin. (1).
(3)Centrul educativ şi centrul de detenţie dispun de personal specializat pentru activităţile educative, moral-religioase, culturale, sportive, recreative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifică, de personal medical, de pază, supraveghere şi însoţire, precum şi de personal tehnico-administrativ.
(4)Ministerul Educaţiei Naţionale, prin inspectoratele şcolare judeţene, asigură personal specializat pentru activităţile de instruire şcolară, în cadrul centrelor educative şi de detenţie.
(5)Activitatea de formare profesională este desfăşurată de către personalul centrului educativ sau al centrului de detenţie, de personalul specializat al agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi de alţi furnizori de formare profesională acreditaţi.
(1)În fiecare centru educativ şi centru de detenţie, activitatea de recuperare socială a persoanelor internate este organizată şi desfăşurată în baza unui proiect educaţional, elaborat în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(2)Proiectul educaţional al centrului structurează organizarea şi desfăşurarea demersurilor educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială acordate persoanelor internate, în funcţie de nevoile individuale şi urmăreşte, cu prioritate, următoarele obiective:
a)asigurarea unui climat favorabil dezvoltării personale;
b)conferirea de utilitate perioadei internării;
c)reducerea vulnerabilităţii psihologice şi sociale;
d)asimilarea de cunoştinţe şi formarea de deprinderi necesare reintegrării sociale.
Mijloacele financiare necesare funcţionării, dotării şi investiţiilor din centrele educative şi din centrele de detenţie sunt asigurate de la bugetul de stat, prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor, din venituri proprii, precum şi din donaţii şi sponsorizări.
(1)Regimurile de executare a măsurilor educative privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executării acestor măsuri.
(2)Regimul de executare a măsurii educative a internării într-un centru educativ este comun tuturor persoanelor internate, individualizându-se din perspectiva demersurilor recuperative destinate acestora, pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare fizică şi psihică.
(3)Regimurile de executare a măsurilor educative ale internării într-un centru de detenţie sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele internate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(1)În fiecare centru educativ se constituie un consiliu educativ, al cărui scop este individualizarea regimului de executare a măsurii educative a internării într-un centru educativ, prin stabilirea asistenţei educaţionale, psihologice şi sociale acordate fiecărei persoane internate.
(2)Consiliul educativ este alcătuit din directorul centrului, care este şi preşedintele consiliului, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială, educatorul responsabil de caz, învăţătorul sau dirigintele, un psiholog, un asistent social şi şeful serviciului supraveghere, evidenţă şi acordare drepturi persoane internate.
(3)La lucrările consiliului educativ pot participa, în calitate de invitaţi, în cazul minorilor, un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află centrul educativ şi un reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti pe teritoriul căruia se află centrul educativ.
(4)Secretariatul consiliului educativ este asigurat de către o persoană din cadrul serviciului educativ, alta decât educatorul responsabil de caz.
Comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării în centrul de detenţie
(1)În fiecare centru de detenţie se constituie o comisie pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a măsurii internării, alcătuită din directorul centrului, care este şi preşedintele comisiei, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii, medicul-şef, educatorul responsabil de caz, un psiholog şi un asistent social.
(2)La lucrările comisiei prevăzute la alin. (1) pot participa, în calitate de invitaţi, în cazul minorilor, un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află centrul de detenţie şi un reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti pe teritoriul căruia se află centrul de detenţie.
(3)Prevederile art. 145 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(1)Regimurile de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie sunt:
a)regimul închis;
b)regimul deschis.
(2)Regimurile de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanei internate, precum şi cu modul şi locul de organizare şi desfăşurare a activităţilor.
(1)După terminarea perioadei de carantină şi observare, fiecărei persoane internate căreia nu i s-a stabilit regimul de executare i se aplică provizoriu regimul de executare corespunzător cuantumului măsurii educative pe care o execută, potrivit art. 149 alin. (1) şi art. 150 alin. (1).
(2)Dispoziţiile art. 33 se aplică în mod corespunzător.
(1)Regimul închis se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai mare de 3 ani.
(2)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana internatului, precum şi comportarea acestuia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea în regimul deschis.
(3)Persoanele internate care execută măsura educativă în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifică şi prestează muncă în grupuri, în interiorul centrului, sub supraveghere.
(4)Persoanele internate care execută măsura educativă în regim închis pot desfăşura activităţi de instruire şcolară şi formare profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifică sau pot presta muncă în exteriorul centrului, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului centrului.
(1)Regimul deschis se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai mică de 3 ani.
(2)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana internatului, precum şi comportarea acestuia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea în regimul închis.
(3)Persoanele internate care execută măsura educativă în regim deschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în zone din interiorul centrului stabilite prin regulamentul de ordine interioară, desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifică şi prestează muncă în spaţii din interiorul centrului, care rămân deschise în timpul zilei.
(4)Persoanele internate care execută măsura educativă în regim deschis pot desfăşura activităţi de instruire şcolară şi formare profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifică sau pot presta muncă în afara centrului, însoţite de personal al centrului, cu aprobarea directorului centrului.
(5)Prin regulamentul de aplicare a prezentei legi se stabilesc situaţiile în care activităţile menţionate la alin. (4) pot fi desfăşurate în exteriorul centrului fără însoţirea persoanelor internate.
(6)Dispoziţiile art. 38 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
Persoanele internate care execută măsura educativă în regimul deschis, cu 3 luni înainte de împlinirea duratei prevăzute la art. 125 alin. (4) din Codul penal, pot fi cazate în spaţii special amenajate, în care desfăşoară, sub coordonarea directă a personalului centrului desemnat în acest sens, activităţi de autogospodărire, în scopul dezvoltării deprinderilor de convieţuire socială.
(1)Comisia prevăzută la art. 146 stabileşte regimul de executare a măsurii educative a internării în centrul de detenţie, dispoziţiile art. 39 aplicându-se în mod corespunzător.
(2)La stabilirea regimului de executare se ţine seama dacă măsura educativă se execută ca urmare a revenirii de către instanţă asupra înlocuirii sau liberării din centrul educativ, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (6) din Codul penal.
(1)Comisia prevăzută la art. 146 are obligaţia să analizeze, după executarea unei pătrimi din durata măsurii educative, conduita persoanei internate şi eforturile depuse în vederea reintegrării sociale. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea regimului de executare, dispune, în acest sens, prin hotărâre.
(2)Schimbarea regimului de executare din regimul închis în regimul deschis se poate dispune dacă persoana internată a avut o bună conduită, a dovedit interes constant în cadrul activităţilor de instruire şcolară şi formare profesională, precum şi în cadrul altor programe desfăşurate în centru şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale.
(3)În activitatea sa, comisia ţine cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de persoanele internate, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)Schimbarea regimului de executare din regimul deschis în regimul închis se poate dispune în orice moment al executării măsurii internării în centrul de detenţie, dacă persoana internată a fost sancţionată disciplinar pentru o abatere disciplinară foarte gravă sau pentru abateri disciplinare grave repetate.
(5)Împrejurările prevăzute la alin. (2) sau (3) sunt constatate printr-un raport care este adus la cunoştinţa persoanei internate sub semnătură.
(6)Hotărârea comisiei prevăzute la art. 146, prin care se dispune menţinerea sau schimbarea regimului de executare, cuprinde şi termenul de reanalizare, care nu poate fi mai mare de 6 luni.
(7)Comisia prevăzută la art. 146 are obligaţia de a analiza, periodic, situaţia persoanei condamnate la împlinirea termenului stabilit conform alin. (6).
(8)Împotriva deciziei comisiei privind schimbarea regimului de executare, persoana internată poate formula plângere, care este soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (11)-(22), care se aplică în mod corespunzător.
Persoanele internate într-un centru educativ sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în interiorul centrului, în spaţii stabilite prin regulamentul de ordine interioară, şi pot desfăşura activităţi de instruire şcolară şi formare profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifică sau pot presta muncă atât în interiorul, cât şi în exteriorul centrului, fără supraveghere, în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.
Consiliul educativ individualizează executarea măsurii educative a internării, ţinând seama de asistenţa educaţională, psihologică şi socială specifică, ce urmează a fi acordată persoanei internate.
(1)Primirea persoanelor internate într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie se face în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, după stabilirea identităţii acestora, dispoziţiile art. 43 aplicându-se în mod corespunzător.
(2)În termen de 3 zile de la primirea persoanei internate în centru, directorul centrului ia măsuri pentru informarea în scris a familiei sau a reprezentantului legal, cu privire la posibilităţile vizitării şi la modalităţile de sprijinire a procesului de reintegrare socială desfăşurat în centru.
După primirea în centru, persoanele internate se repartizează în secţia pentru carantină şi observare, dispoziţiile art. 44 aplicându-se în mod corespunzător.
(1)Transferarea persoanei internate în alt centru, pentru motive întemeiate, se dispune la propunerea consiliului educativ sau a comisiei prevăzute la art. 146 sau la cererea persoanei internate, a familiei ori a reprezentantului legal al acesteia, cu avizul consiliului educativ ori al comisiei prevăzute la art. 146, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Dispoziţiile art. 43 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(3)În cazul în care se decide transferarea persoanei internate într-un alt centru sau într-un centru de reţinere şi arestare preventivă sau de arestare preventivă, soluţionarea contestaţiilor prevăzute de prezentul titlu, formulate de persoana ce urmează a fi transferată până la data dispoziţiei de transfer, se face, de urgenţă, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la centrul de la care s-a dispus transferul, înainte de realizarea efectivă a transferului.
(1)Dispoziţiile art. 46-55 se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor internate.
(2)Minorii execută măsura educativă privativă de libertate separat de persoanele internate tinere şi de cele cu vârsta mai mare de 21 de ani.
Punerea în libertate a minorului din centrul educativ sau centrul de detenţie se comunică familiei sau reprezentantului legal al acestuia.
(1)Fiecare persoană internată are dreptul la educaţie, conform nevoilor şi capacităţilor sale, precum şi la o pregătire profesională adecvată.
(2)Învăţământul şi formarea profesională sunt asigurate de personal didactic calificat, în clase afiliate şcolilor publice sau în cadrul şcolilor din incinta centrului.
(3)Persoanele internate urmează cursurile învăţământului general obligatoriu.
(1)Dispoziţiile prevăzute la cap. V din titlul III se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care execută măsuri educative privative de libertate.
(2)Reprezentanţii organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale al căror obiect de activitate se circumscrie problematicii asistenţei acordate minorilor pot vizita centrele educative şi de detenţie şi pot lua contact cu persoanele internate, cu aprobarea directorului centrului.
(3)Minorilor li se asigură 8 ore de somn pe zi.
(4)Vizita intimă se acordă persoanelor internate căsătorite şi care au vocaţia legală de a se căsători la data acordării acestui drept, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 69.
(1)Persoanele internate pot presta o muncă, în condiţiile legislaţiei muncii, potrivită cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele lor, dacă nu le sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea şcolară şi profesională.
(2)Persoanele internate pot presta o muncă numai cu avizul medicului centrului educativ sau al centrului de detenţie.
(3)Organizarea muncii prestate de către persoanele internate se face avându-se în vedere exclusiv interesul reintegrării lor sociale.
(4)Minorii internaţi nu prestează muncă pe timpul nopţii.
(5)Dispoziţiile art. 83-86 şi art. 88 se aplică în mod corespunzător.
(6)Veniturile prevăzute la art. 86 se încasează de către administraţia centrului în care se află persoana internată şi se repartizează după cum urmează: a) 50% din venit revine persoanei internate, care poate folosi pe durata executării pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate; b) 50% din venit revine administraţiei centrului, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice.
(7)Administraţia are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei internate încheierea unui contract de asigurare privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată, pe perioada executării măsurii educative privative de libertate. Plata contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat se poate face din cota de 90% prevăzută la alin. (6) lit. a) repartizată pe numele persoanei internate.
(8)În cazul în care persoana internată a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în centru, o cotă de 50% din procentul prevăzut la alin. (6) lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.
(1)Persoana internată poate obţine venituri şi prin valorificarea lucrărilor realizate în cadrul atelierelor ocupaţionale.
(2)Venitul obţinut potrivit alin. (1) revine în totalitate persoanei internate, după deducerea cheltuielilor necesare efectuării lucrărilor, din care poate folosi pe durata executării măsurii internării 90%, iar 10% se consemnează pe numele său, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate.
(1)Asistenţa educaţională, psihologică şi socială a persoanelor internate în centrul educativ şi în centrul de detenţie are ca principal scop reintegrarea şi responsabilizarea socială a acestora.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se desfăşoară cu un număr corespunzător de: educatori, preoţi, agenţi tehnici, monitori sportivi, personal specializat pentru ateliere ocupaţionale, precum şi psihologi şi asistenţi sociali.
(3)Asistenţa educaţională, psihologică şi socială specifică centrelor educative şi centrelor de detenţie reprezintă un ansamblu structurat de programe şi activităţi, care oferă persoanei internate posibilitatea de a dobândi aptitudini care să determine adoptarea unui comportament constructiv, autonom şi responsabil în cadrul comunităţii.
(4)Asistenţa educaţională, psihologică şi socială are următoarele componente: instruire şcolară, orientare şi formare profesională, activităţi educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, individuale şi de grup, precum şi activităţi de menţinere a unei vieţi active.
(5)Condiţiile de organizare şi desfăşurare a activităţilor prevăzute la alin. (4) se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(1)Dispoziţiile art. 90-92 se aplică în mod corespunzător.
(2)În procesul de instruire şcolară, activităţile extracurriculare şi cele de suport psihopedagogic sunt asigurate de către personalul angajat al centrelor.
(3)Persoanele internate pot primi burse sociale sau de studii din partea organizaţiilor neguvernamentale, a instituţiilor de învăţământ sau a altor persoane fizice şi juridice, cu acordul consiliului educativ sau al comisiei prevăzute la art. 146.
(1)Asistenţa psihologică şi asistenţa socială se desfăşoară cu respectarea proiectului educaţional al centrului, elaborat în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(2)Activităţile de asistenţă psihologică şi asistenţă socială în centre sunt realizate de personalul din compartimentele de specialitate ale acestora, cu participarea familiei, a instituţiilor publice, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile.
(3)Activităţile prevăzute la alin. (1) se desfăşoară în funcţie de nevoile de dezvoltare a persoanei internate şi de posibilităţile de reintegrare socială a acesteia, atât în interiorul centrului, cât şi în comunitate.
Dispoziţiile art. 89 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(1)Pentru fiecare persoană internată, consiliul educativ sau, după caz, comisia prevăzută la art. 146 stabileşte, odată cu regimul de executare, şi Planul de intervenţie recuperativă.
(2)Planul de intervenţie recuperativă este întocmit în baza evaluării multidisciplinare, din perspectivă educaţională, psihologică şi socială, şi este actualizat ori de câte ori este necesar.
(3)Prin Planul de intervenţie recuperativă sunt stabilite, în funcţie de nevoile de dezvoltare ale persoanei internate, durata şi regimul de executare a măsurii educative privative de libertate, activităţile şi programele de instruire şcolară şi formare profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială în care este inclusă persoana internată, cu consultarea acesteia.
(1)Pentru interesul manifestat în procesul educativ şi pentru participarea activă la activităţile organizate în centru, precum şi pentru un comportament adecvat faţă de celelalte persoane internate şi faţă de personalul centrului, se pot acorda următoarele recompense:
a)ridicarea unei măsuri disciplinare aplicate anterior;
b)suplimentarea numărului convorbirilor on-line;
c)suplimentarea drepturilor la pachete şi/sau vizite;
d)trimiterea în tabere şi excursii organizate de centru sau în colaborare cu alte instituţii ori organizaţii;
e)învoirea, cu o durată de maximum 24 de ore, în localitatea în care este situat centrul;
f)învoirea, la sfârşit de săptămână, cu o durată de maximum 48 de ore, în localitatea de domiciliu a persoanei internate;
g)învoiri în familie, în timpul vacanţelor şcolare, pe o perioadă de cel mult 15 zile, dar nu mai mult de 45 de zile pe an;
h)învoirea pentru motive umanitare, pe o durată de cel mult 10 zile.
(2)Recompensele prevăzute la alin. (1) se acordă de către consiliul educativ sau de comisia prevăzută la art. 146, la propunerea personalului care desfăşoară activităţi directe cu persoanele internate, cu excepţia învoirilor care depăşesc 48 de ore, care se acordă de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea consiliului educativ sau a comisiei prevăzute la art. 146.
Învoirea din motive umanitare se poate acorda pentru participarea persoanei internate la înhumarea unui membru de familie, a oricărei persoane cu care are puternice legături afective, pentru soluţionarea unor probleme sociale, medicale sau pentru sprijinirea familiei, precum şi în caz de calamitate.
(1)Dispoziţiile art. 81 şi 82 referitoare la obligaţiile şi interdicţiile persoanelor condamnate se aplică în mod corespunzător persoanelor internate.
(2)Persoanele internate au şi următoarele obligaţii:
a)să frecventeze cursurile de instruire şcolară până la nivelul învăţământului general obligatoriu;
b)să participe la cursurile de formare profesională, precum şi la alte activităţi organizate în centru, în beneficiul reintegrării sociale.
(1)Dispoziţiile art. 100 se aplică în mod corespunzător.
(2)Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 172 alin. (2).
Sancţiuni disciplinare, constatarea abaterilor disciplinare, procedura disciplinară şi plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină
(1)Sancţiunile care pot fi aplicate minorilor în cazul săvârşirii abaterilor disciplinare sunt:
a)avertismentul;
b)suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună;
c)suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
d)suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală şi exercitarea drepturilor la apărare, petiţionare, corespondenţă şi asistenţă medicală, pe o perioadă de cel mult două luni;
e)separarea de colectiv, pentru o durată de cel mult 4 ore pe zi, dar nu mai mult de 5 zile consecutive.
(2)Persoanelor majore internate li se pot aplica sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (1), precum şi:
a)suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult două luni;
b)izolarea, pentru maximum 10 zile.
(3)Sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se aplică doar pentru fapte comise în timpul sau în legătură cu exercitarea activităţilor respective.
(4)Sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. d) şi alin. (2) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.
(5)Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) sunt însoţite, în mod obligatoriu, de şedinţe de consiliere psihologică sau de psihoterapie.
(6)Dispoziţiile art. 101 alin. (2) şi (4)-(6) şi ale art. 102-104 se aplică în mod corespunzător.
(1)Centrele educative dispun de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al căilor de acces.
(2)În fiecare centru educativ funcţionează un serviciu de supraveghere şi însoţire subordonat directorului centrului, care are drept scop zădărnicirea acţiunilor de sustragere de la executarea măsurii educative a internării în centru, precum şi a oricăror acţiuni ilicite, care lezează dreptul de proprietate şi integritatea materială a bunurilor şi valorilor acestuia.
(1)Măsurile necesare pentru siguranţa centrului de detenţie se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).
(2)Dispoziţiile art. 15-23 şi ale art. 25-29 se aplică în mod corespunzător.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia centrelor educative au obligaţia de a lua minime măsuri necesare pentru siguranţa centrelor, precum şi minime măsuri de supraveghere şi însoţire a persoanelor internate, în condiţiile prevăzute în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).
Este interzis personalului din centrul educativ sau din centrul de detenţie să folosească mijloace de imobilizare în raporturile cu persoana internată, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 16, în care persoanele internate pot fi, temporar, imobilizate cu mijloacele din dotare.
Condiţiile şi procedura de înlocuire a măsurii internării în centrul de detenţie sau în centrul educativ cu măsura educativă a asistării zilnice
(1)Înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, persoanelor internate li se poate înlocui măsura internării în centrul de detenţie sau în centrul educativ cu măsura educativă a asistării zilnice, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 124 alin. (4) şi, respectiv, art. 125 alin. (4) din Codul penal.
(2)Consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în calitate de preşedinte, şi a unui consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află centrul, stabileşte dacă minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese în vederea reintegrării sociale, în prezenţa acestuia, şi formulează propunerea de înlocuire a internării cu măsura educativă a asistării zilnice. La formularea propunerii se ţine seama şi de perioadele de internare anterioare.
(3)La analiza situaţiei minorului, consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, în componenţa prevăzută la alin. (2), poate lua în considerare implicarea acestuia în muncă.
(4)Propunerea formulată conform alin. (2), cuprinsă într-un proces-verbal motivat, împreună cu documentele care atestă menţiunile consemnate în acesta, se înaintează instanţei competente potrivit art. 516 alin. (2) şi art. 517 alin. (2) din Codul de procedură penală.
(5)Dispoziţiile art. 97 alin. (4)-(8) şi alin. (10)-(13) se aplică în mod corespunzător. Termenul pe care îl fixează consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, în componenţa prevăzută la alin. (2), în cazul în care constată că persoana internată nu îndeplineşte condiţiile pentru înlocuirea măsurii internării în centrul de detenţie sau în centrul educativ cu măsura educativă a asistării zilnice, nu poate fi mai mare de 4 luni.
(1)După împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele internate pot fi liberate dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 124 alin. (4) şi, respectiv, art. 125 alin. (4) din Codul penal.
(2)În prezenţa persoanei internate, consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în calitate de preşedinte, şi a unui consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află centrul, stabileşte dacă aceasta a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese în vederea reintegrării sociale şi formulează propunerea de liberare din centrul educativ sau de detenţie. La formularea propunerii se ţine seama şi de perioadele de internare anterioare.
(3)La analiza situaţiei persoanei internate, consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, în componenţa prevăzută la alin. (2), poate lua în considerare implicarea în muncă.
(4)Propunerea formulată conform alin. (2), cuprinsă într-un proces-verbal motivat, care cuprinde poziţia membrilor comisiei faţă de propunerea de liberare, împreună cu documentele care atestă menţiunile consemnate în acesta, se înaintează instanţei competente potrivit art. 516 alin. (2) şi art. 517 alin. (2) din Codul de procedură penală.
(5)Dispoziţiile art. 97 alin. (4)-(8) şi (10)-(13) se aplică în mod corespunzător. Termenul pe care îl fixează consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, în componenţa prevăzută la alin. (2), în cazul în care constată că persoana internată nu îndeplineşte condiţiile pentru liberarea din centrul educativ sau de detenţie, nu poate fi mai mare de 6 luni.
(1)Înlocuirea măsurii internării în centrul educativ sau de detenţie cu măsura educativă a asistării zilnice şi liberarea se dispun de către instanţa din circumscripţia teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanţei de executare, la cererea persoanei internate sau la propunerea făcută potrivit art. 179 şi 180. (2) Când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru înlocuirea măsurii internării în centrul educativ sau de detenţie cu măsura educativă a asistării zilnice sau a liberării, prin hotărârea de respingere, fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare decât cel stabilit potrivit art. 179 alin. (5) şi art. 180 alin. (5).
(3)Hotărârea instanţei poate fi atacată cu contestaţie la instanţa din circumscripţia teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanţei care a avut competenţa să judece apelul hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare.
(4)O copie de pe hotărârea rămasă definitivă prin care s-a dispus înlocuirea măsurii sau liberarea din centrul educativ sau de detenţie se comunică serviciului de probaţiune şi organelor de poliţie competente.
(1)Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate, administraţia centrului poate cere instanţei stabilite, potrivit art. 181, continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.
(2)Prin comportament care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate se înţelege:
a)iniţierea de acţiuni care conduc la nefrecventarea sau refuzul său constant, precum şi al altor persoane internate de a participa la cursuri de instruire şcolară şi formare profesională, la programe de educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială;
b)introducerea, deţinerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanţe toxice sau alte obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa centrului, a misiunilor sau a persoanelor;
c)nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 82 lit. a)-c);
d)nerespectarea, în mod repetat, a interdicţiilor prevăzute la art. 82 lit. f) şi h).
(3)Consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în calitate de preşedinte, şi a asistentului social, din oficiu sau la sesizarea comisiei de disciplină, analizează situaţia persoanei internate care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la alin. (2), în prezenţa acesteia, şi poate propune continuarea executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar.
(4)Propunerea motivată de continuare a executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar este cuprinsă într-un proces-verbal. Procesul-verbal, împreună cu documentele care atestă menţiunile consemnate în acesta, se înaintează instanţei competente potrivit art. 518 din Codul de procedură penală, după ce acesta a fost comunicat persoanei internate.
(5)Dispoziţiile art. 97 alin. (12) şi (13) se aplică în mod corespunzător.
(6)Hotărârea instanţei este definitivă.
(1)Dispoziţiile art. 105 şi 106 privind dosarul individual al persoanei condamnate şi registrele privind persoanele condamnate se aplică în mod corespunzător şi persoanelor internate.
(2)Persoana internată în centru, reprezentantul legal sau apărătorul acesteia are acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de directorul centrului, la dosarul individual.
Amânarea sau întreruperea executării măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie
(1)Executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie poate fi amânată în următoarele cazuri:
a)când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana internată suferă de o boală ce nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi face imposibilă executarea imediată a măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie, iar instanţa constată, pe baza probelor, că specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situaţie, executarea măsurii educative se amână pentru o durată determinată;
b)când o persoană internată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea măsurii educative se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
(2)Executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie poate fi întreruptă în cazurile prevăzute la alin. (1).
(3)Secţiunile a 2-a şi a 3-a ale cap. III, precum şi cap. IV din titlul V privind executarea hotărârilor penale din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile din prezenta lege.
Introducerea în mod ilicit de telefoane mobile şi alte mijloace de comunicare la distanţă, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor şi alcool
(1)Introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile şi alte mijloace de comunicare la distanţă, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor şi alcool într-un penitenciar, centru de reţinere şi arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ şi centru de detenţie, în scopul folosirii lor de către deţinuţi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)Dacă fapta este săvârşită de către personalul administraţiei locului de deţinere sau personalul centrelor de reţinere şi arestare preventivă, pedeapsa este închisoarea de la un an la 5 ani.
(3)Tentativa se pedepseşte.
(1)Introducerea în mod ilicit de bunuri şi obiecte interzise prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, precum şi a obiectelor şi bunurilor permise a fi primite, folosite şi păstrate de persoanele supuse pedepselor şi măsurilor privative de libertate, în penitenciar, centru de reţinere şi arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ şi centru de detenţie, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
(2)Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către personalul locului de deţinere.
(3)Bunurile care au făcut obiectul contravenţiei se confiscă, prevederile art. 20 aplicându-se în mod corespunzător.
(4)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(5)Contravenţiei prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(6)Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile deţinuţilor.
(1)Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu excepţia art. 187 alin. (2) care intră în vigoare la 5 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului alineat, dar nu mai târziu de data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul adoptă hotărârea privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor prezentei legi.
(3)În termenul stabilit la alin. (2), Consiliul Superior al Magistraturii adoptă regulamentul de organizare a activităţii judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
(1)În vederea desfăşurării activităţii judecătorului de supraveghere a privării de libertate în spaţiile amenajate, puse la dispoziţie conform prevederilor art. 9 alin. (6), dotarea spaţiilor cu mijloace materiale se va realiza prin transfer de la administraţia penitenciarului sau, după caz, a centrului de reţinere şi arestare preventivă, centrului de arestare preventivă, centrului educativ şi centrului de detenţie la Ministerul Justiţiei sau, dacă acestea nu au fost deja dotate, prin cheltuieli de investiţii de către Ministerul Justiţiei.
(2)Până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea prezentei legi, se vor aplica prevederile actelor normative existente, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă.
Alin. (2) al art. 188 a fost introdus de art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 3 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 7 februarie 2014.
(1)La data intrării în vigoare a prezentei legi, penitenciarele pentru minori şi tineri şi centrele de reeducare se reorganizează în centre de detenţie şi centre educative.
(2)Personalul didactic titular încadrat în centrele de reeducare poate fi preluat, la cerere, ca personal contractual, potrivit pregătirii profesionale şi nevoilor de personal ale sistemului administraţiei penitenciare.
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a)Decretul Consiliului de Stat nr. 545/1972 privind executarea măsurii educative a internării minorilor infractori într-un centru de reeducare, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nr. 162 din 30 decembrie 1972;
b)Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Ordinele ministrului justiţiei, ale ministrului afacerilor interne, deciziile directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu caracter normativ, emise în temeiul prezentei legi, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Interne şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU
Bucureşti, 19 iulie 2013.
Nr. 254.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 9 feb. 2016 și 23 iul. 2016.
Deschide forma actuală