Decizie nr. 21 din 15 ianuarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) şi (8), art. 38 alin. (3) şi (9) şi art. 74 alin. (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 1.461/236/2007 şi în Dosarul nr. 1.463/236/2007, ambele ale Judecătoriei Giurgiu.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 1.288D/2007 şi nr. 1.289D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.289D/2007 la Dosarul nr. 1.288D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 martie 2007, pronunţate în dosarele nr. 1.461/236/2007 şi nr. 1.463/236/2007, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) şi (8), art. 38 alin. (3) şi (9) şi art. 74 alin. (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Fane Ion Boroş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, deoarece nu are dreptul de a formula recurs împotriva unei instanţe care s-a pronunţat pe fondul unei pricini, nu este asistat de un avocat în faţa judecătorului delegat. De asemenea, întrucât sancţiunea administrativă este pusă în executare înainte de a se pronunţa o hotărâre judecătorească, obligă instanţa să menţină măsura sau, în cazul în care o schimbă, aceasta nu are niciun efect.

Judecătoria Giurgiu opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că legea nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs hotărârea instanţei nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie. Potrivit art. 129 din Constituţie, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile prevăzute de lege. Pe cale de consecinţă, stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului. De asemenea, petentul este audiat de judecătorul delegat, iar în faţa instanţei de judecată prezenţa condamnatului şi asistenţa juridică sunt obligatorii. În plus, legiuitorul are prerogativa de a stabili căile de atac, precum şi situaţiile în care acestea sunt suspensive de executare.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate respectă pe deplin prevederile constituţionale referitoare la accesul la justiţie, persoanele private de libertate având dreptul de a formula contestaţie împotriva soluţiilor pronunţate de judecătorul delegat şi, prin urmare, beneficiind de o cale de atac.

De asemenea, normele criticate nu îngrădesc dreptul la apărare, deoarece aspectele invocate de autorul excepţiei excedează procedurii penale care guvernează numai fazele de urmărire penală şi de judecată, situaţia juridică a condamnatului nefiind identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.

În sfârşit, art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referă la măsurile disciplinare şi la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală, caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea, legiuitorul, în considerarea acestor diferenţe şi în acord cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), are dreptul de a reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi (8) referitoare la Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, art. 38 alin. (3) şi (9) referitoare la Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi art. 74 alin. (2), (7) şi (8) referitoare la Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul conţinut:

–Art. 25 alin. (3) şi (8): "Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.[...]

Hotărârea judecătoriei este definitivă.";

–Art. 38 alin. (3) şi (9): "Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.[...]

Hotărârea judecătoriei este definitivă.";

–Art. 74 alin. (2), (7) şi (8): "(2) Persoana condamnată este ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii. [...]

(7)Plângerea formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f). [...] (8) Hotărârea judecătoriei este definitivă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, art. 38 şi art. 74 din Legea nr. 275/2006. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) şi (8), art. 38 alin. (3) şi (9) şi art. 74 alin. (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 1.461/236/2006 şi în Dosarul nr. 1.463/236/2007, ambele ale Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. Ioan Vida

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru