Decizie nr. 213 din 9 mai 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5), art. 255, art. 257, art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi c), art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi art. 7 alin. (7) şi art. 17 alin. (3) şi (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, excepţie ridicată de Mirela Silaghi, Claudiu Silaghi şi Laura Stanca Silaghi în Dosarul nr. 8.345/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.114D/2013.

La apelul nominal răspunde pentru Mirela Silaghi şi Claudiu Silaghi avocatul Diana Ionescu, cu delegaţii depuse la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, deşi unele dintre dispoziţiile criticate au fost abrogate, excepţia este admisibilă, deoarece acestea îşi produc efecte în cauză. Susţine că dispoziţiile criticate, prin formularea generică, încalcă principiul legalităţii pedepsei. În acest sens, face referire la Cauza Albert împotriva României. De asemenea, modul de reglementare a amenzii prin ordin al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare este neconstituţional, textul fiind lipsit de previzibilitate. În ceea ce priveşte puterile de control şi investigaţie ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, susţine că aceasta este singura autoritate administrativă care efectuează controale fără o procedură exact prevăzută. Astfel, se ajunge la o exercitare a atribuţiilor în mod arbitrar. Totodată, este încălcată şi prezumţia de nevinovăţie, sancţiunea fiind executorie, fiind încălcat dreptul de acces la un tribunal independent şi imparţial.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că nu se poate vorbi despre o încălcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, activitatea jurisdicţională nefiind de natură jurisdicţională. Arată că trebuie avută în vedere inclusiv calitatea contravenientului. Dispoziţii similare referitoare la procedura de control şi investigaţie sunt prevăzute şi în alte acte normative. Totodată, susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate nu sunt previzibile nu este întemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.345/2/2010, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5), art. 255, art. 257, art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi c), art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi art. 7 alin. (7) şi art. 17 alin. (3) şi (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002. Excepţia a fost ridicată de Mirela Silaghi, Claudiu Silaghi şi Laura Stanca Silaghi într-un recurs formulat împotriva Sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti prin care aceasta a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că toate contravenţiile reglementate de Legea nr. 297/2004 se încadrează în sfera materiei penale, fiind aplicabile, în consecinţă, toate dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale protocoalelor adiţionale. Plecând de la această premisă şi susţinând lipsa de claritate şi precizie a textelor criticate, autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului legalităţii incriminării şi al pedepsei. Dispoziţiile art. 272 lit. a) din Legea nr. 297/2004 nu conţin menţiuni concrete referitoare la comportamentele incriminate, ci fac o trimitere generică la toate reglementările emise de C.N.V.M. Astfel, este dat la o parte orice standard de claritate şi previzibilitate, textul impunând cetăţeanului sarcina cunoaşterii tuturor normelor ce pot complini textul de lege - norma cadru - şi sarcina realizării unor interpretări dificile ale acestora. Mai mult, dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 dispun în sensul că "actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea".

În continuare, arată că modul de reglementare a pedepsei principale a amenzii, prevăzut de art. 276 lit. b), încalcă, de asemenea, principiul accesibilităţii şi previzibilităţii, în condiţiile în care actualizarea cuantumului sancţiunii contravenţionale a amenzii se realizează prin ordin al Preşedintelui C.N.V.M., ordin a cărui publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu este obligatorie. Totodată, dispoziţiile art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3 încalcă acelaşi principiu mai sus menţionat. În continuare, arată că procedura prin care C.N.V.M. verifică respectarea dispoziţiilor legale prin exercitarea atribuţiilor de investigaţie şi control şi subsecvent aplică sancţiuni contravenţionale este de natură a încălca prevederile art. 53 din Constituţie. Toate atribuţiile de investigaţie ale C.N.V.M. reprezintă încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute în Constituţie în art. 21 şi art. 27. În ceea ce priveşte procedura efectivă de desfăşurare a controlului, dispoziţiile criticate sunt lacunare, ele nefăcând nicio precizare în legătură cu modalitatea efectivă de realizare a controlului, etapele acestuia, actele ce se emit în desfăşurarea controlului, conţinutul acestor acte, actul de constatare a contravenţiei, dreptul de a formula observaţii, drepturile persoanelor controlate. Se poate constata că este vorba de un caz extrem de grav de încălcare a unei cerinţe esenţiale, impuse de Constituţie prin art. 53, potrivit căreia orice restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale trebuie prevăzută de lege. Analizând comparativ dispoziţiile legale care reglementează procedurile de control desfăşurate de C.N.V.M., pe de-o parte, şi Consiliul Concurenţei, pe de altă parte, se poate observa că dispoziţiile Legii nr. 21/1996 reglementează extrem de detaliat puterile de control ale inspectorilor de concurenţă, etapele desfăşurării controlului şi drepturile persoanelor controlate. Astfel, se poate concluziona că, în prezent, C.N.V.M. este singura autoritate administrativă care desfăşoară proceduri de control fără ca legea să reglementeze modalităţile efective de desfăşurare a acestora şi fără ca legea să recunoască cetăţenilor garanţii împotriva arbitrariului.

În ceea ce priveşte caracterul executoriu al sancţiunilor contravenţionale dispuse de CNVM, arată că nesuspendarea executării acestor acte până la pronunţarea unei hotărâri definitive contravine prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), consideră că este opţiunea legiuitorului de a determina natura şi durata pedepsei aplicate în funcţie de criterii precum gravitatea faptei ori condiţiile săvârşirii acesteia, iar conduita socialmente periculoasă se regăseşte în acord cu prevederile constituţionale invocate şi cu cele ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece normele legale criticate oferă persoanelor interesate posibilitatea de a se adresa nestingherit justiţiei, beneficiind de toate garanţiile specifice unui proces echitabil, sens în care judecătorul poate înfăptui actul de justiţie în limitele impuse de textele legale contestate. În final, face referire la Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 6 aprilie 2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (5), art. 255, art. 257, art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi c), art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, şi art. 7 alin. (7) şi art. 17 alin. (3) şi (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 4 aprilie 2002. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi c), art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, se constată că acestea au fost fie modificate, fie abrogate (art. 276), prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 30 iunie 2012. Deşi aceste dispoziţii au fost modificate, se constată că, în cauza de faţă, pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiei au fost aplicate dispoziţiile de lege înainte de modificare, dispoziţii care produc, în continuare, efecte în cauză.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004: "(5) În scopul exercitării activităţii de supraveghere, C.N.V.M. poate:

a)să verifice modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale şi statutare ale administratorilor, directorilor, directorilor executivi, precum şi ale altor persoane în legătură cu activitatea entităţilor reglementate sau supravegheate;

b)să solicite consiliului de administraţie al entităţilor reglementate, prevăzute la lit. a), întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi;

c)să solicite tribunalului competent să dispună convocarea de adunări generale ale acţionarilor, în cazul în care nu sunt respectate prevederile lit. b). Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu precădere.

d)să solicite informaţii şi documente emitenţilor ale căror valori mobiliare fac obiectul unor oferte publice sau au fost admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionate într-un sistem alternativ de tranzacţionare;

e)să efectueze controale la sediul entităţilor reglementate şi supravegheate de C.N.V.M.;

f)să audieze orice persoană în legătură cu activităţile entităţilor reglementate şi supravegheate de C.N.V.M.";

–Art. 255 din Legea nr. 297/2004: "În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, C.N.V.M. are cel puţin următoarele drepturi:

a)acces la orice document, sub orice formă ar fi, şi primirea unei copii;

b)solicitarea de informaţii, de la orice persoană, incluzându-se aici şi acele persoane care sunt implicate succesiv în transmiterea de ordine sau desfăşoară operaţiuni pe piaţă, precum şi superiorii acestora. În această situaţie, C.N.V.M are dreptul de a audia o asemenea persoană;

c)efectuarea de inspecţii la faţa locului;

d)solicitarea înregistrărilor telefonice privind transmiterea de ordine sau a altor date existente;

e)solicitarea încetării oricărei activităţi care este contrară prevederilor prezentei legi;

f)suspendarea tranzacţiilor cu instrumentele financiare respective;

g)solicitarea autorităţilor judiciare competente de a institui măsuri asigurătorii asupra activelor persoanelor care se fac vinovate de încălcarea prezentei legi;

h)interzicerea exercitării temporare a activităţii profesionale.";

–Art. 257 din Legea nr. 297/2004: "C.N.V.M. poate impune sancţiuni oricărei persoane fizice sau juridice, care nu cooperează, în conformitate cu prevederile art. 254 alin. (2) şi art. 255.";

–Art. 272 lit. a) din Legea nr. 297/2004: "Constituie contravenţii următoarele fapte:

a)încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M. în aplicarea prezentei legi";

–Art. 273 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 297/2004: "(1) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se sancţionează cu: (...)

b)amendă;

c)sancţiuni contravenţionale complementare, aplicate după caz:

1.suspendarea autorizaţiei;

2.retragerea autorizaţiei;

3.interzicerea temporară a desfăşurării unor activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa prezentei legi.";

Art. 274 din Legea nr. 297/2004: "(1) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se constată de către persoanele fizice, împuternicite în acest scop de către C.N.V.M., care exercită atribuţii privind supravegherea, investigarea şi controlul respectării dispoziţiilor legale şi ale reglementărilor aplicabile pieţei de capital.

(2)La primirea actelor de constatare ale agenţilor săi, C.N.V.M. poate dispune extinderea investigaţiilor, luarea de măsuri conservatorii şi/sau audierea persoanelor vizate, respectiv sancţionarea faptelor controlate.";

–Art. 276 din Legea nr. 297/2004: "Limitele amenzilor se stabilesc după cum urmează:

a)între 0,5% şi 5% din capitalul social vărsat, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, pentru persoanele juridice;

b)între 5.000.000 lei şi 500.000.000 lei, pentru persoanele fizice, acestea putându-se actualiza prin ordin al preşedintelui C.N.V.M.;

c)între jumătate şi totalitatea valorii tranzacţiei realizate cu săvârşirea faptelor prevăzute la art. 245-248 din titlul VII.";

–Art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002: "C.N.V.M. este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale, prevăzute la alin. (1) şi (2). În caz de litigiu actele individuale emise de către C.N.V.M. cu privire la interpretările prevăzute la alin. (6) pot fi atacate cu recurs în faţa Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. Până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească executarea actelor C.N.V.M. nu se suspendă.";

–Art. 17 alin. (3) şi (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002: "(3) Sancţiunile contravenţionale vor fi stabilite de legile care guvernează piaţa de capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi organismele de plasament colectiv. Amenzile se fac venit la bugetul C.N.V.M., conform prevederilor legale, şi pot fi actualizate anual de către aceasta conform ratei inflaţiei.

(4)Actul individual prin care C.N.V.M. aplică sancţiunea cu amendă constituie titlu executoriu."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul de drept, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) şi (12) referitor la libertatea individuală, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, din perspectiva criticii potrivit căreia atribuţiile de investigaţie ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, precum şi drepturile de care aceasta dispune în exercitarea atribuţiilor, reprezintă încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute în Constituţie la art. 21, art. 27 şi art. 53, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.328 din 21 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, a statuat că instituţia în cauză este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică. Activitatea pe care aceasta o desfăşoară este dedicată realizării scopului Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, şi anume înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare. Finalitatea acestei reglementări legale o reprezintă protejarea sistemului financiar şi a investitorilor. În acest scop, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare desfăşoară activităţi de autorizare, control, reglementare şi interpretare în ceea ce priveşte relaţiile de pe pieţele reglementate, fiind autoritatea chemată să aplice normele legale specifice acestei sfere de relaţii sociale. În exercitarea atribuţiilor sale, aceasta desfăşoară o activitate pur administrativă, menită să asigure protejarea investitorilor şi a sistemului financiar în ansamblul său. Aceasta reprezintă o concretizare a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. (...) Activităţile pe care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate să le întreprindă conform art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 sunt menite să aducă informaţiile necesare exercitării activităţii de supraveghere a pieţei de capital, iar dreptul acestei instituţii de a suspenda sau retrage autorizaţia de a presta servicii de investiţii financiare pentru o societate de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) reprezintă o prerogativă legală care nu contravine niciunei prevederi constituţionale. (...) Verificarea legalităţii actelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, care se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-o procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale. Astfel, nu poate fi reţinută critica referitoare la dispoziţiile art. 2 alin. (5), art. 255 şi art. 257 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

În ceea ce priveşte invocarea aspectelor referitoare la principiul accesibilităţii şi previzibilităţii, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit). În lumina acestor precizări, Curtea constată că textele criticate îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate.

Totodată, în ceea ce priveşte încălcarea principiului accesibilităţii şi previzibilităţii, prin nepublicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului preşedintelui C.N.V.M. prin care se actualiza cuantumul sancţiunii contravenţionale a amenzii, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate fac abstracţie de prevederile art. 7 alin. (15) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 care dispun că regulamentele şi instrucţiunile emise de către C.N.V.M. sunt aprobate prin ordin al preşedintelui C.N.V.M., iar ordinul de aprobare va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mirela Silaghi, Claudiu Silaghi şi Laura Stanca Silaghi în Dosarul nr. 8.345/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. (5), art. 255, art. 257, art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi c), art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi art. 7 alin. (7) şi art. 17 alin. (3) şi (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu