Decizie nr. 544 din 12 iulie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) şi (3) şi art. 72 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Adam Attila Peter în Dosarul nr. 753/119/2015 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.396D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3.Prin Încheierea din 10 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 753/119/2015, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) şi (3) şi art. 72 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Adam Attila Peter într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a stabilit încetarea, înainte de expirarea duratei, a mandatului de primar, suspendarea executării unui act administrativ şi repunerea reclamantului în funcţia de primar.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, prin Decizia penală nr. 337/2015, Curtea de Apel Braşov a decis suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi suspendarea executării pedepselor accesorii. Prefectul judeţului Covasna a emis ordinul a cărui anulare se cere, prin care, enunţând generic decizia de condamnare, a nesocotit o dispoziţie importantă din decizia instanţei judecătoreşti. Astfel, prevederile invocate în ordinul menţionat, respectiv cele din Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 nu conţin norme "acoperitoare pentru situaţiile similare din speţă". În cazul de faţă, o autoritate a administraţiei publice a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă, iar unele prevederi din Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 sunt în contradicţie cu Codul penal din 1969 şi, în consecinţă, duc la nerespectarea principiului constituţional privind separaţia şi echilibrul puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

5.Tribunalul Covasna - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că separarea celor trei puteri statale, care au organizare proprie, funcţii şi atribuţii specifice nu exclude interdependenţa şi controlul reciproc. Niciuna dintre cele trei puteri nu prevalează asupra celeilalte, nu se subordonează una alteia şi nu îşi asumă prerogative specifice celorlalte, iar, în speţă, emiterea ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea mandatului de primar nu reprezintă o încălcare a prevederilor constituţionale ce consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, sens în care reţine că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci susţine, în realitate, aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice, precum şi o pretinsă contradicţie a dispoziţiilor de lege criticate cu prevederile Codului penal. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

8.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, prin critica formulată, nu sunt vizate aspecte de natură constituţională, iar întreaga motivare se referă la interpretarea şi modalitatea de aplicare a prevederilor legale criticate. Felul în care dispoziţiile de lege criticate sunt interpretate şi aplicate de instanţa de judecată sau de altă autoritate publică, precum şi problemele referitoare la o eventuală eroare în aplicarea legislaţiei, într-un anumit domeniu, nu sunt aspecte ce aparţin sferei de competenţă a Curţii Constituţionale.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. e), art. 16 şi art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, precum şi ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) şi (3) şi art. 72 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile criticate din Legea nr. 393/2004 au următorul cuprins:

–Art. 15 alin. (2) lit. e): "Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;";

–Art. 16: "(1) În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.

(2)Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al oraşului, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului.";

–Art. 17 alin. (5): "În cazurile prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. e)-g), încetarea mandatului poate avea loc numai după rămânerea definitivă şi, după caz, irevocabilă a hotărârii judecătoreşti."

Prevederile criticate din Legea nr. 215/2001 au următorul cuprins:

–Art. 57 alin. (2): "Viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile sale.";

–Art. 69 alin. (2) şi (3): "(2) Mandatul primarului încetează de drept în condiţiile legii statutului aleşilor locali, precum şi în următoarele situaţii:

a)dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfăşurarea activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;

b)dacă acesta nu îşi exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.

(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.";

–Art. 72: "(1) În caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia, atribuţiile ce îi sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorităţii consilierilor locali în funcţie, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei, şi care va primi o indemnizaţie lunară unică egală cu cea a funcţiei de primar pe perioada exercitării funcţiei.

(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), consiliul local poate delega, prin hotărâre, din rândul membrilor săi, un consilier local care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei, şi care va primi o indemnizaţie lunară unică egală cu cea a funcţiei de viceprimar pe perioada exercitării funcţiei.

(3)În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier local care va îndeplini atât atribuţiile primarului, cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea suspendării, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei de primar, şi care va primi o indemnizaţie lunară unică egală cu cea a funcţiei de primar."

12.În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) şi art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010, instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, procedura specifică de contestare şi de soluţionare a acestor litigii este, în mod firesc, caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale. Totodată, Curtea a observat că pe parcursul soluţionării contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ ambele părţi din litigiu - atât primarul, cât şi prefectul - îşi pot exercita neîngrădit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, într-un stat de drept.

14.De asemenea, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, prin Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Curtea Constituţională a observat că, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat o rezolvare de principiu cu privire aplicabilitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în cazul dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 "legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate." De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare" şi că "dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate."

15.Referitor la dispoziţiile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004 şi ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) şi (3) şi art. 72 din Legea nr. 215/2001, Curtea observă că aceste norme de lege stabilesc reguli privind încetarea mandatului de primar şi exercitarea de către viceprimar a atribuţiilor primarului, în cazul suspendării acestuia din funcţie sau al vacanţei funcţiei. Astfel, în caz de condamnare prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, mandatul primarului încetează înainte de termen, în temeiul legii, respectiv al art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 şi al art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. În cazul încetării înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată această împrejurare, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. În acelaşi sens, prevederile art. 69 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 stabilesc că prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului de primar. În acelaşi timp, Curtea reţine că dispoziţiile art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, asigurând respectarea liberului acces la justiţie, dau posibilitatea primarului de a contesta ordinul prefectului, în faţa instanţei de contencios administrativ.

16.Astfel, Curtea reţine că normele de lege criticate atribuie prefectului rolul de a constata, respectiv de "a lua act" de încetarea mandatului de primar, în anumite cazuri, expres prevăzute de lege, printre care şi cel al condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Aşadar, prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar şi prefect şi fără ca prefectul să se substituie unei instanţe judecătoreşti în înfăptuirea justiţiei. Ordinul emis de prefect, în exercitarea acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că, prin acesta, se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Prin urmare, atribuţia legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ nu modifică situaţii juridice preexistente, cum este, în speţă, cea de condamnare prin hotărâre judecătorească definitivă.

17.În aceste condiţii, Curtea constată că, departe de a constitui o încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 124 şi art. 126 din Constituţie, prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice, astfel cum stabileşte art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008.

18.Distinct de acestea, referitor la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate în sensul că "o autoritate a administraţiei publice a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă", Curtea reţine că asemenea aspecte vizează exclusiv probleme privind interpretarea şi aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că atribuţia sa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituţie, nu constă în analizarea conformităţii cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituţii sau autorităţi publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri şi circumstanţe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituţionalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 265 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 23 iulie 2013).

19.De asemenea, referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul că "unele prevederi din Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 sunt în contradicţie cu Codul penal din 1969", Curtea precizează, în acord cu jurisprudenţa sa, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).

20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adam Attila Peter în Dosarul nr. 753/119/2015 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) şi (3) şi art. 72 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu