Decizie nr. 1.092 din 15 octombrie 2008

Prin Adresa nr. 5/5.331/C.P.T./2008, Guvernul României a sesizat Curtea Constituţională, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

La sesizare au fost anexate, în copie, următoarele documente:

–Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în forma adoptată de Parlament (PL-x180/2008);

–extrasul din stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 23 septembrie 2008 cuprinzând dezbaterile şi votul asupra legii în discuţie (8 pagini);

–Punctul de vedere al Guvernului nr. 3.276 din 6 decembrie 2007;

–Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.551 din 12 noiembrie 2007;

–Avizul Consiliului Economic şi Social nr. 2.018 din 29 octombrie 2007;

–Raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor nr. 27/259 din 23 iunie 2008;

–Raportul Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială a Senatului nr. XXXVII/574 din 19 februarie 2008;

–Avizul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţa de capital a Senatului nr. XXII/124 din 14 februarie 2008.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 10.646 din 2 octombrie 2008 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.944A/2008.

Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, act normativ care, în opinia Guvernului, "prezintă grave vicii constituţionale, atât sub aspectul procedurii de adoptare a acestuia de către Camera Deputaţilor, cât şi al soluţiei legislative propuse".

În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se susţine că actul normativ criticat a fost adoptat cu nerespectarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi art. 138 alin. (5). De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens, se arată următoarele:

1.Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (PL-x180/2008) nu putea fi supusă votului final în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 23 septembrie 2008, deoarece nu au fost îndeplinite procedurile legislative regulamentare pentru dezbaterea acesteia stabilite prin dispoziţiile art. 100, art. 106 şi art. 107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor (nu a fost prezentat raportul şi nu s-a trecut la dezbaterea pe articole, deşi raportul cuprindea amendamente admise).

2.Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (PL-x180/2008) a fost adoptată cu încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, iniţiatorii neprevăzând sursele de finanţare a măsurilor stabilite prin aceasta. În acest sens, se invocă Punctul de vedere al Guvernului nr. 3.276 din 6 decembrie 2007, transmis Senatului în temeiul art. 111 alin. (1) din Constituţie, Avizul Consiliului Economic şi Social nr. 2.018 din 29 octombrie 2007 (negativ), Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.551 din 12 noiembrie 2007 (favorabil), Raportul Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială a Senatului nr. XXXVII/574 din 19 februarie 2008 (negativ), Avizul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţa de capital a Senatului nr. XXII/124 din 14 februarie 2008 (negativ), Decizia Curţii Constituţionale nr. 666 din 16 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007.

3.Dispoziţiile art. 78^2 din legea care face obiectul sesizării de neconstituţionalitate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece creează privilegii şi discriminări între asiguraţii sistemului public, fără o justificare rezonabilă şi obiectivă. În legătură cu acest aspect, se arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, în vigoare la data de 1 octombrie 2008, "se înlătură discrepanţele existente între persoanele pensionate sub imperiul legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi cei pensionaţi după intrarea în vigoare a noii legislaţii", astfel că "promulgarea actului normativ criticat ar crea suprapuneri şi ar fi de natură să majoreze nejustificat cuantumul pensiilor persoanelor vizate de acesta, dezavantajând astfel alte categorii de participanţi ai sistemului public de pensii".

În final, se solicită să se constate neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

Avocatul Poporului consideră că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale este constituţională.

În acest sens, arată că art. I pct. 1 din legea criticată precizează transferurile nerambursabile de la bugetul de stat ca una dintre sursele de finanţare ale cheltuielilor referitoare la pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat. Obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art. 138 alin. (5) din Constituţie, constituie un aspect distinct faţă de lipsa fondurilor pentru susţinerea finanţării din punct de vedere bugetar (Decizia Curţii Constituţionale nr. 47/1993).

În continuare, arată că reglementarea criticată "nu instituie discriminări sau privilegii, ci se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, pentru motive de echitate şi de protecţie socială în cazul asiguraţilor şi pensionarilor care au desfăşurat activităţi în grupe superioare de muncă ori în condiţii speciale sau deosebite". Legiuitorul poate să stabilească drepturile de asigurări sociale, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric.

În final, apreciază că nu pot fi reţinute nici criticile formulate în raport cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, având în vedere art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Faptul că Guvernul nu a susţinut adoptarea propunerii legislative criticate nu este un motiv de neconstituţionalitate, deoarece legea este un act al Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţării.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere până la data întocmirii prezentului raport.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, actele depuse la dosar, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, art. 10, art. 15, art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulată de către Guvern.

Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Prevederile constituţionale considerate ca fiind încălcate prin dispoziţiile criticate sunt următoarele:

–Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 138 alin. (5): "Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.";

–Art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Interzicerea discriminării: "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale face parte din categoria legilor organice, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, împrumutând acest caracter de la actul normativ de bază asupra căruia intervine.

În aplicarea art. 75 alin. (1) din Constituţie, Senatul este prima Cameră sesizată, legea fiind adoptată potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie, Camera decizională fiind Camera Deputaţilor.

Analizând sesizarea, Curtea reţine că legea criticată reglementează măsuri ce urmăresc reflectarea în cuantumul pensiei a condiţiilor de muncă în care s-a realizat vechimea în muncă pentru persoanele asigurate care au desfăşurat activităţi, anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în locuri încadrate în grupele de muncă I şi II, în funcţie de condiţiile foarte grele şi foarte nocive, şi, ulterior acestei date, în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale sau deosebite, pentru care s-au primit sporuri ce se adăugau la vechimea în muncă efectiv realizată.

Autorul sesizării invocă faptul că, prin adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, în vigoare la data de 1 octombrie 2008, au fost deja înlăturate o serie de inechităţi în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor.

Examinând actul normativ supus controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că acesta reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul protecţiei sociale a pensionarilor şi a persoanelor asigurate care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupe superioare de muncă ori în condiţii speciale sau deosebite.

Faptul că Guvernul nu a susţinut adoptarea amendamentelor la proiectul de lege criticat nu este un motiv de neconstituţionalitate. Legiuitorul este competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

Cât priveşte nerespectarea procedurilor legislative stabilite prin art. 100, art. 106 şi art. 107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor pentru dezbaterea propunerii legislative cu nr. Pl-x180/2008, Curtea observă că acestea au fost acoperite cu votul majorităţii cerute pentru o lege organică.

În continuare, cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art. 138 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că acesta constituie un aspect distinct faţă de cel al lipsei fondurilor pentru susţinerea finanţării din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr. 47/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea sursei de finanţare şi insuficienţa resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern.

Mai mult, dacă s-ar reţine că lipsa precizării exprese a sursei de finanţare presupune, implicit, inexistenţa sursei de finanţare, aceasta ar echivala cu o prezumţie fără suport constituţional, ceea ce este inadmisibil. În jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004, Curtea a statuat că finanţarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar că majorarea unor cheltuieli se finanţează fie prin suplimentarea alocaţiilor bugetare din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, fie prin rectificare bugetară.

Reglementarea criticată nu instituie nici discriminări sau privilegii, ci se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, pentru motive de protecţie socială. Prin conţinutul lor prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) trebuie interpretate în strânsă legătură cu cele ale art. 4 alin. (2) din Constituţie, care determină criteriile nediscriminării. Principiul egalităţii în drepturi, pe de o parte, înseamnă reglementare unitară şi tratament nediscriminatoriu pentru situaţii identice, iar, pe de altă parte, presupune un drept de diferenţiere.

În fine, pentru aceste argumente, Curtea constată că legea criticată nu aduce atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

Pentru argumentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale este constituţională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 15 octombrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman