Decizie nr. 11 din 14 ianuarie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Silviu Dinischiotu în Dosarul nr. 56.526/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.014D/2015.

2.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal şi asistat de doamna avocat Ofelia Andreiţa Bârsan, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, doamnei avocat Ofelia Andreiţa Bârsan, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că textul criticat discriminează persoanele juridice cu capital majoritar sau integral privat în raport cu cele cu capital majoritar sau integral de stat, prin instituirea în favoarea celor din urmă a unui regim juridic privilegiat în privinţa protecţiei dreptului de proprietate. Se arată că, prin Decizia nr. 31 din 26 mai 1993, Curtea Constituţională a statuat că bunurile acestei categorii de persoane juridice sunt bunuri proprietate privată şi că ele nu aparţin statului, ci numai acţiunile sau părţile sociale din acestea. Prin urmare, bunurile în cauză aparţin unei persoane juridice care trebuie să beneficieze de acelaşi tratament juridic ca orice altă persoană juridică constituită conform dispoziţiilor Legii societăţilor nr. 31/1990 sau Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Se conchide că textul criticat încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, dar şi pe cele ale normei constituţionale de la art. 44 alin. (2), care stabilesc că proprietatea privată trebuie să fie ocrotită în mod egal indiferent de titular. Referitor la punctul de vedere transmis de Avocatul Poporului în prezenta cauză, se arată că textul criticat nu protejează un interes al colectivităţii, ci reglementează cu privire la persoane juridice cu capital privat, care trebuie să beneficieze de aceleaşi măsuri de protecţie juridică ca şi restul persoanelor juridice, indiferent de titularul dreptului de proprietate privată. Se susţine, totodată, încălcarea prin textul criticat a dreptului la muncă şi la protecţia socială a muncii şi libertatea economică, prin restrângerea concurenţei. Se arată, în acest sens, că stabilirea unor sancţiuni speciale pentru persoanele juridice prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal îngrădeşte activitatea economică a persoanelor angajate în cadrul acestora, cu toate că activitatea lor se desfăşoară conform Legii nr. 31/1990 şi, respectiv, Legii nr. 15/1990.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că infracţiunile care au ca subiect activ calificat funcţionarul public în sensul legii penale sunt cele de serviciu şi de corupţie şi că acestea nu au ca obiect juridic protecţia relaţiilor sociale din domeniul proprietăţii. Se mai susţine că, şi în situaţia în care obiectul juridic secundar al unei infracţiuni de corupţie sau de serviciu care are ca subiect activ un funcţionar public în sensul legii penale este unul material, aceasta nu schimbă cu nimic specificul acestor infracţiuni, care au ca obiect protecţia intereselor colectivităţii şi nu patrimoniul, indiferent de titularul acestuia. Se arată că, având în vedere scopul normelor de incriminare a infracţiunilor anterior referite, excepţia este neîntemeiată din perspectiva tuturor criticilor invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 29 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 56.526/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Silviu Dinischiotu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că bunurile aparţinând persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral de stat sunt bunuri ce fac parte din proprietatea privată a statului şi că simplul fapt că statul este acţionar majoritar într-o societate nu îi conferă acesteia caracter public. În acest context, se arată că dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie ocrotesc proprietatea privată, în mod egal, indiferent de titular. În aceste condiţii, se susţine că definirea ca funcţionar public a unei persoane care exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, prin dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, are ca efect stabilirea unui regim juridic diferit al bunurilor proprietate privată din patrimoniul persoanelor juridice arătate în cuprinsul normei criticate faţă de cea asigurată celorlalte bunuri proprietate privată. Se susţine că acest aspect este de natură a încălca dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală. Pentru acelaşi motiv, se mai arată că textul criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se susţine că principiul egalităţii este aplicabil nu doar persoanelor fizice, ci şi persoanelor juridice şi că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal asigură o protecţie juridică superioară societăţilor cu capital majoritar de stat în raport cu cea asigurată societăţilor cu capital exclusiv privat. De asemenea, se susţine încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie. Se arată că acesta restrânge mediul concurenţial, deoarece, sub ameninţarea faptei penale, numeroşi operatori economici sunt excluşi din sfera potenţialilor clienţi beneficiari sau prestatori de activităţi economice, şi că, prin intermediul persoanelor juridice la care face trimitere art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, numeroase persoane fizice îşi exercită dreptul la muncă.

7.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se susţine că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal au ca efect ocrotirea procesuală privilegiată a bunurilor proprietate privată ce aparţin persoanelor juridice cu capital de stat faţă de cea acordată persoanelor juridice cu capital integral privat. Se arată că acest aspect determină încălcarea prin textul criticat a principiului egalităţii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Pentru aceleaşi motive se susţine şi încălcarea prin prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), care presupun ocrotirea şi garantarea proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular. Se mai arată că principiul egalităţii cetăţenilor trebuie aplicat şi persoanelor juridice, deoarece prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită dreptul constituţional la muncă. În acest context, instanţa apreciază că sintagma "folos patrimonial", raportată la "o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani", din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 din Codul penal, restricţionează mediul economic sub aspectul raporturilor concurenţiale, excluzând din sfera potenţialilor clienţi o serie de agenţi economici.

8.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sunt constituţionale. Se arată că atât doctrina, cât şi jurisprudenţa recunosc noţiunilor de "funcţionar" şi "funcţionar public" o semnificaţie mai largă în domeniul dreptului penal decât cea din dreptul administrativ. Se observă că textul criticat reglementează un raport de drept penal substanţial, care nu afectează libertatea comerţului, dreptul de proprietate sau dreptul la muncă. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că principiul egalităţii presupune acordarea de condiţii identice unor persoane aflate în situaţii juridice similare. Or, persoanele care desfăşoară activitatea în cadrul unor persoane juridice cu capital privat se află în situaţii juridice diferite de cele care desfăşoară activităţi în cadrul unor persoane juridice cu capital majoritar sau integral de stat, capital care provine din bani publici. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26 din 3 decembrie 2014, prin care a fost dezlegată, de principiu, modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 175 din Codul penal, precum şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 15 ianuarie 2014.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal care au următorul cuprins: "(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: [...] c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia [...]".

13.Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii şi ale art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privată.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 175 din Codul penal reglementează noţiunea de funcţionar public în sensul legii penale, care, conform acestei dispoziţii legale, primeşte un înţeles autonom, diferit de cel din dreptul administrativ, potrivit căruia dobândeşte calitatea de funcţionar public orice persoană numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. În acest sens, este şi Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că noţiunea de funcţionar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut şi regim juridic.

15.Astfel, potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, este funcţionar public în sensul legii penale persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a)exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b)exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c)exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Conform alin. (2) al art. 175 din Codul penal, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Această ultimă subcategorie a funcţionarilor publici în sensul legii penale este calificată drept cea a "funcţionarilor publici asimilaţi".

16.Definiţiile prevăzute la art. 175 din Codul penal prezintă importanţă sub aspectul faptului că funcţionarii publici în sensul legii penale sunt potenţiali subiecţi activi ai acelor infracţiuni, reglementate în cuprinsul titlului V - "Infracţiuni de corupţie şi de serviciu" al Părţii speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate. Din această subcategorie fac parte infracţiunile de luare de mită (art. 289), delapidare (art. 295), abuz în serviciu (art. 297), neglijenţă în serviciu (art. 298), folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual (art. 299), uzurparea funcţiei (art. 300), conflictul de interese (art. 301), violarea secretului corespondenţei [în varianta agravată, prevăzută la art. 302 alin. (3)] şi divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice (art. 304).

17.Prin urmare, Curtea constată că infracţiunile enumerate fac parte din categoria infracţiunilor de corupţie şi de serviciu. Aşa fiind, obiectul juridic al acestor infracţiuni vizează relaţiile sociale ce se formează în legătură cu activităţile profesionale ale funcţionarilor publici, relaţii sociale ce sunt incompatibile cu săvârşirea de către aceştia a faptelor incriminate prin dispoziţiile legale anterior enumerate.

18.Curtea reţine că obiectul juridic al infracţiunilor analizate nu constă în protecţia penală a relaţiilor sociale referitoare la proprietate, premisă de la care, în mod greşit, pleacă autorul excepţiei în formularea criticii de neconstituţionalitate atunci când face trimitere la regimul juridic reglementat, prin textul criticat, în favoarea proprietăţii private a statului prin raportare la cel al proprietăţii private aparţinând persoanelor juridice de drept privat. Această subcategorie de infracţiuni de corupţie şi de serviciu a fost reglementată de legiuitor în considerarea importanţei relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu a funcţionarilor publici, definiţi la art. 175 din Codul penal, activitate care nu se poate realiza în condiţiile îndeplinirii de către aceştia a unor acte cu încălcarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice.

19.Având în vedere cele arătate, Curtea reţine că nici scopul şi nici efectul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, criticate de autorul excepţiei, nu este cel de ocrotire a relaţiilor sociale din domeniul patrimonial, ci acela de prevenire a săvârşirii, de către persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice enumerate în cuprinsul acestuia, a faptelor prevăzute în cuprinsul normelor legale ce incriminează infracţiunile de corupţie sau de serviciu al căror subiect activ are calitatea de funcţionar public în sensul legii penale. Astfel, legiuitorul a avut în vedere, prin delimitarea sferei funcţionarilor publici, nu ocrotirea superioară a unei anumite forme de proprietate privată, ci amplitudinea socială a activităţii pe care aceştia o desfăşoară, utilizând mijloace penale în funcţie de aceste criterii. În acest sens este primordial interesul general al societăţii, interes care se circumscrie în mod evident domeniilor în care statul exercită prerogative de orice natură, în speţă fiind vorba despre calitatea acestuia de acţionar, majoritar sau exclusiv, în cadrul regiilor autonome, al unor operatori economici sau al altor persoane juridice. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015 (paragraful 32), Curtea a reţinut că reglementarea ca subiect activ al infracţiunii de conflict de interese a unor persoane private, prin dispoziţiile art. 308 din Codul penal, este excesivă, întrucât are loc o extindere nepermisă a forţei de constrângere a statului, prin utilizarea mijloacelor penale asupra libertăţii de acţiune a persoanelor, circumscrisă în cauză dreptului la muncă şi libertăţii economice, fără să existe o justificare criminologică în acest sens.

20.Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi susţinută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, sub forma asigurării de către legiuitor a unei protecţii juridice sporite proprietăţii private a statului, aparţinând persoanelor juridice prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în raport cu cea reglementată în favoarea persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral privat.

21.De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. Cu privire la acestea, Curtea Constituţională a stabilit, prin jurisprudenţa sa, că discriminarea presupune acordarea unui regim juridic diferit unor persoane aflate în situaţii identice. Însă, din punctul de vedere al importanţei sociale a activităţilor desfăşurate de către persoanele angajate în cadrul persoanelor juridice enumerate la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, precum şi al importanţei sociale a obiectului de activitate al acestora - aspecte avute în vedere de legiuitor în reglementarea diferitelor categorii de funcţionari publici în sensul legii penale, precum şi a infracţiunilor de corupţie sau de serviciu ce au ca subiect activ persoane având această calitate - acestea nu se află în situaţii juridice identice cu persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanei juridice cu capital majoritar sau integral privat.

22.Referitor la pretinsa încălcare, prin dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că acestea din urmă asigură libera alegere a meseriei, ocupaţiei şi a locului de muncă, precum şi libera opţiune a oricărei persoane de a munci sau de a nu desfăşura nicio formă de muncă. Or, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu îngrădesc drepturile anterior enumerate, ci includ în categoria funcţionarilor publici în sensul legii penale persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute în cuprinsul acestei norme, arătând, în acest fel, importanţa pe care legiuitorul o atribuie activităţilor pe care aceştia le desfăşoară. Prin urmare, nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Silviu Dinischiotu în Dosarul nr. 56.526/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop