Decizie nr. 414 din 3 mai 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 18 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Stelica Ciobotea în Dosarul nr. 27.786/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei Stelica Ciobotea şi partea Petre Ciobotea, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autoarea excepţiei, prin care se solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.

Având cuvântul, Stelica Ciobotea susţine cererea de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată pentru motivul indicat, întrucât dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii Constituţionale la data de 5 februarie 2007.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că autoarea excepţiei a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător de la data înregistrării dosarului pe rolul Curţii Constituţionale, şi anume 5 februarie 2007, şi respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, astfel cum a fost formulată.

Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, Stelica Ciobotea solicită admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituţie referitoare la prezumţia dobândirii licite a averii. Depune şi concluzii scrise în acest sens.

Partea Petre Ciobotea solicită admiterea excepţiei şi declară că nu are nimic de adăugat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, având în vedere deciziile nr. 566/2006 şi nr. 321/2007 ale Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 27.786/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 18 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 115/1996. Excepţia a fost ridicată de Stelica Ciobotea în cadrul soluţionării unui recurs împotriva sentinţei Curţii de Apel Craiova prin care s-a admis cererea de cercetare a averii în temeiul Legii nr. 115/1996 şi s-au confiscat anumite sume de bani în folosul statului.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) privind prezumţia dobândirii licite a averii şi obligă persoana a cărei avere este supusă controlului să justifice provenienţa averii, deşi sarcina dovedirii caracterului ilicit trebuie să revină celui care acuză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, pentru considerentele menţionate în Decizia nr. 599/2006 a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 18 din Legea nr. 115/1996 sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie. În acest sens, arată că lipsa de claritate şi de uniformitate a textelor sus-menţionate ar putea genera interpretări greşite, confuzii în aplicarea acestora, de natură să aducă atingere garantării dreptului de proprietate. Astfel, sunt utilizate alternativ conceptele de "provenienţa bunurilor" -"dobândirea bunurilor" şi caracter "licit/ilicit" -"justificat/nejustificat", iar folosirea unor asemenea exprimări nejuridice duce la îndepărtarea de textul constituţional şi poate fi considerată o adăugare la Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 18 din Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996.

Prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, s-a modificat titlul Legii nr. 115/1996, acesta având următorul cuprins: "Lege pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici."

De asemenea, dispoziţiile legale criticate au, în prezent, următorul cuprins:

–Art. 14 alin. (1): "Comisia de cercetare hotărăşte cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunţând o ordonanţă motivată, prin care poate dispune:

[...]

b)clasarea cauzei, când constată că provenienţa bunurilor este justificată;

c)suspendarea cercetării şi trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni.";

–Art. 18: "(1) Dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părţi nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea bunului, stabilită de instanţă pe bază de expertiză. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanţa va stabili şi termenul de plată.

(2)Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni, instanţa trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul să pună în mişcare acţiunea penală.

(3)În cazul în care se constată că provenienţa bunurilor este justificată, instanţa hotărăşte închiderea dosarului."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) privind prezumţia dobândirii licite a averii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 18 din Legea nr. 115/1996 - raportate la prevederile art. 44 alin. (8) din Constituţie - s-a pronunţat prin Decizia nr. 599/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 11 octombrie 2006, statuând că, deşi dispoziţiile de lege criticate sunt redactate cu destulă precizie şi claritate pentru a face efectivă protecţia instituită de textul constituţional invocat şi pentru a permite reglarea conduitei celor interesaţi, în cuprinsul lor sunt utilizate formule inadecvate, ceea ce, într-adevăr, ar putea genera probleme şi greutăţi în aplicarea acestora, şi că rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul actului de justiţie pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la interpretarea şi aplicarea unor norme legale.

Totodată, prin Decizia nr. 321/2007, nepublicată până la data redactării prezentei decizii, Curtea a statuat că norma constituţională invocată nu exclude confiscarea averii în privinţa căreia instanţa de judecată stabileşte că a fost dobândită ilicit. Din coroborarea alin. (8) şi alin. (9) ale art. 44 din Legea fundamentală reiese că pot exista şi alte cazuri de confiscare, în afară de cel al bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii.

Neexistând elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile acestor decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 18 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Stelica Ciobotea în Dosarul nr. 27.786/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean